DEFINIREA SI

CLASIFICAREA
Definitia si structura acesteia
 Definire – definitie
Definirea = operatia logica prin care redam caracteristicile unui obiect sau notiuni, caracteristici ce il deosebesc de toate
celelalte obiecte sau notiuni.

Definitia = consta in reconstruirea notiunii, astfel incat sa fie precizate extensiunea (sfera) si intensiunea (continutul)
acesteia.

Din structura definitiei fac parte (obligatoriu):

- Definitul;
- Definitorul;
- Relatia de definire.
 Definit - definitor
Definitul este numit si definiendum sau obiectul definitiei, adica ceea ce trebuie definit si este notat cu A.

Definitorul mai este numit sidefinies, mai exact ceea ce se utilizeaza pentru a preciza obiectul definitiei
(exprima caracteristicile definitorii) si se noteaza cu B.

Relatia de definire se noteaza cu “=” si se citeste “este identic prin definitie”.

Formula A=B, reda structura generala a oricarei definitii, iar definitia este corecta daca intre A si B exista
raport de identitate.
 Clasificarea definitiilor
I. După natura definitului:
– definiţii reale;
– definiţii nominale.

Într-o definiţie reală, definitul este o noţiune. Definiţiile reale se recunosc de regulă prin aceea că definitul este redat printr-un substantiv cu
articol hotărît sau printr-o expresie substantivală cu articol hotărît, iar relaţia de definire este redată prin cuvîntul este.Exemplu: Pătratul este
dreptunghiul cu toate laturile egale.În definiţiile nominale, definitul este un termen. Definiţiile nominale se recunosc de regulă prin aceea că
termenul definit este pus între ghilimele, iar relaţia de definiţie este redată prin expresii ca:înseamnă, desemnează, se înţelege prin,
etc.Exemplu: „Histogeneză” înseamnă procesul de formare a ţesuturilor… etc.O definiţie nominală se poate transforma într-una reală şi
invers. Ţinînd cont de scopurile pentru care sunt formulate, precum şi de locul şi rolul lor în procesul cunoaşterii, definiţiile nominale sunt de cel
puţin trei tipuri:
1. Definiţii stipulative, prin care se introduce cîte un termen nou în vocabular printr-un cuvînt nou sau prin atribuirea unui înţeles nou unui cuvînt
deja existent, dar care are un alt înţeles în alt context.Printr-o definiţie stipulativă se fixează rezultatul unei convenţii de a utiliza un anumit
cuvînt într-un anumit context. 
2. Definiţii lexicale, prin care se consemnează înţelesul sau înţelesurile cu care este folosit un cuvînt într-un limbaj natural. Într-o definiţie
lexicală se explică înţelesul (înţelesurile) unui cuvînt definit, prin cuvinte al căror înţeles este cunoscut sau se presupune că este cunoscut. Aceste
definiţii se mai numesc şi definiţii de explicaţie.3. Definiţia de precizare, prin care se stabileşte înţelesul unui termen vag pentru a se putea
înlătura indecizia în privinţa folosirii sale într-un anumit context. Şi aceste definiţii introduc un element de convenţionalitate, dar, spre deosebire
de definiţiile stipulative, ele trebuie să mai păstreze o legătură puternică cu înţelesul termenului aşa cum circulă el în mod obişnuit.Definiţiile
stipulative nu sunt propoziţii cognitive; definiţiile lexicale sunt propoziţii cognitive; pentru definiţia de precizare, stabilirea valorii de adevăr este
problematică. 
Clasificare dupa procedura de definire
II. După procedura de definire

1. Definiţia ostensivă, în care se indică efectiv sau se arată prin gesturi obiecte desemnate de definit (imagine
+  rostire concomitentă). Legat de aceasta, de reţinut că extensiunea unui termen nu determină intensiunea lui.
2. Definiţia enumerativă, în care se prezintă în definitor, complet sau parţial, obiecte sau clase de obiecte
desemnate de definit.
3. Definiţia prin simplă sinonimie, în care definitul este un cuvînt, iar definitorul este un alt cuvînt sau un grup
de cuvinte avînd acelaşi înţeles cu definitul.Exemplu: Suspiciune înseamnă bănuială.Construind o definiţie prin
simplă sinonimie, se presupune că persoana căreia îi este adresată nu cunoaşte înţelesul cuvîntului care este
definit, dar cunoaşte înţelesul sinonimului său dat în definitor.
4. Definiţia operaţională, în care definitorul indică operaţii, experimente sau probe care, în principiu, permit
identificarea oricărui obiect din extensiunea definitului.Exemplu: Se numeşte acid orice substanţă care înroşeşte
hîrtia de turnesol.
5. Definiţia genetică, în care definitorul indică modul prin care pot fi produse sau generate obiectele desemnate
de definit.
Clasificare dupa procedura de definire
II
6. Definiţia recursivă (sau inductivă), în care definitorul indică sau descrie un procedeu inductiv de identificare sau de
construire a oricărui obiect din extensiunea definitului.O definiţie recursivă se compune din trei tipuri de clauze:–  o clauză
iniţială, numită şi clauză de bază, în care se indică unul sau mai multe obiecte desemnate de definit;–  una sau mai multe
clauze recursive, în care se dau regulile de identificare sau de construire a celorlalte obiecte din extensiunea definitului;–  o
clauză finală sau de închidere, în care se arată că definitul desemnează numai obiectele identificate sau construite conform
primelor două tipuri de clauze.

