ARTA CUNOAŞTERII ÎN TĂCERE

Bedri C. Cetin Beatrice-Virginia Tuhari

 Cuprins
Despre autori
Partea I - CALEA SPRE VINDECARE TOTALĂ
 Arta cunoaşterii în tăcere
 Unica alegere
 Creier, Minte, Dumnezeu
 Cine are nevoie să mediteze?
 Despre timp şi reincarnare
 Despre reincarnare
 Cum ştiu că există Dumnezeu?
 Principiile vindecării
 Vindecarea la toate nivelele
 Chiar şi atacurile de panică pot fi indicatori ai adevărului
 Cheia adevărului
 O revoluţie în Conştiinţă
 A iubi Adevărul înseamnă a-l trăi
 Iluminarea spirituală
 Argintarul
 Un Maestru adevărat
 Cele patru stări ale conştiinţei
 Puterea contra iubirii divine
 Interpretarea viselor
 Bazele spiritualităţii
 Fii ÎNTREGUL!
Partea II – EU SUNT TU
Gânduri bune

Despre autori
Bine v-am (re)găsit dragi cititori!
Scânteile de lumină pe care le-am strâns între coperţile acestei cărţi îmbinate cu frânturi de gânduri sunt rodul
unei colaborări dintre două persoane care nu s-au văzut niciodată în plan fizic, dar între care există însă, dincolo de
văzut, o permanentă comunicare.
Bedri C. Cetin este un savant iluminat care s-a recomandat prin „Energia Universală–o cercetare ştiinţifică
şi sistematică”, carte valoroasă, deschizătoare de drumuri, pe care mulţi dintre noi au citit-o, considerând ca fiind o
încântare pentru suflet. Eu, Beatrice Tuhari, am fost instrumentul prin care a lucrat Dumnezeu, ajutându-mă să
traduc această carte spre folosul semenilor dornici de trezirea spirituală şi de realizarea Sinelui. Între noi doi, în
plan fizic se află oceanul, dar în plan subtil suntem, ca şi voi toţi, manifestarea Conştiinţei Universale. Aparent
suntem diferiţi–zonă geografică, religie, limbă, sex–însă în Realitate suntem unul şi acelaşi lucru, aşa cum îi place
lui Bedri să spună: „Eu Sunt Tu.” Depăşind o posibilă interpretare limitată şi personală, Eu (oricare dintre Noi)
sunt chiar Tu (oricare dintre Voi), căci în Realitate noi şi voi nu existăm de fapt, ci există numai UNUL, ACELA
care mai poate fi numit EU SUNT, DUMNEZEU, CREATORUL, SINELE, SURSA, MINTEA UNICĂ;
CONŞTIINŢA UNIVERSALĂ.
În ultima vreme m-am tot convins că nu există întâmplare şi că totul face parte dintr-un plan bine aranjat de
Creator. Ca un exemplu, vă voi dezvălui în această scurtă introducere care-au fost paşii ce m-au pus în legătură cu
Bedri C. Cetin şi singuri vă veţi da seama că rostul acestei colaborări este răspândirea Luminii şi a Adevărului.
În vara anului 1999, în Olanda, la un curs de Energie Universală, în holul motelului unde se desfăşura
conferinţa, am văzut la un stand o carte scrisă de acest autor, intitulată „Energia Universală–o cercetare ştiinţifică şi
sistematică”; tradusă în multe limbi, cartea era sub formă de broşură pentru uzul cursanţilor. La acea vreme, preţul
ei de 25 de dolari m-a făcut s-o privesc în fugă şi doar atât... Întorcându-mă acasă şi căutând pe Internet informaţii
suplimentare despre acea şcoală spirituală, am descoperit „întâmplător” o pagină ce conţinea cartea ce mi-o
dorisem. Deşi mi s-a părut foarte voluminoasă şi scrisă într-o engleză sofisticată, am descărcat cartea în calculator,
unde a rămas în aşteptare aproape un an.
În preajma Sărbătorilor Paştelui 2000, trimiţând felicitări în toată lumea–la cunoscuţi şi necunoscuţi din Şcoala
de Energie Universală–şi regăsind pagina în care se afla cartea scrisă de Bedri, am descoperit adresa sa
2
de e-mail, fapt ce m-a determinat să-i trimit o felicitare. În acea clipă nu ştiam absolut nimic despre el, aveam o
adresă de e-mail şi titlul cărţii sale. Am presupus că-i un simpatic bătrânel englez (supoziţie datorată complexităţii
cărţii şi a faptului că pagina avea adresă de Anglia). La scurtă vreme am primit de la presupusul bătrânel un mesaj
de mulţumire, plin de căldură.
Aprilie 2000. Mă pregăteam de pelerinajul în Israel. La vremea aceea făceam comunicări în scris cu diverse
Fiinţe Superioare şi întrebând cine este Bedri, mi s-a răspuns: „O Fiinţă de Lumină, un mesager.” Peste câteva zile,
„jucându-mă” cu ansa radiestezică am pus câteva întrebări legate de o posibilă veche legătură dintre noi.
Răspunsurile au fost pentru mine, la acea dată, cu adevărat şocante.
Informaţiile primite îmi arătau că în viaţa anterioară fusesem evreică poloneză, trăisem la Katowice şi
murisem împreună cu soţul meu (Bedri de acum) şi cu cei trei copii ai noştri, în lagărul de exterminare de la
Auschwitz. Emoţia unei astfel de descoperiri nu este uşor de descris în cuvinte, ceva se mişcase în lăuntrul meu atât
de puternic încât cu greu mi-am revenit. Iată că veneau o mulţime de răspunsuri la întrebări de genul: „De ce lumea
mă consideră evreică? De ce citeam în adolescenţă în loc de romane siropoase, cărţi despre Auschwitz? De ce-l
găsisem pe Bedri precum «acul în carul cu fân»”...
Acela era nivelul meu de atunci. Acum nu mi se mai par speciale aceste întâmplări, căci pe măsură ce începi
să te trezeşti, vezi altfel totul…procesul de trezire şi de conştientizare nu este ceva ce se petrece brusc, el are loc
treptat, informaţiile fiind tot timpul altfel prelucrate.
Paştele 2000 l-am petrecut în Ţara Sfântă, unde am ţinut din tot sufletul să vizitez Muzeul Holocaustului de la
Yad Vashem. Era vineri la amiază şi se apropia ora închiderii, căci începea sabatul. Am avut aproape o oră şi
jumătate la dispoziţie. Inima îmi bătea ca la un mare examen. Muzeul nu mi s-a părut aşa de spectaculos pe cât mă
aşteptasem eu, însă impactul cu amintirile bine zăvorâte în interiorul fiinţei mele a fost cu adevărat special. Am
început să plâng în hohote, sufletul mi se rupea în mii de bucăţi, trăiam senzaţia prezenţei mele şi a familiei mele de
atunci într-un spaţiu şi într-un timp plin de suferinţă...parcă mă vedeam în fotografiile expuse pe
pereţi...Geamantane cu nimicuri omeneşti, scrisori şi multă, multă durere este înmagazinată în acel loc.
Nu pot descrie durerea sufletească ce mă sfâşia, durere ce a fost întărită de vizitarea Mausoleului Copiilor.
Într-o sală în întuneric, cu mii şi mii de luminiţe zburătoare ce simbolizau sufletele lor, erau proiectate chipurile
copiilor exterminaţi. O voce venită parcă din neant le rostea numele, vârsta, ţara…acolo se aflau probabil şi copiii
noştri din acea existenţă.
După ce m-am întors acasă, i-am scris lui Bedri câteva rânduri care urmau să reprezinte cheia comunicărilor
noastre ulterioare. S-a restabilit o legătură ce fusese doar suspendată în timp. Diferenţa dintre modul nostru de
percepere era însă uriaşă la acel moment, căci eu vedeam totul prin prisma limitată a vieţii pământeşti, pe câtă
vreme el era cu mult înainte, reuşise ceva ce la care eu încă mai aspir–contopirea cu Conştiinţa Universală. M-a
ajutat cu multă răbdare şi iubire să-mi ridic o parte din vălul ce-mi acoperea Fiinţa Adevărată, trecând elegant peste
confuziile şi gafele mele omeneşti, arătându-mi că ceea ce trăim noi în planul fizic al existenţei este doar un vis
trăit, viaţa adevărată fiind regăsirea Sinelui şi întoarcerea în Unitate.
I-am tradus cartea în mai puţin de o lună, fiind ajutată de dincolo de timp şi spaţiu. Mi se vorbea noapte de
noapte în limba engleză, ziua eram ghidată spre cărţi ce-mi erau necesare la înţelegerea materialului tradus,
ajunsesem chiar să visez în limba engleză. Legătura permanentă dintre noi m-a convins că se poate transcende
spaţiul şi timpul şi că noi, oamenii, suntem proiecţii ale Conştiinţei Universale.
Eseurile sale iluminate inserate în prima parte împreună cu corespondenţa noastră spirituală constituie cu
adevărat un întreg. Alături de minunatele sale comori de înţelepciune, mi-am permis să adaug câteva modeste
eseuri proprii ce poartă însă amprenta unui Mare Maestru de Lumină–cum îmi place mie să-l denumesc pe Bedri
C. Cetin,deşi el niciodată nu se consideră astfel.

Această nouă ediţie a cărţii revine după mai bine de două decenii şi include unele noutăți, toate scrise pe
parcursul timpului, întrucât fiecare dintre noi suntem într-o perpetuă schimbare…Și ea a așteptat cuminte
în calculator 15 ani.
După 23 de ani de la experiența trăită, pot să vă spun că Universul are întotdeauna un plan măreț
pentru fiecare din noi și că NIMIC NU ESTE CE PARE A FI, iar acest fapt mi se dovedește în fiecare clipă.

Namasté!
(Divinitatea din mine salută Divinitatea din tine şi se închină în faţa Ei.)
Beatrice (Damema Ro)

3
 „Aceste pagini sunt dedicate acelui Adevăr care-i inefabil,
deşi vorbeşte prin toate cuvintele,
care-i neînţeles, deşi zămisleşte toate minţile,
care-i numai Unul, deşi apare în toate formele.
Acest misterios Adevăr este
IUBIREA,
LIBERTATEA,
BUCURIA,
VIAŢA,
SINELE.
Acest misterios Adevăr este Singura Iubire
şi în această Iubire nu există «alţii»”.

„FII ADEVĂRUL!
Cunoaşte Adevărul despre Sinele tău.
Sub Lumina acestui Adevăr,
Îmbrăţişat în interiorul Iubirii Sinelui tău, DUMNEZEU,
Fii în Pace cu Fiinţa ta omenească
Fii în Pace cu Creaţia ta,
Fii PACEA!”

Bedri C. Cetin

Partea I
CALEA SPRE VINDECAREA TOTALĂ
„Universul există fără cauză, el este ca o ţesătură de bijuterii în care fiecare punct este doar reflectarea
tuturor celorlalte, într-o fantastică şi fără de sfârşit armonie…” (Ramesh Balsekar)

ARTA CUNOAŞTERII ÎN TĂCERE

 A rămâne în Necunoscut înseamnă să te afli în cel mai sigur loc.

 Fiecare are nevoie să cunoască în orice clipă că „Eu şi cu Tatăl Una suntem.”

Întrebare
Ce faci când te simţi singur şi nehotărât?

Răspuns
Atunci când „te simţi singur şi nehotărât” reacţia tipică este să crezi şi să încerci să iei o hotărâre prin
efort mental, însă acest lucru nu merge niciodată. Nu încerca să descifrezi ce-i greşit, ce vei face mai
departe sau ce hotărâre vei lua. Dă-ţi seama că singura ta greşeală este că te crezi separat de Dumnezeu şi
că tu consideri că o altă putere decât Dumnezeu guvernează acest Univers, însă nu-i deloc aşa.
În această lume, toate problemele, bolile, limitarea, tristeţea şi suferinţa se nasc din credinţa
universală (hipnotismul) că există o fiinţă sau putere alta decât Dumnezeu, dar nu-i deloc adevărat. Dacă
Dumnezeu este cu adevărat infinitul, Dumnezeu trebuie să fie tot ce există şi dacă Dumnezeu este tot ce
există, cum pot exista boala, tristeţea şi lipsa armoniei? Ele nu pot exista! Dacă tu însă nu te crezi una cu
Dumnezeu şi crezi că există o altă putere decât Dumnezeu, atunci toate acestea vor exista, fiindcă boala şi
tristeţea au asupra ta o putere mai mare decât cea a lui Dumnezeu. Această falsă credinţă a ta este singurul
văl ce acoperă Adevărul şi care te împiedică să experimentezi din plin împărăţia lui Dumnezeu pe
4
Pământ.
Aminteşte-ţi mereu:
„Împărăţia lui Dumnezeu se află înăuntrul tău.”
„Eu şi cu Tatăl Una suntem.”
Fii cât se poate de liniştit şi predă-i spiritului tău toate deciziile. Acesta-i Dumnezeul tău, Sinele sau
Prezenţa lui Dumnezeu în lăuntrul tău. Opreşte-te în clipă şi rămâi în Necunoscut.
Este bine să nu doreşti să afli ce urmează să se întâmple. N-ai nevoie să ştii aşa ceva, singurul lucru
pe care-l poţi cu certitudine cunoaşte este încrederea în Dumnezeu şi că El te călăuzeşte spre cea mai
bună soluţie sau decizie posibilă, indiferent care-ar fi ea. Şi Dumnezeu o face. Ceea ce ţi se cere este doar
totala ÎNCREDERE şi completa ABANDONARE a separatului tău sine imaginat în faţa Adevăratului tău
Sine, Dumnezeu.
Atunci când minte ta este liniştită, ascultă-ţi inima spirituală care-ţi spune:
„Fii liniştit şi află că Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul care-i propria ta fiinţă. Noi n-am fost şi nu
vom fi niciodată separaţi. Nu-ţi fie teamă, EU SUNT CU TINE, EU SUNT UNA CU TINE, EU
SUNT TU. VIAŢA TA ESTE VIAŢA MEA ŞI A MEA ESTE A TA.”
Iată tot ce-i necesar să ştii:
„Există numai o singură putere, o singură lege şi o singură minte care este Dumnezeu. Atâta vreme
cât Eu sunt Una cu Dumnezeu, această minte este mintea mea adevărată. Capitulez şi las să plece
din această minte orice sentiment de sine separat, de viaţă, existenţă, acţiune sau dorinţă separată
şi de acum încolo îl las pe Dumnezeu să trăiască viaţa mea.”
În momentul în care tu nu mai crezi că eşti cel care ia o hotărâre sau când încetezi să mai judeci
împrejurările care te fac trist, atunci ştii c-ai renunţat la vechiul tău sistem de credinţă, acela care susţinea
că eşti separat de Dumnezeu. Adevărul acţionează şi Dumnezeu trăieşte viaţa ta chiar din clipa în care ai
abandonat acest vechi sistem de credinţă.
Când Dumnezeu îţi trăieşte viaţa, tu eşti atât de mult Una cu El, încât mintea ta personală
(cunoscătorul separat) este practic non-existentă. Aşadar, tu vei fi cufundat în Necunoscut, fiindcă a
dispărut întreaga dualitate şi, așa cum era de aşteptat, a dispărut şi dualitatea cunoscător-cunoscut. Când
stai în Necunoscut, mintea ta va fi atât de liniştită încât se va ivi o cunoaştere total diferită pe care cei mai
mulţi n-o sesizează. Aceasta este ARTA CUNOAŞTERII ÎN TĂCERE.
În cunoaşterea în tăcere, în fiecare clipă, vocea lăuntrică, care nu-i altceva decât glasul lui Dumnezeu,
îţi va spune:
„Tu eşti Iubita meu şi Eu sunt Iubitul tău, noi doi UNA suntem. La rugămintea ta, toată Împărăţia
Mea este a ta. Cea mai mare plăcere pentru Mine este să-ţi dau tot ce Eu am. Nu-ţi fie frică de
această Iubire, Eu îţi dau Raiul pe Pământ, Sănătatea Perfectă, Înţelepciunea şi Bucuria Mea. Te
binecuvântez cu Viaţa Veşnică. Fac toate acestea fiindcă în Realitate EU SUNT ÎN LĂUNTRUL
TĂU.”
Lasă-l pe Dumnezeu să-ţi trăiască viaţa şi permite-i să creeze miracole prin tine. Ca acest lucru să
se întâmple, fii foarte liniştit. Nu da atenţie gândurilor ce-ţi trec prin minte, lasă-le să vină şi să
plece. Nu-ţi face planuri la nivelul minţii tale personale şi dualistice. Atunci când tu eşti Liniştea,
Dumnezeu se va mişca liber prin tine şi El va lua toate hotărârile.
Cunoaşte numai un singur gând:
„Eu şi cu Tatăl Una suntem. Eu nu am un alt sine decât Dumnezeu şi altă minte decât cea a lui
Dumnezeu. Eul din străfundul meu nu este unul personal, ci este Dumnezeu şi totodată acest eu este
orice fiinţă de pe această planetă. Începând din această clipă, viaţa mea este viaţa lui Dumnezeu.
Toate deciziile mele i le las lui Dumnezeu, Dumnezeului lăuntric, deoarece ştiu că plăcerea Lui cea
mai mare este să mă facă fericit.”

