Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Logică şi
argumentare
Intensiune Extensiune
conotaţie denotaţie
conţinut sferă
sens referinţă
Termenii
2
3
Raportul intensiune/extensiune
4
Clasificarea termenilor
5
6
X ∩ Y ≠ ∅
7
A.1. Identitate
A.2. Incluziune
A.3. Intersectare
8
X=Y / X ⊆ Y şi Y ⊆ X
X ⊂ Z şi Y ⊄ X
X ⊄ Y şi Y ⊄ X
9
B.1. Contradicţie
Exemplu: alegând drept „univers de discurs” mulţimea animalelor,
perechea de noţiuni contradictorii vertebrat-nevertebrat va acoperi în
totalitate acest univers. Orice element al acestei mulţimi, orice animal, se
găseşte în una dintre extensiunile celor doi termeni şi numai în una dintre
ele. Un animal este fie vertebrat fie nevertebrat, a treia posibilitate este
exclusă.
B.2. Contrarietate
Exemplu: dacă alegem clasa felinelor drept univers de discurs,
dacă X simbolizează subclasa leilor şi Y pe cea a tigrilor, atunci nici un
animal nu va face parte atât din extensiunea lui X cât şi a lui Y dar
reuniunea celor două extensiuni (suma indivizilor celor două clase) nu
epuizează clasa felinelor, existând posibilitatea a cel puţin unei a treia
subclase de feline Z, spre exemplu mulţimea jaguarilor, care la rândul ei
se află în raport de contrarietate cu primele două (X, Y), intersecţia celor
trei subclase fiind mulţimea vidă.
10
X∩ Y=∅
11
12
1. Necesitatea noţiunilor:
Lucrurile posedă numeroase însuşiri şi sunt în continuă
transformare. Privit în amănunte, nici un lucru nu seamănă cu
altul. Fiecare obiect îşi are particularităţile sale. Obiectele se
reflectă în mod direct cu particularităţile lor, în percepţii şi
reprezentări. Acest lucru este util pentru informarea omului
depre mediul ambiant.
Pentru a se putea orienta, omul trebuie să răspundă la
întrebări privind însuşirile lucrurilor şi fenomenelor din jur.
Reflectarea mijlocită a lumii exterioare, cu multitudinea de
însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor, se face printr-un proces
psihic complex – gândirea.
2. Comparaţia:
Omul a observat că între obiectele lumii înconjurătoare
există asemănări şi deosebiri. Acestea stau la baza noţiunilor.
Operaţia de stabilire a asemănărilor şi deosebirilor se numeşte
comparaţie. Rostul acestei operaţii este de a stabili însuşiri
comune mai multor obiecte. Deşi variate, aceste obiecte
aparţin unei singure clase, având cel puţin o însuşire comună.
Cu această însuşire comună, sau chiar mai multe de acelaşi fel,
omul poate alcătui un obiect mintal care reprezintă întreaga
clasă de obiecte. Aceasta este noţiunea.
13
14
3. Analiza şi sinteza:
15
16
4. Abstractizarea şi generalizarea.
17
18
19
Cuvinte cheie
Predicat logic: în propoziţii Subiect logic: în propoziţii
categorice, termenul care se predică categorice, termenul despre care se
despre ceva şi care se găseşte după predică ceva şi care se găseşte între
copulă cuantificatori şi copulă
Copula: verbul „a fi” care face Cuantificator: în logica
legătura între subiect şi predicat în tradiţională operator logic prin
propoziţiile categorice intermediul căruia se precizează
cantitatea şi calitatea unei propoziţii
logice
Propoziţii(categorice)
20
21
SiP (Unii S sunt P) SoP (Unii S nu sunt P)
22
23
a e i o
Subiectul + + - -
Predicatul - + - +
24
25
26
27
Exemple:
a. Contradicţie:
Din adevărul propoziţiei „Toate pisicile sunt feline” deducem
falistatea propoziţiei „Unele pisici nu sunt feline”;
Din falsitatea propoziţiei „Nici o pasăre nu cântă” putem
deduce adevărul contradictoriei acesteia, propoziţia „Unele
păsări cântă”.
b. Contrarietate:
Din adevărul propoziţiei „Toate pisicile sunt feline” deducem
falsitatea propoziţiei „Nici o pisică nu este felină”;
Din falsitatea propoziţiei „Toate păsările zboară” nu putem
deduce adevărul propoziţiei „Nici o pasăre nu zboară”.
c. Subcontrarietate:
Din falsitatea propoziţiei „Unii peşti cântă” putem deduce
adevărul subcontrarei sale „Unii peşti nu cântă”;
Din adevărul propoziţiei „Unele maşini nu au patru roţi” nu
putem deduce falsitatea propoziţiei „Unele maşini au patru
roţi”.
d. Subalternare:
Din adevărul universalei afirmative „Toate mamiferele au
inimă” putem deduce ca fiind adevărată particulara afirmativă
corespunzătoare acesteia: „Unele mamifere au inimă”.
