Sunteţi preoţi. Încercăm să înţelegem sacramentul preoţiei cu ajutorul Iubirea se are drept motivație pe sine însăși.
e însăși. Este un gest de libertate al
preoţiei dv.
- De ce preot?
Nu am un răspuns care să lămurească în totalitate motivația faptului că
eu sunt preot. Am experimentat și eu cuvintele pe care Isus le-a adresat
apostolilor: Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi. Pot însă să
spun că sunt preot pentru că la un moment dat am perceput această alegere
ca o chemare, ca un gest de iubire îndreptat către mine. Și am ales să mă să
mă încred în această chemare, în acest gest de iubire, și astfel am ajuns
preot.
- Cum se naşte o chemare la preoţie? Cum a încolţit chemarea dv.? Cum
aţi ajuns să visaţi la preoţie?
Aveam cam 12 ani când am început să mă pregătesc pentru primirea
sacramentului Mirului. Atunci s-a înfiripat în mine o aspirație profundă
către Dumnezeu, o dorință de a fi aproape de El. S-a concretizat rpin dorința
de a fi aproape de altar la celebrarea Sfintei Liturghii, de a deveni
ministrant. Dorința aceasta de apropiere de Dumnezeu îmbinată cu
întâlnirea unor preoți care mi-au arătat că o asemenea cale însemna și o
seninătate și o bucurie cuceritoare. Apropierea de Isus, ce cuvântul lui, de
sfintele taine îi făceau să fie și foarte aproape de oameni: era ca și cum
apropierea de Dumnezeu îi făcea și mai umani. Și mi-am dorit și eu așa
ceva.
- Ce v-a ajutat în descifrarea chemării de a fi preot?
Persoanele pe care Dumnezeu mi le-a scos înainte, evenimentele vieții
mele. În mod deosebit timpul petrecut în seminar m-a ajutat să înțeleg mai
bine propria chemare.
- Aveţi modele de preoţi care v-au fascinat şi v-au influenţat în drumul
spre preoţie?
Cu siguranță: unul dintre ei sfântul Ioan Paul al II-lea, pe care am avut
privilegiul să îl întâlnesc personal de câteva ori.
- Cum se produce efectiv chemarea? Ce este ea, concret? Ce anume îl
face pe Dumnezeu să o adreseze? Ce îl determină pe cineva să răspundă
afirmativ? Care sunt luptele interioare pe care sufletul le poartă? Se poate
ignora această chemare?
lui Dumnezeu...De partea omului care primește această chemare, cred că
năzuința interioară spre fericire, spre dăruirea de sine și apoi o viață intensă
de rugăciune se află la baza unui răspuns afiramtiv. Luptele interioare au
drept scop protejarea sau cultivarea acestei chemări împotriva tendinței
omului de a-și programa viața rupt de Dumnezeu și avându-se doar pe sine
ca unic punct de referință.
Promisiune de fericire, promisiune de împlinire.
- Aşadar, ce este sacramentul Preoţiei?
Asemenea celorlalte taine și sacramentul preoției este un canal prin care
Dumnezeu face să ajungă în lume iubirea sa. Un sacrament pentru slujirea și
zidirea comunității celor care cred în Isus. Mai precis putem spune că este
sacramentul slujirii apostolice. Cristos a încredințat apostolilor slujirea de a
paște turma sa. Pentru aceasta le-a dăruit puterea Duhului Sfânt pentru ca să
iubească și să slujească Biserica cu iubirea sa. Slujirea apostolică continuă
să fie prezentă în Biserică prin cei care primesc sacramentul preoției în cele
trei grade ale sale: episop, preot și diacon.
Cine este hirotonit primește un dar al Duhului Sfânt care îi conferă
puterea de a fi în numele lui Cristos păstor al Bisericii.
- Există vreo legătură între preoţia VT şi ce a NT? Dar mai întâi să
vedem ce erau preoţii în VT?
