PSIHOLOGIE – SUBIECT 3

III. Definim personalitatea! Astfel, micul eseu va avea o introducere, iar informațiile vor fi
așezate într-un mod armonios.
Personalitatea reprezintă sistemul însușirilor stabile și specifice unei ființe umane,
care-și pun amprenta decisive asupra manifestărilor psihocomportamentale ale acesteia.
Este elemental stabil al unei personae, modul său obișnuit de a fi, ceea ce o diferențiază de
altele.
Definim Temperamentul și detaliază perspectiva lui Jung!
Temperamentul este latura dinamico-energetică a personalității. De-a lungul istoriei,
numeroși psihologi au studiat această latură, elaborând diverse teorii. Unul dintre acești
psihologi a fost Carl Gustav Jung, a cărui teorie presupune delimitarea a două portrete
temperamentale în funcție de gradul de izolare sau de deschidere în fața societății. Astfel că,
tipul izolat de societate se numește introvertit, iar tipul deschis către societate poartă
denumirea de extravertit. Este de precizat faptul că temperamentul nu este în totalitate pur,
ci doar un singur portret se afirmă în timp ce al doilea completează cu trăsături.
a) Specificăm tipul temperamental al personajului dat!
Folosește argumente și citate din text: „Un prim argument”, „Un al doilea argument” Ai
grijă ca argumentele date să fie delimitate. Nu uita de conectori 🙂
Tipul temperamental al lui Nicolae Iorga, conform teoriei referitoare la temperament
a lui Carl Gustav Jung, este extravertitul, deoarece era caracterizat, în primul rând, prin
setea sa de cunoaștere și de a împărți aceste informații cu ceilalți: „Râvna lui adâncă de a
cunoaște și de a împărtăși și altora cunoștințele sale”.
O altă afirmație care îmi justifică răspunsul este: „Scriitor și orator fecund, în același
timp, coleg cu intimitatea cea mai comunicativă, prezența lui dogorea ca un foc.”, deoarece
ni se arată o trăsătură esențială a unui extravertit și anume, dorința de afirmare, îmbinată cu
prezența remarcabilă.
b) Exprimă opinia ta personală asupra personajului, exact cum reiese din fragmentul dat.
Nu trebuie să faci un text argumentative exact cum ar trebui lucrat în cadrul testelor de
Limba și Literatura Română.
Consider că Nicolae Iorga a avut contribuții importante în cultura română. Acesta s-a
făcut remarcat drept cercetător, orator și scriitor. A adus contribuții în domenii precum arta
și literatura, dar mai ales în istorie prin scrierile sale („Nu este răstimp, fie cât de întunecat,
din trecutul poporului român, în care înțelegerea lui ageră să nu fi pătruns pentru a aduce
lumină. Contribuția lui în acest domeniu se poate socoti la sute de volume. Ea formează
baza de granit pe care vor clădi istoricii de mâine.”).
c) Aici poți lustrui un text argumentativ cu ipoteză și două argumente. Nu uita de citate
din textul suport!
Textul precizează, cu privire la Nicolae Iorga, faptul că acesta a întrupat puterea de muncă
intelectuală a neamului nostru în gradul cel mai înalt.
Un prim motiv pentru care considerăm că Nicolae Iorga a depus un efort intelectual
intens în numele națiunii noastre, este interesul și dedicarea sa pentru istoria noastră, din
orice epocă, luând în considerare faptul că „Nu este răstimp, fie cât de întunecat, din
trecutul poporului român, în care înțelegerea lui ageră să nu fi pătruns pentru a aduce
lumină.” Totodată, contribuția sa la cunoașterea trecutului poporului român nu a avut doar
o valoare calitativă, ci și una cantitativă, iar aceasta ”…se poate socoti la sute de volume. Ea
formează baza de granit pe care vor clădi istoricii de mâine.”
Un al doilea motiv care susține această afirmație, este acela că Nicolae Iorga a fost
preocupat de diverse domenii ale cunoașterii, fiind „…cercetător în cele mai variate ramuri
de cultură; creator, în scris și în cuvânt.” Domeniile sale de cercetare au fost variate, însă a
reușit să le îmbine într-un mod coerent, acest aspect fiind evidențiat de faptul că „Alături de
cercetarea pe câmpul faptelor istorice, merge la Nicolae Iorga cercetarea în domeniul
literaturii și al artei.”
d) Caracterizează teoria lui G. Allport și explică fiecare trăsătură. Adu argumente și citate
din textul suport.
Totodată, nu uita să folosești conectori atât în interiorul paragrafelor, cât și în deschiderea
acestora. Oferă fluiditate textului. Plus, găsește fraze care să facă trecerea de la o idee la
alta, de la o trăsătură de caracter la o altă esență.