Invers, din adevărul unei particulare afirmative „Unele
mamifere au copite” nu putem deduce adevărul universalei
afirmative corespunzătoare: „Toate mamiferele au copite”.
28
c c
Se P
→ PeS Sip
→ PiS
29
Exemple:
a. Conversiunea:
- Judecăţile universal-negative:
30
O
SeP
→ Sa P
O
SiP
→ So P
O
SoP
→ Si P
co
SoP
→ P o S
31
32
33
Exemplu de silogism:
Figuri silogistice:
Figura I II III IV
Premisa mojoră P/ M/
M/P P/M
M P
Premisa minoră S/M S/M M/S M/S
Concluzia S/P S/P S/P S/P
Silogismul
34
35
M P
Toate amfibiile sunt vertebrate.
S M
Fig. 1
Toate broaştele sunt amfibii.
S P
Toate broaştele sunt vertebrate.
P M
Toate stelele luminează prin lumină proprie.
S M
Fig. 2
Nici o planetă nu luminează prin lumină proprie.
S P
Nici o planetă nu este stea.
M P
Ornitorincul este animal ovipar.
M S
Fig. 3
Ornitorincul este mamifer.
S P
Unele mamifere sunt ovipare.
36
Validitatea silogismelor
37
Structura modurilor:
Modurile silogismului
38
39
Figura 3 serveşte cel mai mult pentru a stabili excepţiile, adică spre
a respinge o aserţiune universală.
De reţinut(!): În vocabularul logicii şi al teoriei argumentării
sunt numite propoziţii doar acele formulări lingvistice depre care se
poate pune întrebarea dacă „sunt adevărate sau false”. Formulările prin
40
41
p ¬ p
1 0
0 1
Negaţia.
Exemplu: „Afară plouă.” /”Afară nu plouă.”
p q p ∧ q
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0
Conjuncţia.
Exemplu: „Afară plouă şi eu plec la pescuit”.
p q p ∨ q
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0
Disjucţie inclusivă.
Exemplu: „Mă duc la mare sau mă duc la munte”.
Propoziţii compuse
42
p q p → q
1 1 1
1 0 0
0 1 1
0 0 1 43
Implicaţie.
Exemplu: „Dacă plouă, atunci î-mi iau umbrela”.
p q p ↔ q
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 1
Echivalenţă.
Exemplu: „”.
44
45
46
1.Legea identităţii.
Obiectele lumii au însuşiri determinate dar ele au şi o relativă
stabilitate, adică aceste însuşiri se menţin şi păstrează individualitatea
obiectului de-a lungul unui interval de timp.
Această cerinţă s-a fixat în gândirea noastră ca una esenţială, aceea
de a păstra ideile despre care gândim cu acelaşi înţeles. Formularea ei
poate fi: orice idee, orice noţiune este identică cu ea însăşi: A=A.
Unii logicieni atrag atenţia că identitatea dintre A şi A este o
identitate de sferă, putem spune idei diferite din conţinutul noţiunilor,
dacă ele au aceeaşi sferă.
2.Legea noncontradicţiei.
Două judecăţi din care una afirmă o însuşire despre un obiect al
gândirii şi alta neagă aceeaşi însuşire despre acelaşi obiect nu pot fi
adevărate în acelaşi timp.
Cerinţa logică este de a nu afirma şi nega în acelaşi timp o însuşire
despre acelaşi obiect.
47
48
49
Cuvinte cheie:
expresie ambiguă: care poate avea înţelesuri diferite.
expresie vagă: expresie care nu are un înţeles bine precizat.
Exemple de definiţii:
Definiţia
50
Tipuri de definiţii
Exemple de definiţii:
51
52
modul în care vor trebui înţelese unele cuvinte sau expresii lingvistice,
din momentul în care s-a dat definiţia, este una de abordare.
Definiţiile stipulative pot fi împărţite în două mari categorii:
- cele care introduc termeni noi în limbaj (laser);
- cele care stipulează un înţeles nou pentru un termen mai vechi
(stil de înot: fluture).
53
Exemple de definiţii:
54
Genul proxim este o clasă mai largă de obiecte din care face parte
şi definitul, pentru a putea fi indicată apoi, o proprietate, pe care o va
avea doar subclasa obiectelor căutate de noi. Această proprietate,
diferenţa specifică, decupează subclasa obiectelor caracterizate prin
definiţie de restul obiectelor din clasa iniţială.