Preoții din Vechiul Testament concepeau rolul lor ca o intermediere între
cer și pământ, între Dumnezeu și poporul său. Ei vesteau cuvântul lui
Dumnezeu, înălțau către Dumnezeu jertfe și rugăciuni în numele poporului,
dar slujirea lor era incapabilă să aducă sfințirea, mântuirea oamenilor. De
fapt era o prefigurare a ceea ce se va desăvârși în viața lui Cristos: Isus
Cristos este singurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni, el a dus la
împlinire și a încheiat această preoție.
- Cum este preoţia NT?
Preoția Noului Testament este preoția lui Cristos. Noutatea nu ține de
idei noi, ci de persoana lui Isus: în el Dumnezeu se face om și îl atrage pe
om către Dumnezeu. Isus este fereastra cea mai curată și autentică către
Dumnezeu, este prezența însăși a lui Dumnezeu. Cristos ne conduce către
Dumnezeu, purificându-ne de ceea ce ne separă de El: adică de păcat. Prin
jertfa iubirii sale de pe Cruce Cristos ia asupra sa păcatele noastre și ne
mântuiește, ne eliberează de sclavia fricii și a egoismului. Cristos este
unicul și marele preot pentru că este unicul intermediar, mijlocitor între om
și Dumnezeu, și pentru că unică este jertfa sa de pe cruce prin care avem din
nou acces la Dumnezeu.
Isus a ales și a chemat în timpul vieții sale doisprezece bărbați pentru a-i
face părtași de această misiune a lui: „Așa cum Tatăl m-a trimis pe mine,
așa vă trimit și eu pe voi”. Cei doisprezece apostoli primesc de la Isus
Cristos puterea de a face prezentă în lume preoția unică a lui Cristos. La
rândul lor apostolii îi vor face părtași la această misiune pe urmașii lor,
episcopii.
În Noul testament avem o unică preoție, cea a lui Cristos, iar ceilalți
episcopi, preoți, diaconi sunt slujitorii lui Cristos Marele preot și cei care îl
reprezintă în fața comunității celor care cred. Isus le-a spus apostolilor:
„cine vă primește pe voi, pe mine mă primește”.
Taina preoției în Biserică este faptul că noi preoții, ființe umane ca toate
celelalte datorită sacramentului primit putem vorbi cu Eu-l lui Cristos: în
persoana lui Cristos. El vrea să își exercite preoția prin mijlocirea noastră.
- Care sunt treptele Preoţiei?
Slujirea apostolică este exercitată de cei care primesc sacramentul sau
taina preoției în trei trepte, sau grade: cel de episcop, cel de preot, și cel de
diacon. Primele două, episcopatul și prezbiteratul se bucură de participarea
ministerială la preoția lui Cristos: diaconatul are menirea de a le ajuta și de a
le sluji.
- Ce puteţi spune despre episcop, preot, diacon?
Episcopul este cel care primește plinătatea preoției și devine astfel
succesor al apostolilor. Apostolii au primit de la Cristos pe Duhul Sfânt în
vedere împlinirii misiunii lor. De aceea și ei l-au dăruit pe Duhul Sfânt prin
impunerea mâinilor acelora pe care i-au ales să continue slujirea lor. Un
episcop primește astfel misiunea de a învăța, de a sfinți și de a păstori
Biserica.
Episcopii, la rândul lor, transmit într-un grad subordonat misiunea lor
preoților. Aceștia sunt de fapt colaboratorii episcopului care îl ajută la
împlinirea misiunii apostolice prin predicarea Evangheliei, prin celebrarea
sfintelor taine sau sacramente și prin păstorirea credincioșilor.
Diaconii sunt ultima treaptă a sacramentului. Numele de diacon
înseamnă slujitor. De aceea diaconilor li se impun mâinile nu pentru preoție
ci pentru slujire. Ei sunt făcuți asemenea chipului lui Cristos, cel care este
slujitorul tuturor. Diaconii slujesc asistându-i pe episcop și preoți la altar la
celebrarea sfintelor taine; ei slujesc Cuvântul lui Dumnezeu prin
proclamarea Evangheliei și prin predică, iar apoi îi slujesc pe cei săraci prin
diferite opere de caritate.
- Cât de important este episcopul pentru un creştin?
