DESPRE PREOŢIA GENERALĂ SAU BAPTISMALĂ ÎN BISERICĂ.

ASPECTE
CU PRIVIRE LA IERARHIA BISERICII ÎN CATOLICISM ȘI PROTESTANTISM

1. ”Instituirea” laicilor

• Prin nașterea din nou prin Botez, murind față de vechea viață, se naște
duhovnicește prin Duhul Sfânt, ca o ființă nouă pentru o viață nouă=viața în
Biserică este slujirea lui Dumnezeu prin Biserică și în Biserică.

• În Biserică omul primind ”o împărăție neclintită, să fim mulțumitori, și așa să-I aducem
lui Dumnezeu închinare (λατρέυο+εν) plăcută cu evlavie și sfială” (Ev. 12, 28).

• Prin Botez omul primește har de slujire, iar potrivit Sf. Pavel, acest har este
”slujirea preoțească”.

• Semnul apartenenței la poporul lui Dumnezeu, popor ridicat de către Dumnezeu,

popor ridicat de către Dumnezeu în Biserică = „preoție sfântă” (I Pt. 2, 5).

• „Că noi suntem tăierea-împrejur, noi cei ce slujim (λατρέυοντες) în Duhul lui
Dumnezeu și ne lăudăm în Iisus Hristos” (Fil. 3,3)

• Slujirea (λατρεία) este o notă esențială a calității de membru al Bisericii= în

Biserică toți în ”slujesc pe Dumnezeu”, pentru că Biserica slujește lui Dumnezeu.

• Expresia deplină a slujirii credincioșilor este Sf. Euharistie se exprimă cel mai
bine în adunarea euharistică = (jertfă duhovnicească) *νευ-ατική θυσία și
(slujire înțelegătoare/cuvântătoare )λογική λατρεία.

• Calitatea de neofit îl recomandă și integrează pe noul creștin în λειτουργία = în

slujirea publică a lui Dumnezeu= tainele de inițiere (Botez, Mirungere
Euharistie) îl ridică pe noul creștin la demnitatea de preot al Împărăției.

• Slujirea laicilor ca preoți și împărați, presupune transferul sau fluidizarea

darurilor primite în corpul eclesial=aceasta face din laic un preot batismal, cu
 condiția ca laic să fie înțeles ca membru al poporului (λαός) lui Dumnezeu nu ca
profan sau „nesfințit”.

• Vorbim de o „instituire” a laicilor în sens baptismal= în Tradiția Apostolică a lui

Ipolit Romanul se menționează o rugăciune/epicleză de investire creștină: ”
Doamne Dumnezeule, Cela ce i-ai făcut pe aceștia vrednici de iertarea păcatelor prin
baia renașterii Sfântului Duh, trimite-le lor harul Tău, ca să-Ți poată sluji Ție după voia
Ta; că a Ta este slava a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh în Sfânta Biserică, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin (Ipolit Romanul)

• Biserica prin rugăciunea invocată de proestos cere ca Dumnezeu să-i umple pe cei
botezați cu Duhul Sfânt și să le trimită darul slujirii după voia lui Dumnezeu=
Botezul era o invocare pentru o misiune particulară în trupul Bisericii, legată de
darul personal unic oferit de Dumnezeu fiecărui om la naștere și fiecărui
mădular al Bisericii la Botez.

• Aceasta se realiza potrivit primelor comunității creștine și a Tradiției Apostolice

prin ”hirotonie” sau punerea mâinilor: Iar apostolii din Ierusalim, auzind că
Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, care,
coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu se pogorâse încă
penste nici unul dintre ei, ci erau numai boteza în numele lui Domnului Iisus. Atunci
își puneau mâinile peste ei și ei luau Duhul Sfânt (FA 8, 14-17)= oricum ar fi
interpretată expresia ” își puneau mâna peste ei” este limpede că este vorba de
integrarea în Biserică, nu de slujirea sacerdotală sau sacramentală a preoției
pastorale.

• Ungere din actul Mirungerii are și ea însemnătate ”sacramentală” de investire

pentru p misiune specială; în VT erau unși preoții și regii=Hristos este ”Unsul”,
având o slujire specială și comunitară deopotrivă=chemarea darurilor Duhului
Sfânt în Taina Mirungerii este investirea în slujirea preoției împărățești.

