UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINTE ALE EDUCAŢIEI,

ŞTIINŢE SOCIALE ŞI PSIHOLOGIE

Referat la seminar de Literatură pentru copii

Profesor coordonator
Conf. univ. dr.
Mazilescu Gheorghiţă- Sorin

Student
Mincă Oana Gabriela

Filiala Câmpulung
Anul I
2022
 Legende, schițe și povestiri.

Moto:

„ Să aibi vreme și cu cetitul cărților/.../, că nu e alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața
omului zăbavă/.../.”

( Miron Costin)

Conceptual literatura pentru copii desemnează o parte a literaturii naționale, incluzând

totalitatea creațiilor care prin profunzimea mesajel lor, gradul de accesibilitate și nivelul
realizării artistice se dovedește capabilă să intre în relație afectivă cu cititorii lor, adică copiii.
Caracterul ei aparte reiese prin specificul receptării la vârstă preșcolară și școlară mică conform
gradului mai redus al dezvoltării psihice (gândire, limbaj, emoții și sentimente estetice), sfera de
interese, trebuințe și preocupări centrate în jurul jocului ,al lipsei de griji ,al permanentei
interogării asupra lumii și posibilitățile reduse de identificare a mesajului artistic - copiii trebuie
inițiați.

În literatura pentru copii există anumite particularități ale textelor pentru a facilita o
înțelegere a raporturilor umane și a normelor de conviețuire socială la nivelul celor mici, astfel
creându-se personaje care sa reprezinte binele sau răul să, creeze conflicte la care să participe
grupuri pozitive și negative, acestea încadrându-se mai mult în lumea basmului dar și în povestiri
și schițe.

Prin intermediul literaturii pentru copii se va realiza o recunoaștere a cititorului copil care
în contact cu alte e-uri el se poate identifica cu un model negativ sau pozitiv. Este foarte
important să se exploreze textul sub toate posibilitățile sale, acțiunea din text fiind dusă până la
suspans. La început copiii, mai ales de vârstă școlară mică ,vor fi atrași de genul epic întrucât
există mai multe acțiuni și momente palpitante, însă cu timpul cititorul va deveni sensibil și la
genul liric care îl sensibilizează și îi arată prin figuri de stil imagini uimitoare.

Genuri și specii predilecte în literatura pentru copii ,ca și în literatura națională

română ,au un conținut tematic ce se conturează în jurul marilor teme:

- Universul copilăriei( familie, școală)

- Natura și viețuitoarele

- Trecutul istoric
- Personalități ,modele, exemple.

Pornind de la aceste mari teme se pot identifica diverse mituri, legende, schițe și
povestiri.

Legenda este o specie a literaturii populare , mai ales în proză ,dar și în versuri, de obicei
redusă ca dimensiune, care, utilizând evenimente miraculoase și fantastice tinde să dea explicație
genetică și în general cauzală unor fenomene, întâmplări ,caracteristici ale plantelor,
animalelor ,omului etc. După basmul fantastic și povești, legenda ocupă locul al doilea în proza
epică populară și cultă pentru copii. Legenda provine din latinescul lego, legere ce înseamnă a
citi, însemnând ceea ce trebuie citit. A existat întâi sub formă populară , în versuri și în proză,
fiind apoi prelucrată în întregime sau parțial ,în literatura cultă, unele titluri existând în paralel,
ca de exemplu legenda Floorii Soarelui ,Legenda Rândunicii, Legenda Cucului.

Legendele au pătruns de timpuriu în literatura cultă : legendele istorice din Iliada și

Odiseea l-au inspirat pe Ion Neculce sa scrie " O samă de cuvinte", care l a așezat în fruntea
Letopisețului său. Primul poet român care a prelucrat atât legende mitologice cât și legende
istorice a fost Vasile Alecsandri în ciclurile "Legende și Legende nouă". L-au urmat apoi
Dimitrie Bolintineanu ,V. Voiculescu și alții.