Să îngăduim să fie aşa şi chiar aşa şi este.

UNICA ALEGERE

 În fiecare clipă există numai o unică alegere reală pe care o poate face cineva.
 Există numai o singură alegere ce nu eşuează vreodată; toate celelalte nu
funcţionează niciodată.
5
Întrebare
Eu nu ştiu să aleg corect atunci când trebuie s-o fac, fiindcă există un conflict indiferent de soluţia
aleasă (de exemplu, A sau B). Cum pot rezolva această problemă?

Răspuns
Se pare că în viaţa noastră facem multe alegeri, dar toate se reduc în ultimă instanţă la una singură:
alegerea între ego şi Spirit (Dumnezeu), unica alegere pe care oricine o poate face în fiecare clipă. Tu nu
eşti responsabil pentru nicio altă alegere. Mai mult, nu depinde de tine (de mintea ta omenească) să faci
alte alegeri. Să explic acum ce înseamnă acest lucru.
În fiecare clipă, când ai de ales, să zicem între A şi B, uită ambele variante şi fii deschis la alegerea
spre care eşti călăuzit. Poţi alege egoul sau Spiritul. Atunci când alegi egoul, tu-ţi pui credinţa în ceea ce
simţurile şi mintea-ţi spun că-i adevărat, însă nici simţurile şi nici mintea omenească nu ştiu care-i cea
mai bună alegere. Aflându-te în timp şi spaţiu, ele nu pot cunoaşte nimic altceva decât trecutul şi n-au nici cea
mai mică idee despre viitor. Când alegi la acest nivel, alegerea ta se bazează pe o judecată limitată, o iluzie, deci
nu-i deloc o alegere.
În schimb, atunci când accepţi ca Spiritul să-ţi spună care-i alegerea corectă pe care s-o faci, această
alegere se bazează pe Adevăr. Spiritul nu-i în afara ta, El este Centrul tău Lăuntric, Acela cu vocea
blândă, El este cunoaşterea care nu cere efort şi gândire, ci numai tăcere. Numai în tăcere, eliberat de
zgomotul mental, de lupta prin care să înţelegi ceva prin gândire, îi vei auzi vocea. Aceasta este
Cunoaşterea care precede şi care în final chiar înlocuieşte întreaga gândire; ea se estompează şi dispare
atunci când gândeşti, dar vine în prim plan şi-ţi trăieşte viaţa atunci când te încrezi în ea. Ea-i Prezenţa
Lăuntrică Atotcunoscătoare care sălăşluieşte chiar acum în Tine şi pe care-o simţi numai atunci când nu
mai reacţionezi la gânduri şi nu te mai încrezi în simţuri, minte sau concepte, ci numai în această Tăcere
Lăuntrică. Aceasta Tu Eşti. Aceasta Suntem Noi toţi.
Această blândă Prezenţă Lăuntrică este Dumnezeu, deşi în mod normal n-o apreciem datorită minţii
care-o percepe ca pe o „goliciune” sau ca ceva „necunoscut.” Da, ea este de necunoscut pentru mintea ta,
dar nu şi pentru tine atunci când aştepţi în tăcere. Prezenţa-i infinit mai valoroasă decât orice altceva.
Atunci când simţurile şi mintea-ţi vor spune că Universul limitat evoluează şi că te afli pe o cale
spirituală, subiect al limitărilor şi suferinţei, cu o salvare promisă în viitor, această Cunoaştere
Lăuntrică în Tăcere îţi va spune că atât Universul cât şi tu însuţi sunteţi atât de perfecţi, încât mai
mult nu se poate şi că Tu eşti deja întreg, complet şi Una cu Dumnezeu.
Atunci când îţi pui întreaga credinţă în această Cunoaştere în Tăcere, mai mult decât în
activitatea ta de gândire, când iubeşti această Prezenţă mai mult decât orice altceva din viaţa ta
(idei, concepte, credinţe, dorinţe, temeri), atunci îi este permis acestei Prezenţe să vină, să te
stăpânească, să se mişte prin tine, prin mintea şi simţurile tale şi să-şi manifeste gloria în tot ce vezi,
să creeze Armonia fără sfârşit, Frumuseţea fără limită şi Viaţa ce nu cunoaşte nici suferinţă şi nici
moarte.
Aşadar, aminteşte-ţi în fiecare clipă că există numai o singură alegere: fie egoul, fie Spiritul (sau
altfel spus, ori gândirea cu efort, ori simpla şi blânda Prezenţa fără efort). Nu mai există nimic altceva de
care să ai nevoie să-ţi aminteşti vreodată! Chiar dacă ai uitat tot ce s-a spus aici (şi de fapt chiar trebuie s-
o faci!), aminteşte-ţi doar de această Unică Alegere şi fă din acest secret cea mai iubită Comoară a ta.
Apoi vei acţiona la un nivel diferit faţă de cei mai mulţi oameni care nu sunt conştienţi de acest lucru, deşi
în final toţi vor ajunge să-l cunoască dacă doresc adevărata Fericire, Pace şi Libertate.
Aici mai trebuie menţionat ceva. Atunci când alegi egoul, nimic nu merge. Cu alte cuvinte, dacă eşti
implicat la nivel de ego (gândirea cu efort, munca pentru a câştiga un sine separat etc.), atunci toate
alegerile se vor afla într-un conflict și mai mare. Va exista un conflict atunci când alegi soluţia A ori B
sau oricare alta, fiindcă punctul tău de vedere va fi dualitatea şi în dualitate niciodată conflictul şi
suferinţa nu iau sfârşit.
Atunci când alegi Spiritul, fiind liniştit (dar fără să te încrezi în gândurile sau percepţiile tale, ci
punându-ţi credinţa numai în Tăcuta Ta Prezenţă), toate alegerile vor veni de la Această Cunoaştere ce
se bazează pe Unitate şi în care nu apar niciodată conflictul şi suferinţa.

Întrebare
Da, dar eu nu-mi pot opri gândurile...Ce-mi poţi spune despre libertatea personală?

6
Răspuns
Abandonându-te Prezenţei Tăcute (de exemplu, aşa cum faci acum când citeşti cu atenţie răspunsul
meu), mai ales când o faci eliberat de filtrul ideilor, de interpretările mentale sau nu mai conceptualizezi,
nu ţi se cere să-ţi opreşti gândurile. Din contră, încercându-le să le opreşti, tu-ţi vei crea o continuă
activitate mentală datorată propriei tale reacţii. Când trăieşti în Fiinţă încă vei gândi, dar fără să existe un
„gânditor”, adică cineva care reacţionează la tot, la fiecare gând sau percepţie ce încearcă să construiască
un sine separat, o identitate în afara lor. Vei observa că în această gândire non-reactivă va exista mult mai
mult spaţiu între gândurile ce se succed şi va exista o cunoaştere atât de tăcută, încât mereu vei rămâne
în Pace. În această Cunoaştere, Tu eşti în acelaşi timp atât Prezenţa tăcută cât şi Cunoaşterea. Nu mai
există nicăieri dualitate. Cunoaşterea se va naşte numai atunci când ai nevoie de ea şi-i va lăsa Fiinţei
imediat Pacea ei.
Iată acum şi răspunsul pentru cea de a doua parte a întrebării tale:
Atunci când te CREZI liber, de fapt tu NU eşti liber. Aceasta-i o altă capcană a egoului, a gândirii
minţii omeneşti. La acest nivel, toate aşa-zisele alegeri ale tale se bazează pe condiţionarea ta, ele sunt
doar reacţii bazate pe trecutul tău, departe de a te face liber, ele sunt mecanice şi învechite şi nu diferă cu
nimic faţă de funcţionarea unui robot. Atunci când CREZI că eşti liber şi că faci o alegere, cea care-ţi
dictează ce să gândeşti şi să faci este mintea ta condiţionată, bazată pe iluzoriile ei credinţe. Asata nu-i
libertate, ci întemniţare!
Adevărata Libertate este complet liberă, adică eliberată de a face vreo alegere. Fă unica alegere şi
fii veşnic liber! Libertatea înseamnă să fii una cu Centrul tău Lăuntric, cu Spaţiul Conştient din Tine.
Toate acţiunile se nasc din acest Centru, ele sunt eliberate de trecut, sunt noi, necondiţionate şi nu sunt
susţinute de ego. Ele poartă semnătura Sursei lor, fundamentala Înţelepciune şi Iubire ce se extinde
infinit şi peste tot.
În această Libertate, tu-ţi cunoşti Sinele nu aşa cum ai gândit că este El, ci ca Cine Eşti Tu Cu
Adevărat, o Fiinţă dincolo de toate definiţiile, conceptele şi construcţiile mentale ale minţii, o Fiinţă care-
i de necunoscut prin intermediul minţii şi la care mintea se referă ca fiind chiar „goală” sau „vidă”. Acum
însă cunoşti Secretul Deschis:
„Această Prezenţă pe care acum o simţi ca Pură Fiinţă eşti Tu, Acela în care se manifestă întregul
Univers, fiindcă Este Una cu Dumnezeu. Este Dumnezeu! Înţelegerea acestui Adevăr este TREZIREA.
Adevăru-i foarte simplu, atât de simplu încât mintea nu-l va ghici niciodată!”
Lasă această Fiinţă să facă Ea totul abandonează-I-te mereu fără vreun efort mental şi totul se va
petrece pornind din acest Centru.

Aceasta este Singura Alegere ce există!

CREIER, MINTE, DUMNEZEU

 Mintea depăşeşte creierul.

 Există o Singură Minte care este Adevărata noastră Fiinţă.

Întrebare
Se vorbeşte despre fizică, spiritualitate, ştiinţă sau despre orice altceva…însă creierul nu poate fi
introdus într-un şablon şi atunci când se încercă să se explice detaliat relaţia dintre Dumnezeu, om şi
creier, se pierd o mulţime de lucruri. Debutul adevăratei spiritualităţi ştiinţifice va apărea o dată cu
explicarea relaţiei dintre creier, minte şi Dumnezeu.
Cunoscând faptul că tu ai studiat Neuroştiinţa, cum crezi c-ar putea fi această relaţie?

Răspuns
Este o întrebare minunată şi un excelent subiect de discuţie. Cartea mea viitoare va analiza în
profunzime legătura dintre creier şi Dumnezeu, iar aici voi prezenta un scurt eseu.

Alte cuvinte pentru Dumnezeu, onform propriei mele înţelegeri, sunt Conştiinţa Universală,
Conştiinţa Impersonală sau Mintea Unică. Universul apare ca un vis în această Minte Unică sau în
Mintea lui Dumnezeu sau în interiorul lui Dumnezeu. Universul însuşi n-are substanţă, ci el numai pare
7
să existe. Cu alte cuvinte, el îşi împrumută realitatea sa aparentă de la Substanţa Esenţială Dumnezeu.
Este foarte important de înţeles că Universul nu poate exista fără această Minte Unică şi că el nu există
separat de Ea. Această concluzie se potriveşte de minune cu cele mai recente şi surprinzătoare
descoperiri din mecanica cuantică. De aici încolo mă voi referi la Univers ca la visul trăit.
În acest vis trăit, Mintea Unică (Dumnezeu) imaginează dualitatea astfel încât ea-şi poate cunoaşte în
mod obiectiv părţile sale. (Nu trebuie uitat că părţile sau obiectele nu există, ci doar par că există.) Pentru
ca această cunoaştere obiectivă să poată avea loc, principalul instrument este creierul. Creierul s-a
dezvoltat într-un timp iluzoriu şi el a devenit un sistem foarte complex ce foloseşte miliarde de celule
(neuroni) care acţionează mecanismul perceptiv-cognitiv, adică simţirea. Punctul cel mai important este
că Mintea Unică, identificându-se c-o aparenţă (creierul), şi-a imaginat că ea însăşi se poate crede o
entitate separată ce trăieşte într-o realitate obiectivă (care nu-i nimic altceva decât viaţa aşa cum o
cunoaştem noi.)
Pe scurt, creierul este un instrument prin care Mintea Unică poate experimenta separarea şi
dualitatea şi care în Realitate nu există. Hotărât lucru, Mintea a existat întotdeauna înaintea creierului şi
creierul nu este decât o foarte simplă şi mică replică a Minţii Unice. Deşi complex, creierul este cu toate
acestea limitat de funcţionarea sa mecanică, fiind un mecanism reactiv care reacţionează în acord cu
factorii genetici şi cu condiţionările sale. Pentru a-şi asigura existenţa separată, creierul îşi foloseşte
singura lui sursă de cunoaştere care este memoria (deci trăieşte în trecut) pe care o proiectează într-un
viitor imaginat. Creierul există în timp şi el nu poate transcende timpul. Chiar dacă ne-am putea folosi
creierul 100%, cunoaşterea noastră tot limitată ar fi, în special de trecut. În mod absolut, creierul n-are
acces în interiorul clipei şi nici în viitor şi tot ce percepe el este decalat în timp (nu contează cât de subtilă
este această întârziere); de asemenea, creierul este subiectul condiţionării şi manipulării sale ulterioare,
care-i vor întuneca percepţia. Un lucru pe care creierul nu-l ştie şi nu-l va şti niciodată este eternul
moment prezent care include şi transcende total timpul. Obişnuitele noastre gânduri dualistice par să
apară din creier, ele dându-ne senzaţia trăirii în spaţiu şi timp, fapt ce conduce la iluzia separării.
Mintea Unică transcende spaţiu-timp. Identificându-se cu mecanismul creat şi limitat care-i creierul,
Mintea Unică experimentează sentimentul existenţei separate, adică liberul arbitru personal. Metaforic
spus, acesta-i trucul fundamental al lui Dumnezeu, care dă acestui vis trăit senzaţia de realitate. Totuşi,
în starea sa pură şi naturală (starea neidentificată) Mintea Unică este un Întreg Indivizibil ce nu
cunoaşte separare.
Toate gândurile intuitive (gândirea creativă, telepatia, clarviziunea, precogniţia şi înţelepciunea
despre Adevărata Noastră Identitate) vin direct din această Minte Unică şi ele ne întorc spre Unitatea
fiinţei. Gândurile intuitive n-au nimic în comun cu creierul, ele apar în Minte. De pe Pământ pare că
soarele se roteşte în jurul lui, la fel este şi cu creierul, pare că Mintea se naşte în el…dar adevărul este
exact contrar! Mintea-i primordială, atotcuprinzătoare şi transcende spaţiu-timp, este Sursa tuturor
gândurilor intuitive care ne conduc înapoi spre Sursă, Sinele nostru-Dumnezeu. Aceste gânduri sunt
miezul tuturor descoperirilor ştiinţifice şi ale inspiraţiei artistice. Creierul este secund, el apare în Minte
şi lucrează în spaţiu; el este sursa aparentă a tuturor gândurilor dualistice, este un mecanism reactiv ce
ne conduce spre separare şi dualitate.
Din cele prezentate anterior, poate părea că se doreşte negarea rolului creierului, considerându-l rău.
Hotărât lucru, nu-i cazul! Creierul are un rol foarte important, deci acest vis dualistic (sau viaţa aşa cum o
cunoaştem noi) poate merge înainte şi Mintea Unică (Dumnezeu) poate trăi experienţe dualistice ce în
mod natural cer existenţa unui experimentator care-i chiar creierul. Creierul însă trebuie văzut aşa cum
este el, o mică, chiar foarte mică replică a Minţii Universale Unice sau a reprezentării spaţio-temporare
a Creatorului din afara timpului, Dumnezeu. Creierul este ceva fizic, în timp ce Mintea nu-i aşa ceva.
Atât creierul cât şi Dumnezeu împart natura creativă, însă diferenţa fundamentală dintre ei este că
aparenta creativitate limitată a creierului este o reflectare a Creativităţii Nelimitate a Sursei sale,
Dumnezeu. Cunoscând şi înţelegând acest lucru, oricine poate depăşi creierul, ba chiar poate înţelege că
acesta-i depăşit de Mintea Unică care-i Adevărata Noastră Natură, Adevăratul Nostru Sine, încă dinainte
de a lua fiinţă.
În această Minte Unică (Cosmică) nu există nici separare, nici concepte şi nici „alţii”. Aspectele
sale sunt Iubirea Divină, Adevărata Libertate, Fiinţa, Eternul Acum şi Fericirea, toate luând naştere din
Unicitatea şi Completitudinea Sa.
Energia Universală care induce vindecările miraculoase ale corpului este un aspect identic cu cel al
gândurilor intuitive. Ambele apar din această Minte Cosmică şi ambele corespund vibraţiilor înalte.
Gândurile intuitive ce intră în minte sunt văzute prin efectele lor obiective ca fiind Energia
8
Universală care intră în corp, dar este unul şi acelaşi lucru. Energia Universală (sau Chi) este un alt aspect
al lui Dumnezeu, ambii fiind omniprezenţi. Mai mult, Vindecarea Definitivă este atât vindecarea
corpului cât şi a minţii, este depăşirea creierului prin recunoaşterea Adevăratei Noastre Minţi, deci
Unirea noastră cu Adevărata Noastră Identitate, calea noastră înapoi spre Sursa Energiei
Universale, Sursa gândurilor intuitive, Sinele nostru-Dumnezeu. Aceasta este Trezirea Finală sau
Iluminarea.
Prin urmare, înaintea trezirii simţim cum gândim cu creierul, iar după trezire înţelegem că sursa
gândurilor noastre nu-i limitatul creier, ci Mintea Unică Nelimitată, Mintea lui Dumnezeu.
Sper că prin tot ceea ce-am spus să se fi făcut puţină Lumină în acest subiect.

