Georgescu Madalina Georgia

Grupa 5

Mit si Narativitate
“Exista doar doua sau trei povesti despre oameni si ele se repeta la infinit ca si
cand nu s-ar fi intamplat niciodata inaite”

Willa Cather (1873-1947)

Inclinatia pentru povesti/povestiri este o conditie esentiala pentru oameni. Toti

oamenii isi gandesc viata lor precum o poveste, creandu-si astfel una autobiografica,
avand o logica narativa ce confera sens si scop vietii povestitorului.
Povestirea efectiva, “sorytelling”, este fundamentala pentru psihicul uman. Acest
instinct narativ este integrat in viata umana ca orice alte instincte psihice.
Naratiunile fondatoare ale unei culturi sunt cunoscute drept mituri. Miturile sunt
atat de importante pentru intelegerea umana, incat ele continua sa informeze activitati
plecand de la psihanaliza si ajungand evenimente sportive. Si pentru ca gandirea
mitologica este universala, se poate explica faptul ca, desi detaliile povestilor se schimba
de la cultura la cultura, toate reflecta aceeasi tema mitica.
Studiul miturilor antice sta sub amprenta unei ramuri a semioticii, denumita
mitologie, iar studiul povestirii sta sub amprenta naratologiei.

NARATIUNEA

Naratiunea este un text construit in asa fel incat sa redea o insiruire de evenimente
ori actiuni intr-o maniera logica. Evenimentele pot fi veridice, bazate fapte, ca intr-un
reportaj dintr-un ziar, spre exemplu, sau fictive, ca intr-un roman, basm etc. Este adesea
dificil sa determini bariera dintre fapt si fictiune. Chiar si in povestile de viata fictiunea e
amestecata cu faptele, tocmai pentru a oferi coerenta si credibilitate. Psihologii denumesc
acest fenomen Efectul Othello. Adica, noi mintim ca sa accentuam, sa scoatem in relief
adevarul.
Intelesul unui text narativ trebuie interpretat ca semn din punct de vedere istoric,
in care X este adevaratul text narativ, iar Y este intelesul ce poate fi extras din el. In acest
caz, Y este adesea denumit subtext. Subtextul este extras de catre cititori din indiciile
textului principal. Unele dintre indicii pot proveni de la interxtexte, care sunt aluzii in
cadrul naratiunii la alte texte.
Exemplu: Textul principal al filmului “Blade runner” se desfasoara ca o poveste
de detectiv science fiction, dar subtextul sau este, fara indoiala, unul religios - cautarea
unui Creator si, astfel, un sens al vietii dincolo de simpla existenta fizica. Aceasta
interpretare este sustinuta de multe aluzii intertextuale la teme biblice si simboluri in film.
Textele narative pot fi verbale, nonverbale sau o combinatie a celor doua. Un
exemplu al unei naratiuni verbale ar fi o scurta povestire, iar o naratiune nonverbala este

Page
1
un film mut, care isi spune poveste prin imaginile inlantuite. O naratiune verbala-
nonverbala ar fi povestea de pe benzile desenate.

Elementele importante ale naratiunii sunt: intriga (plot) , personajele

(characters) si cadrul desfasurarea actiunii (setting).
Intriga – este in principiu ceea ce se intampla in naratiune, despre ceea ce
relateaza ea. E un fel de “macro-referent” spre care naratiune, ca text, indreapta atentia.
Personajele- Se refera la persoanele sau fiintele despre care se povesteste. Fiecare
personaj intruchipeaza un tip uman: eroul, lasul, prietenul etc.
Cadrul desfasurarii actiunii- dupa cum ii spune si numele, reprezinta locul in care
se petrece actiunea si timpul in care are loc intriga.

Povestitorul se numeste narator. Acesta poate fi personaj in naratiune, autorul

textului sau orice persoana ori entitate. Orice tip de narator ofera o perspectiva diferita
cititorului: il poate determina sa priveasca actiunea ca si cand ai fi ori in interiorul ei, ori
in afara ei.

