Capitolul I.

Structura și caracterul multilateral ale poveștii

începem dcpănarea firului despre caracterul multilateral a!

poveștii cu o veche parabolă orientală [ 1].
..Pribegea prin lume un căutător de adevăr. Intr-o bună zi a văzut
el o piatră mare, pe care era scris: «Răstoarnă și citește». Cu mare greu a
prăvălit el piatra și a citit pe partea cealaltă: «De ce caut' alte cunoștințe,
dacă nu atragi atenție la ceea ce cunoști?»”
La ce se referă această parabolă? Poate, tocmai, la povești?
Ce știm noi despre basme? Le cunoaștem din fragedă copilărie
însă, maturizîndu-ne, nu mai ținem cont de ele, le considerăm drept un
bagaj de prisos și totalmente inutil. De fapt, nu este chiar așa. în povești
putem descoperi încă multe lucruri. Posibil, această carte ne va ajuta sa
extragem din basme ceea ce a mai rămas neutilizat, nevalorificat.
Luați o foaie de hîrtie și scrieți pe ea cuvîntul „poveste 44. Apoi
scrieți asociațiile care au apărut în legătură cu acest cuvînt. Acestea pot fi
atît definiții ale termenului respectiv, cît și denumiri ale unor basme
concrete, diferite amintiri etc. De obicei, asociațiile sînt de așa natură:
„copilărie“, „căldură“, „bunică“, „bucurie“, „născocire", „grozăvenie“,
într-un cuvînt, despre tot ce doriți [2].
Să ne adresăm științei și să vedem cum este definit termenul
„poveste“ de către diverși cercetători. Aducem doar cîteva exemple
[2^6]:
> Poveste - născocire, minciună.
> Poveste - compunere literară (populară sau cultă) al cărei subiect cu
substrat folcloric este o împletire de întîmplări supranaturale,cu eroi
ireali sau fantastici [4].
> Povestire născocită, imaginară și, chiar, himerică, legendă (V.DaP
[2]).
> Poveste - creație narativă, de obicei, poetică-populară, despre
persoane și evenimente imaginare, mai ales, cu participarea forțelor
magice, ireale (S.Ojegov [2]).
> Istorie narativă scurtă, moralizatoare, de obicei optimistă, care
conține lucruri adevărate și născocite (S.Nartova-Bociaver [2]).
> Basm - narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale PI

1
2
> Basm — (slav basmu „născocire”), specie a epicii populare în proză, în care se relatează
întîmplări fantastice ale unor personaje imaginare (Feți-Frumoși, Zîne), aflate în luptă cu
făpturi nefaste (balauri, zmei, vrăjitoare). Deznodămîntul în basme aduce triumful
elementelor pozitive asupra celor negative. Toate elementele fantastice din basm derivă din
realitate, interferează cu realitatea, de aceea basmul reflectă, adesea într-o formă simbolică,
modul de viață și psihologia poporului.
> Basm 5 abstractizare a tradiției locale, prezentate într-o formă mai concisă și cristalizată.
Formele inițiale ale poveștilor folclorice sînt legendele locale, istoriile și povestirile
parapsihologice despre miracole și minuni, care apar în formă de halucinații obișnuite, drept
urmare a pătrunderii conținuturi lor arhetipice din zona inconștientului colectiv. (M.-L. von
Franz [6])-
> Basmele constituie unul din elementele de transmitere a cunoștințelor tradiționale, reducere a
mitului la o formă populară simplă de transmitere. Basmul reprezintă o formă mai arhaică a
mitului, care a devenit arhaizată, numai mitul se evidențiază printr-o linie a subiectului
complicată și prin existența personajelor teologice [6].
> Basmul este un izvor nesecat de cunoaștere a Tradiției, un element legitim și valoros al
acesteia. Povestea, în cel mai larg sens al cuvîntului, poate fi tratată ca o sursă a cunoașterii
spirituale globale [6].
Aceste definiții confirmă varietatea abordărilor temei și coincidența aproape totală a
viziunilor.
Ce mai cunoaștem despre basme?
Timpul apariției principalelor subiecte ale poveștilor nu este stabilit. în dimensiunile
culturii umane — foarte de mult. Cu alte cuvinte, nu se amintește exact despre o anumită etapă a
culturii: aici interferează diferite cicluri și stiluri istorice [7,8]. Altfel spus, în povești sînt prezente
cele mai arhaice subiecte — ca elemente ale autenticității și primordialității Tradiției.
Basmele se transmit de la generația mai în vîrstă la cea tînără în formă de „scrisoare“, cu
subiectele principale fixate. Cu alte cuvinte, poveștile reprezintă o conexiune dintre cei care vin și
cei care se duc.

1
3
 Probabil, poveștile constituie cea mai stabilă formă ci. transmitere a
informației în cadrul culturii. Majoritatea miturilor legităților, principiilor morale
și a adaptărilor tehnice, care au apăru; o dată cu poveștile, și-au păstrat aspectul
inițial doar în ceea ce privește domeniul științelor, și nu și cultura autentică [7].
De ce totuși din multitudinea de povești, create de omenire de-a lungul
mileniilor, doar unele (cu subiecte foarte apropiate) s-au. păstrat în diferite culturi?
Din ce cauză foarte puține povești au. supraviețuit creatorilor acestora?
Primele teorii științifice cu privire la problemele basmelor datează din
secolul al XVIII-lea. Povești populare au cules renumiții filologi germani Frații
Grimm, scriitorul francez Ch. Perrault. cunoscuții folcloriști români P. Ispiresu și
I. Slavici. Au fost întreprinse și tentativa de a analiza și de a interpreta conținutul
poveștilor de către J.-J. Wilkelman, J.-G. Gaman, J.-G. Gerder, K.-F Moriz ș.a.
[9]. De exemplu, J.-G. Gerder considera că basmele reflectă simbolurile
credințelor arhaice date uitării.
Divergențele de păreri privitor la povești, care au apărut în secolul al XlX-
lea, se referă, mai cu seamă, la similitudinile uimitoare ale basmelor, întîlnite la
diferite popoare. Astfel, se poate vorbi despre trei viziuni fundamentale asupra
problemei respective:
> indiană. Conform acesteia, toate imaginile și subiectele basmelor provin din
vechea Indie, ulterior răspîndindu-se în întreaga Europă. (T. Benfei)
> vavilonă ~ susține că anume Vavilonul este patria poveștilor, iar punctul
inițial, în drum spre Europa, a fost Asia Mică. (A. Jensen, H. Winkler, E.
Stiicken)
> versiunea despre mai multe centre, conform căreia este imposibil de indicat
un loc concret al originii tuturor basmelor, ceea ce permite a concluziona că
variate povești au apătut în diferite țări.
Ultima versiune suscită interesul și prin metoda propusă de determinare a
variantei inițiale a basmului: prin intermediul analizei tuturor poveștilor cu
subiect analogic de ales versiunea cea mai amplă, mai poetică și mai inteligibilă,
care trebuie considerată originală [9]. Punctul acesta de vedere a fost supus unei
critici argumentate de către Maria-Luiza von Franz, eunocut specialist în tratarea
basmelor după teoria lui K.G.Jung [6]. Ea consideră că

1
4
povestea, transmisă din gură în gură, nu se înrăutățește, ci dimpotrivă, se perfecționează.
In secolul al XX-lea specialiștii au rămas cointeresați în continuarea cercetării
paradigmei primordiale a mitologiei, a protolimbajului inițial al acesteia, adică a problemei
descifrării textelor sacrale, în special ale basmelor. Este foarte interesantă și rezultativă
paradigma de poveste evidențiată de către renumitul filolog rus, V. Propp [10]. Incontestabil,
trebuie însușită și experiența lui R. Guenon [11], a lui M. Eliade [12], V. Lovinescu [13] și a
altor autori, de asemenea sunt interesante și cercetările în domeniul interpretării hermenice a
folclorului, efectuate de către Vulcanelli, Canselie, G. Beftris [5]. Trebuie amintit și de
învățatul german în domeniul hermeneuticii Gh.Wirt, care a propus o interpretare universală
a mitologicului subiectelor protoarhaice din care sînt constituite basmele, în baza propriei
paradigme, legate cu runele (vechi simboluri lingvistice), dar dintr-o perspectivă de cercetare
pozitivistă și foarte rațională a problemei. Cu alte cuvinte, în virtutea concepției sale
științifice, Gh.Wirt a fost aproape de paradigma lui V.Propp. în modelul său de reconstrucție
a cercurilor protoarhaice sau a paradigmelor protomitologice, a căror existență a constatat-o
în toate mitologiile existente pe glob, Gh.Wirt a adus drept exemple și basmele.
Printre paradigmele existente ale interpretării subiectelor și ale relevării elementelor
de bază ale basmului, reconstrucția lui Gh.Wirt este, prin excelență, universală, ea
explicându-le pe toate celelalte. Paradigma-reconstrucție a lui Gh.Wirt este descrisă în
lucrările sale: „Heilige Uhrschrift der Menschheit” („Sacrul limbaj străvechi al omenirii”) și
„Die Aufgang der Menschheit” („Originea umană”), atlasurile cărora conțin o informație
bogată indispensabilă pentru rezolvarea problemei referitor la faptul: ce prezintă totuși
componenta esențială, pe care se bazează recombinarea mitologică. Cu părere de rău, însă
nici un savant n-a aplicat în studiul basmului metodologia lui Gh.Wirt.
Ilustrul filosof și politician englez Fransis Backon în lucrarea sa „Despre
înțelepciunea arhaică” [14] dezvăluie sensul adevărat al miturilor străvechi. în ele, susține
F.Backon, în mod alegoric se