CINE ARE NEVOIE SĂ MEDITEZE?

 Dacă meditezi în scopul de a obţine ceva, atunci eviţi Prima Ta Iubire.

 Adevărata meditaţie este o stare naturală a Fiinţei, care n-are nevoie să facă ceva
anume, întrucât ea n-are nevoie de nimic pentru A FI.
Întrebare
Îmi poţi spune câte ceva despre meditaţie?

Răspuns
Adevărata meditaţie este lipsa oricărui tip de reţinere în minte. Adevărul curge liber, fără nicio
preferinţă, el atinge şi dă viaţă la tot. Conceptele şi gândurile nu mai sunt moarte, ele dezgroapă
amintirile, dar sunt vii. Întrucât ele dau cu o scânteie de Bucurie și Viaţă prin Adevăr şi poartă semnătura
Adevărului, devin concepte vii, adică o expresie a Realităţii.
În adevărata meditaţie, tu nu meditezi asupra vreunui obiect, nu-ţi păstrezi mintea liniştită şi nici nu
atingi ceva ce n-ai însă doreşti să ai, ci eşti pur şi simplu mulţumit că Exişti. Tu ştii că n-ai nevoie de
nimic din ceea ce-ţi doreşti să ai în viaţă. N-ar trebui să-ţi trădezi Fiinţa pentru nicio percepţie ce-ţi
promite realizarea şi fericirea. N-ar trebui să trădezi Adevărul pentru nicio minciună.
Dacă te afli în minciună, nu acuza nici mintea şi nici pe alţii, nu intra în minte nici chiar pentru a
îndrepta minciuna, fii doar mulţumit că te afli în minciună, fără însă a te agăţa de ea. Atunci tu te afli în
Adevăr.
Un căutător al Adevărului este cineva care acoperă Adevărul cu diverse probleme. Cine-i stăpânit de
Adevăr trăieşte ceea ce ştie că este adevărat, chiar dacă această cunoaştere este la fel de mică ca și „eu nu
ştiu” ori „las să plece…” ori „abandonez tot…”
Tu n- ai nevoie să meditezi.
Atunci când laşi să plece din minte orice reţinere, te afli deja în Inimă şi eşti Una cu Adevărul.

DESPRE TIMP ŞI REINCARNARE

 Spaţiul şi timpul sunt iluzii ce-şi împrumută realitatea de la Conştiinţa (Singura

Realitate) care crede în ele.
 Atunci când Conştiinţa face ca spaţiul/timpul să pară real, Ea Însăşi devine ireală
şi trăieşte într-un vis ca o identitate visată. Aceasta-i naşterea egoului.

Întrebare
Este adevărat că fizicienii au descoperit că timpul are numai o singură dimensiune, adică
„Prezentul” şi că trecutul, prezentul şi viitorul se petrec toate simultan?

Răspuns
Referitor la spaţiu, ştiu că savanţii au demonstrat prin intermediul teoriei non-localizării în spaţiu că
el este o iluzie. Această teorie arată că totu-i conectat la o Sursă dincolo de spaţiu şi că această Sursă este
Conştiinţa şi în Ea se naşte iluzia spaţiului şi a materiei. Dacă spaţiul este non-localizat, timpul
9
trebuie să fie obţinut tot printr-o deducere din principiile generale (timpul şi spaţiul se comportă în mod
asemănător).
Chiar dacă s-a arătat că şi timpul este tot o iluzie (prin principiul de incertitudine al lui Heisenberg),
din câte ştiu nu s-a demonstrat că el este depăşit de Conştiinţă. Eu nu cred că non-localizarea în timp
poate fi vreodată dovedită, fiindcă prin definiţie ea ar cere măsurători făcute din viitor, lucru imposibil din
punct de vedere ştiinţific (datorită incertitudinii).
În ciuda faptului că timpul nu poate fi dovedit în mod ştiinţific, se poate demonstra că el este non-
localizat, lucru ce poate fi cunoscut printr-o experienţă subiectivă (previziune, intuiţie). Această
experienţă ar convinge că există o Sursă în interior (Conştiinţa), care are acces la toate momentele de
timp, Sursa aflându-se în afara timpului (non-localizarea în timp).

Întrebare
Acum, eu nu ştiu de fapt de ce-am întrebat despre timp şi spaţiu şi nu ştiu nici ce cunosc savanţii
despre acest lucru, fiindcă a găsi Adevărul pe calea ştiinţifică (cea prezentă) nu conduce la succes.
Vreau să spun că acest fapt nu-i posibil, fiindcă metodele sunt limitate şi Adevărul poate fi numai
cunoscut nu şi dovedit.

Răspuns
Este adevărat.

Întrebare
Tu crezi în vieţile trecute? În reîncarnare? Am încercat odată regresia în timp...au fost ceva rezultate,
dar nu sunt sigur dacă a fost ceva real sau doar un joc al imaginaţiei mele...

Răspuns
Eu cred că reîncarnarea este la fel de reală ca şi lumea pe care-o vedem şi care-i compusă din obiecte
separate, dar niciunul nu-i real.
Reîncarnarea este un compromis pe care-l face Conştiinţa între ce ştie ea că-i adevărat, adică viaţa
eternă şi ce credea că-i adevărat, adică existenţa ei separată din lumea de vis. Acest compromis conduce
la iluzia reîncarnării, adică a trecerii unui suflet separat dintr-un corp într-altul, până când este eliberat ca
să fie Sinele real. Apoi există conceptul unui suflet în evoluţie, adică un suflet ce învaţă diferite lecţii în
fiecare corp şi în fiecare viaţă, purtând cu sine în corpul următor tot ce-a învăţat etc.
Reîncarnarea susţine că acum tu eşti o fiinţă separată, dar într-o zi vei fi o Fiinţă completă şi perfectă.
Este o iluzie. Niciodată n-a existat vreo entitate separată care să înceapă acest lucru; este o altă capcană a
egoului care vrea să-şi păstreze o existenţă separată promiţându-ţi o viaţă eternă prin intermediul mai
multor vieţi. Dacă intri în acest joc, treci dintr-o suferinţă într-alta şi suferinţele nu se mai sfârşesc
niciodată.
Egoul trebuie să-ţi ofere reîncarnarea, fiindcă el nu-ţi poate nega Existenţa eternă, deci face un
compromis între o viaţă limitată într-un corp şi o presupusă existenţă eternă prin intermediul mai multor
corpuri.
În realitate, nimeni nu se reîncarnează, fiindcă nimeni nu s-a încarnat vreodată. A te „încarna”
înseamnă a fi în „carne” sau în corp. Se presupune că există un suflet într-un corp, dar cercetând mai atent
vei descoperi că sufletul nu se află în corp, ci corpul apare în suflet (ori în mintea ta) ca un şir de percepţii
şi senzaţii.
Te poţi întreba de ce unii oameni experimentează reîncarnarea, fenomen ce poate fi confirmat cu
precizie. Experienţa reîncarnării nu poate fi negată, dar acest lucru n-o face reală (ea poate fi comparată c-
o frânghie pe care n-am văzut-o bine şi am luat-o drept un şarpe, lucru care însă nu transformă frânghia în
şarpe!).
Motivul pentru care-i experimentată reîncarnarea este acela că Mintea este Unică şi Universală.
Mintea există dincolo de timp şi spaţiu, lucru care-o face să aibă acces la toate punctele din timp şi spaţiu.
Aşa cum telepatia te conectează cu alte puncte din spaţiu, reîncarnarea te conectează cu alte puncte din
timp.
Reîncarnarea ca experienţă indică spre faptul că toate aparenţele din timp sunt conectate prin aceeaşi
Sursă Unică şi ele se nasc din aceeaşi Unică Sursă ce există dincolo de timp.
Reîncarnarea este interpretată în mod fals de mintea individuală ca fiind o identitate separată, dar
aflată în legătură cu reprezentarea sa anterioară, însă tot separată. Acest lucru se întâmplă
10
deoarece mintea, care se crede separată de rest, are aceeaşi credinţă în separare şi până când ea nu-şi
poate nega legătura cu restul, încearcă să rezolve problema introducând conceptul de suflet separat ce
face legătura.
Aşa cum vezi, tot ce experimentezi va fi interpretat în acord cu ceea crede egoul că-i real, iar egoul
nu-şi va abandona teoria separării şi totul se va „murdări” cu această noţiune.
Spiritul este unul singur şi El nu cunoaşte niciun fel de separare. Orice experienţă de conectare, fie ea
în spaţiu ca telepatia, fie în timp ca reîncarnarea este rezultatul Unităţii Minţii (Spiritului).
Atunci când se experimentează telepatia sau reîncarnarea, în acel moment nu există nicio entitate
separată, fiindcă credinţa în separare (egoul) este anihilată. Pe măsură ce mintea separată revine şi egoul
reapare, mintea transmite conceptul separării pe care-l interpretează după falsele ei credinţe şi ia naştere
iluzia unui suflet separat.
Cât este de amestecat şi de confuz acest drum!
În lumea fizică (împărăţia formelor), pare să existe separarea. În lumea Spiritului (care-i
esenţa din care apare lumea) conceptul separării nu există. Prin urmare, nu există ceva de genul
sufletul meu sau sufletul tău. Noi suntem Unicul Spirit Etern şi nu mai există nimeni altcineva.
Dacă experimentezi reîncarnarea nu înseamnă că ai un suflet separat ce are acces la mai multe
corpuri, asta se întâmplă fiindcă Tu eşti Unicul Spirit Universal care-i Sursa tuturor corpurilor
(aparenţelor).
În concluzie, ai putea spune că reîncarnarea este o percepţie greşită datorată unei identităţi greşite.
Spiritul Universal se crede un suflet individual separat. Aceasta este o minciună!

DESPRE REÎNCARNARE

 Evoluţia sufletului şi reîncarnarea (ciclul naştere-moarte-renaştere)

 Trezirea la Viaţa Eternă de dincolo de moarte şi de naştere

Întrebare
Raţional şi uneori intuitiv, eu înţeleg conectarea în Unitate a tuturor lucrurilor ca o singură Sursă sau
Spirit, dar cred şi în reîncarnare. Cum pot împăca aceste două concepte contradictorii?