Adesea cand pronuntam “naratiune” ne ducem cu gandul la fictiune. Naratiunea

fictiva s-a raspandit abia in Evul Mediu, cu toate ca exista anumite dovezi cum ca ar avea
radacini si mai vechi. Foaia de papirus din a parta Dinastie Egipteana relata cum Regele
Keops adora sa asculte povesti fictive spuse de fiul sau. Naratiunea fictiva a devenit
puternica abia dupa Evul Mediu, in special dupa ce italianul Giovanni Boccaccio a scris
Decameronul, o colectie de 100 de povesti fictive, pe baza ciumei ce a lovit Europa in
secolul XIV. Astfel, casa scape de ea, de ciuma, zece prieteni se refugiaza undeva intr-un
sat aproape de Florenta. Pentru a se amuza unul pe altul, spun pe rand povesti inventate
pe parcursul a zece zile.
Structura unei naratiuni vrea sa reflecte structura unui eveniment al vietii reale.
Efectul inducerii realitatii a aparut si in televiziune acum cateva decenii, in America. Un
program de teliviziune cunoscut sub numele de “Wild Kingdom” a incercat sa explice
comportamentul animalic in termeni stiintifici. In fiecare saptamana, avea sa fie televizat
un film cu animale in diferite ipostaze: mancand, vanand, imperechiandu-se est.
Needitate, actiunile animalelor nu ar putea crea o poveste, dar cu ajutorul unor scenaristi
si editori imaginile aleatorii au capatat sens.
Asupra sudiul structurii naratiunii s-a orit si semioticianul Vladimir Propp. El a
incercat sa evidentieze nevoia de a spune copiilor povesti si asemanarea dintre povesti la
nivel global. Povestile le permit copiilor sa atribuie un anumit sens vietii, ii auta sa
inteleaga ca fiecare viata are o “intriga” cu personaje si un loc unde se desfasoara si, de
asemenea, ii indeamna la imaginatie. Pe la patru-cinci ani, copiii sunt capabili sa creeze
ei insisi povesti pe care sa le istoriseasca partenerului de joaca.
Ideile lui Propp au fost preluate de un alt semiotician, Algirdas Julien Greimas,
care a influentat cel mai mult structura unei naratiuni. El sustine ca naratiunile din culturi
diferite impartasesc caracteristici asemanatoare: aceleasi tipuri de personaje, aceleasi
motive, teme ori cadre de desfasurare a actiunii. El a numit aceste elemente actanti.
Structura unei naratiuni din punctul sau de vedere:
• Subiectul (eroul naratiunii);
• care are de indeplinit un scop (cauta o persoana, o sabie magica etc);

Page
2
• si care intalneste un adversar (un raufacator, un erou fals etc);
• apoi gaseste un ajutor (donator);
• care gaseste un obiect de la un expeditor (dispecer);
• si il da unui receptor;
• si actiunea se desfasoara conform acestor lucruri;
• pana are loc deznodamantul, ce conduce la diferite tipuri de incheieri.

Un actant poate sa fie reprezentat de mai multe personaje, iar mai multi actanti pot fi
reprezentati de un singur personaj. Spre exemplu, intr-un roman, subiectul, eroul adica,
are mai multi dusmani care alcatuiesc un singur actant: adversarul.

Creand personaje si amplasandu-le intr-o situatie specifica, autorii pot scoate in evidenta
anumite norme morale, filozofice ori psihologice. Prin natura lor, naratiunile accentueaza
relatia dintre semne si realitate.

MITURILE

Incepand cu etimologia termenului, vedem ca termenul grecesc “mythos” inseamna

“cuvant”, “poveste”, “poveste a zeilor”. Un mit este de fapt o naratiune, ale carei
personaje sunt zeii, eroii si fiintele mistice, intriga graviteaza in jurul originii si a
sensului lucrurilor, iar cadrul este o imbinare a lumii reale cu una metafizica.

