Frunza Ioana Cristina

Clasa a IX-a FR

Silogismul
Definire şi caracterizare generală

Silogismul este utilizat în cunoaşterea comună şi ştiinţifică. Silogismul face parte din categoria
raţionamentelor( în logica tradiţională), inferenţelor (în logica modernă) contemporană
anglo-saxonă) propriu-zise sau mediate. În cazul silogismelor este dedusă o propoziţie numită
concluzie din două sau mai multe propoziţii numite premise. Se produce un argument mediat,
astfel în cazul în care concluzia este dedusă:

1. doar din două premise se obţine un silogism simplu categoric;

2. din mai mult de două premise se obţin silogisme compuse sau polisilogisme.

Definiţia silogismului

Silogismul este inferenţa (argumentul, forma de raţionare) formată din trei propoziţii (două
premise şi o concluzie) şi din trei termeni (S,P şi M).

Exemplu de silogism

Toţi elevii clasei a IX-a Ec sunt prezenţi la ora de Logică şi argumentare.

Andrei Ionuţ este elev în clasa a IX-a Ec.
Andrei Ionuţ este prezent la ora de Logică şi argumentare.

Structura silogismului se determină plecând de la concluzie, astfel:

Subiectul concluziei (S), numit termen minor, se regăseşte la nivelul uneia dintre premise, motiv
pentru care acesta se numeşte premisă minoră.
Predicatul concluziei (P), numit termen major, se regăseşte la nivelul uneia dintre premise,
motiv pentru care aceasta se numeşte premisă majoră.
Termenii minor şi major sunt numiţi termeni extremi, legătura dintre ei, la nivelul premiselor,
realizându-se cu ajutorul unui termen comun ambelor premise, numit termen mediu (M).
Exemple de silogisme valide şi nevalide:

 1.Toţi elevii clasei a IX-a Ec sunt prezenţi la ora de Logică şi argumentare.

 2. Andrei Ionuţ este elev în clasa a IX-a Ec.
 3. Andrei Ionuţ este prezent la ora de Logică şi argumentare.
 Subiectul concluziei este “Andrei Ionuţ”, iar predicatul concluziei este “ora de Logică
şi argumentare”, astfel concluziei îi corespunde formula SaP. Astfel vor fi identificaţi şi
termenii extremi la nivelul premiselor şi apoi termenul mediu “clasa a IX-a” şi se
obţine formula MaP pentru premisa majoră şi formula SaM pentru premisa minoră.
 MaP –premisa majoră
 SaM –premisa minoră
 SaP –concluzia

M-P
S-M
S-P Figura silogistică 1
Silogismul este valid.

 Omul este făuritor de unelte.

 Omul este animal.
 Unele animale nu făuresc unelte.
 Unde: subiectul silogismului, numit termen minor(S) - animale;predicatul
silogismului,numit termen major (P)- făuritor de unelte şi termenul comun celor două
premise ale silogismului, numit termen mediu (M)-omul. Prima premisă a silogismului
este numită premisa majoră pentru că are în componenţa sa termenul major, iar cea de
a doua premisă este numită premisa minoră deoarece este alcătuită din termenul minor
şi termenul mediu, termen care este comun ambelor premise.
 MaP –premisa majoră
 MaS –premisa minoră
 SoP -concluzia

M-P
M-S
S-P Figura silogistică 3
Silogismul nu este valid.
Figuri şi moduri silogistice

Silogismele se împart în patru clase după poziţia termenului mediu în premise, clase ce sunt
numite figuri silogistice:

M-P P-M M-P P-M

S-M S-M M-S M-S

S-P S-P S-P S-P

Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4

În fiecare figură silogistică se pot construi 64 scheme de argumentare numite moduri

silogistice, rezultând 256 moduri silogistice din care numai 24 sunt valide (câte 6 în fiecare
figură silogistică). Modurile silogistice se obţin combinând calitatea cu cantitatea propoziţiilor
categorice în premisele şi în concluzia silogismului.