Nedelimitate în primele timpuri ca o specie deosebită a prozei populare, legendele au fost

adesea culese concomitent cu basmele și chiar cu snoavele, deoarece se aseamănă ca având o
tematică variată ,relevantă în lupta dintre bine și rău , adevăr- minciună, dreptate - nedreptate,
sărăcie - bogăție; au prezente aceleași motive cum ar fi căsătoria mitică dintre frate și soră - "
Soarele și Luna", lupta dintre voinic și balaur - „Iovan Iorgovan "- înfruntarea dintre oștile
turcești și forțele naturii - " gerurile răsăritene " - "Morcov, Pașa și Chivățu"; iar ca încă o
asemănare ar fi nevoia sacrificiului uman care asigură durabilitatea și valoarea creației "
Meșterul Manole”.

În explicarea unor adevăruri ,hiperbola și fantasticul îndeplinesc în legendă o funcție

estetico- etică. Prin urmare, legendarul este o modalitate de transfigurare a realității. Valoarea
legendei este dată de forma unică de a comunica adevăruri. Lectura sau povestirea legendelor
îmbogățește fondul cognitiv și afectiv al copiilor de vârstă preșcolară și școlară.

Clasificarea legendelor a constituit o preocupare pentru cercetătorii prozei populare din a

doua jumătate a secolului nostru. În 1963 societatea internațională de cercetare a narațiunilor
populare desemnează patru categorii de legende:
- legende etiologice, cuprind legendele explicative despre creator și facerea lumii, despre lume,
geneza lucrurilor ,fenomene naturale, formațiuni geologice ,vârfuri dealuri ,stânci , coline,peșteri
,râuri, mări ,lacuri, despre natura vegetalelor, animalelor și insectelor ,despre om și despre
popoare. Acest material epic reprezintă o experiență acumulată și transmisă oral de a lungul mai
multor generații.

Semnificativă din acest tip de legendă este " Povestea florii - soarelui" de Cătălin Gruia,
ce are o structură complexă ,asemănătoare basmului, în care sunt folosite modalități artistice
variate pentru a explica originea și trăsăturile plantei. Narațiunea începe aducând în prim plan
imaginea" fetei lui Ștefan Vodă", care deși era de o frumusețe unică , era mută, fapt ce provoca o
tristețe copleșitoare voievodului. Tatăl - voievod caută leac la boala suferită de fata lui și este
ajutat de către o bătrână, ce îl povățuiește pe Ștefan să cheme Soarele la un ospăț, unde odrasla
sa "avea să prindă grai , dacă îl va săruta pe alesul invitat". De la acest episod, intriga se
nuanțează apărând Piază-Rea, personaj malefic, forța răului, ce anunță Luna - zâna cea rea de
"necredința Soarelui". Reacțiile Lunii sunt surprinse în imagini întunecoase ,cu tonalitate de ură
și jură că se va răzbuna pe Vodă.

Însușirile supranaturale și contrastante ale personajelor dau pregnanță mesajului începând

cu noaptea" ospățului". Punctul culminant al narațiunii se realizează prin suprapunerea planurilor
și a forțelor conflictuale. Deznodământul legendei e înfățișat prin împletirea planului fantastic cu
cel real. Astfel, "Soarele furios face vânt Lunei, iar pe copilă o ia în palmă și o sădește în
grădină", ca să o aibă aproape și ca să se mai mângâie tatăl ei.

În finalul legendei , cititorul este redus în planul concret, explicându-se cu maximă

precizie și simplitate, originea și metamorfoza florii soarelui: " De atunci, floarea soarelui cu fața
ei galbenă și înfiorată de durere își întoarce chipul întristat înspre strălucirea craiului zilei,
cerându-i sărutarea mântuitoare".

- legendele istorice, acestea înglobează narațiuni bazate pe nuclee sau segmente ale istoriei
naționale ,prezentând eroii civilizatori reali sau fabuloși, întemeietori de forme culturale( țări
localități etc.). Acestea sunt oglindiri ale trecutului ,uneori povestiri despre lucruri petrecute, așa
cum a fost luate de la înaintași, bazate pe amintiri sau pe întruchiparea faptelor descrise.

Izvor de cunoaștere și educație ,legendele geografiei , își trag seva din istorie, din istoria
fiecărui punct geografic, oferind micilor cititori sau ascultători momente de adâncă vibrație
sufletească. Una dintre cele mai cunoscute legende populare este " Babele".

În această legendă ,este adusă în prim- plan imaginea mitică a Dochiei, transfigurarea
metaforică a Daciei. Jocul inversiunilor și al metaforelor în propoziții și fraze nuanțează aparenta
ambiguitate a condiției personajului mitologic al legendei: " Ea este fiica unui împărat vestit și
era așa de frumoasă că toți fiii de crai o pețiseră, dar ei nici unul nu-i plăcea".