1
5
 relatează despre viziunile filosofice ale generațiilor precendente, în multe fiind cifrată o
întreagă concepție despre lume.
Poveștile sînt înrudite cu miturile, ele, de asemenea, sini alegorii, în care este
cifrată cunoașterea arhaică. Fiecare popor are poveștile sale, create în timpuri diferite, al
căror număr poate fi de multe mii.
De-a lungul secolelor, în fiecare regiune, oraș sau sat s-a format propria
reprezentare despre basm, subiectele și personajele lui. Aceasta însă nu înseamnă că
toate poveștile au existat doar în limitele unei localități. Mai viabile și rezistente sînt
așa-numiteie basme mărețe care sînt cunoscute tuturor. Fără aceste povești copilăria
oricărui om este de neconceput. în baza moralei lor a fost educată nu o singură
generație.
în una din emisiunile televizate [15] s-a emis fraza: „Noi avem ceva, despre ce
nu putem să ne amintim cu claritate, dar nici nu putem să uităm totalmente”. Acest ceva
este trecutul nostru, istoria, ceea din ce provenim noi înșine. Și devine evident că acest
ceva vine la noi prin basme, care conțin o informație bogată despre tradițiile idolatrice,
însă cel mai mult s-a acumult în ele simpla înțelepciune populară.
însă basmele nu se aseamănă chiar și din motivul că există basme populare și de
autor. Este cunoscută tipologia poveștilor, propusă de psihologul rus T.D. Zinkevichi-
Evstigneev [16]. Conform căreia basmele sînt divizate în: artistice (populare și de
autor), psihoterapeutice, de corectare psihologică, didactice și meditative.
După cum menționează, pe bună dreptate, această autoare, poveștile artistice
conțin și aspecte didactice, de corectare psihologică, de psihoterapie, chiar și
meditative. Dar o asemenea varietate de aspecte denotă despre unele imperfecțiuni ale
tipologiei basmelor, propuse de ea. Neajunsul principal al tipologiei este în însăși
neclaritatea criteriului de clasificare [17].
Intr-adevăr, dacă poveștile populare (de asemenea și miturile, parabolele,
istoriile) sînt incluse în numărul celor artistice, reiese că ele nu pot fi psihoterapeutice,
cu toate că, adeseori, potențialul lor terapeutic depășește considerabil posibilitățile
multor istorioare în formă de poveste, create special în scopuri curative. Mai mult, nu

1
6
 este clar de ce grupa poveștilor„de autor” se diferențiază doar, în acest tip de basme,
deși, este evident, că ele există și în alte tipuri.
Ar fi mai just dacă toate poveștile s-ar diviza în două grupe: folclorice și de autor
(așa-numita divizare dihotomică). în ambele tipuri de povești pot fi evidențiate povești
artistice, didactice, de corectare psihologică, psihoterapeutice și meditative.
Există basme care au constituit un gen literar foarte răspîndit al creației populare
orale și basme scrise de autori, ce reprezintă creații literare originale. Dar și în acest caz se
poate vorbi despre o diviziune convențională, căci există basme populare prelucrate,
majoritatea fiind considerate de autor, ce reprezintă transpuneri pe hîrtie excelente ale
acelorași povești populare. De exemplu, cunoscutele povești ale lui Al.Pușkin sau ale lui
Ion Creangă.
Criteriul principal de clasificare poate fi gradul de influență al basmului asupra
ascultătorului [17].
. Se știe că terapia prin intermediul basmului este o sinteză a ’ VJiultor realizări în domeniile
psihologic, pedagogic, psihoterapeutic K și filozofic. în context istoric [17-21] pot fi
evidențiate patru etape în L dezvoltarea terapiei prin basm:
j etapa I — creația populară orală;
etapa II — culegerea și studierea basmelor și a miturilor;
etapa III — psihotehnică (folosirea poveștii în procesul diagnosticului psihologic,
corectării și dezvoltării personalității); etapa IV - integrativă, ține de formarea concepției
terapiei t complexe prin poveste, de modul de abordare spirituală a < i basmului, de tratarea
terapiei prin poveste ca sistem educativ, I corespunzător naturii
strămoșilor noștri.
umane, verificat
consideră de multe
că basmul generații aleau multe
și psihoterapia
elemente comune. în primul rînd, este vorba de unitatea structurii în prezența
unei diversități a conținutului [22]. De exemplu în basm, Făt-Frumos poate fi
lesne înlocuit cu Ivan Crăișorul sau Cenușăreasa, Pasărea Măiastră cu merele
de aur, iar Căluțul Năzdrăvan cu Pana lui Finist Șoimanul, însă structura
basmului, subiectul și finalul lui nu se vor schimba. în basmele unor popoare
necunoscute, numele personajelor cărora nici nu le putem pronunța, coliziunile
de bază și deznodămîntul deseori pot fi prezise chiar la

Știința psihologică
I Biblioteca kCM tonală
I a Reou >hcii Moldova l ; liamplar legal Moldova
 începutul lor. Se creează impresia că în basm mai importante sini predicatele, și nu
subiectele, atributele și complementele.
Oamenii de știință încă acum o sută de ani presupuneau că modelul basmului
poate fi construit, că este posibilă o schemă unică pentru majoritatea poveștilor.
Primul care a reușit să facă acest lucru a fost lingvistul rus V. Propp [6,23].
Concepția lui V. Propp este axată pe ipoteza că prin structura lor „toate
basmele sînt de același tip”, că unitatea indivizibilă a narațiunii și temelia organizării
acestora sînt așa-numitele invariante, adică elemente permanent constante. V.Propp a
numit aceste invariante funcții, deoarece la baza lor stau acțiunile personajelor, care
influențează asupra subiectului poveștii. „Prin funcție se subînțelege fapta
personajului, care se estimează din punctul de vedere al valorii acestuia pentru
desfășurarea acțiunii”. Astfel, V.Propp a constatat că aceste funcții, indiferent de
faptul cum și cine le înfăptuiește, constituie părțile componente ale oricărui basm [24].
De exemplu, Zîna, care o gătește pe Cenușăreasă pentru bal [25], îndeplinește
întotdeauna funcția Donatorului. V.Propp [23] a formulat postulatele teoriei sale
astfel:
> Funcțiile eroilor basmului servesc drept elemente constante și stabile, indiferent
de cine și cum sînt realizate. Ele formează părțile componente principale ale
poveștii.
> Numărul de funcții ale basmelor este limitat.
> Succesiunea funcțiilor este întotdeauna aceeași.
V. Propp a analizat nu toate basmele, ci așa-numitele basme „clasice”, luînd
ca bază poveștile din culegerea lui Afanasiev. El a evidențiat 31 de funcții ale
personajelor [6].
Partea pregătitoare a poveștii.
1. Plecarea. „ împăratul pleacă la război... “
2. Interdicția. „...Da în chelioara cu lăcata cîtpuricele să nu intri...“
3. încălcarea. „Fata l-a pus pe frățior pe iarbă și a ieșit în stradă la joacă”.
4. Căutarea antagonistului, iscodirea. „A început Vrăjitoarea s-o iscodească...,
„Crîșmărița... se puse înaintea căutătoarei... și întreabă... ”
5. Prezentarea informației despre erou. „...Și căutătoarea răspunse: „... de o sută
de ori însă e mai frumoasă FI or ița...“

1
8
6. Intriga, încercarea de a induce în eroare jertfa. „Lupul se duse la fierar și-l puse să-i ascute limba
și dinții pentru a-și subția glasul. "
7. Complicitatea (jertfa se lasă înșelată). „Fiorița îi permite Vrăjitoarei să-i pieptene părul... ”
8. Sabotarea sau lipsa. „Lebedele au apucat Băiețelul și l-au dus pe aripi... “
Intriga (nodul) poveștii
9. Mijlocirea (înștiințarea despre năpastă). „întoarce-te, crăișorule, înapoi și te pune cu rugă pe
lîngă împărat, să te lase să urci în copac... ,
10. începerea împotrivirii. „Băiatul se pune iar cu rugă pe lîngă împărat ca să-ipermită să urce în
copac... "
11. Trimiterea. „Zorilă-Zori de Zi se porni la drum...“
Partea de baza a poveștii
12. Prima funcție a donatorului. „ Ursitoarea a scos o carte... a citit și i-a spus crăișorului...“
13. Reacția eroului. „Fugi din ochii mei ... căci nu cu ghiocul se face norocul... “
14. Obținerea mijlocului magic. „Spune: Din porunca știucii...“
15. Transferarea (strămutarea) în altă împărăție. „Se pornește Zorilă- Zori de Zi cu Arapul și merg...
peste păduri fără măsuri, peste ape întinse... “
16. Lupta. „Și-a dezlegat Tartorul furiile...“ „Lupta lui Aliman cu uriașul...“
17. Marcarea ori însemnarea. „L-a înghițit Tartorul pe Zorilă-Zore de Zi și l-a ținut o săptămînă...
“
18. Victoria. „Făt-Frunos l-a apucat pe Zmeu și l-a înfundat pînă la gît în pămînt. A luat sabia și i-
a tăiat cele 24 de capete... “
19. Lichidarea nenorocirii sau a lipsei inițiale. „I-a ieșit înaintea lui Făt-Frumos Ileana
Rozoleana... Ca să nu-i facă feciorului de împărat inimă rea, s-a suit Ileana Rozoleana călare pe
calul cel negru și s-a pornit cu el... “
20. Reîntoarcerea. „S-au așezat pe covorul zburător și au zburat spre casă“.
21. Urmărirea. „S-a pornit Baba Cloanța în fugă după fată... “
22. Salvarea. „Fata a azvîrlit peria în urmă și s-a făcut din perie o pădure deasă...
Cu aceasta basmul se poate sfîrși, însă, adeseori, în poveste apare un subiect suplimentar, în
care acționează pseudoeroul (de