Răspuns
Nu trebuie să abandonezi niciun concept cât timp îl găseşti folositor în cercetarea naturii Adevărului
sau dacă te ajută să te menţii în fericire şi pace. Faptul că le consideri contradictorii îţi este un tainic şi util
ghid în inima ta, care-ţi cere să recunoşti că Adevărul este unul singur, iar conceptul de reincarnare doar
pare că este adevărat. Conflictul din mintea ta va fi îndepărtat numai printr-o sinceră examinare interioară
şi cu o conştiincioasă putere de discernământ şi astfel el va lăsa locul Păcii şi Armoniei.
Conceptele de „reîncarnare (re-naştere)” opuse „Unităţii Vieţii Eterne” pot fi metaforic asemănate
cu „culoarea cerului” ce se opune „moleculelor de aer ce alcătuiesc cerul.” Primul concept apare numai
unui observator separat de ceea este observat, pe când al doilea este doar „ceea ce este”, adică o realitate
independentă de orice observaţie. Cerul uneori pare albastru, alteori roşu şi alte ori întunecat, aparenţa i se
schimbă în mod continuu în timp, chiar dacă substanţa din care-i alcătuit este neschimbată. Aceeaşi idee
se aplică şi reîncarnării, care nu-i nimic altceva decât aparenţa unui vis cosmic sau temporal, manifestarea
încă limitată a Vieţii Eterne Nelimitate ce nu cunoaşte timp, naştere, moarte sau renaştere. Prin urmare,
conceptul și chiar experienţa reîncarnării nu sunt altceva decât adevăruri dualistice şi relative ale
Adevărului Absolut care-i Sursa a tot ce există. Întrucât acest lucru nu poate fi întotdeauna simplu şi clar
minţilor noastre, este necesară o cercetare suplimentară în interiorul naturii reîncarnării.
Nu poate fi negat faptul că reîncarnarea a fost experimentată de unii sau chiar poate de mai mulţi, dar
cea mai importantă este contra-întrebarea: „Cine-i acolo pentru a se reîncarna?” Trebuie să răspundem
la această întrebare, dar pentru a o face trebuie să răspundem mai întâi la altă întrebarea, şi anume: „Cine
încarnează?”
Atunci când există o identificare cu corpul, simţim c-avem o minte personală sau un suflet şi că
sufletul nostru „s-a încarnat” (s-a manifestat) în „carne” ori în corp. Prin urmare, avem sentimentul că
atunci când corpul moare, sufletul părăseşte corpul şi se încarnează într-alt corp şi astfel ia naştere
conceptul de reîncarnare sau renaştere.
11
 Desigur că reîncarnarea s-a experimentat, dar ea-i la fel de reală ca orice altă experienţă din domeniul
manifestărilor fizice ce are o componentă în timp (naşterea, moartea, după moarte, naşterea din nou
etc.)…Prin urmare, reîncarnarea este o parte a acestui vis trăit care-i chiar viaţa noastră obişnuită. Prin
intermediul reîncarnării „se desfăşoară” experienţe asociate sufletului nostru care se apropie de acel
Adevăr, indiferent cum este El perceput. Există un sentiment al separării, o identificare c-un suflet
separat, care, paradoxal, a devenit nemuritor.
De aici înţelegem că „reîncarnarea” este o simplă imaginaţie, că ea-i proiecţia iluzorie a egoului
(mintea separată) ce dispreţuieşte corpul muritor şi care-şi declară nemurirea printr-un suflet separat și
astfel îşi asigură propria-i separare printr-o existenţă contrafăcută şi pentru o perioadă de timp
nedefinită. Reîncarnarea este totuşi un concept folositor, dar pentru a-ţi realiza Sinele trebuie să renunţi
la el.
Adevăratul Sine nu moare! El nu s-a născut niciodată şi cu siguranţă nu se va naşte din nou!
Chiar şi atunci când acest lucru este simţit intuitiv, noi înţelegem că nu sufletul (sau mintea) este cel care
se încarnează, lui atribuindu-i-se un corp, ci este chiar invers, adică corpul se naşte şi vieţuieşte în minte,
minte care ea însăşi se naşte în Conştiinţa Cosmică Impersonală (Sinele). Cu alte cuvinte, nu sufletul
părăseşte corpul, ci corpul părăseşte sufletul (Sinele). Sufletul n-a fost niciodată separat de Sine (Sursa
sau Dumnezeu), ci numai falsa credinţă a făcut-o. El ne conduce la experienţa Unităţii sau Iluminării,
dincolo de timp şi spaţiu. Mai mult, Sinele este deja perfect şi El mai are nevoie de evoluţie sau de
reîncarnare.
În concluzie, în urma investigaţiei noastre speciale, dăm răspunsul ce urmează. Nimeni nu te
încarnează şi nimeni nu se reîncarnează. Tot ce există este Sinele Impersonal şi orice altceva este doar o
aparenţă a Sinelui în spaţiu-timp (sau vis), adică atât Sursa cât şi aparenţele ei non-dualistice.
Conceptul de Reîncarnare apare numai atunci când ne identificăm cu „ceea ce gândim noi că
suntem”, adică o entitate separată, iluzorie. Acelaşi concept este anihilat atunci când ne înţelegem
Adevărata Noastră Identitate. Dacă am înţeles acest lucru, atunci nu mai negăm reîncarnarea, ci o
integrăm într-o înaltă Realitate ce există dincolo de viaţă, moarte şi reîncarnare. De fapt, Realitatea este
Viaţa Însăşi. Ea nu s-a născut niciodată și nu va muri vreodată, căci Viaţa este Eternă.
Atâta vreme cât totu-i conectat dincolo de timp şi spaţiu, reîncarnarea se poate experimenta înaintea
trezirii, însă după trezire, vedem limpede că există numai Unul şi că nu există niciun altul. Timpul,
spaţiul, evoluţia şi reîncarnarea sunt doar iluzii, părţi dintr-o realitate-vis pe care Unicul o creează în
Sine Însuşi, în căutarea Sa de a se cunoaşte pe Sine şi de a-Şi vedea Infinita Creativitate şi Splendoare.
Aşa cum imaginea chipului din oglindă nu-i separată de propriul tău chip, tot la fel și acest vis trăit
(Universul, aşa cum îl cunoaştem noi) nu-i separat de Sine. Prin urmare, se poate experimenta
reîncarnarea la un anumit nivel, chiar unul mai profund, dar ştim acum că Unicul (Fiinţa Noastră
Adevărată) este Nemuritor şi că nu există separare, El fiind deja şi evoluat şi perfect.

Întrebare
Cum se poate ca o persoană care-a experimentat „reîncarnarea” să mai poate fi încă sub influenţa
ultimei sale vieţi?

Răspuns
Da! Reîncarnarea-i acolo, ea pare să existe din cauza non-localizării minţii (care te conectează
înainte şi înapoi în timp) şi telepatiei (care te conectează în spaţiu). Dacă vei continua să cercetezi mai
departe nu înseamnă că-ţi vei afla pacea şi fericirea. De ce? Tu ai nevoie să te demaşti pe tine însuţi. Fie
te laşi dus de vis şi rămâi blocat în el, fie îţi spui: „Destul cu visatul şi cu efemerul. Tot ce doresc este
să mă trezesc la Adevăr, unde nu mai există nici separare, nici suferinţă, unde eu sunt în lume, dar
nu al lumii şi unde toate imperfecţiunile sunt absorbite în Acela care-i deja perfect.”
Deci, fie trăieşti într-un vis în care domneşte dualitatea (de exemplu, fericirea-nefericirea, plăcere-
durere), fie te trezeşti la Fericirea şi Pacea Non-dualistică. Punctul tău critic este că nu te poţi trezi cât
timp încerci să-ţi repari visul sau îi cercetezi părţile, ca de pildă originea reîncarnării.
Fiind interesat de vis, acest fapt te menţine în vis.
Trezirea se petrece numai atunci când vechile concepte şi experienţele duale, bazate pe o entitate
separată, au capitulat în întregime în faţa Sinelui Nemuritor şi non-dualistic care EŞTI chiar Tu.

Alegerea este a Ta şi această alegere este chiar Libertatea ta!

12
 CUM ŞTIU CĂ EXISTĂ DUMNEZEU?

Răspunsul este foarte simplu şi nu necesită nicio justificare atunci când este experimentat, dar când
nu-i experimentat, mintea nu-L poate simţi pe Dumnezeu.
Prin urmare, orice-am spune nu va fi decât un indicator al „existenţei lui Dumnezeu”, însă niciodată
nu va fi o dovadă că El există, pentru că mintea finită niciodată nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu cel
infinit.
Pentru început trebuie înţeles că Dumnezeu nu-i o realitate obiectivă, El nu-i un obiect ce poate fi
cunoscut de un subiect (eu, persoana). Aşadar, iată răspunsul: „Când nu mai există un sens separat al
sinelui (eu), atunci tot ce există este Dumnezeu şi Dumnezeu este tot ce există.” Întrucât acest răspuns nu
va satisface mintea intelectuală, să dăm o explicaţie mai amplă:
1) Pentru ca o creaţie să existe şi să fie susţinută, trebuie să existe un Creator.
2) Dacă Creatorul (Dumnezeu) este separat de Creaţia Sa, atunci El nu-i atotcuprinzător, deci
El nu poate fi un Dumnezeu. Dacă Dumnezeu NU este separat de Creaţia Sa, atunci mai există
două posibilităţi:
a) Dumnezeu nu interacţionează cu Creaţia Sa, lucru imposibil pentru că gândurile intuitive
precum telepatia, premoniţia, clarviziunea etc. şi miracolele demonstrează că Dumnezeu
interferă cu Creaţia Sa.
b) Dumnezeu interacţionează cu Creaţia Sa.
Rezultatul acestei deducţii logice poate fi următorul:
„Dumnezeu există şi este Una cu Creaţia Sa, deci Creatorul şi Creaţia nu sunt doi.. Creaţia este o
manifestare a lui Dumnezeu. Dumnezeu este tot ce există.”
Toate aceste afirmaţii au acelaşi înţeles.
Este de reţinut faptul că niciunul din raţionamentele anterioare nu spune Adevărul, fiindcă cuvintele
niciodată nu pot transmite Adevărul (Dumnezeu) care se află dincolo de toate cuvintele, ele pot doar
indica spre Adevăr. Adevărul poate fi doar experimentat şi „Dumnezeu există” este o „pură
subiectivitate.”
Atunci când Dumnezeu este cunoscut, experimentatorul nu mai este o persoană sau o minte
personală, ci el este Însuşi Dumnezeu, care-i Adevăratul Nostru Sine. Această Conştienţă Infinită
(Conştiinţă Universală) se recunoaşte imediat pe Sine în Eternul Acum.
În această Cunoaştere nu există dualitate şi nici separare. Dumnezeu este tot ce există şi orice altceva
este doar un concept creat de minte.

PRINCIPIILE VINDECĂRII

 Vindecarea corpului
 Vindecarea minţii sau
 Iluminarea

În această nouă Eră a trezirii colective, noi suntem martorii unei Revoluţii în Conştiinţă, astfel că
Mintea noastră se trezeşte la Nemurirea Sa, absorbind astfel egoul minţii şi demolând pentru totdeauna
suprapusele limitări ale separării, suferinţei şi morţii..
Această Nouă Eră ne dezvăluie şi principiile fundamentale ale vindecării în Completitudinea lor.
Vindecarea definitivă la toate nivelele (corp, minte şi spirit) este Trezirea în Fericirea Eternă la
Adevărata Noastră Fiinţă.
Vom trece în revistă aceste principii; există 7 principii şi 4 stadii principale.

Indicatorul preliminar a Adevărului

Mintea Infinită (Conştiinţa sau Pura Conştienţă) este SINGURA Realitate non-fizică şi non-
dualistică. Corpul/creierul şi întregul Univers fizic sunt o REFLECTARE de VIS a acestei Minţi
Unice.
Prin urmare, în vis (visul vieţii) noi credem că suntem corpul care există în Univers şi că mintea se
13
află în corp, dar Realitatea-i tocmai pe dos…Corpul/mintea şi Universul se nasc în Mintea Infinită care-i
Adevăratul Nostru Sine.
În mod metaforic, această Minte Unică este eternul Ecran de Fundal care proiectează imagini pe El
Însuşi, aceste imagini fiind „universul fizic” aşa cum îl percepem noi. În vis, noi ne percepem pe noi
înşine ca fiind persoane cu o minte proprie limitată. Când ne trezim, înţelegem că suntem eternul visător
(martorul final/Mintea Infinită Impersonală/Ecranul de Fundal) care visează în interiorul Existenţei
întregul Univers.

Principiul 1
Ceva se corectează doar prin deschiderea chakrelor corpului, corpul fiind doar o proiecţie a Minţii în
Minte, dar acest lucru se întâmplă numai atunci când deschiderea lor este asociată cu vindecarea minţii,
adică este permisă intrarea percepţiei Completitudinii în mintea terapeutului, înlocuindu-se astfel falsa şi
limitata percepţie a separării dintre terapeut şi pacient.

Principiul 2
Energia Universală ce intră în corp în timpul unui tratament este doar o reflectarea a visului, a
gândului de vindecare al Completitudinii care intră în mintea terapeutului şi în cea a pacientului. Acest
gând ce indică spre Realitate se manifestă ca ENERGIA din vis (din viaţă). Mintea noastră infinită (nu
egoul!) este Sursa acelui gând (energie). Similar, energia care deschide chakrele este manifestarea fizică
sau reflexia non-fizică a gândului de vindecare al Completitudinii ce pătrunde în minte.

Principiul 3
Corpu-i un instrument pentru învăţare, dar cel care-a făcut eroarea nu-i corpul, ci egoul şi de aceea
măsura corectivă trebuie să aibă loc la nivelul minţii şi nu al corpului. Suferinţa corpului este o proiecţie a
suferinţei la nivelul minţii şi ea poate fi corectată numai la acest nivel (al minţii). Atunci când mintea-i
vindecată, corpul se vindecă instantaneu, dar nu şi viceversa.

Principiul 4
Ceea ce califică un corp omenesc ca fiind vindecător nu-i numai deschiderea chakrelor, ci şi o
profundă înţelegere spirituală (intuiţie). Un adevărat vindecător vede pacientul nu doar prin ochii săi
fizici, ci şi prin Ochii Adevărului. El declară că pacientu-i Completitudinea şi nu o entitate separată şi
declaraţia sa vindecă pacientul, fiindcă doar Mintea Unică există.

Principiul 5
Singurul Corector (Vindecător) este Mintea Infinită (Spiritul sau Conştiinţa). Nu există nicio altă
sursă de la care să vină vindecarea. Gândind că vindecarea vine de la o persoană, aceasta-i o parte a
suferinţei, fiindcă întăreşte separaţia şi egoul.

Principiul 6
Vindecarea definitivă este integrată în Completitudine şi ea aduce absenţa oricărui sentiment de
separare. În această Completitudine, Adevărata Noastră Natură este Sănătatea, Viaţa Eternă şi Mintea
Infinită.

Principiul 7
Adevărata Vindecare are patru stadii fundamentale.

Stadiul 1 - MIRACOLUL NAIV AL MINŢII

În această schemă, terapeutul se întâlneşte cu pacientul. Pacientu-i conştient că vindecarea se

află dincolo de această întâlnire şi el capitulează aşadar în faţa forţei vindecătoare care-i este
necunoscută.
Totuşi, pacientul încă poartă credinţa condiţionată că orice vindecare este obiectivă, cu alte
cuvinte ea trebuie să vină prin intermediul unei alte persoane sau entităţi. El se teme şi nu înţelege
miracolele ce se petrec şi care sunt de fapt o intervenţie directă a Spiritului.
Terapeutu-i conştient că vindecarea vine de la o energie ce se află dincolo de mijloacele sale,
totuşi gândeşte că-i necesar s-o canalizeze, drept care foloseşte anumite tehnici. În acest
14
caz poate avea loc vindecarea, fiindcă ambii au cedat în faţa înaltei forţe. Vindecarea nu-i nici
garantată şi nici finalizată, deoarece folosirea tehnicii întăreşte egoul vindecătorului care crede că
el este acea persoană care face ceva (şi astfel este separată).
În mod asemănător, frica şi îndoiala pacientului îi întăreşte propriu sentiment al separării. Prin
urmare, vindecarea poate veni numai ca un miracol, graţie forţei Spiritului, pentru a scurta timpul
de învăţare, dar ea nu-i definitivă fiindcă-i percepută ca venind din afară.

Stadiul 2 - MIRACOLUL AVANSAT AL MINŢII

În această schemă, terapeutul a avansat într-un stadiu în care-i în întregime conştient că

vindecarea vine numai de la Spirit (Mintea Infinită) şi el a abandonat orice sentiment de creator
personal sau folosirea unei tehnici. Terapeutul are o desăvârşită credinţă în Spirit, care, pentru a
avea loc vindecarea, a adus pacientul şi terapeutul într-o pură rezonanţă.
Terapeutul declară şi cere Spiritului să conducă şedinţa de terapie. În această pură rezonanţă
între un „eu” sau „tu” sau „eu fac ceva ca terapeut”, vindecarea poate să aibă loc tot ca un miracol.
El nu-i îngrijorat de rezultatul şedinţei, atinge doar pacientul pe chakrele sale sau local şi înţelege
că Spiritul hotărăşte în totalitate asupra vindecării. Îşi abandonează toată grija şi îndoiala. În
siguranţa sa, terapeutu-i vindecat în următorul stadiu şi pacientul, care acceptă vindecarea şi are
credinţă, va fi şi el vindecat de boala sa fizică. Nici în acest stadiu vindecarea nu-i definitivă.

Stadiul 3 - REVELAŢIA NAIVĂ A MINŢII

În acest stadiu, terapeutul a recunoscut Unitatea Fiinţei. El ştie că deşi n-a experimentat din
plin, El este Mintea Infinită (Completitudinea) şi vindecătoru-i tot ce există. Raţional el ştie că
pacientul nu-i o entitate separată şi că-i doar o percepţie din punctul de vedere al corpului, adică o
mentalizare în Mintea Sa (Mintea Unică).
Terapeutul este conştient că atâta vreme cât vede pacientul ca pe o entitate separată, el nu
poate niciodată câştiga Completitudinea, falsa percepţie blocându-i astfel calea. Singurul mod de
a-i justifica Completitudinea pacientului este de a-l vedea prin Ochii Adevărului, de a-şi corija
percepţia, pacientul fiind însăşi Completitudinea.
Terapeutul este conştient şi de faptul că această corijare o face Mintea Infinită (Spiritul) şi că
el nu-şi poate corecta percepţiile prin mijloace personale, fapt ce n-ar face decât să-i întărească
egoul. El îi cere Spiritului să-i corecteze percepţia despre pacient, percepţie care odată corectată
conduce la vindecarea ambilor, fiindcă adevărata percepţie a terapeutului se reflectă şi-n mintea
pacientului, pentru că există numai Mintea Unică. Înţelegând Completitudinea pacientului,
terapeutul îşi întăreşte mai departe, dincolo de intelect, propria-i Completitudine.
În timpul căutării vindecării, atât terapeutul cât şi pacientul descoperă vindecătorul şi prin
găsirea lui ei şi-au descoperit şi Adevăratul lor Sine. Vindecarea-i acum definitivă la toate
nivelele. Corpul este şi vindecat, fiindcă-i vindecată mintea, adică proiecţia corpului. Când îşi
pierde terapiile, terapeutul îşi câştigă statutul de Adevărat Vindecător şi este dezvăluit ca fiind
„Tot ceea ce există.” Aceasta-i conduce pe amândoi mai departe spre stadiul 4.

