1.1.

Definirea termenilor
Societatea actuală trebuie să facă faţă simultan atît efectelor distructive ale puternicelor seisme social-
economice, care au afectat întreaga regiune Central şi Est Huropeană în ultimele decenii, cât şi provocărilor legate
de relansarea procesului de dezvoltare în concordanţă cu obiectivul comun al construcţiei europene - o societate
modernă, competitivă, cu grad ridicat de coeziune socială, care garantează şi protejează drepturile tuturor cetăţenilor
săi.
Traficul de fiinţe umane este un fenomen social extrem de grav, care aduce atingeri drepturilor internaţionale ale
omului. Fenomenul are un trecut istoric apreciabil în ţările Africii. Asiei şi ale celor două Americi, cuprinzând în
ţările Europei, cu precădere după 1990, în contextul dezagregării regimurilor comuniste şi al crizei din Balcani.
Ţările din regiunea central şi sud-est europeană reprezintă atât ţări sursă, cât şi ţări de tranzit pentru traficul de fiinţe
umane. Intr-o perioadă relativ scurtă, după 1990. această regiune a ajuns să rivalizeze cu regiunile tradiţionale cum
ar fi America Latină, Asia de sud-est sau Africa, constituind una dintre cele mai importante surse de femei şi copii
traficaţi pentru exploatare sexuală sau muncă forţată din Europa occidentală 1.
Odată cu obţinerea statutului de membru al Uniunii Europene este de aşteptat ca România să devină ţară de
destinaţie pentru traficul de fiinţe umane. De aici apare nc\ oia de a dc/\ olta un sistem eficient şi capabil să
gestioneze situaţia unui număr mai marc dc persoane din alte state, traficate pe teritoriul României, care ■■or as ca
nevoie de asistenţă şi repatriere în ţara de origine.(Strategia Naţională Anti-Trafic. 2006-2010. 13 februarie 2006.
p.4)
Termenul de trafic de persoane este definit în mai multe acte normative care reglementează prevenirea şi
combaterea sa, atât la nivel naţional cât şi internaţional. Cu toate acestea, publicul larg confundă de cele mai multe
ori această infracţiune cu cea de prostituţie şi chiar proxenetism. De aceea, considerăm necesară definirea tuturor
acestor termeni, pentru a scădea gradul de confuzie.
Traficul de persoane este definit, la nivel internaţional de Organizaţia Naţiunilor Unite «Convenţia de la
Palermo, 13 decembrie 2000):,.traficul de fiinţe umane reprezintă recrutarea, transportarea, adăpostirea sau
primirea de persoane, prin ameninţare sau utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire,
escrocare, înşelăciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei situaţii vulnerabi- 2 fci prin darea ori primirea de
bani sau foloase, pentru obţinerea consimţămăn- ttâm unei persoane care are control asupra alteia, în scopul
exploatării. Prin exploatare se înţelege prostituţia sau alte forme de exploatare sexuală, munca )tţe serviciile forţate,
sclavia sau practicile similare, servitutea sau prelevarea de organe ”2.
La nivel naţional, iniţial prin legea nr. 678/2001 pentru prevenirea şi combaterea traficului de persoane definea la
articolul 12 infracţiunea de trafic ca fiind recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane,
prin ptieninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate
sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea,
acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate
asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane”\ Actualmente acest conţinut face plinul art. 210 Codul
Penal al României: Traficul de persoane:
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia,
săvârşită: a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de imposibilitatea de a
se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; c) prin oferirea, darea,
acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra
acelei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2)
Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
în strânsă legătură, tot în Codul Penal, termenul de proxenetism desemnează „îndemnul ori înlesnirea practicării
prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicrii prostituţiei de către o persoană” (art. 213).

1
Legea nr.678 din 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (art. 12).
’ Tndfîdkmg in Perscns Report - June 2003, U.S. Department of State, Bureau of Public Ajbn,2QQ3-