19
 obicei, frații personajului principal). Partea inițială a acestui suhH (noul act de
sabotaj) este analogică funcțiilor 8-15. Astfel:
8a. Pseudoeroul răpește captura sau dobînda. „Atunci spinul pune pe cartea, pe
săbiile și pe armele fiului de crai, apoi îl scoate . Fîntănă, zicînd: „De-
acum înainte să știi că te cheamă Harap Alb...
9a-1 la. Eroul pornește iarăși în căutare.
2a-14a. Personajul principal găsește din nou mijlocul magic.
în continuare apar noi funcții
23. Sosirea incognito. „A ajuns în orașul său, dar acasă nu s-a dus a. stat calfa
(ucenic) la croitor“.
24. Pretențiile neîntemeiate. „Frații cei mai mari: „Noi sîntem fecior, lui Verde
împărat...”
25. Sarcină dificilă. „ Tu ești tatăl lui? Spui minciuni...Nu tu ești acela.
26. Dezlegarea. „ Voinicul a pus mîna pe cercuri... și ele îndată ..
plesnit...■
27. Recunoașterea. „I-a arătat el basmaua brodată... “
28. Demascarea. „A povestit atunci crăiasa totul cum a fost... “
29. Transfigurația. „Au tăiat capra cea roșie ... și cu sîngele ei au iu: stana de
piatră. S-a desfăcut piatra și a înviat Sugur-Mugur... “
30. Pedeapsa. „S-a făcut spinul pînă Jos praf și pulbere..: “
31. Nunta, însărcinarea. „Harap Alb a primit binecuvîntarea de mintăi.
la împăratul Verde și împărăția totodată... ”
In basm nu întotdeauna sînt prezente toate funcțiile, în< ordinea în care
acestea apar pe parcursul desfășurării poveștii, rămîn. constantă. V. Propp a stabilit
și completul invariabil de roluri, adie ale personajelor care se caracterizează prin
anumite tipuri de acțiun și care au una sau mai multe funcții [6]. Rolurile
determinate de e sînt: trimițătorul, fiică împăratului, eroul, pseudoeroul, ajutătorii
donatorul și antagonistul.
Concluzia referitor la structura basmului la care a ajun V.Propp este
următoarea: basm se numește creația, în care acționează toți sau cîțiva din cei
șapte eroi specificați, iar subiectul conține 31 de funcții (cu omisiuni posibile) în
consecutivitatea indicată. De menționat că V. Propp a descris structura unui
număr impunător de povești și, deși s-a bazat doar pe cele ruse, această structură
poate aplicată la majoritatea basmelor cunoscute ale altor popoare. Este e
structură uimitor de populară, răspîndită în toată lumea și care a rezistat
mileniilor. Ce are ea deosebit?

20
 Este evident — indiferent de faptul dacă basmele prezintă mituri desacralizate,
ritualuri cifrate sau cronici istorice — ele exercită o acțiune psihologică atît asupra
copilului, cît și asupra maturului contemporan. Anume această influență ne și interesează.
Mai mult, nu putem să ne imaginăm cum s-ar fi păstrat povestea astfel și s-ar fi menținut
în cultura care totalmente se deosebește de cultura în care a apărut inițial, dacă ea nu ar fi
avut un conținut psihologic important. La popoarele contemporane și la cele străvechi
totul este diferit - limbajul, statalitatea, obiceiurile — și este greu să ne închipuim, ce-ar
putea să ne unească, dacă nu structura psihicului.
Unul din aspectele captivante ale psihologiei este absența în ea a unei teorii
dominante. De fapt, noi avem ce alege, pentru că poveștile reprezintă un fenomen foarte
evident și aproape toate școlile psihologice serioase n-au rămas indiferente față de ele,
supunîndu-le analizei.
Una dintre cele mai simple abordări este teoria biheviorală [7], care recomandă de
considerat poveștile drept modele ale evenimentelor, ale eventualelor forme de
comportament. Adică basmele, în mod pragmatic, pot explica copilului „Ce-ar fi dacă...? ”
Aici povața este absolut realistă. De exemplu, principiul poveștii populare „Ridichea“
(conform concepției biheviorale): dacă nu iese nimic, mai încreacă o dată, utilizînd orișice
metodă posibilă. Sau principiul poveștii „ Gogoașa cît de departe te poți duce de lîngă
mama. La depărtare de un pas — e bine, de doi — poți să fii liniștit, de trei pași — este
normal, de patru — te vor înghiți. Și așa mai departe.
Gîndul că uneori se conformează unor modele preluate din mituri, legende și
basme se bazează pe ideile școlii psihoanalitice a lui S. Freud și K.G. Jung [18, 26, 27]. S.
Freud considera imaginația umană drept un mijloc de satisfacere a dorinței irealizabile,
adică, imaginația este rodul deprivației. B. Betelheim susține ideea lui S.Freud [28], dar
afirmă că imaginația este absolut necesară pentru dezvoltarea corectă a copilului: dacă se
ia în considerare incapacitatea și dependența acestuia în lumea celor maturi, imaginația îl
salvează de neputincioasa disperare și-i oferă speranță. B.Betelheim era de părerea că
basmele contribuie la devenirea unei personalități maturizate, la constituirea interacțiunii
dintre copil și matur, propun modele de soluționare a unor importante crize umane.

21
El susținea că moartea apoi învierea eroului poveștii reprezintă H simbol al crizei
dezvoltării sau creșterii, iar finalul fericii simbolizează biruința obținută în aceste bătălii
psihologice. aJ

Teoria lui A. Adler [29] a fost generată de curente tc psihanalizei. Conform

concepției lui, sentimentul inferiorității, trăit in Ui mod dureros de copil, este înăbușit și
înlăturat de către funcția puteri, p: și dominării. Adeseori, lăsîndu-se pradă visurilor (în
propriile povești S și jocuri), cei mici se răzbună inconștient ori protestează contra
realului sentiment al neafirmării. Copiii exagerează, deoarece doresc p să vadă lucrurile
în stare preamărită, ceea ce corespunde nevoilor și stării lor interne.
Analiticii tranzacționiști (Eric Bem, ș.a.) sînt de părerea ca e planurile vieții
umane se proiectează asemănător miturilor sau e basmelor îndrăgite [28, 30]. E.Bem
susține că anume deciziile copilărești și nu planificarea conștientă, determină, de cele
mai multe P ori, soarta omului matur. Orice ar spune, orice ar gîndi oamenii a despre
viața lor, adeseori se creează impresia că o oarecare atracție 1 puternică îi determină să
tindă spre ceva, care, de obicei, nu 1 corespunde cu ceea ce este scris în curriculum
vitae. Aceste 1 contradicții există de la apariția neamului omenesc.
Treptat psihologii au stabilit că ceea ce poate fi lipsit de sens c din punctul de
vedere al Maturului are o semnificație profundă în | raport cu altă parte a personalității
noastre - Copilul. într-adevăr. Copilulului îi plac miturile și basmele, el crede că lumea
cîndva a 1 fost într-adevăr așa. De aceea, planificîndu-și viața copiii adeseori, se I conduc
de istoria îndrăgită. Aceste planuri se mențin chiar pînă la douăzeci, la șaizeci de ani,
predominînd uneori și asupra bunului simț. Psihologul, cercetînd ceea ce s-a întîmplat cu
individul, descoperă că rezultatul, de multe ori a fost planificat la vîrsta de pînă la șase
ani [28].
E.Bem în cartea sa a descris minunat cum poate să se comporte în viață Scufiță
Roșie sau Frumoasa Adormită. Adică proiectele sau scenariile au anumite elemente
comune, care alcătuiesc aparatul scenarial. Imaginați-vă că în scenariile bune acționează
același subiect: autorii, liderii, eroii, strămoșii venerați. Un astfel de instrumentar
determină structurarea timpului vital și se dovedește a ii similar celui folosit cu același
scop în basme.