Stadiul 4 - REVELAŢIA AVANSATĂ A MINŢII

Terapeutul este acum Vindecătorul (Completitudinea). El a înţeles (a experimentat) că nu-i

nici corpul/creierul şi nici mintea (egoul), ci este Mintea Infinită nemuritoare ca Adevărata Viaţă
şi Sănătate. Oriunde priveşte, El vede prin Ochii Adevărului. Dacă în Conştiinţa sa intră vreun
concept al separării (percepţie a pacientului), acesta-i vindecat instantaneu deoarece
Completitudinea vindecătorului vede Completitudinea pacientului şi-i dă naştere. Această
Completitudine absoarbe orice sentiment de separare dintre vindecător şi pacient şi-i oferă
pacientului Vindecarea şi Nemurirea.
Această revelaţie este experienţa noastră care ne demonstrează că-n această Completitudine
noi suntem Viaţa Eternă care nu cunoaşte nici suferinţă, nici moarte. Acum, vindecarea este
definitivă şi globală.

15
 VINDECAREA LA TOATE NIVELELE

 Vindecarea corpului, a minţii şi a spiritului

 Energia Universală şi Vindecarea Definitivă (Integritatea)

Nu cu mult timp în urmă am arătat că trupul este de fapt un „corp de energie”, adică un minunat
câmp vibraţional care are doar o „aparenţă fizică.” Aşadar, vindecarea cu ajutorul Energiei Universale
(Chi sau Prana) a căpătat sens, corpul omenesc fiind hrănit din sursa sa vitală, îndepărtându-se astfel
boala simptomatică.
Datorită faptului că „energia corpului este o proiecţie a MINŢII ”, corpul de energie nu poate fi
vindecat în mod definitiv dacă proiecţia sa, adică mintea, nu este vindecată.
Toată această înţelegere ne-a condus spre căutarea spirituală. Există nenumărate practici spirituale
care au ca scop vindecarea minţii de „sentimentul separării”, îndreptând-o spre Completitudine sau care
duc „mintea individuală” spre „Mintea Unică Universală”, dar ele presupun că mintea individuală se
poate vindeca pe sine printr-o tehnică, meditaţie, cale sau practică corectă.
În mod paradoxal, această căutare este destinată să atingă un „final mort”. „Separarea” nu se poate
niciodată nimici în întregime pe sine pentru că toate eforturile sale (legate de sentimentul de „creator
personal”) nu fac nimic altceva decât să o întărească, sfidând astfel scopul dorit.
În acest punct, mintea individuală realizează propria sa „neajutorare”, înţelege că „nu există nici un
loc în care să meargă şi nimic ceea ce să facă”. Într-o încercare disperată de a renunţa la propriile sale
eforturi, căutări, la identitatea sa, mintea individuală capitulează…şi ajunge într-un impas! Aici are loc
ceva minunat, extraordinar şi foarte natural, deci sfânt şi chiar foarte real…
Mintea Unică Universală, care a existat dintotdeauna şi care a fost mereu Adevăratul Nostru
Sine, se dezvăluie în afara acestei tăceri magice; UNUL realizează că nu a existat vreodată
separaţie, ego, suferinţă sau căutare şi că toate acestea au fiinţat numai într-o stare imaginată,
iluzorie şi similară visului.
Această revelaţie umple Inima Unică cu o imensă recunoştinţă şi UNUL realizează că „Tu eşti deja
CEEA CE cauţi”.
Iată sfârşitul căutării şi al suferinţei, Naşterea TREZIRII la Natura Noastră Divină care este Mintea
Unică, Pura Conştienţă, „Eu Sunt”, Prezenţa, Dumnezeu sau pur şi simplu „Adevărul Fără Nume” care
îmbracă toate formele şi ai toate numele.
De aici încolo, toate proiecţiile (corpurile) şi percepţiile Minţii Unice Universale sunt instantaneu
vindecate. Viaţa devine Sărbătoarea Noastră Eternă şi Iubire este numele jocului fără de condiţii...
În această splendoare EU SUNT SINGUR… EU SUNT TU!

Cercetarea înăuntrul subiectului

Pentru a respecta intimitatea, s-a omis numele persoanei ce a pus întrebările. Unele răspunsuri pot
părea uluitoare, dar aceasta este era în care tocmai am intrat, când vechile noastre sisteme de credinţă pe
care le-am întreţinut de vreo 30 milioane de ani sunt înlocuite de unele noi şi corecte. Trezirea este
întotdeauna bruscă, spontană şi nu ia nici un timp. Deoarece Sursa sa este Sinele fără timp, Ea are
puterea să răstoarne şi să vindece într-o clipită tot ce-a fost greşit de veacuri…Iată cât de puternic eşti tu!

Întrebare
Dacă adevărata noastră Minte este Una Singură, Completă şi Universală, de ce există atâta multă
suferinţă în lume?

Răspuns
Toată suferinţa din lume este numai o proiecţie a suferinţei noastre lăuntrice. La fel, toată separarea
existentă în lumea noastră exterioară este o proiecţie a sentimentului nostru lăuntric de separare din
minţile noastre.
Mai întâi trebuie să înţelegem că nu există nicio separare sau suferinţă „în afară”, diferită de cea
simţită în minţile noastre. Tot ceea ce vedem şi percepem este propria noastră creaţie, proiecţie şi
reflectare. Toate evenimentele / oamenii cărora le facem faţă şi-i atragem spre noi i-am creat în mod
inconştient în interiorul minţii noastre.
16
 Paradoxal, mintea nu poate înţelege uşor acest lucru. În primul rând, ea se identifică cu un sistem de
gândire sigur, bazat pe separare, apoi se cufundă în el şi devine conştientă numai de gândurile / percepţiile
proiectate şi pe care le percepe ca fiind lumea din afară pe care o consideră reală.
Chiar şi fizicienii moderni au ajuns la concluzia că lumea nu este nimic altceva decât un set de
„vibraţii mentale”.
Lumea se naşte în mintea ta şi oglindeşte conţinutul minţii tale. Atât mintea individuală cât şi lumea
pe care ea o proiectează nu sunt reale (ele încetează să existe în somnul profund). Baza lor comună,
Sinele sau Mintea Unică Universală este singura Realitate.
Mintea Unică Universală nu vede şi nici nu găseşte nicio suferinţă, pentru că toate reflectările Sale
sunt complete şi orice lucru pe care Ea îl creează, poartă propria-i semnătură: Completitudine, Sănătate,
Viaţă Eternă şi Fericire. Oriunde priveşte, Mintea Unică Universală se vede sub toate formele şi
acţiunile, nu numai că percepe suferinţa şi separarea, dar ele nu există în împărăţia ei.
Tu eşti cel ce se crede separat. Visezi o lume bazată pe sistemul tău de credinţă care reflectă
separarea, limitarea, suferinţa şi moartea şi apoi iei lumea visată, care nu este nimic altceva decât o
creaţie mentală, ca reală. Mintea face aceasta doar ca să-şi justifice falsul său sentiment de separare,
căzând astfel în capcana egoului
În realitate, lumea, egoul, separarea, suferinţa şi moartea nu există; ele doar par să existe, la fel
cum este mirajul apei în deşert.
Eternul Sine, Pura Conştienţă este tot ceea ce există şi Noi Suntem Aceasta. Pe măsură ce te
trezeşti la Adevăratul Tău Sine, Lumea Ta (conţinutul visului tău trăit) se va schimba odată cu Tine.
Acesta este cel mai bun ajutor, cel mai înalt serviciu pe care cineva îl poate face întregului Univers.
„Cunoaşte-te pe Tine Însuţi!”

Întrebare
Cum poate ca această lume să fie doar o creaţie de vis a minţii mele când există mulţi alţii care văd şi
percep aceleaşi evenimente ca şi mine? Ei acceptă aceleaşi suferinţe şi limitări. Dacă un copil moare de
cancer, tu-mi spui că eu i-am creat boala?

Răspuns
„Alţii” ce par să împărtăşească aceleaşi evenimente cu tine sunt şi ei creaţiile visului; toţi trăiesc ca şi
tine acelaşi sentiment de separare, aceleaşi sisteme de credinţe şi acceptă evenimentele proiectate, bazate
pe suferinţă şi moarte. Această suprapunere există pentru că există numai o singură Minte Unică
Universală. Văzându-i pe alţii separaţi, în legătură cu unele entităţi / evenimente exterioare, egoul dă
naştere unei alte capcane ale sale care nu face decât să întărească iluzia lumii şi a acţiunii sale (maya), în
ciuda faptului că nu există nicio realitate obiectivă. Tot ce se numeşte „realitate obiectivă” este de fapt o
aparenţă în minte.
În plus, există şi „alţii” pe care i-ai creat inconştient şi care reflectă mintea ta intuitivă. Aceşti oameni
joacă rolul învăţătorului sau al ghidului tău, ei îţi indică Adevărul, Lumina, Propria Ta Lumină.
Cu toate acestea, noi trebuie să ne aducem aminte că toate rolurile sunt jucate numai de Mintea
Unică Universală (Sinele sau Dumnezeu). Atunci când Tu înţelegi acest lucru Îţi realizezi Sinele şi
ştii cu siguranţă că „NU EXISTĂ ALŢII.”
Lumea nu este nimic altceva decât un mare şi lung vis. Înainte de trezire, vedem forme şi
evenimente pe care le luăm drept reale. Este ca şi-n visul nocturn în care oamenii pot fi ucişi, dar când ne
trezim ştim că în realitate nu s-a întâmplat nimic. Similar, când ne trezim din acest vis trăit vedem că
suntem Ecranul de Fundal (Eternul Sine) pe care sunt proiectate toate formele şi apariţiile trecătoare;
ele vin şi pleacă şi nu ar putea exista fără fundal, eternul Nostru Adevăr, UNUL – cel care creează,
susţine şi distruge toate formele.

Întrebare
Când voi fi binecuvântat cu această condiţie?

Răspuns
ACUM! Nu în câţiva ani, luni sau zile. Nici chiar mâine. ACUM este singurul moment real în care tu
poţi fi binecuvântat cu această condiţie. Aceasta nu este o condiţie sau o stare ce vine şi pleacă, ea este
veşnica a ta.
Iluminarea este starea noastră naturală.
17
 CHIAR ŞI ATACURILE DE PANICĂ POT FI INDICATORI AI
ADEVĂRULUI

 Corpul tău nu-ţi aparţine, el aparţine Adevărului.

 Tu încerci să-ţi controlezi exteriorul, pentru a proteja ce există înăuntrul tău, dar
ceea ce crezi că protejezi este o iluzie.
Întrebare
Anul trecut am avut un atac de panică. Simţeam ceva foarte ciudat în piept şi apoi întregul meu creier
a înnebunit. Nu puteam face nimic, ci doar să plâng şi să închid ochii. Îmi era foarte frică fără să ştiu de
ce. Ieri, am avut iar această încercare şi am simţit acelaşi lucru.
Nu-mi pot explica ce mi se-ntâmplă. Nu văd nimic greşit în viaţa mea, totul este în regulă, am tot ce-
mi trebuie. De ce îmi este aşa de teamă dacă nu am niciun motiv? Poate voi înnebuni şi acesta este un
semn. Poate sunt paranoic. Sunt foarte supărat. Nu doresc să trăiesc în spaimă. Este oare ceva de făcut?

Răspuns
Tu te întrebi: „De ce-mi este aşa de frică dacă nu este nimic?”
Aceasta este o chestiune de control. Pentru a te menţine în siguranţă, pentru a avea controlul asupra
incertitudinilor vieţii, pentru a-ţi păstra sub control viitorul, aproape întreaga viaţă te-ai bazat pe mintea
ta, dar toate acestea au mers până la un anumit punct…De aici în acolo mintea nu te mai poate ajuta şi-ţi
pierzi lucrul de care ai depins atât de mult timp-acest lucru se întâmplă când ai un atac panică.
Un atac de panică seamănă cu situaţia în care copilul se rătăceşte de mamă şi izbucneşte în plâns.
Mama ta a fost mintea care te-a protejat de o inimă zdrobită. Aşa cum vezi incertitudinile vieţii, vezi şi
faptul că nu mai poţi depinde de minte ca ea să fie salvatorul tău.
Atunci când în corpul tău există un simptom (precum ciudata senzaţie din piept), mintea ta nu mai are
nicio idee despre se-ntâmplă şi cât timp depinzi de ea pentru a găsi o soluţie, simţi că ai pierdut total
controlul. Această stare creează panica, pentru că ea este ca moartea. Mintea pe care te-ai bazat atâta
vreme pentru a fi în siguranţă, acum nu-ţi mai este de niciun ajutor. Dacă nu poţi avea încredere în mintea
ta, te simţi ca şi cum nu poţi avea încredere în sinele tău, deoarece tu te-ai identificat cu mintea. Simţi ca
şi cum identitatea ta şi mecanismul tău de control se prăbuşesc. Nu este de mirare că simţi o spaimă aşa
de mare....
Există însă o cale de scăpare şi anume să convertim această nenorocire în prosperitate.
Stai liniştit câteva secunde şi spune-i sincer Sinelui tău:
„De acum înainte sunt cu totul de acord să las Adevărul să-mi trăiască viaţa, corpul şi mintea. Las
corpul, mintea şi întregul Univers să fie o exprimare a Adevărului. Cu acest asentiment, doresc total şi
necondiţionat să mă abandonez Adevărului. Spirit, ajută abandonarea mea să poată fi totală şi
completă."
Dacă-i spui Sinelui tău o singură dată şi sincer acest lucru şi trăieşti în această abandonare, munca
ta a luat sfârşit. Trăieşte în încrederea în această înţelegere şi vei fi dirijat şi trăit de Adevăr şi numai de
Adevăr. Nu mai poate exista niciun pic de spaimă. Adevărul nu cunoaşte frica.
Până acum, viaţa şi corpul tău s-au aflat cel mai mult sub controlul minţii. Câtă vreme ai avut
încredere în minte, ea te-a prins în închisoarea ei şi identitatea ta a devenit mintea ta. Să nu ai nicio
legătură nici cu corpul tău, deoarece corpul nu-ţi aparţine nici ţie şi nici minţii tale. El aparţine
Adevărului.
LASĂ ADEVĂRUL SĂ TRĂIASCĂ PRIN CORPUL TĂU ŞI SĂ-I POARTE DE GRIJĂ,
CORPUL TĂU APARŢINE ADEVĂRULUI.
Acum, în loc să depinzi de minte, tu vei depinde de Adevăr. Adevărul este Inima ta Universală,
este Centrul tău lăuntric şi Sinele Tău Adevărat. Ai încredere în Adevăr astfel încât să i te
abandonezi total Lui şi Adevărul va crea armonia şi pacea infinit mai bine decât a făcut-o mintea
vreodată.
Mintea ta nu ţi-a atins niciodată Inima. Atunci când Adevărul îţi atinge Inima, tu ştii că El a
făcut-o şi îl Iubeşti. Trăieşte prin această Iubire. Iubeşte Adevărul şi tu vei deveni ceea ce tu Iubeşti.
Vei deveni Adevărul.
18
 Mintea, gândurile, percepţiile nu sunt atrăgătoare, pe când cea mai uşoară atingerea pe care Inima
o face Adevărului este mult mai încântătoare.
În această Abandonare, mintea ta, adică nepotrivitul maestru dinainte, este acum servitorul
Adevărului. Adevărul se va exprima în cele mai uimitoare moduri prin mintea şi corpul tău, însă trebuie
să capitulezi complet în faţa Adevărului, aşa cum ai acceptat.
Vei obţine rezultate deoarece Adevărul este cel care va da rezultate. AI ÎNCREDERE.

