Lectura textului oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le aduce orice fapt inedit,

prilejuri unice de reflecţie şi de meditaţie. Ea îndeamnă la introspecţie, angajează valori formativ-

educative care îşi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. Este cet că în clasele primare
poveştile reprezintă conţinuturile cele mai interesante pentru elevi. Se studiază nu doar poveştile
populare, dar și cele culte. Poveştile ca şi basmele sunt de origine populară în care elementele realului
se îmbină cu cele fantastice. Între basme şi poveste nu există deosebiri esenţiale, doar că în basme
domină fantasticul, care în povești ocupă un loc secundar sau poate fi înlocuit uneori, cu elemente din
recuzita superstiţiilor. Deosebirile, nefiind totdeauna clare, iau determinat pe unii creatori de basme să-
şi denumească producţiile drept poveşti. [2, p. 60] Reputatul critic literar, George Călinescu, considera
basmul drept „o operă de creaţie literară” cu o geneză specială, o oglindire a vieţii în moduri fabuloase,
un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă și observaţie morală. Basmul este
„o naraţiune populară cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forţele binelui şi ale
răului în lupta pentru şi împotriva fericirii omului; născocire, minciună, scornitură.” Povestea – termenul
generic denumind speciile narative populare în proză (basmul despre animale, basmul propriu-zis,
legenda și snoava) în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu
personaje negative și unde binele triumfă. [3, p. 398.] CZU: 372.8821.135.1+373.3 METODOLOGIA
STUDIERII POVEŞTILOR ÎN CLASELE PRIMARE 225 Sursa citată, dar și definiția din DEX, înregistrează
sinonimul termenului de basm. Sinonimi cei doi termeni – poveste şi basm – circulă, totuşi în medii
diferite: În lumea creatorilor, deci în mediul folcloric, se vorbeşte mai mult despre poveste: în limbajul
cercetătorilor, iar în mediul folcloristic, este preferat termenul basm (derivat din limba slavă veche
„basni” – născocire, scornire). Unii specialişti însă consideră că basmul trebuie delimitat de poveste (care
este mai „realistă”), de legendă (care urmăreşte explicarea unor fenomene naturale sau istorice) și de
snoavă (scurtă naraţiune anecdotică). Se ştie că tema generală a basmului este lupta dintre bine şi rău,
caracterizată însă diferit: ca lupta între dreptate şi nedreptate, adevăr şi minciună, curaj şi laşitate,
bunătate şi răutate, hărnicie şi lene, generozitate şi egoism. [2, p. 49 ] Basmele dezvoltă o temă
generală, aceea a luptei dintre bine şi rău, determinată de complexitatea vieţii şi prezentată într-o mare
varietate de aspecte conflictuale: sociale (bogăţie-sărăcie, exploatare şi lupta împotriva acesteia);
morale (lene-hărnicie, îngâmfare-modestie, laşitate-curaj, viclenie-cinste, minciună-adevăr,
egoismgenerozitate); estetice (curăţenie-frumuseţe). Majoritatea basmelor soluţionează conflictul prin
victoria forţelor binelui asupra forţelor răului şi în funcţie de caracteristicile personajelor, specificul şi
tematica acţiunii, predominanţa elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viaţă, basmele se
clasifică în: • fantastice – naraţiuni în care este reprezentată o lume neobişnuită, de proporţii fabuloase.
Acestea sunt cele mai semnificative şi mai răspândite, desprinse de regulă din mit, cu o pregnanţă a
fenomenelor miraculoase; • animaliere – povestiri ale căror protagonişti sunt animale (sau plante) ce li
se găsesc corespondent în ordinea umană pe baza unor trăsături considerate specifice. („Capra cu trei
iezi”, „Punguţa cu doi bani”); • nuvelistice – naraţiuni care asimilează într-un orizont fabulos sau
hiperbolic aspecte de existenţă cotidiana: „Soacra cu trei nurori”, „Povestea lui Stan Păţitul”. Acestea au
ca punct de pornire snoava, în naraţiune semnalându-se o puternică inserţie a aspectelor reale, concrete
de viaţă. Basmul nuvelistic este o naraţiune cu caracter general, în care eroul este urmărit din copilărie
până la o vârstă a împlinirii în viaţă. Din om simplu, el ajunge împărat sau dobândeşte alte măriri. În
acest tip de basm eroul combină inteligenţa cu viclenia, reuşind, în cele din urmă, să depăşească orice
întâmplare potrivnică. Din punct de vedere al vechimii, basmul nuvelistic este mai recent decât basmul
fantastic, marcând şi o anume demitizare a personajului , care este ales din lumea comună. 226 În
literatura română orală cele mai populare basme nuvelistice sunt despre Păcală şi Tândală , iar basmul
cult – Dănilă Prepeleac de Ion Creangă. Temele și motivele basmelor au o circulație largă, influențându-
se, contopindu-se, fenomenul fiid denumit „contaminație”. Cele mai frecvente motive sunt: existența
umană limitată în timp; mama vitregă, eliberarea unor ființe neajutorate sau a astrelor, împlinirea unui
legământ/jurământ și iubirea. După autor, basmele pot fi clasificate în: • populare, creaţie a colectivităţii
anonime; • culte, creaţie a unui autor cunoscut („Povestea lui Harap-Alb”, „Făt-Frumos-dinLacrimă”).
Structura tip a basmului cuprinde următoarele etape fixe: • situaţia iniţială; • infracţiunea şi angajarea
eroului în acţiune; • plecarea şi călătoria; • sosirea la destinaţie; • eliminarea adversarului şi împlinirea
misiunii; • reîntoarcerea (şi peripeţiile legate de aceasta); • răsplata. Caracteristicile basmului: • sunt
atât oameni, cât şi fiinţe imaginare; • sunt grupaţi în două serii opuse: personaje negative şi pozitive; •
sunt universali: feciorul de împărat sau de om sărac, fratele cel mic, zmei, împăraţi; • sunt secundaţi de
donatori, personaje care-l sprijină pe erou în acţiunea sa; • prezenţa cifrelor şi a obiectelor magice; •
evidenţierea caracterului anonim (autor anonim), oral (transmis prin viu grai) şi colectiv (la crearea sa au
contribuit mai multe persoane); • prezenţa întâmplărilor reale şi a celor fantastice; • confruntarea
dintre bine şi rău; • victoria binelui; • formule narative tipice: iniţiale: A fost odată ca niciodată; cândva
demult…; mediane: şi a mers, tot a mers peste nouă mări şi nouă ţări…; finale: m-am suit pe-o roată şi v-
am spus povestea toată.