22
 Alt mod de abordare a poveștii tratează personajele basmului drept subpersonalități ori
părți ale eu-lui uman. Această concepție aparține psihologului analitic K.G. Jung [26, 27], care
consideră că totul ce se întîmplă în poveste poate fi interpretat ca un proces intern, unde prințul
(conștiința) își caută prințesa (esența feminină), în acest proces fiind implicate atît propria
înțelepciune (Ursitoarea sau Sihastrul), cît și agresivitatea oarbă (Zmeul) etc.
Cei care atribuie emoțiilor o importanță majoră deseori tratează personajele din basm
tot ca emoții personificate ori ca arhetipuri.
Maria-Luiza von Franz [6] unul dintre cei mai fideli adepți ai teoriei lui K.G. Jung,
consideră că „arhetipul este o «emoție elementară», o imagine poetică elementară, posibil, chiar
un impuls elementar, orientat spre înfăptuirea unei acțiuni simbolice“. Totodată, M.-L. von
Franz arată importanța elementului afectiv în cercetările psihologice, susținînd că în cazul unei
abordări raționale are loc un amestec de variate arhetipuri. „Exact așa cum se întîmplă în cazul
imprimării fotografiilor suprapuse, care nu pot fi prezentate aparte. Probabil, ceva asemănător se
produce și în subconștient, aceasta fiind condiționat de atemporalitatea relativă și inspațialitatea
lui”.
Oricît de născocite ar părea personajele și acțiunile lor, emoțiile trezite de acești eroi
par a fi absolut reale. De obicei, în acest caz se vorbește de trăirea emoțiilor, adică despre aceea
că, ascultînd basmul, copilul cunoaște acele stări afective care îi lipsesc în viața cotidiană.
Maturilor le-ar fi pe plac o asemenea stare de lucruri — lasă toate grozăveniile în basm și revin
la realitate curat. Firește, nu este totul chiar atît de simplu. însă, credem că basmul se poate numi
teren de încercare a emoțiilor dificile, precum el poate fi numit ghid de bază pentru
transformarea emoțiilor infricoșitoare și prohibite în emoții agreabile. De fapt, analiza
conglomeratului afectiv al basmului este foarte rezultativă, principala atenție fiind acordată
sentimentelor trezite de poveste.
Școala hipnotică polarizează atenția asupra asemănărilor dintre starea de transă și
trăirea basmului [7]. însăși atmosfera, deseori, este aceeași — copilul adoarme, ascultînd
povestea spusă de omul care îi inspiră încredere; vocea acestuia este ritmică și în ea se repetă
formule neînțelese. Astfel, basmul poate nu doar să propună, dar și să

23
 sugereze. Cu alte cuvinte, povestea este nu numai o simplă de, a
posibilităților, ci și o sugestie suficient de activă, deși nedirccti .
Dar ce fel de sugestie? A modelelor de conduită, vaier ^c/
convingerilor, scenariilor de viața? Se poate de afirmat in ace; treț- că
povestea conține un mesaj analogic unei sugerări nedirc posthipnotice.
Despre aceasta trebuie de ținut cont prii
O caracteristică importantă a poveștii este faptul câ cor parcursul ei
au loc metamorfoze. Adică cineva mic și slab la inc-.;
se transformă spre sfirșitul poveștii intr-un personaj puternic, și po\ sine
stătător. Aceasta poate fi numită istorie a maturizării. K.G. I pro [26, 27] s-
a referit la un moment similar, considerînd procc., evc
individualei drept motiv de bază al oricărui basm. De fapt, acesta r ne?
Basmul Programarea neurolingvistică
înseamnă o maturizare, ci este o fază concretă a lui, în care con ști 17 , bin
Interdicția, sabotajul, lipsa Problema său subconștier renovînd
deja formată și delimitată revine la fundamentul
Ajutorai magic
și consolidînd Resursa
legăturile reciproce, extinzîndu-se, obținin: Ad accesul la noi
Altă împărăție (peste
energii și imagini arhetipice.nouă mări, Subconștientul ’ml
1 nouă țări)spus, basmul descrie procesul realizării ori ațin ger C01 scopului
Astfel
de către eroul principal (pe care doar el îl poate atinge) prir intermediul
călătoriei „peste nouă mări și nouă țări” și folosiri $e ajutorului magic.
Această schemă se aseamănă foarte mult 1. j tehnicile programării
neurolingvistice (NLP) [7, 31, 32].

Aceste structuri sînt similare și aceasta, pe de o parte. e> istoricește

susține modelul terapiei NLP, iar, pe de alta, sporește a] interesul față de
interiorul basmului popular. 0(

Ce ne spune povestea despre lume și ce învățăminte poți să tragi din

ea? în continuare ne vom baza pe analiza structurii basmului ti popular,
propusă de V.Propp [19-21, 33]. După cum s-a menționat. s« elementele
principale ale structurii respective sînt: năpasta - salvarea ii
- transformarea (metaformoza), s

2
4
 Pornind de la această schemă, se poate de tras concluzia pentru dezvoltarea
socială, materială, spirituală etc. a eroului principal, trebuie să existe o năpastă (o
nenorocire), pe care V. Propp a numit-o „de înnodare”, avînd în vedere rolul ei de
pornire [33]. Numai trecînd prin grele încercări pline de pericol, eroul poate demonstra
corespunderea sa noului statut social.
De altfel, să nu ne grăbim și să observăm atent ce precede în poveste de obicei
nenorocirii ori năpastei? Inițial există bunăstare și prosperitate. Descriind un fragment
din viața fără griji ce premerge evenimentelor ulterioare, basmul ne sugerează că
această liniște este nestatornică și poate fi în orice moment tulburată. Dacă totul merge
bine, trebuie să se întîmple o nenorocire.
în basm permanent trebuie să fii vigilent și plin de vigoare. Adică este neapărat
să fii rezervat față de evenimentele îmbucurătoare, ca să nu atragi asupra ta loviturile
soartei, care compensează bucuria. Nu te bucura, pentru că ai să plîngi .
Urmează apoi plecarea temporară. Sensul ei constă în faptul că se despărțesc
cei mai mari de cei mici, puternici de cei slabi. Copiii, fetele, mamele, lipsite de
apărare rămîn singure. Astfel, se pregătește terenul pentru nenorocire. Ea survine în
poveste îndată după plecarea părinților undeva departe sau aceste personaje chiar mor.
Lumea din jur este plină de primejdii și crudă. Omul rămas singur (copilul) care nu mai
are pe nimeni, permanent este expus pericolului. El se simte în siguranță, doar aftîndu-
se sub tutela părintească. Întrucît, datorită nenorocirii, eroul din poveste se
maturizează, se evidențiază încă o funție a absenței temporare, care constă în eliberarea
copiilor de sub controlul părintesc. Maturii limitează posibilitățile copilului. In
prezența părinților poți să fii doar o fetiță sau un băiețel micuț (mai exact, un
„prostuț”). Pentru a te manifesta, maturii nu trebuie să fie alături. Potențialul intern se
exteriorizează doar în lipsa părinților, a ochiului lor vigilent și ocrotitor.
Interdicțiile întotdeauna derivă din partea celor maturi și un timp oarecare
copiii le respectă. Dar „Interdicția în folclor permanent se încalcă. Altfel nu ar exista
nici subiectul” [33]. De fapt, funcția interdicției anume în aceasta și constă, pentru că
după ce se încalcă, survine nenorocirea. însă nenorocirea nu înseamnă pedeapsă,
fiindcă sensul acestei nefericiri ulterior se transformă din negativ în pozitiv;

25
spre final eroul obține victorie, iar copilul devine matur. Interdit ii din
partea celor mari sînt foarte importante pentru copil, ci necesare pentru
dezvoltarea lui. Pentru a deveni matur, trebuie încâlci interdicția
părintească, să faci ceva ce nu se permite.
Nenorocirea. De fapt, subiectul începe să se desfășoare, ci nd I
întîmplă o nenorocire. în basm forma cea mai răspîndită a nenorociri I este
răpirea. Reprezentanții forțelor negre curmă liniștea oamenii I pașnici și le
răpesc ceva. Astfel, activitatea eroului principal („croi I jertfă”) este forțată
și poartă un caracter conservativ, deoarece c;• I orientată spre restabilirea
echilibrului de altă dată. Uneori nenoroci;-, I îi corespunde o situație în care
ceva lipsește. Adică funcția I nenorocirii în acest caz o realizează „lipsa”. Insă,
„ceva îi lipsește nu I personajului principal, ci împăratului nerod, care îl
impune pe I supusul său („eroul căutător”) să activeze, care, la drept vorbind. I
acesta din urmă nu este cointeresat să acționeze, ci, pur și simplu. I execută
ordinul fără a cîrti. Atragem atenția, îndeosebi, asupra lipsei I motivelor
personale ale eroului. Metamorfoza personajului principal I spre finalul
basmului nu este un rod al visurilor lui, ci un efect I nedorit al slujbei
acestuia. Nu-ți dori nimic de prisos, nu manifesta I activitate, mulțumește-te
cu puținul care îl ai și îndeplinește ți conștiincios obligațiunile.
în poveste cele mai active sînt personajele negative I reprezentante ale
forțelor negre, neamurile răutăcioase or: ■ guvernatorii proști, cărora ceva le
lipsește. Anume acestea și sînt I principalii promotori ai subiectului și ai tuturor
evenimentelor din I lumea basmului. Dacă n-ar exista eroii negativi, lumea
nu s-ar I dezvolta și ar accepta bunăstarea indolentă. Semnificativ este că spre I
finalul poveștii acestea deseori, plătesc cu viața pentru activitatea lor. I
în basm urmează apoi plecarea eroului de acasă. Povestea începe cu o
nenorocire ori cu o oarecare lipsă și eroul principal este nevoit să caute ieșire
din situația creată. De fapt, acest moment „este cel mai tensionat, cel mai acut
pentru erou în cadrul acțiunii”. El pleacă la noroc, necunoscînd nici drumul,
nici scopul, se duce unde „vede cu ochii”. Basmul parcă ar sublinia caracterul
nedeterminat al orientării și timpului în care se desfășoară acțiunea. Ea nu
poate li apreciată și niciodată nu se calculează în termenii de zile, săptămîni. ani.
La prima vedere, s-ar părea că lanțul succesiunii logice a