Printr-o astfel de definiţie se precizează o mulţime particulară de
obiecte („genul”) din care apoi, făcând apel la anumite proprietăţi
(„diferenţa specifică”) ale elementelor, este selectată o submulţime
(„specie”) de obiecte.
5. Definiţia reală şi definiţia nominală. În cazul definiţiilor reale
ni se spune ce este un lucru, care este natura lui sau care sunt trăsăturile
sale esenţiale.
În cazul definiţiilor nominale, se precizează înţelesul unui termen.
Este dificil de precizat diferenţa între nominală şi reală întrucât de multe
ori definiţia poate fi luată atât drept nominală cât şi reală, în funcţie de
intenţiile definirii.
6. Definiţia contextuală care are înţeles şi valoare în funcţie de
circumstanţele în care apare.
7. Definiţia teoretică face apel la o concepţie generală, sistematică
despre lume.
8. Definiţia persuasivă induce atitudinea favorabilă sau
defavorabilă faţă de obiectul definit ca urmare a alegerii anumitor
expresii lingvistice pe post de definitor.
55
56
Exemple de clasificări:
1. Naturală:
ordinul coleoptere: cărăbuşul, stafilinul, necroforul, etc.
2. Convenţională:
57
3. Cardinală:
numere pare/impare; foneme, silabe, cuvinte, propoziţii, fraze.
4. Ordinale:
Gruparea unor elevi în funcţie de performanţele lor şcolare.
Clasificarea
58
Tipuri de clasificare:
59
60
I. Argumentări celebre:
„Nu sunt de părerea celor care de curând au început să susţină că
sufletul piere o dată cu corpul şi că moartea nimiceşte totul. Are mai mult
preţ în ochii mei autoritatea celor vechi, fie a strămoşilor noştri, care ne-
au impus faţă de cei morţi îndatoriri atât de sfinte, ceea ce desigur n-ar fi
61
făcut dacă ar fi crezut că aceasta n-are nici o importanţă pentru ei; fie a
învăţaţilor care au trăit în această zonă şi care, prin principiile şi
învăţăturile lor, au cultivat Grecia mare, dispărută acum, ce-i drept, dar pe
atunci în plină înflorire; fie a aceluia care a fost socotit de Apollo drept
cel mai înţelept om, şi care nu spunea în cele mai multe chestiuni, când
una, când alta, ci mereu acelaşi lucru: că sufletele oamenilor sunt divine
şi că, după ce au ieşit din corp, reîntoarcerea la cer le e deschisă şi cu atât
mai uşoară cu cât cineva a fost mai bun şi mai drept; de aceeaşi părere era
şi Scipio.” (Cicero, Laelius)
Sarcină de lucru:
Analizaţi această argumentare şi identificaţi părţile ei componente.
62
63
Exemple de teze:
Factuale:
Variabile aflate într-o anumită corelaţie: fumatul şi riscul
îmbolnăvirilor cardiovasculare; sărăcia şi infracţionalitatea.
Evaluative:
„Prietenia e mai presus decât înrudirea, prin aceea că iubirea poate
lipsi din înrudire, din prietenie însă nu; într-adevăr, dacă înlături iubirea,
piere şi ceea ce numim prietenie, dar înrudirea rămâne” (Cicero).
Acţional:
„Mânia trebuie ţinută cât mai departe de pedeapsă. Căci niciodată
cel care va ajunge să pedepsească la mânie nu va păstra acea cale de
mijloc între prea mult şi prea puţin, care e pe placul peripateticienilor şi le
place pe drept” (Cicero).
64
65
Raţionamente corecte
66
67
68
69
Cuvinte cheie:
deduco = verb latin cu sensul de a trage, a scoate, a (con)duce
induco = verb latin cu sensul de a (intro)duce, a aduce
70
71
2. Metoda diferenţei.
Dacă o circumstanţă (A) în care un fenomen este prezent şi o alta
în care este absent au aceleaşi caracteristici, afară de una (a), care apare în
primul caz şi dispare în al doilea, atunci această caracteristică este cauza
(efectul) sau o parte indispensabilă a cauzei fenomenului.
3. Metoda variaţiilor concomitente.
72
Analogia.
Raţionamentul prin analogie constă în presupoziţia că dacă două
lucruri (obiecte, fenomene, etc.) se aseamănă în anumite privinţe, atunci
este probabil să prezinte asemănări şi în alte privinţe.
Orice asemănare sau similitudine dintre două elemente ne
determină să credem că dacă unul dintre ele are o proprietate, atunci
foarte probabil o va avea şi celălalt.
Raţionamentul prin analogie este o inferenţă inductivă prin care se
deduce ceva în legătură cu un obiect sau fapt particular pe baza
asemănării cu un altul.
73
74
75