Refuzul "Frumoasei fete" este subînțeles acest fapt având consecințe tragice asupra
destinului ei, aici creându-se o comparație între destinul dramatic al Daciei în timpul lui Decebal
in războaiele purtate cu Traian. Metamorfozată într-o babă, fata și-a luat niște oi și " s-a îmbrăcat
cu nouă cojoace", luând drumul spre pădure, iarna, unde a sfârșit dramatic odată cu venirea
înșelătoarelor zile ale babelor.

Pornind de la această legendă ,tradiția românească cere ca din întâi până pe nouă martie
să ne alegem o babă care ne va ajuta să ne facem o idee despre cum ne va fi anul în curs.

- legende mitologice ,cuprind aparițiile, existențele și lucrurile supranaturale înfățișându-ne o

lume de fantasme. Aceste legende sunt dintre cele mai numeroase și cu încărcătură poetică
deosebită, includ narațiuni despre soarta omului și ființe mitice care o modelează ( ursitorile,
norocul etc.), despre moarte ,strigoi ,stafii ,strămoși, despre locuri bântuite ,ființe supranaturale
(ielele ,Muma Pădurii ,pitici ,uriași ),despre persoane cu însușiri și puteri magice precum
vrăjitorii.

Dintre cele mai cunoscute legende mitologice românești putem spune că sunt Sânzienele
care apar ca niște zâne bune din clasa ielelor ,dar care atunci când nu le este respectată
sărbătoarea devii însurate cu Rusaliile care sunt zânele rele. Pe lângă manifestările tipice
făpturilor supranaturale , Sânzienele au și manifestări vizuale :flori de scaieți ,tunse de puf ,sunt
atârnate peste noapte de streașină ,și după cât crește puful dimineața, se stabilește norocul celor
care înfăptuiesc datina.

- legendele religioase ne înfățișează figurile biblice ,Sfinții și sărbătorirea lor, obiceiuri și

sărbători legate de alte zile precise ca și sărbătorirea unora dintre zilele săptămânii. Legendele
religioase integrează legende precum "Sfântul Ilie", "Zilele săptămânii"," Sfânta Duminică", etc.

În credințele populare" Sfintei Duminici" i se spune "doamna mare". Ea este stăpâna

celorlalte zile ale săptămânii, la care se închină celelalte zâne surori și de la care primesc ordine.
Sub presiunea creștinismului, ea devine cea mai importantă dintre cele șapte zile care măsoară și
rimează timpul , fiind închinată celor ale sufletului ,cu interzicerea fermă a oricărei activități.
Este ziua de odihnă a Creatorului, asociată cu Învierea și uneori cu Maica Domnului. Sfânta
Duminică din credință este imaginată ca o divinitate luminoasă ,binevoitoare ,iar straiele-i sunt
albe precum neprihănirea . Cel mai adesea locuința sa este plasată dincolo de Apa Sâmbetei sau
de mijlocul cerului, adică într-un univers mitic și metaforic, greu de ajuns cu pasul și imposibil
de localizat pe o hartă. Tărâmul ei este, deci, al unei lumi simbolice prin care un neinițiat se
poate rătăci.

O altă categorie de opere care prezintă însemnătate pentru educarea multilaterală a

copilului și face parte din literatura pentru copii ,o constituie operele inspirate din viața reală.

Povestirile şi schițele sau romanele cu teme izvorâte din cele mai variate domenii ale
vieții se pot grupa după similitudinea aspectelor prezentate în trei mari categorii. Unele opere de
la schițe și povestiri, până la romane se redactează prin mijloace artistice specifice
literaturii ,personificare ,dialog ,narațiune, care urmăresc explicarea unor variate aspecte din
natură.

"Dumbrava minunată "de Mihail Sadoveanu este o adevărată capodoperă în ceea ce

privește realizarea personajului copil ,precum și îmbinarea măiestrită a narațiunii faptelor cu
descrierile de natură. În caracterizarea personajului central, scriitorul folosește diferite procedee
spre a-i da cât mai pronunțat un relief. În o poziție cu chipul luminos al Lizicăi, în valori
întunecate este prezentată mama vitregă. Pendularea între real și fantastic înlesnește înțelegerea
mesajului artistic, aspirația spre o viață fericită a tuturor copiilor orfani indiferent de categoria
socială căreia aparțin. Finalul este acela așteptat, mama vitregă și servitoarea acesteia primind o
pedeapsă binemeritată.

