Rugăciunea care mai bine decât orice

exprimă viaţa sf. Augustin şi a multora dintre noi

 Târziu te-am iubit,
frumuseţe,
atât de veche, şi totuşi,
atât de nouă...
Târziu te-am iubit!

Treizeci de ani am rămas

departe de Dumnezeu. În tot
acest timp ceva se mişca în
inima mea... Eram un căutător.
Căutam fericirea, ca şi tine, ca
toţi de altfel.
 Iată, tu te aflai
înlăuntrul meu,
iar eu în afara mea...
Da....în timpul anilor tinereţii
mele mi-am dăruit inima
lucrurilor exterioare, care, la
urma urmelor, nu făceau
altceva decât să mă
îndepărteze mereu mai mult
de Cel către care, chiar fără
să o ştie, inima mea aspira.

«Oamenii merg pentru turism să admire înălţimile munţilor şi valurile

uriaşe ale mării ori cursurile cele mai late ale fluviilor şi întinderea
oceanului, şi orbitele stelelor. Însă pe ei înşişi se ocolesc neinteresaţi.
Nu practică turismul interior»
Sf. Augustin, Confesiuni 10,8,15
 ...m-ai chemat, m-ai
strigat
şi ai sfâşiat cu glasul
tău surzenia mea!
În mijlocul luptei, îngrijindu-mi bunul prieten,
Alypius, i-am spus: “Neştiutorii ne fură cerul, iar
noi, cu toată ştiinţa noastră, ne lăsăm dominaţi de
trup”.

Mă aflam în această stare, plângând nemângâiat în timp ce mă întrebam când voi

inceta să-mi spun: “Mâine, mâine”. Atunci am auzit o voce care venea din casa vecină.
O voce care îmi spunea: “Ia şi citeşte. Ia şi citeşte”.

«M-ai făcut să intru în mine însumi; pentru ca să nu mă văd, mă

ascunsesem de mine însumi, dar tu m-ai smuls de acolo şi m-ai
pus faţă în faţă cu mine însumi pentru ca să văd ceea ce în
mine era nedemn, deformat, deficient sau acoperit de răni»
Sf Augustin
 Ai fulgerat, ai
străluminat...
şi ai izgonit orbirea
mea!

Atunci am luat Biblia, am deschis-o la întâmplare şi am citit cel dintâi capitol care mi-
a căzut sub priviri. Aprţinea Scrisorii Sf Paul către Romani şi spunea aşa: «Nu în
chefuri şi beţii, nu în necurăţii şi desfrâuri... ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos».
Acele cuvinte au răsunt înlăuntrul meu. Păreau scrise de o persoană care mă
cunoştea, care ştia toată viaţa mea...
 Ai răspândit mireasma
ta, ţi-am respirat
suflarea, iar acum
suspin după tine...
Dumnezeule, a fugi de tine înseamnă
În felul acesta L-am
descoperit pe Dumnezeu şi
am înţeles că, în fond, era El
Cel pe care inima mea, chiar
fără să o ştie, Îl căuta cu
ardoare.
pierzare;
întoarcerea la tine este înviere;
locuirea cu tine înseamnă viaţă.
Dumnezeule, pe care a-l primi
înseamnă a muri,
pe care a-l aştepta înseamnă a-l iubi,
pe care a-l intui înseamnă a-l poseda.
Dumnezeule,spre care ne împinge
credinţa,
spre care ne conduce speranţa,
cu care ne uneşte dragostea.
Sf. Augustin Soliloqui 1,1,3
M-ai atins... şi ai aprins
în mine dorinţa după
pacea ta!

«Dumnezeu începe să locuiască în tine atunci când tu începi să îl

iubeşti»
Sf Augustin, Comentariul la Scrisoarea I a sf. Ioan 8,12
Şi acum, Doamne, te iubesc numai pe
tine,
te urmez numai pe tine,
te caut numai pe tine.
Sf Augustin, Soliloqui 1,1
Târziu te-am iubit
Târziu te-am iubit, o frumuseţe,
atât de veche, şi totuşi, atât de nouă...
Târziu te-am iubit!
Căci, iată, tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în
afara mea. Acolo, în afara mea te căutam pe
tine...
Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine!
M-ai chemat, m-ai strigat şi ai sfâşiat cu
glasul tău surzenia mea! Ai fulgerat, ai
străluminat şi ai izgonit orbirea mea!
Ai răspândit mireasma ta, ţi-am respirat
suflarea, iar acum suspin după tine, ţi-am
simţit gustul, iar acum mi-e sete şi mi-e
foame de tine. M-ai atins şi ai aprins în mine
dorinţa după pacea ta!
Sf Augustin, Confesiuni 10,27,29

www.micromediaups.it