Episcopul este semnul vizibil, icoana lui Cristos, bunul păstor. În același
timp în persoana episcopului este personificată întreaga Biserică locală care
i-a fost încredințată spre păstorire. Sf. Ciprian spunea că acolo unde este
episcopul, acolo este și Biserica. Comuniunea cu episcopul este garanția
comuniunii noastre cu apostolii, și cu însuși Mântuitorul.
- Care este pentru dv. aspectul cel mai impresionant din ritul de
hirotonire?
Sunt acele clipe în care întreaga adunare se roagă în tăcere iar episcopul
își impune mâinile invocându-l pe Duhul Sfânt asupra celor care primesc
această taină. Gestul impunerii mâinii are în Biblie un simbolism bogat,
fiind înainte de toate un semn de consacrare şi de transmitere a unor puteri
sacre pentru slujirea comunităţii. Impunerea mâinilor arată că duhul lui
Dumnezeu separă persoana pe care şi-a ales-o, o ia în posesie, îi conferă o
autoritate şi capacitatea de a exercita o funcţie.
În centrul hirotonirii stă gestul impunerii mâinilor. Papa emerit Benedict
al XVI-lea spunea că prin acest gest însuși Cristos își impune mâinile și îi
spune: tu îmi aparții; tu ești sub acoperișul palmelor mele. Tu ești sub
protecția inimii mele și astfel te găsești în vastitatea iubirii mele”.
- Cum se celebrează sacramentul Preoţiei? Ce se întâmplă în timpul
hirotonirii?
 Sfânta hirotonire are loc prin impunerea mâinilor şi prin rugăciunea
episcopului, în cadrul căreia este invocată revărsarea Duhului Sfânt și a
darurilor sale potrivite cu slujirea de episcop, preot sau diacon.
Hirotonirea are loc în timpul celebrării euharistice, după liturgia
cuvântului şi înainte de liturgia euharistică. Structura generală este aceeaşi
pentru toate cele trei trepte (episcop, preoţi, diaconi) şi constă din trei părţi:
riturile introductive sau de pregătire; conferirea hirotonirii (ritul esenţial) şi
riturile explicative.
Momentul pregătitor impunerii mâinilor constă în special din exprimarea
voinței candidaților de a-și asuma îndatoririle ce vor decurge din hirotonire,
pentru preoți și diaconi promisiunea de ascultare și respect față de propriul
episcop și apoi litania tuturor sfinților, o rugăciune prin care este invocat
ajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea tuturor sfinților pentru acel moment
atât de important. Candidații sunt prosternați la pământ în semn de profundă
rugăciune și de abandonare în mâinile lui Dumnezeu.
După impunerea mâinilor și rugăciunea de hirotonire, sunt câteva rituri
ce manifestă, indică harul și slujirea primită: primul rit pentru episcop și
preot este ungerea cu sfânta crismă; vrea să arate că cel uns participă în
profunzimea ființei sale la preoția lui Cristos, Unsul lui Dumnezeu; apoi
sunt veșmintele sfinte și unele obiecte liturgice specifice propriei slujiri:
mitra, cârja și inelul pentru episcop, potirul cu vin și patena cu pâine pentru
preot, Evangheliarul pentru diacon.
- Cine îl conferă?
Cristos este cel care îi alege pe cei care-i dorește să-i continue lucrarea sa
în lumea. El face aceste lucru prin Biserică și în special prin episcop, prin
care el continuă să acționeze în Biserică. De aceea episcopii sunt cei care
pot conferi toate cele trei trepte ale sacramentului preoției.
- Cine îl poate primi?
Poate fi hirotonit diacon, preot sau episcop un bărbat botezat care este
chemat de Biserică la această slujire. Domnul Isus în actul de instituire a
preoției la Cina cea de taină a ales exclusiv bărbați, iar apostolii au făcut
același lucru atunci când și-au ales colaboratorii. Biserica nu are puterea de
a schimba această alegere din partea Mântuitorului.
- Faptul că numai bărbaţii pot primi taina sfintei preoţii nu subevaluează
rolul femeii?