• Despre investirea și chemarea la înalta demnitate de membru al poporului lui

Dumnezeu vorbește și rugăciunea ce se săvârșește deasupra apei: Arată-te
Doamne, în apa aceasta și dă acestuia ce se botează să se schimbe prin ea […] și păzind
darul Sfântului Duh și sporirea așezământului harului, să ia plata chemării celei de sus
și să se numere cu cei întâi născuți înscriși în cer, întru Tine Dumnezeul și Domnul
nostru Iisus Hristos.
• Preoția sacramentală izvorăște din preoția batismală, una și cealaltă se unesc în
Hristos Preotul cel din veac= cele două preoți intră în planul lui Hristos de a
descoperi trupului ecclesial darurile fiecăruia dintre membrii=daruile se dau
Bisericii, în Biserică și pentru Biserică=în Biserică toți membrii au primit
plinătatea harului și un dar particular pentru folosul tuturor.

• În Biserică fiecare dintre mădulare primește și activează darul lui, primind ”har
peste har” slujind, trăind și făcându-se apostol al lui Hristos=descoperind darul
sau oferta lui pe care a primit-o de la Hristos prin Botez: ”De aceea, fiindcă primim
o împărăție neclintită, să fim mulțumitori, și așa să-I aducem lui Dumnezeu închinare
plăcută, cu evlavie și cu sfială” (Ev. 12, 28-29)

• Tradiția primelor secole creștine stabilește o formă similară cu afierosirile

(tunderea în monahism sau preoția) în ceea ce privește Botezul. Neofiți erau
îmbrăcați în haine albe și aduși la ierarhul care îi boteza, era pecetlui cu Sfântul
Mir și împărtășit cu dumnezeiasca Euharistie.

• Interpreți ai aceste tradiții socotesc că această practică era simbolul demnității

preoțești al fiecărui mădular al poporului lui Dumnezeuîn Apus în antichitatea
timpurie creștină noul botezat era încununat cu o cappa, mitra, chrismale, pentru
a proteja locul unde a fost uns=În răsărit era încununat cu culion sau diademă=
slujirea împărătească a noului membru al Bisericii.

• Creștinii sunt chemați personal la o slujire împărătească și prin actul tunderii de

la Botez=această tundere întâlnită în slujba de consacrare a preoților și de
afierosire monahală=cel nou botezat este pus și consacrat personal (nu
comunitar ca preotul) în slujba lui Dumnezeu.

• După Botez, episcopul îi dă noului botezat sărutarea păcii ”Dumnezeu să fie cu

tine”, iar cel botezat răspunde ”Și cu duhul tău”= echivalentă sărutării păcii
săvârșită de preoți în sfântul Altar.

• Noul botezat este chemat la slujirea de împărăt, dar și la Împărăție de aceea i se

dau: ”haina Botezului și logodirea Duhului, curate și prihănite până în ziua cea
înfricoșătoare a lui Hristos Dumnezeul nostru”=botezul este logodirea ”Duhului” a
eonului ce va să vină = sfânta Euharistie este o introducere continuă în această
taină a veacului ce va să vină!
 • Creștini sunt potrivit Sf. Dionisie (τελού-ενοι) adică inițiați și slujitori ai
Bisericii, în timp ce cei consacrați sunt (ἱερό-ενοι)=cele două condiții nu sunt
antitetice, ci complementare.

• Botezul este și o formă de introducere în sinaxa eshatologică, cel care primește

arvuna Duhului, chiar dacă trăiește în acest veac, aparține eonului viitor:”
Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă și-i voi da lui o pietricică albă pe care este
scris un nume nou, pe care nimeni nu-l știe decât primitorul” (Ap. 2, 17)=Sf. Ipolit
consemnează că noul Botezat trebuia pe temeiul de sus să facă referire la ”un
nume nou” rostit doar în cadrul adunării euharistice!

