Rânduiala Tainei Sfântului Botez

!!! Preotul îmbrăcat în epitrahil, felon și mânecuțe!

- 4 rugăciuni de exorcizare
- Simbolul credinței (Crezul)
- Preotul tămâiază în jurul cristelniței
- Binecuvântarea mare (făcând semnul Sf. Cruci cu Evanghelia deasupra cristelniței)
- Ectenia mare
- Rugăciunea de sfințire a apei
- Rugăciunea de sfințire a untdelemnului (după citirea rugăciunii, preotul toarnă
untdelemn sfințit în apă sub forma sfintei cruci)
- Ungerea pruncului la părțile principale ale corpului
- Afundarea pruncului de trei ori de către preot în apa cristelniței, spunând formula:
„Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu...”
- Preotul aprinde lumânarea nașului, cântând troparul: Dă-mi mie haină luminoasă...
- Ungerea cu Sf. Mir zicând formula: „Pecetea darului Sf. Duh. Amin”
- Înconjurarea cristelniței și a mesei, de către preot, nași și cel botezat, se cântă:
„Câți în Hristos v-ați botezat...” (Galateni 3, 27)
- Apostolul (Romani 6, 3-11)
- Evanghelia (Matei 28, 16-20)
- Ritualul spălării pruncului
- Rugăciunea tunderii părului
- Ectenia întreită
- Împărtășirea celui botezat
- Otpustul.
 Taina Sfântului Botez şi a Mirungerii - generalități și simbolism