Miturile constituie un sistem de cunoastere metafizica pentru a explica originile

omului, actiuni, personaje, dar si fenomene ale naturii. In toate culturile miturile au luat
nastere pentru a functiona ca teorii ale originii lor. Un exemplu este orasul Roma care ar
fi fost fondat de Romulus, sau triburile Zuni din America de Nord care afirma ca au luat
nastere dintr-o gaura mistica a subteranului, astfel explicand atasamentul lor fata de
pamant. In explicarea unui fenomen climatologic, prin care suprafata oceanului coastei de
vest a Americii de Sud se incalzeste odata la 4-12 ani, specialistii au ales sa-l atribuie
unui personaj mitic, numit El Nino (cel mic).
Motivele pentru care miturile trebuie studiate sunt urmatoarele:
 Pentru a vedea modurile in care societati diferite au raspuns intrebarilor despre
lume si om;
 Pentru a intelege obiceiurile si modurile de viata ale diferitor societati, precum si
valorile care unesc membrii unei comunitati sociale;
 Ca si comparatie intre diferite culturi, in care oamenii actioneaza si se comporta
diferit
 Ca si cadre referentiale care stau la baza unor capodopere ale arhitecturii,
literaturii, muzicii, sculpturii, picturii, dar si a unor domenii contemporane
precum publicitatea sau programele de televiziune.

Clasificarea miturilor se face dupa fenomenul pe care incearca sa il explice. Astfel,

avem:
1) Mitul cosmogonic, ca o explicatie a felui in care a luat nastere lumea, care fie a
fost creata din nimic, fie din alte lumi mai mici.

Page
3
 2) Mitul escatologic, pe de alta parte, descrie sfarsitul lumii. Elementul central al
acestui fel de mit este apocalipsa, vazuta fie ca un foc universal care va cuprinde
lumea, fie ca o lupta a zeilor.
3) Mitul cultului eroului, care descrie fiinte ce descopera fie un artefact cultural, fie
un process tehnologic care schimba cursul istoriei.
4) Mitul explicativ este cel care incearca sa dea explicatii unor procese naturale sau
evenimente. Un exemplu ar fi credinta zeilor antici despre fulger ca fiind o arma a
lui Zeus. De asemenea, romanii antici explicau fenomenele climatologice
atribuindu-le zeitei Neptun, zeita marii care era infratita cu Jupiter, zeul suprem al
cerului.
5) Mituri care explica fenomenul mortii: oamenii din insulele Trobriand din Pacific
spuneau ca oamenii erau nemuritori atunci cand lumea a luat nastere, prin faptul
ca ei isi recapatau aspectul tanar scaldandu-se intr-un rau. Dar apoi oamenii au
devenit muritori, pentru ca o mama s-a intors in rau sa-si ia pielea imbatranita,
deoarece fiica ei s-a speriat de aspectul ei tanar.

Personajele din mituri sunt de asemenea categorisite in functie de raportul lor cu

oamenii.

- Prima categorie este cea a divinitatilor antropomorfe(gr.anthropos=om,

morphe=forma), care se aseamana omului, cu toate ca au puteri supranaturale.
Ele se nasc, iubesc, se lupta si se comporta ca oamenii. O zeitate antropomorfica
este Zeus, cel mai important zeu grec.
- Un alt grup este cel al zeilor care se aseamana cu animalele, numite
teriomorfe(gr.= in forma de fiara), ele fiind comune in mitologia egipteana.
Aici se incadreaza zeul egiptean Anubis, care era reprezentat ca un caine sau
sacal.
- Al treilea grup este al celor care combina trasaturile umane cu cele animalice, de
exemplu Sfinxul din Egipt, care are cap de leu si fata de om
- Mituri despre eroi care au tatal zeu si mama muritoare, acestea fiind numite
epopee/legende.

Cadrele descrise de mituri sunt locurile care adapostesc zeitatile, demonii sau
sufletele celor morti. Acestea variaza de la cer, varful muntilor sau subteranul. In
Japonia un loc sacru al mitologiei este Muntele Fuji, iar in Grecia Muntele Olimp,
diferit de adevaratul munte. La greci, sufletele mortilor coborau in Hades, sub
pamant.

Simbolismul timpuriu isi are originea in mituri. Pentru greci, soarele era simbolizat
de zeul Helios care plimba pe cer un car de foc, iar la egipteni soarele era o barca. In
mitologia babiloniana, eroul Ghilgames era in cautarea unei ierburi care aducea
nemurirea.
Miturile germanice si romane au dat numele zilelor saptamanii si ale unor luni
englezesti.
Marti(Tuesday) Miercuri(Wednesday Joi(Thursday) Vineri(Friday) Sambata(Saturday)
)

Page
4
Zeita germ. Tiu Zeul sef Wotan Zeu germ. Thor Zeita frumusetii Frigga Zeul roman Saturn

Directii de investigare in mitologie

Esentiala este analiza lui Claude Levi-Strauss, care a indentificat in mituri sursa
gandirii conceptuale, altfel spus gandirea lumii in parametrii opozitiilor binare care stau
la baza mitului. Aceste opozitii sunt separate si apoi recombinate. Cateva opozitii binare
sunt viata/moarte, maternal/patriarhal, bine/ rau, crud/ gatit. Aceste notiuni au
aplicabilitate practica, pentru ca ajuta la explicarea unui termen prin opusul sau binar.