Descrierea naturii în "Dumbrava Minunată" este o adevărată simfonie. Întreagă natură

(participă) se află în concordanță cu stările sufletești ale Lizucăi. Pentru a accentua frumusețea
Dumbrăvii și lumea de basm în care Lizuca pătrunde, autorul folosește o serie de
metafore ,epitete comparații (" crengile păreau niște plete", "florile își apleacă capetele și dorm",
" în întuneric clipesc candele de licurici în două șiraguri"), apariția lunii este un adevărat
spectacol (" luna dungată de pe tărâmul celălalt iasă în răsărit la marginea Dumbrăvii). Lizuca
știe că sălciile sunt oameni înlemiți din veacuri vechi de o vrajă, fetița caută o scorbură pentru
adăpost, aceste trăsături aducând peisajul spre mirific. Tărâmul fantastic și întâmplările pe care
Lizuca le trăiește, țin în suspans cititorii iar câștigarea binelui într-un final, aduce un aport
benefic asupra educației copiilor.

O altă temă a povestirilor pentru copii o constituie evocarea unor momente sau figuri din
istoria poporului român. "Moș Ion Roată și Unirea" .Este o povestire care constituie o lectură
atractivă pentru copii, ajutându- i să înțeleagă împrejurările social - politice în care s-a înfăptuit
unul dintre mărețele evenimente din istoria poporului român și anume Unirea Principatelor.
Valoarea educativă a povestirii este complexă, ea ține încordat atenția cititorului și trezește
interesul acestuia făcându-l să pătrundă în sensul adânc al povestirii. La această categorie de
povestiri se încadrează și "Ursul păcălit de vulpe" de Ion Creangă sau "Puiul" de I. Al. Brătescu-
Voinești.

O altă specie a genului epic în proză de dimensiuni reduse este schița care înfățișează un
singur moment reprezentativ sau un episod din viața unuia sau a maxim două, trei personaje.

Un exemplu de schiță este "Mama Mamuților Mahmuri" de Mircea Sântimbreanu. Schița

face parte din volumul cu același titlu, se desfășoară într-un spațiu epic limitat și cu o acțiune
concentrată , unde sunt surprinși copiii angajați într-un pasionat maraton al jocului și învățăturii,
surprinși în diferite ipostaze.

Tema este învățătura ,ca preocupare cotidiană a copilului abia desprins de lumea jocului
și a basmului și plin de neastâmpăr. Miezul acțiunii îl constituie o zi din viața unui copil care
chiar dacă este bolnav se gândește numai la joacă. Printr-un monolog interior este imaginat un
dialog între pisicuță și mamă care ar ruga o să îl lase la derdeluș. În acest punct al schiței , aflăm
de înțelegerea pe care el o are cu mama și anume, când va putea să spună "mama mamuților
mahmuri" fără să mormăie atunci are voie la joacă. După repetate încercări apare deznodământul
ce îl prezintă pe copil însănătoșit și care va putea merge la joacă. La orele de dezvoltare a
vorbirii această schița poate fi folosită ca joc didactic pentru pronunțarea corectă a consoanelor
nazale. Un alt exemplu de schiță ar mai fi "Căprioara" de Emil Gârleanu care face parte din
volumul" Din lumea celor care nu cuvântă".
Bibliografie:

 Bratu, B., 1977, „Preşcolarul şi literatura (studiu şi antologie)” ,Bucureşti,

E.D.P.,;
 Buzaşi, I., 1999, „Literatura pentru copii” – note de curs, Bucureşti, Editura
Fundaţiei „România de mâine”;
 Călinescu, G., 1980, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”,
Fundaţia Europeană Drăgan, Editura Nagard;
 Eliade, M., 1978, „Aspecte ale mitului”, Bucureşti, Editura Univers;
 Ispirescu, P., 1982, „Legendele sau basmele românilor”, Bucureşti, Editura
Minerva;
 https://mostenireculturala.com/2019/04/03/sfanta-duminica-in-credinte-
legende-si-basme/