CHEIA ADEVĂRULUI

 Numai abandonarea totală te va lăsa în Adevăr.

 Lumea în sine nu este o iluzie, ci credinţa că eşti separat de Sursa ta o face să pară
aşa.
 Dualitate din tine este sursa tuturor dualităţilor pe care le vezi în exterior.

Întrebare
Care este cheia pentru a te întoarce înapoi la Adevăr?

Răspuns
Această viaţă, aşa cum o numeşti tu, nu este nimic altceva decât un vis, este o manifestare a credinţei
tale în separare.
Lumea în sine nu este o iluzie, dar cel care trăieşte în iluzia separării trăieşte într-o lume iluzorie. Ne
putem crede fiinţe libere ce trăiesc într-o lume adevărată, dar în realitate nu suntem decât sclavii
închisorii create de mintea noastră, ale cărei reguli sunt suferinţa şi moartea.
Există numai o singură cheie pentru a ieşi afară din închisoare, dar nu prin minte. Insistând în
credinţa că eşti separat de Sursă, eşti orbit şi nu vezi cheia pe care o ai deja. Această credinţă este o
minciună, doar tu-i dai puterea să pară adevăr. Îţi ascunzi cheia ce-ţi deschide adevărata ta libertate.
Singura viaţă ce merită trăită este viaţa trăită prin Adevăr. Adevărul ne face liberi, dar nu ne
face liberi până când nu cădem la o înţelegere cu El şi nu ne deschidem larg braţele, ţinând în mână cheia
de la închisoarea pe care chiar noi am creat-o.
Cheia care ne duce la Adevăr este abandonarea. Facultatea ce-ţi permite să vezi cheia pe care o ai
deja dar îţi este ascunsă este sinceritatea. Atunci când eşti sincer în străfundul tău, acolo tu eşti uşor şi
bun, vezi că tainicul tău interior este o Fiinţă Pură, Infinită, Eternă, deja întreagă şi perfectă.
Pentru a FI, pentru a fi întreg sau fericit, nu trebuie să faci ceva sau să devii cineva. Nu este
nevoie de nimic din această lume. Te poţi mişca prin această lume fără a deveni la fel ca această
lume, fără a deveni dens, fără a-ţi pierde identitatea originală, Conştiinţa Universală. Sinceritatea
îţi deschide ochii şi acum poţi vedea cheia.
Când vezi Adevărul în centrul existenţei tale, vezi şi toate neadevărurile în care ai crezut şi toate
iluziile pe care le-ai creat şi cărora le-ai dat atât de multă energie ca să le faci să pară reale… Tu vezi
Adevărul şi Iubeşti ceea ce vezi mai mult decât această lume. Ceea ce vezi cu adevărat şi Iubirea ta pentru
Adevăr îţi permit să capitulezi în faţa acelui Adevăr pe care îl iubeşti mai mult decât această lume, mai
mult decât vechea ta identitate pe care ai încercat să o iubeşti dar niciodată n-a mers.
Această cheie a capitulării lasă Adevărul înăuntru şi El îţi desface toate tiparele, elimină tot
neadevărul şi te scoate din închisoare. Întunericul nu mai poate rămâne când i se permite Luminii să intre!
Acum, tu eşti Una cu cine eşti cu adevărat, adică Adevărul din interior şi Viaţa pe care o
trăieşti devine exprimarea lui. Niciodată nu eşti separat de Adevăr, ci numai în credinţa ta.
În vreme ce Adevărul înlocuieşte vechea ta credinţă şi fiinţă, El începe să-ţi trăiască viaţa, să-ţi
transforme mintea, să-ţi atingă Inima şi să integreze această lume în El Însuşi.
Acum există Unul, Iubirea, Pacea şi Bucuria. Tu ştii că această Viaţă merită infinit mai mult
decât cea pe care-ai încercat s-o trăieşti vreodată sau ţi-ai imaginat că există.
Această viaţă este adevărată, în vreme ce viaţa pe care ai trăit-o a fost o minciună. Pe măsură ce te
abandonezi Adevărului lăuntric şi te uneşti cu El, cu Sursa care este Fiinţa Ta, Tu eşti în stare să te mişti
în lume şi s-o faci o exprimare a Adevărului, o divină sărbătoare. Apoi, această lume va servi scopului tău
de a-ţi înţelege complet Nemurirea ca Fiinţă Universală.
Înţelegându-ţi Adevărata Natură, ai transformat această lume în ceea ce este de fapt, într-o extensie a
19
Adevărului. Tot ceea ce vezi îţi atinge Fiinţa în Inimă, aşa cum Adevărul-care Tu Eşti-îşi vede Infinita
reflectare în această lume finită şi se bucură de ea.

O REVOLUŢIE ÎN CONŞTIINŢĂ

Am văzut că încercarea de a vindeca corpul numai la nivel fizic doar mută simptomele cauzei mult
mai în profunzime. În mod obişnuit, o deficienţă a energiei vitale se datorează reacţiei la stres.
Am constatat că folosind Energia Universală se poate obţine o vindecare profundă deoarece astfel se
poate restabili energia vitală a celulelor bolnave, făcându-le să funcţioneze într-un mod sănătos. Contrar
totuşi unor pretenţii şi credinţe, această vindecare nu este garantată şi definitivă.
Cercetând mai profund acest rezultat, se pune întrebarea: „De ce?”. Descoperim însă că nu contează
cât de multă energie primim, ea se consumă în întregime dacă mintea nu este vindecată, iar mintea nu
poate fi vindecată numai cu energie.
Energia este fizică şi mintea este non-fizică, drept care ele nu pot interacţiona într-o relaţie cauzală.
Pentru a se dezvălui Prezenţa ce vindecă mintea şi care o transformă din ceva divizat într-un întreg este
necesară înţelepciunea spirituală. Numai atunci Vindecarea este atât garantată cât şi definitivă.
Acest lucru nu înseamnă ca noi să părăsim tehnica de tratament cu energie, ci accentuează importanţa
completării eu cu înţelepciunea mistică sau spirituală, astfel încât vindecarea să se petreacă atât la nivel
fizic (energie) cât non-fizic (minte).
Este o mare recompensă să atingi înţelepciunea spirituală, dar nu este nici simplu şi nici uşor, vechile
concepte şi falsele sisteme de credinţă fiind bine înrădăcinate în minţile noastre...
Iată că a venit timpul ca toate aceste concepte condiţionate şi sistemele de credinţă învechite,
dovedite „nefolositoare” să fie îndepărtate. Ele se bazează pe percepţiile limitate ale minţii şi au fost
adoptate generaţii după generaţii; la rândul nostru, noi le-am recunoscut ca adevărate şi ele ne-au
determinat dezvoltarea pe baza dogmelor, însă a sosit clipa să le cercetăm cu toată atenţia.
Toate aceste concepte nu ne-au adus libertatea, ci mult haos şi multă suferinţă. Acum este vremea să
ne întrebăm de ce.
Noi suntem martorii unei Revoluţii în Conştiinţă, ale cărei mişcări au început deja, ele sunt aparent
subtile, însă foarte aspre în efecte şi consecinţe. Mulţi mistici ai străvechii înţelepciuni au făcut diverse
profeţii confirmate de învăţătorii timpului nostru, care şi ei şi-au dat seama că această revoluţie este AICI
şi se petrece ACUM, în această nouă ERĂ a TREZIRII, în care tocmai am intrat.
Pe de o parte, noi suntem binecuvântaţi să fim martorii ai acestui epocal eveniment din istoria
umanităţii, pe de altă parte, pentru a trece cât mai uşor posibil prin această transformare, prin această
trezire, noi trebuie să avem smerenia, goliciunea şi binevenirea unui nou născut. Adevărul poate pătrunde
în sistemul nostru bazat pe condiţionări şi pe false credinţe numai în starea de „nu ştiu”. Întâlnim
Adevărul lăuntric, cel ce se află dincolo de concepte…
Să nu subestimăm însă puterea acestei transformări...Înţelegând Adevăratul nostru Sine vom fi
precum şarpele care-şi părăseşte veche piele, dezvăluindu-ni-se un corp complet nou al Adevărului.
Revoluţia în Conştiinţă nu este mult diferită de cea a lui Copernic, de acum 500 de ani. Mii de ani,
aproape toţi oamenii au crezut că pământul stătea nemişcat şi că soarele se învârtea în jurul lui, doar
pentru că aşa li se păruse simţurilor lor. Mai mult, această teorie a fost susţinută de vechea ştiinţă şi de
dogma religioasă. Fusese oare adevărat?
Când Galileo Galilei a susţinut că pământul se învârte în jurul soarelui („Eppur si muove!”) şi nu
invers, Papa şi Inchiziţia l-au încarcerat în linişte, la cei 70 de ani ai lui. Să ne imaginăm acum şocul,
surpriza şi încurcătura oamenilor care l-au încarcerat, după ce s-a demonstrat că teoria lui era adevărată şi
s-a descoperit Astronomia modernă.
În revoluţia lui Copernic, oamenii care s-au bazat doar pe simţurile lor şi pe dogma religioasă au
descoperit că mult timp au făcut o greşeală. Ei au înţeles necesitatea depăşirii informaţiei primite prin
intermediul simţurilor lor limitate şi că simţurile şi dogma religioasă nu sunt mereu demne de încredere.
Adevărul lor era cu susul în jos.
Revoluţia în Conştiinţă va fi mult cu mai puternică decât cea a lui Copernic. Vom vedea că mintea,
experienţele induse ei şi tot ce ni s-a spus secole întregi nu sunt deloc demne de încredere, ba mai mult,
sunt complet greşite.
În această revoluţie, Conştiinţa depăşeşte transcende mintea, ştergându-se astfel toate limitările

20
induse minţii, dezvăluindu-se Adevărul nelimitat despre Existenţa noastră. Aici se întâmplă la fel ca-
n cazul lui Copernic, aproape toate noţiunile noastre vor fi cu susul în jos!
Să recapitulăm acum ce atrage după sine această nouă revoluţie şi să nu luăm de bune aceste
afirmaţii, să le examinăm şi să cercetăm şi vechile sisteme de credinţă. Din această deschidere, în această
vastitate, rezultă înţelegerea.
Foarte mulţi dintre aceşti factori nu pot fi înţeleşi nici cu mintea şi nici folosind ştiinţa tradiţională;
pentru a-i înţelege îţi este necesară determinarea, având însă ca principal ghid intuiţia.
Din cele 13 puncte prezentate, vor fi analizate în detaliu numai primele două; toate celelalte vor fi
enunţate pe scurt şi analizate în posibilele articole viitoare…

1. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Dumnezeu este Creatorul şi fiindcă El a creat totul, El este separat de creaţia sa.

Revoluţia în Conştiinţă şi noua revelaţie

Dumnezeu nu este separat de creaţie. Creatorul şi Creaţia sunt Una cu Dumnezeu. Nu există
deosebire şi separare. Creaţia este pur şi simplu o aparenţă a lui Dumnezeu în mişcare-aparenţă cunoscută
ca non-dualitate sau Unicitate.

Comentariu
Toată suferinţa, limitările şi boala provin de la ego, care nu este nimic altceva decât falsa senzaţie a
separării de Sursă / Sine / Fiinţă sau, altfel spus, identificarea cu corpul / mintea.
Atunci când acest lucru este pe deplin înţeles, cauza fundamentală a întregii suferinţe va fi eliminată
chiar la origine. Prin urmare, este foarte important să înţelegem acest punct, chiar dacă la început
înţelegerea poate fi doar intelectuală, dar ea va conduce Sinele profund în experienţa finală cunoscută ca
trezire.

Dumnezeu este imanent şi inerent în creaţia sa. Creaţia este o aparenţă a lui Dumnezeu în minte,
mintea însăşi fiind o altă aparenţă. În mod conceptual, Dumnezeu este Conştienţa Pură Infinită
(Conştiinţa) şi este Tot ceea ce există. Dumnezeu este Fiinţa Ta-Prezenţa Ta înaintea minţii şi a corpului
şi în plus, El este Creatorul Final şi Martorul a Tot ceea ce există.
Atunci când nu conceptualizezi sau nu gândeşti, Tu eşti ACELA în acea Prezenţă tăcută. Când eşti un
simplu martor al gândurilor tale, al senzaţiilor corpului tău, al percepţiilor tale referitoare la Univers, Tu
eşti ACELA. Când Tu eşti Prezent ACUM, pur şi simplu Fiind Conştient, Tu eşti ACELA. Când Tu eşti
în mintea ta sau în trecut ori viitor, Tu eşti încă ACELA, dar ai pierdut cunoaşterea Adevăratei Tale
Naturi din cauza conceptelor sau a gândurilor întunecate ce-ţi învăluie Natura Ta Adevărată.
Dumnezeu (Sinele) este baza noastră comună; în mod metaforic, este Unica Inimă ce pulsează
Universul cu fiecare bătaie, într-o proaspătă Existenţă…
În mod non-conceptual, Dumnezeu este absenţa tuturor conceptelor. Nu există nimic altceva decât
Dumnezeu. El este adevărat şi etern. Toată materia, Universul, corpurile, mintea, gândurile, tot ceea ce
considerăm noi ca fiind real, sunt numai aparenţele pe care Dumnezeu le creează în Sine Însuşi. Ele se
nasc din această Pură Conştienţă, există în Ea şi se întorc înapoi în această bază comună a tuturor
Fiinţelor. Aparenţele nu au o existenţă proprie, sunt reprezentările lui Dumnezeu, limitate însă în
domeniul spaţiu-timp. Când Conştienţă Impersonală se identifică în interiorul ei u o aparenţă, ea creează
iluzia sentimentului de a fi un individ separat (conştiinţă individuală), care nu există decât în vis, nu şi în
Adevăr. Este starea în care Dumnezeu se experimentează pe Sine în Sine Însuşi.
În ciuda tuturor părerilor contrare ce se pot ivi în minte, un singur lucru este adevărat, şi anume: Tot
ceea ce există este Dumnezeu şi adevăratul eu este ACELA.

„Eu Sunt Cel Ce Sunt.” (Ieşirea 3:14)

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu
stăpânesc pe pământ.” (Psalm 46:10)

Să păstrăm în inimile noastre aceste afirmaţii şi să vedem unde ne vor conduce. Să nu depindem de

21
mintea răzvrătită care ne va spune o mulţime de poveşti (da, dar...) ce ne pot pune pe acelaşi loc cu cei
care credeau că Pământul stătea pe loc.

P.S. Conştiinţa nu poate fi conştientă de Sine, iar pentru a deveni astfel, ea creează întreaga existenţă,
adică aparenţele ce se mişcă în interiorul ei ca un vis. Conştiinţa se identifică la început cu orice aparenţă,
dar după ce descoperă că ea nu este o aparenţă, se dezidentifică de ceea ce nu este (la fel ca într-un vis
lucid), se trezeşte la Realitate şi devine Conştientă de Sine, cu alte cuvinte, Conştientă de Dumnezeu.

2. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, drept care, ca fiinţe individuale noi suntem liberi. Noi deţinem
alegerea şi controlul acţiunilor noastre.

Revoluţia în Conştiinţă şi noua revelaţie

Liberul arbitru este „libera închisoare” generată de minte. El înrădăcinează separarea ca pe o entitate
iluzorie şi este cauza fundamentală a tuturor resentimentelor faţă de acţiunile trecute, neliniştea faţă de
acţiunile viitoare, asociindu-le suferinţa şi boala. Ca individualităţi, noi nu avem libertate, însă Adevăratul
Nostru Sine are. Iluzoriul liber arbitru este numai o reflectare a Adevăratei Noastre Libertăţi Impersonale,
liberă să creeze de la sine în eternul ACUM. Spre deosebire de iluzoria voinţă personală, Adevăratul
Nostru Sine nu cunoaşte trecutul sau viitorul, ci există întotdeauna în Eternul Moment Prezent. În
Completitudinea Sa, El este Bucuria şi Fericirea Pură.

