Sunteți pe pagina 1din 4

DREPT CANONIC

REFERAT
TAINA BOTEZULUI

2010
TAINA BOTEZULUI

Botezul, este considerat a fi cea mai veche Taină. Primul botez, simbolic, a fost potopul.
Oamenii în acea vreme, ca şi în zilele noastre, erau încărcaţi de păcate si numai o inundaţie
universală, un potop, a putut să spele toate păcatele lumii. A rămas numai Noe cu copiii săi şi cu
cei pe care i-a luat împreună în corabie şi animalele de toate felurile.
Al doilea botez, mai restrâns, a fost botezul poporului evreiesc când a trecut prin Marea
Roşie. Şi acest botez a fost curăţitor de păcate, căci a curăţit pe fiii lui Israil cât au stat în Egipt.
Erau poporul lui Dumnezeu, însă aveau şi ei păcate şi, trecând prin Marea Roşie, au fost curăţaţi
de păcatele lor.
Un botez mai apropiat de creştinism este botezul Sfântului Ioan Botezătorul de la râul
Iordanului, care a fost un botez de pocăinţă: „Şi se botezau de către el - de către Sfântul Ioan
Botezătorul - în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Acest botez era curătător de păcate.
In sfârşit este şi botezul Mântuitorului, pe care l-a primit de la Ioan în Iordan. Acesta nu era
izbăvitor de păcate, ci era un botez pentru sfinţirea naturii şi mai ales pentru sfinţirea apelor.
Iisus nu avea păcate, aşa cum El Insuşi spune „Cine Mă poate vădi pe Mine de păcat? Intre
botezul Sfântului Ioan Botezatorul şi botezul Mântuitorului Hristos este o mare deosebire.
Botezul Sfântul Ioan este un botez al pocăinţei, un botez numai cu apă. Botezul Mântuitorului
este botez cu apă, cu Duh Sfânt şi cu foc. Botezul Mântuitorului este cu totul superior acestui
botez al pocăinţei. Botezul nostru, al creştinilor, îşi are temeiul tot în aceasta mare zi a Botezului
Domnului. Dar este o poruncă specială data de Mântuitorul Hristos dupa învierea Sa, o porunca
lăsată către Sfinţii Apostoli, ca, mergând în toata lumea, să înveţe pe oameni şi să-i boteze în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Abia în viaţa creştină botezul are un caracter special, de Taină, fiind una din cele şapte
Taine ale Bisericii creştine. Cele şapte taine ale bisericii sunt în primul rând Botezul, apoi
Mirungerea, sau Ungerea cu Sfântul Mir, Sfânta Impărtăşanie, Spovedania, Căsătoria, Preoţia si
Sfântul Maslu.
Cuvântul „botez” vine din greceşte şi înseamnă scufundare în apă. Odată cu scufundarea în
apă de trei ori (partea văzută a botezului), în numele Sfintei Treimi, şi rostirea cuvintelor :
«Botează-se robul lui Dumnezeu. În numele Tatălui, amin, şi al Fiului, amin, şi al Sfântului Duh,
amin; acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin”, se coboară în mod nevăzut harul Duhului Sfânt
asupra celui care se botează. Celui botezat i se iartă păcatul strămosesc şi toate păcatele
personale dacă a fost botezat mai târziu de naştere. Botezul semnifică o renaştere duhovnicească,
prin care cel botezat devine membru al Bisericii creştine. Apa care se foloseste la Taina Sfântului
Botez trebuie să fie naturală, curată, şi să nu fie amestecată cu nimic.
Dreptul de a săvârşi Botezul îl are numai episcopul sau preotul, deoarece lor le-a
încredintat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a săvârsi Sfintele Taine. In lipsa preotului poate
boteza şi călugărul simplu sau diaconul, iar la vreme de mare nevoie, dacă pruncul e pe moarte,
îl poate boteza orice creştin, bărbat sau femeie şi chiar tatăl pruncului.
Din clipa în care a venit pe lume un copil, indiferent de apartenenţa lui culturală, îşi
începe viaţa prin respectarea anumitor tradiţii şi obiceiuri ce ţin, în cea mai mare măsura, de
religie. Românii ca popor creştin ortodox, îşi boteaza copiii, acest act fiind prima introducere în
viaţa spirituală şi o binecuvântare pentru om.
Marea majoritate a românilor au credinţa ortodoxa şi îşi boteaza copiii după datina
românească, chiar dacă există şi familii mixte în care se practică şi religii de un alt rit. Se spune
că după cum intrăm în curte prin poartă şi în casă prin usă, tot aşa omul intră în Impărăţia lui
Dumnezeu prin sfântul botez. De aceea, părinţii bisericeşti din vechime, în scrierile lor, au numit
taina botezului „usa mântuirii", iar în Sfânta Scriptură, botezul creştinesc se numeşte înca