O alta gaselnita ii apartine filozofului italian Giambattista Vico, care vede in

povestile mitologice originea primelor institutii. Controlul omului asupra mediului si
complexitatea institutiilor umane isi trag caracteristicile din controlul exercitat de zei.
Vico imparte cursul umanitatii in: era mitica timpurie-generata de mentalitatea poetica,
era eroica-careia i se atribuie legendele si era rationala-care are istorii narative.

Sigmund Freud vede in conflictele mitologice refulari ale vietii psihice individuale si da
exemplul lui Oedip, care explica dorinta sexuala fata de parintele de sex opus si
ostilitatea fata de cel de acelasi sex.

Pentru sociologul francez Emile Durkheim, mitul apare ca un raspuns emotional la

existenta sociala, constituind un cod moral narativ si un sistem de rationament istoric. El
a gasit similaritati intre mituri si colectivul constient, prin care ingredientele mitului se
gasesc in creierul uman si sunt asadar comune tuturor indivizilor.
In secolul XX cele mai populare studii au fost ale savantului american Joseph Campbell,
care formuleaza o teorie generala a originii, dezvoltarii si unitatea culturilor. De exemplu,
daca omului ii lipseste notiunea de “tunet”, il explica prin vocea furioasa a unui zeu.

ROMANUL

Sunt multe tipuri de naratiuni, dar probabil cel mai influent este romanul. Intriga,
personajele si cadrul desfasurarii actiunii ale romanelor cunoscute au devenit de-a lungul
anilor surse pentru multe practici semiotice: copiii sunt numiti dupa personajele din
romane, locuri adevarate numite dupa cele din carti etc.
Romane precum Crima si pedeapsa al lui Dostoievsky au devenit un fel de sablon
pentru evaluarea unor evenimente din viata rela ori a unor actiuni din societate.

Dupa cum am spus, naratiunile fictive au aparut in antichitate si, uneori, li s-a
atribuil numele de roman. Dar romanul nu a aparut ca o naratiune fictiva decat in Evul
Mediu. Multi oamnei de stiinta au considerat Povestea lui Genji, scrisa de baroneasa
japoneza Murasaki Shikibu in secolulul XI, ca fiind primul roman adevrat. Acesta
intruchipeaza viata de curte a japonezilor din perioada Heian. Printre multe descrieri, cele
mai incantoatoare sunt descrierile femeilor din viata Printului Genji. Ele sunt surprinse in
cele mai mici detalii, de la dezvaluirea rafinamentul lor aristocratic, pana la talentul pe
care il au in arta picturii, dansului, muzicii ori a poeziei.