2
6
evenimentelor se rupe și se deschide „arena pentru manifestarea fenomenului neprevăzut”. în pofida
faptului că numărul de forme posibile de desfășurare a acțiunii ulterioare din punct de vedere teoretic
este infinit, totuși în povestea populară dintr-o mie și una de situații posibile întotdeauna se întîmplă
doar una, însă formele acesteia sînt multiple.
Urmează apoi întîlnirea cu Donatorul. De fapt, este o formă canonică de desfășurare a
acțiunii. Funcția ei constă în următoarele: eroul dobîndește „obiectul (mijlocul) fermecat”, ceea ce
„determină deznodămîntul fericit”. De subliniat că Donatorul „întotdeauna apare întîmplător”, adică nu
ca rezultat al căutărilor eroului pentru un anumit scop, ci în urma activității forțelor tainice de pe
cealaltă lume. Dacă nu ar fi avut planul său, el poate nu s-ar fi întîlnit cu Donatorul. Nici nu trebuie să
te neliniștești ce să întreprinzi pentru a-1 întîlni. El singur te va găsi. Supune-te soartei și așteaptă.
Următoarea etapă este încercarea. înainte de a fi răsplătit, eroul „uneori este supus încercării”
care, de obicei, constă în următoarele — își demonstrează „calitatea principală — dezinteresul. Eroul
acționează nu pentru sine, nu în folosul său și nici nu din numele său. El întotdeauna salvează pe cineva
ori îl eliberează”. Astfel își „dobîndește” obiectul magic.
Este important de menționat că „eroul nu știe că este supus încercării”, însă despre aceasta știe
ascultătorul ori cititorul, care, cu siguranță, a însușit regula nescrisă a basmului: „în viață orișice
întîlnire, chiar cea mai neînsemnată, poate fi considerată drept o încercare și dacă trece prin ea, omul
este răsplătit din plin” [33].
în povestea populară nu există o didactică primitivă: „Fă precum face cutare personaj”. De o
adevărată sinceritate dau dovadă doar eroii din basm și acei care n-au citit și n-au ascultat aceste
povești. Dacă în baza personajelor din basmele populare, ne-am convins că faptele bune, mai devreme
sau mai tîrziu, sînt răsplătite însutit, această informație întotdeauna se reține în memorie, ia parte la
alegerea modelului de comportare și determină așteptările. Astfel, virtutea educată prin intermediul
poveștii este axată pe cenzorul moral exteriorizat. Conform definiției lui V. Propp [19], povestea este o
istorie, unde, în paralel cu lumea ordinară, obișnuită, există lumea magică.

27
 Ajutorii magici din poveste? Aceștia sînt animalele și obiccu
fermecate, sihaștrii ș.a. Eroul, dobîndind obiectul ori mijlocul m nu mai
merge „unde îl duc ochii”. El are încredere în sine, și,, < vrea și că își va
atinge scopul.
Metamorfoza aspectului. în urma perepețiilor se pot schimh
aspectul exterior al eroului, starea lui socială (urcarea pe tron îmbogățirea),
situația familială (nunta), însă în nici un basm nu se schimbă caracterul
personajului. în poveste, pur și simplu, nu este k pentru menționarea unor
particularități ale lumii lăuntrice a eroilor. Este suficient schematismul
contrastant în divizarea personajelor ir, buni și răi [33]. Dacă în foarte rare
cazuri, cineva din eroii basmului „își schimbă interiorul”, apoi, doar pentru
un timp, pentru a-și atinge scopurile (de obicei, rapace). Lumea se
caracterizează prin stabilitate Oamenii se împart în buni și răi și natura lor
rămîne neschimbata Acestea sînt doar unele învățăminte ale vieții pe care ni
le oferă povestea populară.
Basmul reprezintă un ciclu misterios redus, în al cărui cadru are loc
inițierea primară a subconștientului, ceea ce, la rîndul său influențează
formele social-admisibile ale activității subconștientului Distrugerea acestor
forme și, în primul rînd, îndepărtarea (chiar ruperea) de la ele a conștiinței
infantile, duce inevitabil la creștere manifestărilor nedirijate, spontane (atît
pentru socium, cît și pentru individ), adică la exteriorizarea agresiunii
subconștiente. în acest caz. necesitatea de a găsi balanța conștientului și
subconștientului poate provoca la om hiperstresul, care poate cauza psihoza,
determin; folosirea halucinogenelor, drogurilor etc. Structura basmulu
canavaua lui sînt foarte mitologizate, de aceea aceasta transformi povestea
într-o formă efectivă de socializare a conștiinței copilului [34]. Se poate de
spus că pe copil povestea îl deplasează în viitor, iar pe omul matur îl
orientează spre copilărie.
Cu alte cuvinte, valorile poveștilor în procesul de formare a
personalității copilului constau în următoarele:
> Lipsa didacticii. Cel mai mult ce-și poate „permite” genii', poveștii este
aluzia la faptul cum să procedezi într-o situație sau alta de viață. In
basm nimeni nu-1 învață pe copil cum „să trăiască corect”.
Evenimentele din poveste derivă în mod firesc și

2
8
logic unele din altele. Astfel, copilul percepe și însușește legăturile dintre cauză și efect,
existente în lumea aceasta.
Caracterul nedeterminat al locului acțiunii și al eroului principal. Lipsa personificărilor
distincte. Locul determinat al acțiunii psihologic îl îndepărtează pe copil de evenimentele care
au loc în basm. Copilului îi este greu să se transfere într-un loc concret, mai ales, dacă el n-a
fost acolo niciodată. Copiilor le este mai ușor să se transfere imaginar „peste nouă mări și nouă
țări” decît într-o localitate concretă. Absența unei personificări stricte îl ajută pe copil să se
identifice mai ușor cu eroul principal.
Povestea este o comoară de înțelepciune. Datorită multitudine! de sensuri, unul și același basm
poate să-1 ajute pe copil în perioade diferite ale vieții să-și rezolve problemele actuale pentru el.
Poveștii îi este specific divizarea clară a binelui și răului. O caracteristică a basmului adevărat
este sfirșitul fericit. Astfel, copilul se simte psihologic protejat, fiindcă orice s-ar întîmpla în
poveste, totul se termină cu bine. Iar eroul, care trece prin toate încercările, își manifestă cele
mai frumoase calități și, neapărat, este răsplătit. în aceasta și constă legea vieții: ce atitudine ai
tu față de lume, aceeași atitudine are și ea față de tine.
Aureola tainei și magicului. Basmul, precum și viața, este multilateral și interesant. Și, deoarece
prin interes se subînțeleg multe lucruri — importanță, necesitate, fascinație, atractivitate —
toate acestea, în ansamblu, fac din poveste un mijloc efectiv de psihoterapie și psihoprofilaxie
[35].