2
TAINA BOTEZULUI

„naşterea cea de a doua" sau „baia nasterii celei de a doua". Aceasta deoarece în lumea văzută si
simţită, omul vine prin naştere firească din părinţi trupeşti, iar pentru Impărăţia lui Dumnezeu
omul se naşte prin sfântul botez.
Taina botezului ortodox poate fi primită de toţi copii născuţi din părinţi creştini ortodocşi
sau năcuţi din căsătorii mixte. Mai pot fi botezaţi tinerii care din unele motive nu au fost botezaţi
la timp ca şi cei de altă religie care se întorc la ortodoxie de bună voie şi mărturisesc dreapta
credinţă. Nu pot primi botezul ortodox copiii avortaţi sau care se nasc morţi. Botezul se
săvârşeşte numai de preot şi episcop la cel puţin opt zile dupa naştere şi până la 40 de zile dacă
pruncul este sănătos. Dacă se naşte bolnav, se face imediat. Slujba botezului se face numai în
biserică, şi numai în cazuri speciale, acasă sau la spital. Numele pruncului se pune de către
parinţi cu binecuvântarea preotului şi nu mai poate fi schimbat până la moarte decât prin
tunderea în monahism.
Inainte de slujba Botezului pentru cel ce urmeaza a fi botezat se îndeplineşte mai
întâi „Randuiala la facerea catehumenului”, adica se face pregătirea celui ce are să fie botezat.
Aceasta rânduială se face în faţa uşilor bisericii, în pridvor, deoarece cel nebotezat, nefiind încă
spălat de păcatul strămoşesc, nu e mădular al Bisericii şi nici cetăţean al cerului ale cărui uşi ni le
deschide numai Botezul.
Prima parte din slujba Sfântului Botez o formează lepădările sau exorcismele, când
cel ce vine să se boteze stă cu fata la apus şi declară de trei ori, personal sau prin naş, că se
leapădă de satană, de toate lucrurile lui, de toţi slujitorii lui, de toată slujirea şi de toată trufia lui.
Apoi cel ce se botează este întors cu faţa la răsărit şi iarăşi declară, tot de trei ori, personal sau
prin naş, dacă este prunc, că se uneşte cu Hristos, rostind de trei ori Crezul.
A doua parte a Botezului o formează sfinţirea apei, adică facerea aghiasmei pentru botez şi
turnarea întreită în cristelnită de untdelemn sfintite. Iar a treia şi cea mai însemnată parte a
Botezului o formează întreita afundare a pruncului în cristelniţă, zicînd „Se botează robul lui
Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin; si al Fiului, Amin; si al Sfântului Duh, Amin’’.
Apoi noul botezat se înfăsoară în pânză albă curată, numită popular crâşmă, care vine de la
Hristos. După alte câteva rugăciuni, preotul unge trupul noului botezat cu Sfântul si Marele Mir,
care este a doua Taină a Bisericii, zicând aceste cuvinte „Pecetea harului Duhului Sfânt’’. Apoi îi
tunde perii capului în chipul Crucii, ca semn că s-a lepădat de omul cel vechi şi s-a îmbrăcat în
cel nou, îl îmbracă şi, ducându-l în fata Sfântului Altar, îl împărtăşeşte cu Trupul si Sângele lui
Hristos.
Prin lepădarea de satana şi unirea cu Hristos, se arată că noul botezat se leapădă de
bună voie de vrăjmaşul lumii şi se uneste cu Hristos, Mântuitorul lumii. Iar prin baia Sfântului
Botez, în numele Prea Sfintei Treimi, cel botezat primeşte iertare de păcătul strămoşesc şi de
toate păcatele făcute până la Botez, se naşte din nou duhovniceşte în Hristos, primeşte nume de
sfânt şi devine membru al Bisericii şi fiu al lui Dumnezeu după har. Prin ungerea cu Sfântul şi
Marele Mir, noul botezat primeşte harul Duhului Sfânt şi toate darurile necesare vieţii şi
mântuirii lui care izvorăsc din har. Iar prin unirea cu Prea Curatele Taine, noul botezat primeşte
pe Însusi Hristos pentru prima oară, ca arvună şi semn că de acum este cu totul fiu al lui
Dumnezeu şi membru al Bisericii Sale pe pământ.
Vasul pentru Botez, care se cheamă cristelniţă, vine de la cuvântul Hristos şi se
chiamă vas de încreştinare. În primele secole se construiau în curtea bisericii aşa-numitele
baptisterii, adică clădiri speciale cu un mic bazin de piatră pentru Botez. Cristelniţa închipuieşte
trei lucruri: trupul Bisericii, în care ne naştem din nou; baia duhovnicească, în care ne curăţim de
păcatul strămoşesc şi mormântul în care îngropăm pe omul cel vechi din noi, ca să înviem la o
viată nouă în Hristos. Apa închipuieşte pe Duhul Sfânt revărsat peste lume. Căci apa este baia
trupului, iar Duhul Sfânt este baia sufletului, precum zile Mântuitorul „De nu se va naşte cineva
din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu'' (Ioan 3, 5). Apa Botezului