Page
5
 In Spania, in timpul secolului XVI, forma romanului a capatat o mare importanta
sociala datorita asa-numitului roman picaresc, in care eroul este de obicei un vagabond
care trece printr-o serie de aventuri. Exemplul clasic este romanul lui Miguel de
Cervantes Saavedra Don Quihote de la Mancha.
Secolele XVII si XVIII au fost dominate de roman, cea mai explorata arta
narativa. Multi scriitori si-au dedicat viata acestui tip de naratiune. In timpul acestei
perioade, romanul reuseste sa-si creeze propriile genuri, pana si unul didactic, in care
erau explorate teorii ale educatiei ori ale politicii, ori unul gotic,menit sa sperie citittorii
prin relatarea unor intamplari supernaturale. Primul roman gotic a fost Castelul lui
Otranto de Horace Walpole, dar probabil cel mai cunoscut este Frankestein de Mary
Wollstonecraft Shelly. Un alt gen important il reprezinta comedia moravurilor, care
reliefa impusa structura artificiala a relatiilor sociale. Cele mai importante romane ale
genului sunt cele ale lui Jane Austen.
In secolele XIX si XX, scriitorii de romane erau foarte cunoscuti, asa cum sunt
personalitatile mediatice de azi. Criticile romanelor au condus la o schimbare sociala, iar
personajele acestora au oferit o perspectiva in natura umana. Scriitorul francez, spre
exemplu, a explorat natura memoriei; scriitorul german Thomas Mann a cautat radacinile
fricii psihice in sistemul social, iar autorii englezi Virginia Woolf si James Joyse au
cercetat sursele emotionale ale gandurilor si motivatiilor.
Tehnicile narative variaza de la simpla povestire la persoana I la complexul flux
al constiintei narative, menit sa dezvaluie sentimentele, gandurile si actiunile
personajelor, adesea urmarind o secventa asociativa decat una logica, fara comentariile
autorului. Aceasta ultima tehnica este considerata apogeul tehnicilor narative. Sa nu fie
confundata cu monologul interior, ea incearca sa infatiseze abstractul, starea
preconstienta care exista inainte ca mintea sa-si organizeze gandurile intr-un mod logic.
Criticii marxisti ai secolului XX, spre exemplu, au vazut lucrarea literara pozitiva
cand erau progresisti, cand au sustinut cauzele societatii in acre traiau. Criticii freudieni,
in schimb, considerau ca valoarea artei narative consta in natura ei terapeutica.
Conflictele, fanteziile si visele personajelor fictive, spuneau ei, sunt cele ale oamenilor
obisnuiti si astfel naratiunea poate fi citita de cineva cu aceleasi conflicte, fantezii ori
vise, ca un mijloc de infruntare a realitatii. Filosoful si scriitorul francez Jean Paul Sartre
a vazut naratiunea ca “o trapa de evadare” de la turbulentele interioare ale individului,
eradicand vina de care oamenii obisnuiti sufera si deschizand astfel calea spre libertatea
emotionala.
Cele mai radicale perspective formulate provin din partea filosofului francez
Jacques Derrida. El afirma ca mijloacele traditionale sau metafizice de interpretare a
lucrarilor litarare produc supozitii false supra naturii unui astfel de text. Un cititor
traditional crede ca autorul textului este sursa intelegerii acelui text. Derrida a provocat
aceasta credinta, dar si ideea ca un text are inteles neschimbat si unificat. Intentiile
autorului in scris, afirma Derrida, nu pot fi acceptate neconditionat. Exista un numar
infinit de interpretari legitime asupra textului.

MITOLOGII

Multi cercetatori sustin ca temele miturilor originale sunt atat de fundamentale

cognitiei umane, incat continua si astazi sa reflecte anumte simboluri si traditii. Pentru a

Page
6
face distinctia intre mitul original si versiunea lui din ziua de azi, Roland Barthes a pus
bazele mitologiilor. Mitologiile sunt reflectiile temelor, personajelor, intrigii unui mit in
ziua de astazi. Ele provin din combinarea lui mythos (gandirea mitica adevarata) si logos
(gandirea stiintifico-rationala). Spre exemplu, in westernurile Hollywoodiene, opozitia
mitica dintre bine si rau era evidentiata prin numeroase simboluri si cai expresive: eroii
purtau palarii albe, iar raufacatorii- palarii negre. Primii erau onesti, curajosi si sinceri, iar
ceilalti erau necinstiti si lasi.
Sa privim mai indeaproape acele westernuri ca mitologii moderne: eroii, cowboy-
i, castiga un duel si calaresc in indepartare, la apus. Eroul are toate calitatile clasice unui
erou mitic: putere, frumusete, onestitate si vulnerabilitate. Raufacatorul are toate
defectele: uratenie, lasitate, necinste, viclenie. Eroul este aproape invins, intr-un punct
critic, dar isi revine si devine campionul dreptatii si justitiei.