Bărbatul și femeia au aceeași demnitate în fața lui Dumnezeu , dar au
îndatoriri diferite. Isus s-a remarcat faptul că a ocrotit femeile și le-a prețuit
împotriva culturii și a practicii din timpul său. Printre cei care îl urmau erau
și femei și Isus avea o mare stimă față de credința lor; apoi o femeie este și
prima martoră a învierii și pentru aceasta Maria Magdalena este numită
apostolul aspotolilor. Dar aceasta nu înseamnă că femeile nu au rolul lor
specific în Biserică...fără ele Biserica ar fi pe jumătate paralizată.
- Care sunt efectele acestui sacrament?
Prin acest sacrament este dăruit harul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt face ca
slujitorul hirotonit să fie asemenea chipului lui Cristos, bunul Păstor, și îl
face capabil să acționeze ca și reprezentant al lui Cristos, capul Bisericii.
Duhul Sfânt poate face ca preotul să acționeze în persoana lui Cristos, să
vorbească cu acel „eu” al lui Cristos însuși. Altfel eu nu ar putea spune:
acesta este trupul meu, acesta este sângele meu, eu te botez, eu te dezleg…
- Care sunt cele mai mari încercări ale unui preot? Dar cele mai mari
provocări?
Încercările cele mai mari cred că sunt la fel ca la orice alt creștin, cele
legate de propria credință, de acceptarea rolului său de prieten al Mirelui, de
integrarea popriilor limite și slăbiciuni în drumul d său de viață și credință.
Provocările le văd legate de modalitățile concrete prin care preotul poate
deveni o punte între Cristos și oameni, un însoțitor plin de milostivire și
discreție al drumului de mântuire al oamenilor.
- Cum contribuie preotul la asanarea morală a societăţii într-o lume tot
mai refractară la valorile religioase?
- Ce rol joacă preotul pentru a impulsiona şi a conduce lumea la
sfinţenie?
- Dacă priviţi în urmă, la anii de preoţie care s-au scurs, ce v-a fascinat
cel mai mult în preoţie? Ce v-a impresionat?
- Papa Benedict le spunea odată episcopilor să-l dea pe Dumnezeu lumii
care a uitat de el. Ce înseamnă acest lucru? Ce poate face concret preotul
pentru a-l înfăţişa lumii pe Dumnezeu?
- În viaţa unui preot poate apărea rutina? Cum poate fi învinsă?
- Cum comentaţi cuvintele lui Isus spuse ucenicilor: „Vă trimit ca pe
nişte miei în mijlocul lupilor” (Lc 10,3)? Cum s-ar aplica astăzi?
 - Cum îşi poate sfinţi viaţa un preot?
- Cum trebuie să se poziţioneze preotul faţă de lumea în care trăieşte?
Cum s-ar traduce cuvintele lui Isus: „Ei sunt din lume, dar nu în lume” (In
19)?

- De ce preot, şi nu altceva?
- Ce este preoţia pentru preotul Alois Bulai, Daniel Iacobuţ?
- Care ar fi 1-2 lucrurile frumoase pe care aţi dori să le subliniaţi din
preoţie?
- Un verset din Evanghelie pe care-l purtaţi în inimă…

Il Signore ci rende suoi amici: ci affida tutto; ci affida se stesso, così che
possiamo parlare con il suo Io – in persona Christi capitis. Che fiducia! Egli
si è davvero consegnato nelle nostre mani. I segni essenziali
dell'Ordinazione sacerdotale sono in fondo tutti manifestazioni di quella
parola: l'imposizione delle mani; la consegna del libro – della sua parola che
Egli affida a noi; la consegna del calice col quale ci trasmette il suo mistero
più profondo e personale. Di tutto ciò fa parte anche il potere di assolvere:
Ci fa partecipare anche alla sua consapevolezza riguardo alla miseria del
peccato e a tutta l'oscurità del mondo e ci dà la chiave nelle mani per
riaprire la porta verso la casa del Padre. Non vi chiamo più servi ma amici.
È questo il significato profondo dell'essere sacerdote: diventare amico di
Gesù Cristo.

Fără mine nimic nu puteți face...