• Noul nume veșnic al celui Botezat este numele cel mai propriu și unic al fiecărui
mădular al Bisericii: ”Pe cel ce biruiește îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu
și afară nu va mai ieși și voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu și numele cetății
Dumnezeului Meu, și numele Meu cel nou […]. Celui ce biruiește îi voi da să șadă cu
Mine pe scaunul Meu, precum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul
Lui” (Ap. 3, 12, 21)

2. Slujirea laicilor ca popor al lui Dumnezeu

• Sf. Euharistie este „liturghia” săvârșită de către poporul lui Dumnezeu =

rugăciunea este către Tatăl în Hristos= viața cotidiană a creștinului este λατρεία,
iar viața comunitară și bisericească prin excelență este λειτουργία= ca act liturgic
integral, Euharistia este un întreg, ce presupune atât slujirea tuturor
credincioșilor, cât slujirea proestosului= Amin-ul euharistic este forma concretă a
slujirii comunității ecclesiale, răspuns ce are în spate o lucrare duhovnicească
personală unică în sinaxa euharistică.

• Deci slujirea împărătească sau batismală a credincioșilor este una personală și

comunitară deopotrivă = fiecare credincios stă înaintea lui Dumnezeu ca un
litrughisitor, numai pentru că Biserica este prezentă plenar euharistic în toți
membrii ei.

• Harisma slujirii comune a credincioșilor exclude orice individualism, fără să

excludă particularitatea fiecărui mădular în parte

(a) Slujirea preoției baptismale în actele sacramentale ale

Bisericii.
• În tradiția creștină Romano-Catolică a exclus orice lucrare a preoției împărătești
din trupul Bisericii și astfel a făcut din ei laici sau profani , lipsiți de o slujire
specifică harismatică=Biserica este redusă de la organism harismatic la instituție
juridică.

• În Biserica Ortodoxă sacramentele sunt săvârșite de Biserică, de Hristos prin

preoți în poporul lui Dumnezeu=rugăciune poporului este slujirea fiecăruia și a
tuturor la taina sau sacramentul săvârșit=Tainele sunt expresia unei slujiri
generale: Intâistătător, preoți și popor.

• Acestă slujire în comun este exprimată și de Sf. Ignatie al Antiohiei: ”unde se vede
episcopul, acolo să fie și mulțimea credincioșilor, după cum unde este Iisus Hristos acolo
este și Biserica catolică”=Episcopul săvârșind cultul fără popor ar însemna că
Episcopul poate fi exista și fără Biserică, iar dacă poporul ar putea săvârși
sacramentele și fără episcop ar însemna că poporul poate exista în afara Bisericii și
fără episcop.

• Laici sunt co-slujitori pentru că participă la actul sacramental, și fac posibilă taina
la nivel comunitar=sacramentele sunt expresii ale pleromei eclesiale în
deplinătarea ei: întâistătător, cler și popor= preoția este o slujire a Bisericii,
exprimată în chip general și special.

• Starea duhovnicească a poporului și a mădularelor nu determină și nu

influențează negativ activarea tainei care are nevoie trupul comunitar al Bisericii
și de pocăință.

(b) Slujirea laicilor în domeniul conducerii bisericești

• Poporul lui Dumnezeu este condus pastoral, episcopii sunt păstori în sens limitat,
întrucât turma lui Dumnezeu are un singur Păstor=Hristos.

• Credincioși sunt turma, oile lui Hristos, și în sens restrâns și ale episcopilor,
întrucât toți suntem oi ale lui Hristos=episcopii stau în fruntea turmei având
Păstor unic pe Hristos.

• Păstorii Bisericii sunt investiți prin mandat potrivit voi lui Dumnezeu: „Păstoriți
turma lui Dumnezeu […] nu ca și cum ați fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă
turmei” (I Petru 5, 2-3)= urmarea păstorului are ca precondiție urmarea de către
păstor a voii lui Dumnezeu=lucrarea pastorală presupune o asumare liberă și
 personală a păstorului care urmează la rându-i pe Hristos, ea nu este o supunere
oarbă.

• Laicii nu sunt activi, în virtutea preoției sacramentale, doar în planul sacramental-

liturgic, ci și în ceea ce privește administrarea Bisericii= structuri bisericești
administrative.