Asa cum observa si Barthes, o mitologie poate sa conduca la stabilirea unui stil de viata si
al unui curent social. Copilaria, spre exemplu, a aparut ca mitologie in timpul Revolutiei
Industriale, in secolul XIX, cand, pentru prima data in istorie, copii erau considerati fiinte
umane, la un stadiu al vietii necorupte. Conceptul unei perioade caracterizat de inocenta,
puritate, simplitate nu exista in ere anterioare, dar nu este universal nici astazi. Copii sunt
fiinte umane mai tinere, cu un trup, o minte si personalitate in curs de dezvoltare. Ei sunt
difertiti de adulti, nu mai buni sau mai rai. Imaginea unui copil inocent si pur apartine
unui mitologii, nu este o sociologie sau psihologie a copilariei. Un copil nu este constient
de importanta inocentei sau a puritatii, dar adultii-da. In picturile si portretele
remanescente si medievale nu sunt infatisasi copiii. Cei care apar ocazitional arata mai
mult a liliputan adulti, decat a copii. Inainte de Revolutia Industriala, oamenii traiau in
comunitati agricole. Copiii, fara o copilarie propriu-zisa, trebuiau sa participe la
mentinerea fermei. Ei erau considerati ca adulti, doar ca au un trup mai firav si mai mic.
In timpul acelei Revolutii, centrul unei activitati economice s-a mutat de la ferma la oras.
Acest lucru a dus la o noua constructie sociala cu diferite categorii de roluri. Rezultatul a
fost important: copiii nu mai aveau atatea responsabilitati ca inainte si, astfel, o noua
mitologie a aparut, proclamand copiii diferiti de adulti, accentuand nevoia lor de a se juca
si importanta educatiei si, de asemenea, sustinand dreptul copiilor de a-si trai efectiv
copilaria. Protejati de realitatea dura a muncii industriale, copiii au venit sa-si asume o
identitate noua, una de inocenta impresionabila si fara cusur.

Odata ce mitologia copilariei a intrat in mijlocul gandirii culturale, a inceput sa

sape profund atitudini si stiluri de viata. Ca un exemplu, sa dovedim cat de importanta a
devenit mitologia copilariei, sa ne indreptam spre Craciunul din 1983. Parintii erau
innebuniti si dadeau orice, sute de dolari, sa cumpere una dintre papusile “Cabbage
Patch”. Cum a putut o simpla papusa sa creeze o asemenea isterie? Este de notat ca
papusa venea si cu niste “acte de adoptie”, astfel, ii putem explica mult mai bine
semnificatia in societate. Papusile “Cabbage Patch” erau toate diferite intre ele si erau un
fel de substitut al unei persoane. Fiind cumparate, ele facea parte efectiv din familie:
parintii nu au cumparat o papuasa, ci i-au cumparat copilului un alt membru al familiei.
Intr-adevar, jucariile suntem noi, cum spune cel mai mare lant de jucarii Toys “R” Us.

Page
7
BIOGRAFIA

Biografia este un gen al naratiunii care presupune scrierea unor povesti de viata.
Este genul care recreeaza istoriile personale, dar le si interpreteaza. Astfel, naratiunea
ajuta la supravietuirea memoriilor oamenilor.

Lucrari biografice celebre

Cea mai cunoscuta lucrare biografica a lumii antice ii apartine lui Plutarh si se numeste
Vieti paralele, o colectie de schite biografice ale unor personaje celebre.
Pana la mijlocul secolului XVII, biografia scrisa era in general comemorativa in
societatea vestica, condamnand raufacatorii si tiranii si exaltand erorii.
In timpul Renasterii, biografiile sunt diferite de cele de pana atunci
Reprezentative sunt lucrarile Vietile artistilor(Lifes of the Artists) de italianul artist
Giorgio Vasari-reflectand noul spirit al umanismului, care punea accent pe individ, si
Life of Donne a lui Izaak Walton, biografie a poetului englez John Donne. Dupa 25 de ani
a fost reluata si dezvoltata si a devenit un prototip al scrierii biografice moderne.

 Prima biografie moderna este considerata Viata lui Samuel Johnson scrisa de
James Boswell.
 In secolul XIX opere precum Viata domnului Walter Scott a lui John Gibson
Lockhart au devenit bestselling-uri.
 In secolul XX biografia a inceput sa se bazeze si pe includerea unor figure
populare, vedete media. Tot in aceasta perioada a aparut si un canal de televiziune
axat pe povesti biografice, pentru a adapta genul cerintelo moderne.