3
TAINA BOTEZULUI

închipuieşte apa Iordanului şi mormântul Domnului. Iar afundarea pruncului de trei ori în apă, în
numele Prea Sfintei Treimi, închipuieşte şederea lui Hristos trei zile şi trei nopti în mormânt.
Untdelemnul sfinţit cu care se unge pruncul închipuieşte milostivirea lui Dumnezeu pentru om,
suflarea de trei ori a preotului peste apa Botezului este simbolul Duhului Sfânt care vine peste
noi la Botez, tunderea părului noului botezat în chipul crucii simbolizează lepădarea omului
vechi şi creşterea lui duhovnicească în Iisus Hristos, la o viaţă nouă, sfântă. Pânza albă, numită
crâşmă, în care este înfăşurat pruncul după botez, închipuieşte curăţirea lui duhovnicească după
unirea cu Hristos, giulgiul cu care a fost înfăşurat Domnul în mormânt şi veşmântul luminat cu
care se îmbracă omul în clipa-Botezului. Iar lumânarea aprinsă, ce se dă pruncului botezat
simbolizează lumina lui Hristos „care luminează tuturor'' şi ne călăuzeşte pe calea dreptei
credinţe. Astfel noul botezat primeşte deodată trei Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea si Sfânta
Împărtăşanie.
Cel ce se boteaza trebuie să aiba unul sau mai mulţi nasi, dupa obiceiul locului.
Naşul este considerat parinte sufletesc al celui nou botezat şi prin botez devine ruda
duhovniceasca şi poveţuitor spre Hristos al finului său, având o mare datorie faţa de acesta.
Parinţii copilului trebuie să aleaga naşi vrednici, ca să fie martori şi chezaşi destoinici şi mai
târziu să dea pildă şi îndrumări frumoase finului sau finei lor. Dupa ce finul sau fina lor va
creşte, naşii sunt datori, împreuna cu parinţii copilului să-l deprinda să-şi facă cruce, să-l înveţe
rugăciunile şi să-i dea mereu sfaturi şi îndrumări bune. Orice naş de botez, ca şi de nuntă, trebuie
să fie un bun creştin ortodox, să fie om de biserică, cu viaţă duhovnicească exemplară şi să fie
cununat. Nu pot fi naşi cei care trăiesc necununaţi, adică în concubinaj, cei ce sunt catolici sau
sectanti, cei ce nu cred cu tărie în Dumnezeu, nu merg la biserică şi nu sunt ortodocşi, cei ce
înjură de cele sfinte, sunt beţivi şi trăiesc în desfrânări, ca şi cei ce sunt din familii mixte sau
dezmembrate şi au nume rău între creştini nu pot fi naşi de botez şi de cununie.
Dupa savârşirea botezului, obiceiul străvechi şi răspândit la toate neamurile pământului
este ca orice întâmplare de bucurie în viaţa unei familii să fie sărbătorită printr-un ospăţ sau
prăznuire, aducându-se rudele şi prietenii în jurul unei mese şi ospătând cu inima veselă şi în
voie bună.

Bibliografie:

 Naşterea la Români - Studiu Etnografic, de S.Fl. Marian, membru al Academiei


Romane

 Pr. Ioanichie Bălan (Călăuză Ortodoxă în Biserică, vol. I)

 Pr. Paroh Dan Afloarei „Botezul copiilor in religia crestin-ortodoxa’’

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Botez