Comentariu
Există numai o singură voinţă şi aceasta este Voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu este tot ce există.
Totul (mintea, gândurile, percepţiile) este doar un concept al minţii. Câtă vreme mintea, gândurile şi
percepţiile îşi pierd substanţa, ele nu-şi pot voinţa. Liberul arbitru este experimentat, dar este o iluzie
datorată falsei identificări a Conştiinţei (Tu) cu mecanismul corp-minte (ceea ce crezi tu că eşti).
Dumnezeu (Fiinţa Ta) este unicul subiect de sub toate acţiunile.
Întreabă-l pe un bolnav de cancer, gata, în neajutorarea sa, să-şi abandoneze întreaga sa voinţă
(iluzorie) în faţa divinului! Întreabă-l pe miraculos vindecător şi el îţi va spune nu voinţa sa a înfăptuit
minunea,ci Voinţa lui Dumnezeu! Întreabă-l pe un căutător al Adevărului şi el îţi va răspunde că a căutat
Adevărul folosindu-şi propria voinţă, însă Adevărul i s-a revelat numai când a înţeles că tot ce există este
voia lui Dumnezeu! Creatorul personal este o iluzie. Toate acţiunile sunt ale Totalităţii Impersonale sau
ale lui Dumnezeu în mişcare.

3. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Eu trăiesc în acest corp care există în această lume.

Noua revelaţie
Nu, corpul şi lumea trăiesc (apar) în Tine.

4. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Creierul produce gânduri (mintea) care la rândul lor produc conştiinţa (sau conştienţa).

Noua revelaţie
Este exact opusă celei enunţate anterior…Conştiinţa este fundamentală şi este Sursa Supremă.
Conştiinţa produce mintea (gânduri, senzaţii, percepţii) în care creierul, corpul şi întregul Univers se nasc
ca aparenţe ale vibraţiilor virtuale (mentale), adică Conştiinţa în mişcare.

5. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Pentru ca viaţa de zi cu zi să existe, sunt necesare gândurile…Ele sunt reale, dar pauza dintre ele nu
este.

Noua revelaţie

22
 Este exact una opusă celei prezentate anterior. Gândurile nu sunt reale. Prezenţa tăcută ce le separă şi
fundalul martor lor este Singura Realitate. Gândurile nu sunt necesare funcţionării corpului, ci din contra,
ele dau falsa senzaţie de persoană responsabilă de acţiunile sale. Numai Sursa (Adevărata Noastră Fiinţă)
face să răsară soarele, să bată inima şi are grijă de corp ca el să funcţioneze chiar în absenţa gândurilor.
Gândirea excesivă (existenţa în minte) este o boală a fiinţelor umane, dar cât timp ce mai toţi o au, ea este
considerată ceva normal. Atunci când gândeşti, tu exişti într-o lume mentală imaginată. Când eşti doar
prezent şi conştient, Tu eşti Adevărul Etern din care se nasc doar gândurile necesare.

6. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Cu cât gândim mai mult, cu atât cunoaştem mai mult. Cea mai înaltă cunoaştere este a şti totul, dar
fiind atât de complexă, ea nu poate fi cunoscută; ea solicită o riguroasă educaţie. Adevărul se atinge
prin efort.

Noua revelaţie
Cu cât gândim mai puţin, cu atât cunoaştem mai mult. Cunoaşterea precede gândurile. Mintea ta
personală ce operează în spaţiul iluzoriu spaţiu-şi învăluie Adevărata Ta Minte Impersonală de dincolo de
spaţiu-timp.
Vei cunoaşte tot ce ai nevoie să cunoşti. Cea mai înaltă cunoaştere este a şti că nu există nimic a fi
cunoscut şi că totul apare în afara acestuia; nu există nici obiecte şi nici separare (cu excepţia conceptelor
imaginate de minte). Adevărul nu cere efort; numai egoul este cel care-ţi va spune că Adevărul cere efort
pentru că el nu poate lucra decât în timpul iluzoriu. Adevărul este întotdeauna revelat ACUM, în Prezenţa
tăcută, în Pura Conştiinţă din Mintea Unică Adevărată de dincolo de spaţiu-timp.

7. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Viaţa are un început şi un sfârşit. Noi suntem născuţi la un anumit moment, avem o existenţă de o
anumită durată şi la un moment dat inevitabil vom muri.

Noua revelaţie
VIAŢA ADEVĂRATĂ ESTE ETERNĂ. Viaţa trupească este numai o reflectare limitată, de vis, a
Adevăratei Vieţi care Eşti Tu şi moartea este doar un concept al minţii.
Cel mai apropiat Tu ce va merge mereu spre moarte este gândul morţii ce se află în mintea ta. Când
acel gând moare (egoul moare), vei afla cu o siguranţă de nezdruncinat că Tu eşti nemuritor. Corpul nu
moare pentru că el este doar o aparenţă, îşi pierde adevărata substanţă care este Viaţa, adică Tu. Când el
dispare din minte (greşit etichetat ca „moarte”), mintea ta va continua să fie martoră că acest Univers este
etern. Mintea nu moare niciodată. Tu (Conştiinţa)-cel care produci mintea, corpul şi acest Univers ca un
vis în sine-vei mărturisi că acest vis este etern. Nimeni nu moare pentru că nu există nimeni. A fi
cineva este un concept imaginat...Adevărul este A FI-Conştiinţă-Fericire (Viaţă Eternă).

8. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Fericirea este adusă de anumite obiecte, fie ele grosiere sau subtile.

Noua revelaţie
Fericirea ce vine de la obiecte (indiferent cât de subtile sunt ele, ca de exemplu o practică spirituală
sau o experienţă fericită), percepută ca venind din afara propriei fiinţe este una relativă ce alternează
inevitabil cu perechea ei opusă, nefericirea şi suferinţa. Fericirea relativă şi suferinţa sunt două faţete ale
aceluiaşi lucru, sunt inseparabile.
Fericirea absolută nu are opus, ea bucuria Fiinţei Tale ce vine direct din străfundul fiinţei tale. Ea se
naşte în Completitudinea Ta, în absenţa oricărui sentiment de separare, în absenţa obiectelor. Atunci când
Tu înţelegi că tot ceea ce vezi în jur este doar o reflectare, o manifestare a Sinelui Tău, atunci Tu eşti acea
bucurie, pură, necondiţională şi de neschimbat.

9. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Ceea ce vedem şi simţim este real, pe când ceea ce nu vedem şi nu simţim nu este real.

Noua revelaţie

23
 Este exact pe dos. Non-fizicul este Realitatea şi fizicul apare din ea. Non-fizicul este etern şi real,
fizicul este temporar şi nu este real. Universul fizic este o manifestare a Sinelui non-fizic, Pura Conştiinţă.
„Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar
cele ce nu se văd sunt veşnice.” (II Corinteni 4:18)

10. Vechea (şi FALSA) prezumţie:

Noi ne mişcăm în timp şi spaţiu, ambele fiind reale.

Noua revelaţie
Timpul şi spaţiul se nasc în noi, în Sine şi nu există de pe poziţia Conştiinţei, apar numai prin prisma
egoului (mintea individuală / separată) care nu poate percepe direct Completitudinea ci numai prin
intermediul lor.
Nimic nu mişcă, singura mişcare existentă este cea percepută prin prisma identificării. Spaţiul şi
timpul nu sunt reale, par doar reale când Realitatea (Sinele) se identifică cu o aparenţă.

11. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Ca vindecarea să aibă loc, terapeutul trebuie să folosească un anumit instrument sau tehnică.

Noua revelaţie
În practicile de vindecare, numai în stadiile preliminare este necesar un instrument (fie piramidă,
cristal etc.) sau o tehnică. În stadiile avansate, ele pot fi o limitare în detrimentul vindecării. În acest caz,
este bine înţeles că cea care vindecă este Conştiinţa.
În prezenţa unui terapeut şi a unui pacient, dar în absenţa oricărui sentiment de separare, vindecarea
cu Energia Universală vine direct de la Sursă, nu vine de la un corp şi nu se datorează vreunei tehnici. La
nivelele înalte, folosirea unui instrument implică dependenţa de ceva exterior, iar utilizarea unei tehnici
întăreşte existenţa entităţilor separate, adică aparentul „utilizator” al tehnicii şi „creatorul” vindecării.
Toate acestea stau în calea vindecării definitive, deoarece implică separarea şi vindecarea în Integralitate.
Când terapia cu Energia Universală se face la nivel superior, nicio tehnică nu mai este necesară;
vindecarea definitivă este adusă de Întreaga Ta Prezenţă (Conştiinţa) în absenţa oricărui gând.
Vindecarea completă şi definitivă vine de la Unicul Sine Adevărat (Dumnezeu). Gândul că
vindecarea vine de la o persoană este o parte a suferinţei, este o capcană a egoului.

12. Vechea (şi FALSA) prezumţie:

Când corpul suferă, el trebuie vindecat. Vindecare vine de la resurse fizice, energetice…

Noua revelaţie
Când corpul suferă, cea care trebuie vindecată este mintea, corpul fiind o proiecţie a minţii în Minte.
Vindecarea percepţiilor lumeşti ale minţii prin Realizarea Sinelui (Completitudinea) în domeniul non-
fizic se manifestă în domeniul fizic ca un flux de Energie Universală ce pătrunde în corp. Ambele
evenimente sunt unul şi acelaşi lucru, însă primordială este vindecarea în minte, cea a corpului fiind
secundară.

13. Vechea (şi FALSA) prezumţie

Pentru a ne trezi la realitate este necesară suferinţa.

Noua revelaţie
Suferinţa poate conduce la trezire, dar ea nu este necesară ca să aibă loc Trezirea. Trezirea poate
veni sub forma umilei acceptări, adică capitularea în faţa Înaltului Sine (Ghidului Interior) care
este Adevăratul Creator al tuturor acţiunilor, sau prin cercetarea de sine. Astfel înţelegi Cine Eşti
Tu Cu Adevărat şi renunţi la iluzoriul tău sinele personal pe care-l transferi total Adevăratului Tău Sine
Etern.
Noi ne putem trezi printr-un „coşmar” adus de egoul nostru limitat şi prin răzvrătirea lui, ori prin
intermediul dezvăluirii Adevăratei Noastre Splendori prin abandonare conştientă-Singura şi Unica
Noastră Libertate se află în această Alegere.

24
 A IUBI ADEVĂRUL ÎNSEAMNĂ A-L TRĂI

 Singura cale spre Libertate este Pura Iubire pentru Adevăr.

 Spaţiul pe care-l oferi Adevărului este cel pe care El îl va ocupa pentru a-ţi trăi
Viaţa.

Întrebare
De mai mult de un sunt chinuit clipă de clipă de ceva foarte ciudat şi imposibil de înţeles. Unul
dintre fraţii mei s-a sinucis anul trecut şi de atunci a început totul... Din acel teribil moment mă tem
să mai fiu singur şi nu mai ştiu ce este libertatea.
Am fost la mai mulţi medici ca să aflu ce-i cu mine şi de ce nu-mi mai pot găsi pacea. Nimeni nu
ştie ce mi se întâmplă. Toţi îi spun „spasmofilie" şi-mi prescriu injecţii cu calciu şi magneziu.
Eu însumi am descoperit mai mult decât medicii, dar nu am ştiut exact cum să le explic ce mi se
întâmplă. Ce părere ai despre problema mea?

Răspuns
Se pare că trauma legată de fratele tău ţi-a cauzat un fel de condiţionare negativă (un program) în
creier ce-ţi afectează corpul ori de câte ori este activată de memorie. Acest program va fi eliberat, dar nu
cu vreun efort din partea ta; aici stă cea mai bună soluţie, dar şi cea mai dificilă, însă este unicul lucru ce
va merge cu adevărat.
Ori de câte ori memoria ta este pătrunsă de moartea fratelui tău sau de orice altă durere emoţională
ori fizică legată de acest eveniment, nu i te împotrivi programului. Simte-te bine în această stare, aşa cum
este ea. Nu încerca s-o analizezi sau s-o rezolvi mental şi nici nu încerca s-o elimini ori s-o reţii. Când
această stare vine, las-o să fie. Dacă te gândeşti mai departe la ea, o vei reţine. Programul care-ţi
furnizează această stare nu are asupra ta decât puterea pe care tu i-l dai prin faptul că i te împotriveşti.
Acum crezi că programul are putere, i te opui şi această reacţie îl susţine; totul se petrece în mintea ta şi
programul nu poate fi eliminat prin vreun efort mintal.
Însă, în loc să acţionezi în acest fel, simte-te bine cu starea pe care o ai, nu face nimic, doar fii.
Păstrează-ţi deschisă şi uşoară inima, salută starea şi rămâi în ea ca Fiinţă, fără să-ţi foloseşti mintea.
Numai şi numai atunci te afli în rezonanţă cu centrul tău lăuntric care este Dumnezeu, El se va mişca liber
prin tine, îndepărtând programul ce are legătură cu durerea şi suferinţa.
Fii deschis, calm, destins, abandonează-te Sinelui Interior şi ai încredere în El.
Până acum te-ai opus acestui program. Mergi acum în străfundul fiinţei tale, căci ştii cum s-o faci,
fără vreun efort mentale. Tu poţi merge în interiorul tău într-o clipită, dar nu înseamnă că te vei elibera de
program; este doar un început. Simte-te apoi bine în starea ta, fără să-i opui rezistenţă. Dumnezeu se va
mişca prin tine şi va elimina programul, căci Lui (centrul tău lăuntric) nu-i este nici teamă de el şi nici nu
crede în el. Păstrându-ţi senzaţia de bine şi de non-rezistenţă, îţi foloseşti Inima şi nu mintea, eşti deschis
şi mergi înainte.
Dacă la început îţi este greu să nu faci nimic, poţi alege ceva neutru, afirmând: „Acest program nu
este voinţa mea. Voinţa mea este Pacea pentru toată lumea, inclusiv pentru mine însumi. Câtă
vreme Eu şi Tatăl Una Suntem, eu am moştenit de la Tatăl numai Pacea, deci în Conştiinţa mea nu
poate intra niciun conflict şi nicio suferinţă.”
Tatăl este Dumnezeu dinăuntrul tău. Când ştii şi-ţi afirmi voinţa, ea te aliniază cu centrul tău
lăuntric (Dumnezeu), voinţa ta fiind aceeaşi cu cea a Lui. Apoi, mintea este cea care te va sluji pe tine
(Adevărul) şi nu va mai fi cea care-ţi dictează ce să faci.
Fă această afirmaţie şi apoi las-o să lucreze. Poate vei simţi durere, dar ai încredere. În starea ta de
non-rezistenţă programul va fi eliberat. Poate îţi va lua timp, dar nu este obligatoriu. Doar simte-te bine în
această stare fără condiţii. Apoi te afli Acasă, Una cu Dumnezeu (centrul tău lăuntric) care va face
toată munca. Tu nu faci nimic.
Tot ce trebuie să faci este să fii destins şi deschis.
Cât priveşte suferinţa ta lăuntrică, ai de făcut în fiecare clipă o alegere, fie:
1) ai încredere că percepţiile, gândurile şi simţămintele îţi spun ce este adevărat. Dacă faci
această alegere, atunci vei lupta cu programul tău (sistemul de credinţe) şi el se va întări.
2) ai încredere şi capitulezi în faţa a ceea ce ştii tu că este adevărat şi care-ţi spune să fii în
25
 interiorul tău într-o stare de bine, calmă şi plăcută, în mijlocul suferinţei din afară. Ca
Fiinţă tu ştii cum să faci acest lucru.
Prin urmare, alegerea ta este:
- să te simţi bine sau nu, în momentul în care programul apare
- să te simţi uşor sau greu
- să fii deschis sau închis
- să laşi să plece programul sau să-l reţii
- să stai în plină durere (şi aşa se îndepărtează cauza durerii, care este chiar programul) sau
să opui rezistenţă programului vrând să-l schimbi (pentru a-ţi alina temporar durerea), dar
de fapt tu-l întăreşti
- să capitulezi total în faţa Sinelui sau să i te opui reacţionând.
Aceasta este unica ta alegere pe care o ai de făcut. La nivel corp / minte nu ai nicio alegere de
făcut. Singura ta alegere este calea Fiinţei Tale. Şi dacă tu eşti adevărat, Adevărul va vindeca
neadevărul fără ca tu să faci ceva anume. Adevărul îţi va arăta că ceea ce te afectează nu este real,
pare doar real pentru că tu i te opui de fiecare dată când se manifestă ca percepţie. Nu i te mai
opune, simte-te bine şi în starea ta de bine neadevărul va dispărea.
Deci nu face nimic, fii destins, deschis şi uşor înăuntru. Ai încredere că Spiritul te vindecă chiar
acum.