In timpurile moderne, unul dintre cei mai faimosi autori de biografii sunt francezul
Andre Maurios si austriacul Stefan Zweig. Primul a facut cunoscut genul biografic
romantic, scriind Viata lui Shelley, axata mai mult pe interpretare imaginativa decat pe
originalitate academica.
Zweig a scris Trei stapani( Three masters), colectie de schite biografice care i-a inclus pe
Honore de Balzac, Charles Dickens si Fyodor Dostoievski, fiind un primat in literatura
critica, in evaluarea muncii artistilor.

COMICSURILE

Benzile desenate reprezinta o forma moderna a naratiunii , care au la baza

caricaturile sau portretele satirice ale unor oameni celebri sau care au devenit populari in
Italia secolului al XVII-lea. In secolul XIX, caricaturile au evoluat la desene cu baloane/
bule de discurs, dand nastere formei cartilor de benzi desenate.

Page
8
Benzile desenate sunt naratiuni transmise prin intermediul unor serii de desene dispuse pe
linii orizontale, benzi, dreptunghiuri, numite panouri, regula de citire fiind aceeasi ca a
unui text verbal: de la stanga la dreapta. BD-urile surprind aventura unuia sau a catorva
personaje intr-o secventa limitata de timp, iar dialogurile sunt redate prin cuvinte
incercuite intr-un balon, care stau fie in dreptul capului, fie al gurii personajelor.
Miscarea este redata prin folosirea mai multor linii de diferite marimi, care arata
miscarea, dinamica. Alte semnificatii sunt liniile, simbolurile sau cuvintele pentru
simturi, stele in jurul locului unde se simte durerea sau linii care descind din nas pentru
miros.

Printre primele lucrari americane cu principalele caracteristici ale unei benzi desenate
a fost creata de Richard Felton Outcault si a aparut in seria Hogan’s Alley, publicata
pentru prima data in 1895, in New York Sunday World. Prima carte publicata cu benzi
desenate, din cauza faptului ca ziarele nu faceau fata cererii, a fost Mr. A. Mutt, publicata
in 1911.
Industria BD a luat avant mai ales dupa succesul din 1938 al Benzilor cu actiune(Action
Comics), a caror principala atractie era Superman, publicata mai tarziu separat. Odata cu
Superman, s-au lansat si alti eroi-clone ai benzilor desenate: Batman, The Flash, Green
Lantern, Wonder Woman si Captain America.

Desi reprezinta cultura pop, benzile desenate nu au doar un rol distractiv, ele atragand
fani si din randul intelectualilor, cum ar fi Krazy Kat, care este considerata una dintre cele
mai amuzante si pline de imaginatie opere narative din America. De acelasi prestigiu se
bucura si arta lui Charles Schultz, a carui banda desenata numita Peanuts, care a debutat
in 1950, a devenit una dintre cele mai populare din lume, aparand in peste 2000 de ziare
si tradusa in peste 24 de limbi.
Dupa 1970, in urma competitiei tot mai mari intre producatori,au luat nastere si genuri
hibrid, cum ar fi romanul grafic, care este o carte de benzi desenate de dimensiuni mai
mari si care spune o singura poveste pentru adulti. Cateva exemple celebre sunt
Maus:Povestea unui supravietuitor(1986), Maus II(1991) concepute de Art Spiegelman.

In prezent, desenele sunt transmise si online, fiind numite e-toons, cum ar fi Gary
Sobolanul, in care este vorba despre un om care se transforma intr-un sobolan urias,
satirizand astfel opera lui Kafka, Metamorfoza. Alte e-toons online populare sunt:
Producatorul(care parodiaza producatorii media si productia), Kung fu 3D(animatie
web), Criticul(care infatiseaza un critic de film animat care comenteaza satiric filmele si
actorii), dar si seria Razboiul Stelelor, care anuleaza toata subculture promovata de
filmele Star Wars.

Concluzie

Fie ca este vorba de un mit fondator, un roman fictiv sau o banda desenata,
naratiunea este o un text care asigura oamenilor posibilitatea de a crea mesaje si
intelesuri. Este o capacitate instinctuala, caci, dupa cum am vazut, inca de la inceputul
vietii raspundem din instinct povestilor. Vin intr-un mod atat de natural la noi, incat ele

Page
9
constituie o cale de cunoastere a vietii atat intr-un mod cultural (prin mituri fondatoare),
cat si personal (prin povestile din copilarie, la care suntem expusi in centexte culturale).

Page
10