29
 Bibliografie

ea иГ.Кротов, Массаж мысли. Притчи, сказки, сны, парадоксы, Лорнзмы, М., 1997.
»ta ? И.Вачков, Введение в психологию сказки, Доступен:
1 September. ru/2001/12/12 13.htm
a a ^Dicționarul limbii române moderne, București, 1958, p. 69
ie 4. Dicționarul enciclopedic român, București, 1962, vol. I; 1965, vol. III.
5. Сказка и инициация, Интервью А. Г. Дугина для журнала «Бронзовый век», Доступен:
http://www.arctogaia.com/public/fomin.htm
6. Мария-Луиза фон Франц, Психология сказки. Толкование волшебных сказок.
Психологический смысл мотива искупления в волшебной сказке, СПб., 1998.
7. Д.Соколов, Сказки и сказкотерапия: Теория и комментарии, Доступен:
www.kulichki.com/XpomoiAngel/skazki/skaz/skazteor.htm
М.Элиаде, Мифы и волшебные сказки, Доступен: hjtp://eliade/upelsinka.com/m 1 htm
9. Н.Ямпольская, Сказка, без которой трудно жить, Доступен: Шр'У/www.chaspik.spb.ru
10. В.Я. Пропп, Исторические корни волшебной сказки, Л., 1986.
11. René Guénon, Le saint gr aal, in mymboles fondamentaux de la science sacree, Paris, 1962.
12. N4. Eliade, Aspecte ale mitului, 1989.
*3« V. Lovinescu, Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești, București,
1993.
14. А.Корепанов, Сказка-ложь?, Порог, Доступен: http://eressea.inc.ru /digesVarh-0025.shtml
15. Родительская конференция по детской психологии, Доступен:
àattp://www.7ya.ru/conf/confer-theme.asp?cid=Phy&tid=3191
16. Т.Д. Зинкевич-Евстигнеева, А. М. Михайлов, Волшебный источник.
Теория и практика сказкотерапии, СПб., 1996.
17. И.В. Вачков, Сказкотерапия. Развитие самосознания через сказку, М., 2003.
18. М. Максимов, Не только любовь, М., 1992.
19. В.Я. Пропп, Русская сказка, Л., 1984.
20. В.Я. Пропп, Фольклор и действительность, М., 1976.
21. В.Я. Пропп, Труды по знаковым системам, Тарту, 1971, р. 63-92.
2,2. Д.Соколов, Волшебная сказка и короткая, психотерапия, Доступен'
http://www.nlpcenter.ru/index.php?sid=90&did® 152&dt=a
23 В.Я. Пропп, Морфология сказки, 2-е изд., М., 1969.
24. Т.В. Зеленкова, Функционально-статистический анализ сказок,
сочиненных детьми, în Вопросы психологии, 2001, пг. 6, р. 17-27, Я
25. Frații Grimm, Cenușăreasa în Povești alese, voi, 1, București, 1960,
p. 297-309.
26. К. Г. Юнг, Архетип и символ, М., 1990,
27. К.Г. Юнг, Божественный ребенок: аналитическая психология
воспитания, СПб-М., 1997.
28. Т.А. Гапонова, Использование сказки для диагностики формирования
полоролевых стереотипов у ребенка, Доступен; htțp;//www,referat.su/refs
new/8820/ref part 1J, sh t m 1
29. A. Adler, Psihologia școlarului greu educabil, București, 1995,227 p.
30. Э. Берн, Игры, в которые играют люди. Люди, которые играют в
игры / Пер. с нем. Под общей редакцией д.ф.н, М.С, Мапковского, СПб-М.,
1997.
31. Д, О’ Коннор, Д.Сеймор, Введение в нейролингвистическое
программирование în Новейшая психология личного мастерства проекта
Psychology Online Russia, Доступен: www.psycho.all.ru
32. Нейро-лингвистическая магия сказки, Доступен:
http://www.aquarun.ru/Jibrary/psih/sis/sisl.html
33. Д.Тру нов, Житейские уроки волшебной сказки: трезвый взгляд, în
Журнал практического психолога, 1999, пг. 10-11, р. 88-94.
34. Мистериалъностъ европейского менталитета, Доступен:
http://bratstvQ.vmchi.ru/tb/sol95~ 1 .html
35. Достоинства сказок, Доступен: http://vrn.fio,ru/works/ЗяМ
1 /ws 102/dostoinstwa.htm
36. В.Демин, Тайны русского народа'. В поисках истоков Руси,
Доступен: http://polit,kulichki.net/biblio/tai31 .html
37. Povești rusești, PreJucr. de A. Tolstoi, Chișinău, 1948, 71 p.
38. ТАРО - инструмент ясновидения, Доступен: http://www.biomind.ru
/article/articleview/15/1 /3/
39. П.Ю. Черносвитов, Маленькие зеленые человечки и простой
(пост)советский человек, în Энергия, 2001, пг, 5, 68-72, Доступен:
http://COURlER.com,ru/energy/en0501chernosvitov,htm
40. Миф, Доступен: http://www.laser.ru/ru/authors/lrinaA/zelen/myth.htm
41. Е.Юрьев, Великая курочка Ра (проповедь), Доступен: http://termitnik,
izdat.ru/poem/25418/
42 Арк. Захаров, На неведомых дорожках, Баба-Яга — к вопросу о
происхождении образа, Доступен: http://www.paganism.ru/babayaga.htm
43. Povești populare (de la lume adunate), Chișinău, 1994,400 p.
44. Poveștile norodnice moldovenești (culese și prelucrate de Gr. Botezata),
Chișinău, 1955, 163 p.
25
6
 povești populare moldovenești (culese și prelucrate de G. Botezata), 1981, 400 p.
I ? Punguța cu doi bani” de Ion Creangă, în Povești, București-Chișinău, 1960> 4 223
p. t

I 7 Pana lui Finist-ȘoimanuF în Povestea lui Ivan Craișorul... (povești isești),

Chișinău, 1980, 320 p.
и Дж. Хиллман, Исцеляющий вымысел / Пер. с англ. Ю. М. Донца,
г|0д общ. ред. В. В. Зеленского, СПБ., 1997.
пей* К .Г. Юнг, Феноменология духа в сказках, Доступен:
$p://denort. hotbox. ru/read/ung/fairytai 1. htm
>, I 50. E. Черникова, Часовщик и другие, Доступен: http://www.erfolg.ni т в
to&w/sindi.htm
>го, 51- Народные русские сказки А Н. Афанасьева в 3-х томах, М., 1984.
52. Сонник оракула (Словарь символов + Коллекция снов). Анима и сое
Анимус: различие, Доступен: http://oraKul.ru/sonnik/b.htm?id=5 tea 53. О.Капитанчук,
Про сестрицу Алёнушку и брата её Козла, în
Огонек, июнь 2000, пт. 19, Доступен: http://www.ropnet.ru н:
/ogonyok/win/200019/19-42-43 .html
54. А.В. Малинов, Предрассмертные прогулки, СПб., 2000, Доступен: Гп
http7/anthropologia.spbu.ru/ru/texts/malinov/walks_4.html# 1 b
55. Л.Мунтян, О национальной гордости молдован (2), Февраль, în
Общественно-политическая газета, 16 января 2001 года, Доступен: г hftp.
//www.communist.md/pcrm/february/nation2.html
56. Конёк-Горбунок, Доступен: http://gramota.virtualave.net/
I gorbunok.html
W Немецкая волна — Архивы радиожурналов 1998-2000, în Читальный
I зал, 16.02.00, Доступен: http,7/www.dwelle.de/russian/archiv 2/
I bul60200.html
58. Иох Штайрер, Харизма руководителя и управленческие архетипы, în
Проблемы теории и практики управления, пт. 4, 2001,
ftttp.7/www.PTPU.ru/issues/4 01/17 4 01 .htm
59. В.Н. Люсин, Особостъ архетипов женского/девичьего успеха в русской
сказке, în Общественные науки и современность, 2002, пт. 4.
hftp://ons.rema.ru:8100/2000/4/10.htm
60, Е.Петрова, Реклама, сказки и архетипы, Лрсггуаен.
1ittp://www.advi.ru/archive/article.php3?pid=389&mag=39<fcrub=0
61 Н.Рерих, Древние источники, Доступен: http://www.niworld.coin /skazki
nanichiev/drev_ist/ drev_ist.htm
62 АЛ Баркова, От короля Лира к товарищу Сухову (судьба
MUÆnлогического клише в художественном мышлении), Доступен:
m/o^20korol%20BarkPYa.him

257
 63. V. Băncilă, Etnicul și logica modernă, în Dreptul la memorie în lecție lui
Iordan Chimeț, Cluj, 1992, voi. 3, p. 213-222.
64. Ov. Bîrlea, Poetica folclorică, București, 1979, p. 76-78.
65. O. Densășianu, Folclorul cum trebuie înțeles, în Dreptul la memorie й
lectura lui iordan Chimeț, Cluj, 1992, voi. 3, p. 336-353.
66. M.Eminescu, Opere alese, vol.3, Chișinău, 1971, p. 217-218.
67. R. lorga, Pedagogia Waldorf un drum către un învățămînt mai uman
București, 1994, 184 p.
68. V.Veteșanu, Deschideri filozofice în cultura tradițională, București 1989, 288
p.
69. A.M. Лотман, Культура и информация, Статьи по типологии
культуры, Вып.1, Тарту, 1970, р. 3-6.
70. А.Генис, К 125-летию со дня смерти Ганса-Христиана Андерсена
Доступен: http://www.svoboda.org/programs/OTB/2001/QBT.020101 .asj
71. О национальных архетипах, Доступен: http://www.peterlink.a
/-charlie/psycho/read 1 .cgi? 1.3.2.1.9
72. С.Ермаков, Расовые архетипы, этническая психология г окружающая
среда, Доступен: jrttp://kol&v3 .narod.ru/Books/Raj ermak.htm
73. М.Ю. Бакулин, Сибирская православная газета, în Русские намеЛ (к
феноменологии русской сказки), Доступен: http://www.ihtusj 132.shtml
74. Ал. Андреев, Русские боги в Зазеркалье. Баба-Яга, ч. I, Доступен
http://www.niworld.com/skazki_nanichiev/andreev/Igral.htm
75. Св. Лурье, Утоптанная тропа сквозь темный лес, Доступен:
wysiwyg://22/http://etnopsyhology. narod.ru/svLourie/articles/tropa.htm
76.1.Slavici, Zîna Zorilor (poveștile lumii ardelești), Chișinău, 1993, 221 p.
77. Русские и японские сказки — близнецы-сестры, Ёсикадзу Накамура în
Япония сегодня, Доступен: http://www.japantoday.ru/
78. В.Дымщиц, Сказки евреев Восточной Европы, în Педагогический
альманах, 1998, nr. 1, Доступен http://www.ort.spb.ru/(Dos)/neshy
dymshits.htm9
79. Торговец и попугай. Восточные истории в позитивной психотерапии'.
Пер. с нем. / Общ. ред. А.В. Брушлинского и А.З. Шапиро, М., 1995.
80. Basmele românilor, Poveștile lui Făt-Frumos (I), (Studiu introductiv de
Ov.Bîrlea), București, 1991, p. V-XLV.
81. К. Чистов, Японская сказка и русские читатели. М., 1977, р.41-70.
82. С. Rădulescu-Motru, Vocația românilor, în Dreptul la memorie în lectura lui
Iordan Chimeț, Cluj, 1992, vol.3, p. 188-199.
83. Ион Крянгэ, Избранное /Пер. с молдавского, Chișinău, 1977,238 р.