(c) Slujirea laicilor în domeniul învățăturii

• Din vremea Apostolilor existau propovăduitori însărcinați cu o harismă

particulară=mirenii sunt îndepărtați de la propovăduire în Biserică, dar în unele
cazuri o pot face în virtutea tradiției vechi a Bisericii de la care nu erau excluși
laicii.

• Peste veacuri această slujire a devenit o slujire sacramentală, săvârșită prin

investire specială și prin împărtășirea unor daruri speciale în Duhul Sfânt=
slujirea de catehet poate fi o slujire predată și delegată laicului având caracter mai
mult de informare decât sacramental-mistagogic.

• Concluzie: Harisma preoției este o participare a poporului și a preoției speciale la preoția

lui Hristos.

Slujiri specifice în corpul eclesial: Apostolul, Evanghelistul, Învățătorul/

Popovăduitorul, Prorocul

(a) Apostolul - implicații: sacramentale, propovăduire,

misiune, evanghelizare etc.

(b) Evaghelistul - slujbă comunitară fără implicații

sacramentale obligatorii=vestirea
Evangheliei=convertirea păgânilor.

(c) Invățătorul - slujire ce aparținea tuturor membrilor

Bisericii ” Îndemnați-vă și zidiță-vă unul pe altul” (I
Tes. 5, 11)

(d) Prorocul - era o slujire particulară pentru zidirea

trupului Bisericii= voia lui Dumnezeu.
 c) Constituția Bisericii și ierarhia în catolicism

• ”Biserica creștină are formă de societate: mulțime de oameni uniți între ei, ca să
ajungă cu mijloace comune la un scop comun” Vasile Suciu, teolog catolic

• oameni

• un scop comun

• autoritate

• Biserica este o societate umană cu scopuri religioase=hotărâtă să țină credință

învățătura creștină= Biserica corpul mistic al lui Hristos.

• Atributele Bisericii: a. unitatea este administrativă și exterioară interpretarea

b. sfințenia înțeleasă ca activism și misionarism social

c. catolicitatea - interpretată spațial=universalitate

d. apostolicitatea- apostolii sunt subordonații lui Petru,

episcopii papei

• Ierarhia: Primatul papal și colegiul episcopilor= centralist-papală=infailibilitatea

papala=ceea ce aparține Bisericii se atribuie papei=papa și teologia
euharistocentric-papală.

• Papa este un organ omenesc prin care Hristos își prelungește slujirea obștească
printre oameni=Hristos este unit nevăzut cu papa= de aceea i se cuvine
”închinarea care ar părea cea mai exagerată” Bougaud-teolog catolic

• ”Hristos a condensat Biserica în papă, chiar mai înainte de Biserică la făcut pe

Papa…după cum Dumnezeu ne creează necontenit, așa și Papa creează
necontenit Biserica”

d) Constituția Bisericii și Ierarhia după protestanţi

• Protestanți afirmă ca adevărata Biserică este nevăzută= a fost nevoie totuși de o

structură administrativă văzută= membrii Bisericii își verifică experiența
subiectivă cu mesajul evangheliei…

• Art. 7 Confessio Augustana: ”Biserica este comunitatea sfinților în care se învață

drept Evanghelia și se administrează corect Tainele” .
• Luther: oricine este atins lăuntric de cuvântul lui Dumnezeu face parte din
Biserică, din cea nevăzută, nu dintr-o instituție=cuvântul și experiența trebuie să
fie conforme cu Scriptura.

• Ierarhia: sacertotium și ministerium= sacerdoți sau preoți sunt toți oamenii, iar
slujitori de drept uman nu divin sunt pastorii= administrarea efectivă a tainelor
aparține tuturor, iar pastorii sunt reprezentanții umani ai poporului.

• Nu există o ierarhie de caracter sacramental, ministrul cultutului este un

funcționar uman!

• Calvin accentuează necesitatea unei ierarhii:pastorii și doctorii=pastorii-episcopi

și preoți=administreză tainele, iar doctorii interpretează Scriptura=diaconii au
slujbe caritative.

• Grade diferite de ierarhie:

• Germania: superintendenți, pastori și diaconi

• Scandinavia: episcopi, pastori și diaconi

• Biserici Calvine: sinoade constatatoare, pastori și bătrâni.