Exemplu:
Părinţii lui X sunt strămoşi ai lui X.
Strămoşii părinţilor lui X sunt strămoşi ai lui X.
Nici o altă persoană nu este strămoş al lui X

7. Definiţia prin gen şi diferenţă specificăÎntr-o astfel de definiţie, definitorul indică o clasă de obiecte din care face parte şi
clasa de obiecte desemnate de definit. Această clasă desemnată de definitor se numeşte gen. De asemenea, definitorul indică
şi proprietăţile caracteristice doar obiectele desemnate de definit, în raport cu celelalte obiecte din genul respectiv. Aceste
proprietăţi poartă numele de diferenţă specifică.Exemplu: Pătratul este dreptunghiul cu toate laturile egale.Dacă, într-o astfel
de definiţie, genul este cel mai apropiat de specia definită, definiţia respectivă este prin  gen proxim şi diferenţă specifică. 
 Regulile definitiei
Pentru ca o definitie sa fie corecta, trebuie urmate anumite reguli.

Regulile definitiei corecte sunt:

1. Regula adecvării
2. Regula necircularităţii
3.  Regula afirmării
4. Regula clarităţii şi preciziei
 Regula adecvării

Definitorul trebuie să convină întregului definit şi numai acestuia. Altfel spus, definitorul trebuie să
desemneze toate obiectele desemnate de definit şi numai pe ele.
Tipuri de erori în legătură cu această regulă:
a) În definiţia „Otrava este o substanţă toxică”, se comite eroarea definiţiei prea largi. O definiţie
este prea largădacă extensiunea definitorului este supraordonată extensiunii definitului.
b) În definiţia „Înţelepciunea înseamnă inteligenţă”, se comite eroarea definiţiei prea înguste. O
definiţie este prea îngustă dacă extensiunea definitului este subordonată extensiunii
definitorului.
c) Definiţia „Pasăre înseamnă vertebrat zburător” este şi prea largă, dar şi prea îngustă; în
această definiţie se comite eroarea încrucişării. Într-o definiţie se comite eroarea încrucişării
dacă extensiunea definitului şi extensiunea definitorului sunt în relaţie de încrucişare.
Regula adecvării nu are sens pentru definiţiile stipulative; de asemenea, problema aplicării sale nu
se poate pune pentru definiţiile enumerative parţiale şi nici pentru cele ostensive, acestea fiind
întotdeauna incomplete.
 Regula necircularităţii

Definiţia nu trebuie să fie circulară, adică definitorul trebuie să fie independent faţă
de definit.Exemplu de definiţie circulară:„Măsurare înseamnă acţiunea de a (se)
măsura.” (DEX)
În acest exemplu nu este vorba de o definiţie prin sinonimie, deoarece cuvîntul
„măsurare” este definit prin sine. Se spune că o definiţie în care definitul apare,
eventual cu alte cuvinte, în definitor, este o definiţie reflexivă sau idem per idem.
O definiţie simetrică (în cerc vicios) este o definiţie circulară în care definitorul
presupune implicit definitul. 

Exemplu: „Psihologia este ştiinţa care studiază fenomenele psihice.” 

 Regula afirmării

O definiţie poate fi negativă numai dacă, din faptul că ştim ce nu este definitul,
rezultă ce este acesta. Altfel, definiţia trebuie să fie afirmativă.Termenii sau noţiunile
negative admit, de obicei, definiţii negative.

Exemplu: O lucrare anonimă este aceea al cărei autor nu este cunoscut.

 Regula clarităţii şi preciziei

Definitorul trebuie să fie formulat în termeni clari şi precişi. Definitorul nu trebuie metafore sau
alte figuri de stil, termeni vagi, expresii excesiv de tehnice sau ambiguităţi. 
În corelaţie cu aceste patru reguli, la definiţiile prin gen şi diferenţă specifică se mai aplică
şi regula privind conţinutul: o definiţie prin gen şi diferenţă specifică trebuie să redea cele
mai importante proprietăţi ale speciei definite. 
 
Info:

Pe lîngă termeni individuali şi generali, există şi termeni categoriali (ex: timp, spaţiu etc.);

aceşti termeni nu au gen şi, de aceea, pentru ei nu se pot da definiţii prin gen şi
diferenţă  specifică.
Aplicatie
Luand in calcul tot ce ati invatat pana acum la ora de
logica, analizati biasul cognitiv prezentat in imaginea
din stanga si tradus mai jos:

“In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial o echipa

de ingineri/mecanici a fost intrebata unde e cel mai
bine sa puna armura pe avioane. Deoarece avioanele
ce se intorceau din lupta aveau gauri de gloante peste
tot, numai la motor si cockpit nu, au decis ca cel mai
bine e sa puna armura unde nu existau gloante,
deoarece era evident ca avioanele impuscate in acele
puncta nu supravietuiau/nu se intorceau la baza.”

*Aveti un mic indiciu in slide-ul umrator*

 Tipuri de definitie
- Definitii stiintifice si non/nestiintifice
- Definitii explicite
- Definitii implicite
- Definitii nominale
- Definitii reale
- Definitii operationale
- Definitii constructive
- Definitii prin enumerare
- Definitii prin indicare
Tipuri de definitii
Tipuri de definitii
Tipuri de definitii
Tipuri de definitii
Aplicatii
Aplicatie II