258
 а годные русские сказки (из сборника А.Н. Афанасьева), М„ 1990.
)echa > инициация белого бычка, Доступен: http://kaplja.nm.ri>/ Kn7indiciaciaht|S
Ж^Страшные сказки братьев Гримм, Доступен: z/7 .ft’Z/dob, 1
september.ru/2002/13/13 .htm
| д.В~ Громов, Оборотничество у восточных славян’.
I оборотничество и возрастные инициации, Доступен: итак,
^siwyg://73/http://boyaring. narod.ru/Artide07.htm
ire?tl
t j’g. Д.В. Громов, Роль юношеских инициационных посвящений в ’
традиционном и современном обществе, Доступен
jirtp://www.ruthenia.ru/folklore/ folklorelaboratory/gromov.htm до. Этнография
детства. Традиционные формы воспитания детей и
^ена яоДРостков У народов Южной и Юго-Восточной Азии. М., 1988, р. 191 asp
ДО- Сказка — инициация или профанация?, Доступен: http:// jk.ni patent
ru/cgi/Discuss.exe?Get=Discuss&Num= 1062&Pos=Q&Login=
91. В.Г. Валушок, Инициации древних славян (попытка
г и^РеконстРУкЦии), în Воспр. по: ж/л „Этнографическое обозрение”, &sa/ ^3,
4, Доступен: http://www.buza.ru/invest/indrslav/indrslav.html
92. Д.Николаев, Тайна очарованной царевны: метод календарного 1еки
хронотропа в структурном и морфологическом анализе текста, ,.ru/ Chișinău,
Grafic-Design, 2004, 240 р.
93. И.П. Давыдов, Баня у Баба-Яги, în Вестник МГУ, серия VII, ген:
философия, 2001, пг. 6, Доступен: http://www.paganism.ru/babayaga.htm
■ 94. К. Д. Лаушнин, Баба-Яга и одноногие боги, альманах în Фольклор и ен:
Ш Этнография, АН СССР, Ин-т этнографии им. Н. Н. Михлухо-Маклая;
к 1970, Доступен: http://www.paganism.ru/babayaga.htm
р. 95. М. Bucă, Dicționar explicativ școlar nou, București, 2002, 368 p.
Pa> 1 96. Д.Гаврилов, Велес-Мокос и Макогиъ-Яга, Доступен:
■ http://www.paganism.ru/mokos.htm
f 97. N. Sillamy, Dicționar de psihologie, București, 1996, 350 p.
ifeZ 98. P. Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, București, 1978, 532 p.
99. M.B. Гамезо, И.А. Домашенко, Атлас по психологии, М., 1986.
9Z
^ 100. Л. Мал ахова, Психология и здоровье ребенка, Институт
психологического консультирования „Теменос”, Доступен:
■ http://temenos.narod.ru/malahoval 1 .htm
101. Х.Корнелиус, Ш.Фэир, Выиграть может каждый, în Как
I разрешать конфликты, М., 1992, р. 212.
102. В. Леви, Нестандартный ребенок, М., 1988, р. 255.
'П I 103 J Laplanche, J.-B. Pontalis, Vocabularul psihanalizei / Sub. redacția lui D T
aaache București, 1994, 477 p.
104. Кэмпбелл. Как на самом деле любить детей? М., 1992, р. 7-117.
259
105.1. Maurus, How to useyour complexes. Bombey, 1993,275 p. *•
106.Вероятность развода определяется наследственностью, \ор
Доступен: http://www.lenta.ru/liealth/2001/07/12/gene/Printed/htm я
107. Сказочный мир в ролевых играх, Доступен: http://olnier.ru/rpg/st»
Lșhtml
108.Б. Желби, Открой своего ребенка с помощью тестов, Тюмень, л
Скорпион, 1995, р. 10-21.
109. В.Д. Москаленко, Что угодно для души? М., 1991,48 р.
110. L. Ostrovskaia, Situațiipedagocice, Chișinău, 1993, 158 p. i ’
111. Н.Ф. Виноградова, T.A. Куликова, Дети, взрослые и мир вокруг, М.,
1993, р. 4-26.
112. Ion Creangă, Scrieri, Chișinău, 1965, 351 p.
113. Povești rusești (traducere de Gr. Botezatu), Chișinău, 1966, 340 p. 1
114. Я.В. Ипатов, Точка абсурда, Воронеж, 1994, 122 р.
115. Г.В. Козловская, А.В. Горюнова, Дошкольник и его печали, în
Здоровье, 1989, пт. 12, р. 9-10.
116.U. Eschenbach, Hänsel und Gretel, Das geheime Wissen der Kinder, -
1.Zürich, Kreuz-Verlag, 1986 (Weisheit im Märchen), 188 p.
117. Братья Гримм, Белая змея. М., 1995,22 р.
118. Gr. Botezatu, Doi feți-logofeți cu părul de aur (povești populare
moldovenești), Chișinău, 180, 122 p.
119. Povești fantastice (alcătuite de Gr. Botezatu), Chișinău, 1976,407 p. ]
120. Povești populare moldovenești (culese și prelucrate de Gr. Botezatu),
Chișinău, 1972,424 p.
121. Povești populare moldovenești (selecția de Gr. Botezatu), Chișinău,
1988,182 p.
122. Povești (culese și prelucrate de Gr. Botezatu), Chișinău, 1956,158 p. I
123. Poveștile lui moș Trifan, Chișinău, 1955, 149 p.
124. Вл. Леви, Травматология любви, М., 2002,184 р.
125. S.Secară-Cemortan, Literatura în grădinița de copii, Chișinău, 1994. i
126. Любовь зла, а виноват в этом мозг, Медновости.ру: Новости.
16.06.2004, Доступен: http://mednovosti.ru/news/2004/06/16/love/
127. Делия Стейнберг Гусман, Душа женщины, ' Доступен! http://acropolis-
new.narod.ru/
128. И.С. Кон, Психология ранней юности, М., 1979,255 р.
129. М.И. Лисина, А.И. Силвестру, Психология самопознания у
дошкольников, Chișinău, 1982, р. 37-49.
130. М.И. Лисина, Г.И. Капчеля, Общение со взрослыми ь психологическая
подготовка у детей к школе, Chișinău, 1987, р.3-54.
131. А.Г. Харчев, В.Г. Алексеев, Образ жизни, мораль, воспитание, М.
1977,57 р.