G.W.Allport a constatat că trăsăturile sunt organizate ierarhic, unele având o
influență mai mare asupra comportamentului decât altele. Astfel, la un individ putem
identifica 2-3 trăsături cardinale, 10-15 trăsături principale și sute de trăsături secundare.
Deci, personalitatea nu este o sumă de trăsături, ci un sistem organizat ierarhic.
O trăsătură cardinală este atât de profundă încât colorează și conturează
comportamentul unei persoane. Așadar, textul ne furnizează drept trăsătură cardinală
pentru Nicolae Iorga setea sa de adevăr, fiind un bun cercetător și dorind să-și
împărtășească cunoștințele: „Râvna lui adâncă de a cunoaște și de a împărtăși și altora
cunoștințele sale l-a făcut: cercetător în cele mai variate ramuri de cultură; creator, în scris și
în cuvânt, de o fecunditate fără seamăn.” Ca un adevărat șlefuitor al culturii, Nicolae Iorga
rămâne un eu al perfecțiunii: „Nu l-a întrecut nimeni până astăzi, și încă mulți ani de aici
înainte nu-l va întrece nimeni.”
Pe lângă aceste trăsături dominante ale personalității personajului, se pot identifica
și o serie de trăsături principale care conturează profilul psihologic al lui Nicolae Iorga.
În această ordine de idei, o trăsătură principală a lui Nicolae Iorga este atitudinea sa
binevoitoare. Fire extravertită, Nicolae Iorga este prezentat ca având mereu un spirit
glumeț, fiind, totodată, și un orator profund: Era sclipitor în glumă; fermecător în tot ce
spunea”.
 Mai mult decât atât, o trăsătură esențială pentru construcția profilului aparținând lui
Nicolae Iorga este și cea de critic. Un bun cunoscător al lucrurilor fine din gama literaturii și
artei, Nicolae Iorga este privit ca un critic „ tăios, dar fără răutate”.
e) Lasă imaginația să zboare! Explică termenii întâlniți în enunț și adu argumente cât mai
creative, plus exemple.
INTRODUCERE (ipoteză):
Temperamentul, constituind o parte înnăscută a personalității, va influența
dezvoltarea ulterioară a celorlalte laturi ale personalității, inclusiv caracterul. Formarea
trăsăturilor de caracter și evoluția ulterioară a acestora este modelată în mod indirect de
trăsăturile temperamentale ale persoanei, care aduc unele avantaje, dar și dezavantaje pe
anumite direcții de dezvoltare.
EXPLICAREA IPOTEZEI:
Trăsăturile de caracter sunt dobândite și menținute ca o consecință a experienței de
viață a persoanei, aceasta fiind expusă la modele de comportament, reguli, idealuri și stimuli
care să o determine să realizeze sau să evite anumite comportamente.
Însă, trăsăturile temperamentale pot facilita sau îngreuna realizarea anumitor
comportamente, care vor duce pe termen lung la formarea unor trăsături de caracter. Spre
exemplu, atât persoanele colerice, cât și cele flegmatice, pot interveni în cadrul unor
conflicte dintre alte persoane. Însă, în timp ce un flegmatic ar prefera să evite conflictul și să
caute un compromis între două persoane aflate în conflict, un coleric ar prefera să susțină o
anumită parte dintr-un conflict, dacă ar considera că aceasta are dreptate. În urma unor
expuneri repetate la astfel de situații, un flegmatic ar putea dezvolta un caracter pacifist, de
negociator, căutând să amelioreze conflicte, mai degrabă decât să stabilească cine are
dreptate, în timp ce un coleric ar putea dezvolta un caracter asertiv, impunător, căutând să
apere ceea ce el consideră că este corect.
Această condiție nu înlătură însă posibilitatea ca persoanele cu temperamente
diferite să dezvolte trăsături de caracter asemănătoare.
Acest aspect evidențiază faptul că, pe lângă anumite predispoziții spre
comportamente care vor duce la formarea anumitor trăsături de caracter, temperamentul
are o influență asupra manifestării caracterului. Spre exemplu, atât o persoană cu un
temperament sangvinic, cât și una cu un temperament melancolic, pot manifesta loialitate,
o trăsătură de caracter din categoria atitudinilor față de cei din jur. Însă, în timp ce un
sangvinic ar prefera să lege cât mai multe prietenii, asumându-și responsabilitatea de a fi
loial față de un număr mai mare de persoane, un melancolic ar prefer să fie selectiv, atunci
când își construiește cercul social, demonstrând loialitate doar pentru un grup restrâns de
persoane apropiate. Totodată, un sangvinic ar putea fi mai îngăduitor cu persoanele care se
abat de la principiile loialității, în timp ce un melancolic ar fi exigent, cerând aceeași
loialitate din partea celor apropiați.
Bibliografie
https://revistaeteampsychology.wordpress.com/2021/04/07/cum-ar-trebui-sa-rezolvi-un-
subiect-de-bac-la-psihologie/