Botezul este poarta de intrare în creştinism sau taina fundamentală pt. mântuire, prin
care omul devine membru al Bisericii lui Hristos, dobândind iertarea de păcatul strămoşesc (la
prunci), precum şi toate păcatele personale, făcute până la botez (la adulţi).
Ungerea cu Sfântul Mir este taina prin care se împărtăşeşte noului botezat, puterea şi
darurile Sfântului Duh, necesare pt. creşterea şi întărirea credincioşilor în viaţa cea nouă.
Săvârşitorul Sf. Botez este episcopul sau preotul, iar în lipsă de preot, poate boteza şi
monahul sau diaconul, iar atunci când, de exemplu, copilul este în primejdie să moară
nebotezat, poate să boteze orice creştin ortodox, afundând pruncul de 3 ori în apă curată (în
lipsă de apă, numai stropindu-l), şi rostind de fiecare dată formula: ,,Se botează robul (roaba)
lui Dumnezeu (X), în numele Tatălui, Amin; al Fiului, Amin; şi al Sfântului Duh, Amin, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.” În cazul în care cel botezat supravieţuieşte, preotul va
completa apoi restul slujbei botezului, după rânduială, dar numai de la afundare înainte.
Primitorul botezului poate fi orice om, indiferent de vârstă, care n-a mai fost botezat o
dată cu botezul creştin valid. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească primitorii
botezului: la adulţi - dorinţa de a primi botezul, credinţă, pocăinţă şi cunoaşterea elementară a
adevărurilor de credinţă; la prunci - pentru îndeplinirea acestor condiţii, mărturisesc şi
garantează naşii.
Naşii - prin participarea activă la slujba botezului, alături de preoţi, ei (naşii), devin
părinţii spirituali ai celui botezat. Naşul trebuie să fie creştin ortodox şi bun credincios, iar la
vremea potrivită, să-l înveţe pe cel botezat, adevărurile crediței ortodoxe.
Timpul săvârşirii Sf. Botez - În epoca de înflorire a catehumenatului (sec. V-VI),
botezul se oficia, de regulă, în ajunul marilor sărbători creştine: Naşterea Domnului (25 dec.),
Boboteaza (6 ian.), Sfintele Paşti, Rusalii (Cincizecime). La toate aceste date, botezul se
săvârşea înainte de Liturghie, deoarece în timpul slujbei, toţi cei botezaţi atunci, se
împărtăşeau pentru prima dată.
Pentru botezul pruncilor, nu există zile sau ceasuri hotărâte, pentru a nu se întâmpla ca
pruncii să moară nebotezaţi. Botezul se face, de obicei, între 7 şi 40 de zile de la naştere, în
orice zi de sărbătoare, mai ales duminica.
Locul săvârşirii - În vechime, botezul se săvârşea la început în orice apă curgătoare,
uneori în catacombe sau în casele particulare, iar în epoca de înflorire a catehumenatului,
botezul se săvârşea în locaşuri construite lângă biserici şi numite baptisterii. După
generalizarea botezului copiilor, botezul a început să se oficieze mai mult în biserici: prima
parte a slujbei în pridvor (în faţa uşilor bisericii), iar partea a doua (botezul propriu-zis), în
pronaos sau tindă.
Cele mai vechi informații asupra modului cum se săvârșea Botezul în Biserica
primelor veacuri le găsim în Didahia celor 12 Apostoli (sec. I) și în lucrarea De baptismo
(Tertulian). Pentru descrierea și explicarea rânduielii Botezului din sec. IV-VI, avem
catehezele baptismale (mistagogice) ținute catehumenilor (celor care urmau să fie botezați) și
neofiților (celor care au primit Taina Sf. Botez) de către marii cateheți Sf. Chiril al
Ierusalimului, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Ambrozie al Milanului, Sf. Dionisie Areopagitul.
Primirea pruncului în fața ușilor bisericii sau în pridvor, vrea să arate că el nefiind
eliberat de păcatul strămoșesc, nu este încă membru al bisericii.
Exorcismele sunt rugăciuni prin care preotul Îl roagă pe Dumnezeu să izgonească de la
catehumen toată puterea diavolului și se bazează pe exemplul dat de Mântuitorul, Care
vindeca pe cei îndrăciți (Matei 17,18).
Unirea cu Hristos se pecetluiește prin mărturisirea credinței, făcută azi sub forma
recitării Simbolului niceo-constantinopolitan, intrat în practica Botezului în riturile liturgice
răsăritene, după Sinodul Ecumenic de la Constantinopol (381).
Tămâierea de la începutul slujbei simbolizează buna mireasmă și sfințenia Duhului
Sfânt, care alungă mirosul cel urât al păcatului.
Dezbrăcarea pruncului de către preot, arată că cel va fi primi Botezul se dezbracă de
omul cel vechi, pentru a deveni un om nou (Coloseni 3, 9-10).
Materia Botezului este apa, pentru că ea este elementul cel mai des folosit pentru
curățenia trupească.
Vasul cu apă pentru Botez (colimvitra sau cristelnița) închipuie apa Iordanului, dar și
mormântul în care a fost îngropat Mântuitorul.
Untdelemnul binecuvântat cu care preotul unge părțile principale ale trupului
catehumenului, înainte de Botez, se numește untdelemnul bucuriei (Psalmul 44, 9; Evrei 1, 9).
Actul cel mai important al slujbei Botezului este afundarea pruncului de către preot
în apa sfințită din cristelniță și arată că temeiul credinței noastre este Sf. Treime și totodată
închipuie cele trei zile cât a stat Domnul în mormânt (Matei 12, 40). Prin afundarea în apă
închipuim moartea noastră față de viața în păcat de până aici și îngroparea noastră împreună
cu Hristos, iar prin scoaterea din apă închipuim învierea noastră împreună cu El, pentru
viața cea nouă, în Hristos.
Lumânarea care o dă preotul nașului să o poarte în mâini după afundarea pruncului în
apă, simbolizează lumina interioară a harului împărtășit prin Botez și preînchipuie candela
faptelor bune cu care noul botezat va întâmpina pe Mirele ceresc.
Sfântul și Marele Mir prin mulțimea mirodeniilor din care este făcut, arată mulțimea
darurilor și a puterilor Sf. Duh, care pune în lucrare diferitele virtuți creștine.
Înconjurarea mesei și a cristelniței este expresia bucuriei Bisericii „pentru că s-a
născut om în lume” (Ioan 16, 21).