260
 и С Кон, Введение в сексологию, М., 1988.
I ВИ Хасан, Ю.А. Тюменева, Особенности присвоения социальных Г. детьми разного пола,
în Вопросы психологии, 1997, пг. 3, р. 32-39.
•4 Гомосексуализм передается по материнской линии, ьдновости.ру, în Новости. 13 oct.
2004, Доступен: <K//mednovosti.ru/news/2004/l 9/13/homosexual/
^7в. Spock, М. Rothenberg, îngrijirea fugarilor și copilului de Dr. bocit, București, 1994, 720 p.
56. И.С. Кон, Психология предрассудка (О социально-псхологических ррнях этнических
предубеждений), în Новый мир, 1966, пг. 9.
37. А.Г. Арутюнов, Об условности понятия этнопсихология, în 'оветская этнография, пг.
3, 1983.
,38. А.М. Лу в кович, Этнический стереотип, în Советская этнография, пг. 2, 1983.
|39. К. Хэммондз, V. Саймондз, На отцовской тропе, în Бизнес Уик, jr.6. 1992, р. 52-53.
140. И.С. Кон, Половые различия и дифференциация социальных ролей in Соотношение
биологического и социального в человеке (материалы к симпозиуму, Москва, Сентябрь,
1975), М.,1975, р.763-776.
1141«. Э. В. Соколов, Б.Н. Дукович, Семья как источник воспитательных воздействий în
Семья как объект философского и социологического исследования, Л., 1974, р. 141-142.
142. Л.П. Тархова, Воспитать мужчину, М., 1992, 288 р.
143. Povești nuvelistice (alcătuite de Gr. Botezatu), Chișinău, 1976, 407 p.
144. Ana Bogdan-Tucicov ș.a., Dicționar de psihologie socială, București, 1981,256 р.
145. E.C. Новик, Фольклор и постфольклор: структура, типология, семиотика (система
персонажей русской волшебной сказки), Доступен:
Wysiwyg://125/http://www.ruthenia.ru/folklore/novik8.htm
146. И.Вачков, Волшебный резонанс, în Школьный психолог, nr. 1, 2001, Доступен:
http://archive. 1 september.ru/psy/2001 /01/12.htm
147. В.Я. Пропп, Морфология сказки, în Исторические корни волшебной сказки, М.,
1998.
148. Библиотека русского фольклора. Былины, М., 1988.
149. Сказки Эро Салмалайнена, М., 1991.
150. Повесть о прекрасной Отикубо. Две старинные японские повести, М., 1976.
151. Frații Grimm, Cenușăreasa, București-Chișinău, 1994, 50 p.
152. M. Кроули, Терапевтические метафоры для детей и внутреннего ребенка" / Пер.с
англ.Т.К.Кругловой (Библиотека
психологии и психотерапии). М„ 1996, 114 р^
 153. Волшебство иносказаний, Доступен: http://www.aquarun .ru/libraJ»
pșih/șp/default.btm
154. А.А. Коробов, Сказка и психотерапия, în Таврический журнал
психиатрии, Т.Б., nr. 1, 2001.
155. Дж. Милис, Р. Кроули, Терапевтические метафоры для детеаи
„ внутреннего ребенка ", М., 1996.
156. 3. Н. Новлянская, Почему дети фантазируют? М., 1987.
157. И.Б. Морозовская, Терапевтические истории Ирины Морозов^ ской,
în Психосфера, Омск, пт. 5, 1998, Доступен: http://www.sfer«
infomsk.ru/magazine/ma... ID Publish=l&ID SNumber^5&lDArticle^2^B
158.1. Creangă, Povești, Chișinâu, 1994,223 p.
159. К.И. Алексеев, Метафора как объект исследования в философией и
психологии, în Вопросы психологии, 1996, nr. 2, р. 73-85.
160. К. К. Жоль, Мысль, слово, метафора, Киев, 1994.
161. В.Н. Телия, Метафора как модель смысло-производства и ее
экспрессивно-оценочная функция, în Метафора в языке и тексте, М.,
1988, р. 26-51.
162.Д.Г. Трунов, Использование метафор в психотерапевтической^
работе, în Журнал практического психолога, 1997, nr. 1, р. 14-21.
163. Т.С. Булашевич, Через дремучий лес к душевной гармонии и к
гармонии с внешними миром, în Журнал практического психологам 1997, иг.
6,р. 123-126.
164. М.В. Осорина, „Черная простыня летит по городу”, или зачем дети
рассказывают страшные истории, în Журнал практического^ психолога,
1997, nr. 6, р. 105-112.
165. Е.Е. Сапогова, Вниз по кроличьей норе: метафора и нонсенс в детском
воображении, în Вопросы психологии, 1996, nr. 2, р. 5-13.
166. А.И. Белкин, Биологические и социальные фактории формулирующие
половую идентификацию în Соотношений биологического и социального в
человеке (материалы к симпозиуму, Москва, Сентябрь, 1975), М., 1975, р.
777-790.
167. И.С. Кон, Лунный свет на заре. Лики и маски однополой любви* М.,
1998.
168. Психология и педагогика. Ученые записки ЛГУ, пт. 224. Л., 1957. ]
169. И.С. Кон, Психология половых различий, în Вопросы психологии, 1981,
nr. 2, р. 47-57.
170. Г.Н. Бреслав, Эмоциональные особенности формирования личности в
детстве: норма и отклонения, М., 1990, р.113.
171. Л. Д. Володеева, Е. М. Васильева, Игровая сказкотерапия (учебно-
методическое пособие), Доступен: wysiwyg://6/http:// freepsy.narod.ru/
06_6skazka.htm

262
 | MP Гинзбург, Использование метафоры изменения при работе 'старшими подростками, în
Психологическая наука и образование, I J97, nr. 1, р- 66-75.
Авторская мастерская Е.Петровой, Введение в архетипическую
I <азко-гештальт-терапию (Е.Петрова, /7ештальт и сказки,
W
архаические образы в повседневной тайной жизни человеческой мии)), Доступен:
http://on.wplus.net/gestalt/noframes/confer 5.htm 74. Елена „Эль” Ломакина, Сказка — ложь, или
Попрошу без га. намеков,.., Доступен: http://www.vLru/psyhelp/arc/2000/column31 -07.htm 9 175. El.
Hall, All in the family, în Psychology Today, USA, Novemner 1987,
IK. " * 54 60
wl176. Общая психодиагностика ! под ред. Бодалева А.А., Столина В.В., М., 1987, 303 р.
I 177. G. Bateson, Cultural determinations of personality, In. Personality e and the Behavioral
Disorders, vol.2, N.Y., 1946, p. 714-736.
, 178. Три поросёнка (по английской народной сказке), М., 1993, 30 р.
179.1. Dobson, Căsătoria împlinire sau frustrare?, Timișoara, 1994, 158 p. ^180. B.E. Каган,
Половое воспитание девочки в семье, М., 1990, 48 р. ; 1 I. Ю. Хямяляйнен, Воспитание
родителей: концепции, направления
I иперспективы, М., 1993, 112 р.
I 182. В.В. Столин, Т.Л. Романова, Г.П. Бутенко, Опросник
уЬовлетворителъности браком, Вестник МГУ, сер. XIV, Психология, . 1984, nr, 2, р.54-62.
В 183. Р. Goin, М. Zlate, Е. Verza, Psihologia copilului, București, 1994, ■-Я p.
■ 184. Записки Охотникова. Кризис культуры и новая мифология, Вып.61, 18/11/01, Доступен:
http://1001 .vdv.rii/notes/ohotnikov/61 .htm
185. В. Голованов, Курочка Ряба, Колобок (сказка про сказки), în За
Невский Летописец nr. 740, 2002, Доступен:
■ http://letopis.kulichki.net/2002/03-2002/nom740.htm
186. К. Кранц, Дыхание жизни. Осознанное дыхание — путь к исцелению души, СПб., 2004,
224 р.
187. М. Tatar, Von Blaubärten und Rotkäppchen, Salzburg, 1990.
188. С.П.Гурин, Проблемы маргинальной антропологии, Саратов, 1999.
189. Р. Бэрон, Д. Ричардсон, Агрессия, СПб., 1997.
190. Е.Ю. Петрова, Психологическая модель глубинной психотерапии детей с ограниченными
возможностями на основе волшебных сказок. (Психолого-педагогическая реабилитация детей с
ограниченными возможностями под редакцией С.А. Беличевой и В.Н. Раскина.), Консорциум
„Социальное здоровье России”, М., 199fr
 191, А,Н. Павлов, Психоанализ, Психологическая газета N.05 1 997,
Доступен: http://www.pressa.spb.ru/newspapers/pg/arts/pg-05-art-1O.ht^M
192, М «Панфилова (Т.Д.Зинкевич-Евстигнеева ПрактикумЯ по
сказкотерапии СПб., 2000), Доступен: http://www.iinsd.wt
/roditel/biblio/anotat2/book27.html
193, В .Кудрявцев, Дети в перевернутом мире, или попытка нового
прочтения старой темы, Доступен: http:// vtk.al .ru/raboti/^M
detivperevernutommirel .htm
194, M.E. Вигдорчик, Анализ русской сказки «Курочка Ряба» в теории
объектных отношений, în Психосфера, 1999, пт. 2 (8).
195, О. Гаврилюк, Старые, старые сказки (работа для областнаЯ
конкурса „Мирный космос”, 2002), Доступен: http://astronomy.dp.ua
/doklad/skazki.htm
196, М. Джеймс, Д. Джонгвард, Рожденные выигрывать. Трансак-
ционный анализ с гешталътупражнениями, М., 1995.
197, В, Н. Дём ин, Август в ожерелье годичного круговорота, Доступе®
http://orjon-uran.narod.ru/giperborea/mats/culture 1 .html
198, В.Д. Осипов, Единый язык человечества, М., 2004, 320 р.
199, Л.Б, Фесюкова, Воспитание сказкой, Харьков, 1997, Доступен
http://irkutsk.fio.ru/ended/demo/2potok 4 2/p4,htm
200, О.Загорская, В черной-черной комнате..., Доступен
http://www.ug.ru/95.24/241702.html
201, В американском сборнике сказок Иван перестал быть дураком, конёк
- горбунком,, Доступен: http://lenta.ru/culture/7.11,2002/vidov/ I
202, Е, Астрахович, Эти недетские детские сказки, „СловоI
Общественно политическая газета nr. 1, 01.01.2000, Доступа
http,7/sl0VQ.odessa.ua/372/6 5,htmJ
203, И,Стариков, Язык сказки, Новый горожанин, 2001, пг. 14-15.
204, X. Дикманн, Юнгианский анализ волшебных сказок. Сказание
иносказание, СПб,, 2000,256 р.
205, И, Элл, „Живая вода”, или три капельки слез (сказка, поведение не
бабушкой), УШ Открытый фестиваль театров кукол регион ,,Большой Урал”,
Доступен: http://www.urc. ас .ru/globus/festi val puppetry2000/view4.html
206, Fairy tales Jinked to violent relationships, Yahoo! News, Availabl
http://beta.news.yahoo.com/s/afp/sciencebritainwomen&printer=l

264