Întrebare
Este adevărat ceea ce spui. Programul se află în mintea mea, chiar dacă mă gândesc adesea că
vine din altă parte. Uneori cred în corpul meu se petrece ceva foarte ciudat şi mintea mă poartă
aiurea. Dacă aş putea scăpa de această povară ce-mi presează creierul…

Răspuns
Înţeleg foarte bine ce vrei să spui. Înainte însă de a continua, să clarificăm câteva lucruri preliminare.
Aşa cum ştii deja, tu nu eşti nici corpul, nici mintea, ci tu eşti Conştiinţa (Prezenţa) conştientă atât de
corp cât şi de minte (sistemul de credinţe şi gândurile).
Acum, pentru a controla durerea asociată corpului şi agitaţia asociată minţii, Tu, Conştiinţa, ai urcat
în minte şi ai lucrat mental asupra modului de a găsi vreo alinare. Orice remediu găsit era o soluţie
temporară şi nu definitivă şi completă. Ceea ce vreau să-ţi spun este să nu-ţi mai laşi mintea să caute
vreun remediu, pentru că nu există nicio soluţie care să vină din mintea ta sau din oricare altă minte.
Soluţia se află în Inima ta, adică în Conştiinţa ta.
Să explicăm acum.
Pentru a vindeca corpul, mai întâi trebuie vindecată mintea, dar pentru ca ea să fie vindecată trebuie
vindecată Conştiinţa. Stările corpului şi stările minţii reflectă starea Fiinţei Tale. Tu, fiind Conştiinţa,
întotdeauna te poţi afla numai într-una din aceste două stări:
1) Fie deschis, destins, iubind eliberarea şi nu reţinerea vreunui lucru, fără a avea vreodată
nevoie de a schimba sau de a păstra ceva, „fiind” doar în miezul tuturor lucrurilor, simţindu-te
bine acolo unde nu-i ceva în regulă-aceasta este Conştiinţa Adevărată.
2) Fie închis şi limitat, păstrând gândurile, emoţiile sau percepţiile într-un mod în care fie te
identifici cu ele pentru a le reţine, fie le înlături pentru a le schimba. Acest lucru se întâmplă
întrucât Conştiinţa doreşte să folosească mintea (puterea ei) pentru a alina durerea sau pentru a
urmări o fericire imaginară. Conştiinţa lucrează în afara vreunei necesităţi sau dorinţe. În mod
constant, tot ceea ce face Conştiinţa este pentru a fi-aceasta este Conştiinţa neadevărată
Acestea sunt singurele două moduri în care tu poţi fi Conştiinţa şi cale de mijloc nu există. Căile prin
care poţi exista ca minte sau corp sunt infinit de multe, dar ele nu au nicio putere de vindecare. Tu
(Conştiinţa) te poţi găsi numai într-una din aceste două situaţii şi aceasta este singura alegere adevărată
pe care o poţi face în orice clipă. Nu ai de ales la nivelul minţii sau corpului tău.
Aşadar, tu poţi fi:
-Adevărat, adică să te simţi bine în starea de „ne-bine”, să laşi Adevărul (centrul tău lăuntric) să
se mişte prin tine şi să te stăpânească, să-ţi laşi Conştiinţa Lăuntrică (Dumnezeu) să-ţi vindece
corpul şi mintea.
sau
-Neadevărat, adică să nu te simţi bine în această stare de „ne-bine” pe care o păstrezi în minte cu
dorinţa de a o schimba.
26
 Prima alegere te lasă pe tine (adică Conştiinţa ta exterioară) să te reuneşti cu Conştiinţa ta Lăuntrică
(Dumnezeu) şi să devii o singură Conştiinţă la nivelul minţii şi corpului, pe când cea de-a doua alegere te
separă de centrul tău lăuntric (Dumnezeu) şi te pune în dualitate şi irealitate. Care este Alegerea ta?
Nu-mi spune acum că nu ştii cum să te simţi bine în mijlocul stării de „ne-bine”, fiindcă tu ştii s-o
faci. Este chiar singurul lucru pe care tu, Conştiinţa adevărată, îl cunoşti, toate celelalte nu sunt adevărate.
De exemplu, când se apropie de tine sămânţa vreunui gând, tu ştii foarte bine cum s-o laşi să plece şi
atunci eşti liber, ori ştii cum s-o reţii şi atunci mergi în mintea ta ca să gândeşti mai departe, s-o analizezi
şi s-o reţii. Este tot ceea ce ştii cu adevărat şi tot ceea ce tu ai avut vreodată nevoie să ştii cu adevărat.
Nu există absolut nimic ce poţi face de la nivelul minţii tale, însă poţi lăsa mintea şi îngrijorarea
corpului în seama Conştiinţei; aşteaptă într-o stare de „A FI”, astfel încât Conştiinţei lăuntrice
(Dumnezeu) să i se permită să se mişte prin tine şi să vindece tot ce trebuie vindecat.
Tu iubeşti şi ştii cum să te abandonezi Fiinţei lăuntrice care este Adevărul.
Toate celelalte moduri de a fi, ca de exemplu: a reacţiona, a reţine, a te împotrivi, a dori, a avea
nevoie sunt moduri în care Conştiinţa nu este adevărată faţă de ce cunoaşte ea ca Adevăr.
A te afla într-o permanentă stare de libertate şi de bine nu solicită efort, pe când toate celelalte stări
solicită multă energie, timp şi efort şi ele susţin neadevărul. Simpla stare de „A FI” nu cere niciun efort,
pe câtă vreme „a face ceva pentru a fi” cere un efort infinit.
Atunci când „faci” ceva pentru a te vindeca prin minte şi corp, centrului lăuntric (Dumnezeu) nu i se
permite să se mişte prin tine şi el se retrage.
Când însă nu faci nimic pentru a schimba ceva şi capitulezi total în faţa a „ceea ce este”, centrul tău
lăuntric se mişcă şi el te vindecă, dar acest lucru nu se întâmplă decât numai şi numai atunci, altfel
niciodată... Este foarte important să înţelegi acest lucru.

Întrebare
Dar dacă nu voi analiza sau nu voi rezolva mental problema, ori dacă nu voi scăpa de ea sau
nici n-o voi păstra, atunci ce-mi mai rămâne de făcut?

Răspuns
Îţi cer să nu faci absolut nimic. Lumea îţi va spune să faci ceva sau altceva, dar nimic nu merge cu
adevărat. Tu nu poţi face ceva ca să fii. La început trebuie să te afli într-o plăcută stare de „A FI” şi numai
după aceea poate exista ceva de făcut, dar acest ceva va veni de la Adevăr şi nu de la „tine”.
Atunci când reacţionezi la starea exterioară de „ne-bine”, tot ce faci vine de la neadevăr; neadevărul
are putere, însă nu este puterea de a vindeca.
A vindeca înseamnă a deveni întregul sau de a te „re-uni” şi nu este posibil ca un sine separat să se
reunească cu el însuşi sau cu altul prin vreun efort anume. Tot ceea ce face un sine separat va crea o şi
mai mare separare, dar îi poate permite Adevărului să intre în spaţiul în care el se abandonează şi poate
lăsa Adevărul să re-unească tot ce atinge.

Întrebare
Nu ştiu cum să mă descurc cu teama ce pune stăpânire pe corpul şi pe mintea mea în acele
clipe. Atunci când vine această teamă eu nu sunt relaxat şi nici nu pot fi, căci a fi destins înseamnă a
avea control asupra corpului tău.

Răspuns
Nu-ţi cer să te relaxezi folosindu-ţi mintea, căci numai atunci relaxarea este o chestiune de control,
întrucât a avea controlul înseamnă a folosi pentru orice mintea. Îţi cer să te destinzi, tu fiind Conştiinţa şi
ştii cum să faci aşa ceva chiar fără să te gândeşti, căci nu este o stare mentală, este starea de „A FI”.
Chiar dacă nu ai atins cu mintea nimic din ce-am spus eu acum, Fiinţa ta ştie exact despre ce
vorbesc eu şi ea ştie cum „să fie” fără să reţină ceva (gând, percepţie, senzaţie, durere trupească).
Simte-te doar bine fără să-ţi foloseşti mintea, gândurile sau corpul şi această stare îi va permite
Adevărului să le folosească pentru Sine.
Atunci când iubeşti Adevărul mai mult decât pe tine însuţi (cine crezi tu că eşti), vei lăsa să se
întâmple acest lucru ca Adevărul să poată pune stăpânire pe Tine (cel care eşti cu adevărat).

Întrebare

27
 Îmi spui să am încredere şi să capitulez în faţa a ceea ce ştiu că este adevărat. Bine, dar eu nu
ştiu nici ce este adevărat şi nici în faţa cui să capitulez. Nu mă pot încrede în cineva, căci nu mă pot
încrede în mine însumi. Nu cred că pot să nu fac nimic. Cred că este un mod de a mă proteja pe
mine însumi de suferinţă, aşa că voi sfârşi prin a fi singur…

Răspuns
Tu ai uitat Adevărul deoarece te afli în minte. Tu nu poţi cunoaşte Adevărul în minte, câtă vreme nu-l
cunoşti mai întâi în Inima ta (în Conştiinţa ta).
Este un foarte bun semn că ştii că nu cunoşti Adevărul, fiindcă după aceea ştii şi că pentru a-l
cunoaşte tu nu te poţi încrede în mintea, sentimentele şi sinele tău.
Abandonează acum tot în ce n-ai încredere (mintea, sinele tău, alţii...). Când laşi totul să plece,
deschizi în Tine un spaţiu şi în acest spaţiu se află Adevărul.
Dacă ştii că nu cunoşti Adevărul, atunci începe cu acest foarte mic pas, anume că ştii că nu ştii şi
abandonează-i-te lui, trăieşte numai prin el. Dacă trăieşti aşa, nu te vei mai încrede în gândurile,
sentimentele şi senzaţiile (durerea trupească) care-ţi spun ce este adevărat şi ce nu şi chiar din clipa în
care încetezi să mai crezi în ele, tu trăieşti în Adevăr. Lasă să plece orice nevoie de a înţelege vreodată
Adevărul cu mintea...
Tu ştii cum SĂ FII fără a te agăţa de ceva, ştii cum să te simţi bine în mijlocul acestei aparente
stări de „ne-bine” despre care-ţi vorbeşte mintea şi corpul. Tu ştii cum să-i răspunzi Adevărului cu Inima
ta, în loc să reacţionezi la moment şi să te opui cu mintea la „ceea ce este”.
Aşteaptă în această Cunoaştere. În această Cunoaştere tu te afli Acasă, Tu Eşti Una cu
Dumnezeu.

Întrebare
Eu ştiu că Adevărul este foarte aproape de mine, îl pot simţi, dar pe calea ce duce spre Adevăr
mi-am pierdut răbdarea…

Răspuns
Foarte bine. Acum, renunţă cu plăcere la identificarea ta atât cu acest gând, cât şi cu sinele ce şi-a
pierdut răbdarea pe drumul spre Adevăr. De fapt, afirmaţia ta este doar un gând cu care tu te identifici. În
clipa în care te afli pe un teren neutru, ştiind că Adevărul este centrul tău lăuntric şi observi acest gând,
afirmaţia va fi văzută doar ca un concept în care nu mai crezi şi cu care nu te mai identifici.
Dacă iubeşti Adevărul mai mult decât sinele, Adevărul va înlocui treptat acel sine; numai şi numai
după aceea vei şti cu adevărat Cine Eşti Tu Cu Adevărat.

Întrebare
Eu ştiu că atunci când cei din jur sunt bine şi eu mă simt bine...este singurul lucru ce mă
consolează acum. Când îmi pierd răbdarea, am un fel de nelinişte de care nu pot scăpa.

Răspuns
Atunci când te afli în Adevăratul „A Fi Bine” în mijlocul tuturor stărilor de „ne-bine” mentale sau
fizice, nimic nu-ţi poate lua starea ta de bine. Mai mult, ea te va ajuta să te vindeci atât pe tine cât şi pe
ceilalţi.
Există o minusculă fantă în miezul acestei minunate stări de bine, care îi permite lui Dumnezeu să
strălucească prin ea şi să preia totul, chiar totul.
Iubeşte Adevărul mai mult decât orice altceva, mai mult decât pe vechiul tu şi trăieşte pentru
El şi numai pentru a-l sluji. Aceasta este o viaţă ce merită a fi trăită, deoarece ea este adevărată.
Iubeşte Adevărul de dragul lui şi nu pentru că-l poţi folosi pentru tine (pentru putere, control,
pentru a te simţi bine sau pentru a-ţi alina durerea), ci numai pentru că Adevărul te poate avea şi te
poate înlocui.

Întrebare
Este adevărat că există „ceva” ce observă mintea şi corpul. Este exact lucrul de care vreau să
scap: dualitatea. Eu sunt fie bun când în interior sunt rău, fie rău când în interior sunt bun. Acesta
este cel mai ciudat lucru, deoarece simt că mintea mea merge mai repede decât mine şi mă trezesc

28
în mijlocul unor diferite situaţii complicate, ca atunci când oamenii îţi reamintesc că ai spus altceva
decât faci.

Răspuns
Dacă ai vreo problemă cu dualitatea, ea va rămâne cu tine până când nu vei mai avea nicio problemă
cu ea. Dacă i te împotriveşti sau n-o doreşti, atitudinea ta te va reţine în dualitate. În mod paradoxal, aşa
funcţionează dualitatea.
Acest lucru se întâmplă întrucât singura parte din tine ce nu doreşte dualitatea nu este „adevăratul tu”
ci „dualul tu”-cel pe care-l foloseşti. Acest „tu dual”-datorat faptului că te opui dualităţii, reţine atât
dualitatea cât şi existenţa sa separată, fapt ce te menţine în capcana isteaţă a jocurilor egoului. Pe de altă
parte, Adevăratul Tu nu are nicio treabă cu dualitatea, aşa cum nici ecranul televizorului nu are nicio
treabă cu scenele cu ploaie, fiindcă el nu s-a udat niciodată.
Jocul egoului este „împotriveşte-te neadevărului pentru a păstra neadevărul, caută adevărul, dar nu-l
găsi”.
Aşadar, în loc să valorifici sinele separat şi să scapi de dualitate, îţi este necesar doar să înţelegi că
Adevărul sau Sinele Adevărat din tine există deja şi există el pentru totdeauna dincolo de dualitate.
Adevăratul Tău Sine nu a crezut vreodată în dualitate şi este minunat să te afli în el, căci el este la fel
centrul unui uragan-perfect nemişcat. Priveşte uraganul cum trece fără ca centrul lui să te atingă vreodată!
În loc să fii aliat cu sinele care nu suportă dualitatea, nu te mai identifica cu el opunându-i
rezistenţă, rămâi în el într-o minunată stare de bine şi atunci te va părăsi şi realitatea dualităţii, iar
tu te vei afla în lume, dar nu vei mai fi al lumii. Când încetezi să te mai identifici cu un sine ce are
vreo problemă cu dualitatea, ceea ce a rămas este Cine Eşti Tu Cu Adevărat.
Aminteşte-ţi mereu:
„Faptul că lupţi pentru a schimba un vis nedorit te reţine în vis. Dacă într-adevăr doreşti să te
trezeşti, iubeşte Adevărul mai mult decât sinele tău, mai mult decât idealurile, poveştile, dorinţele,
nevoile şi viaţa ta.”
Tot ce trebuie să faci este să iubeşti Adevărul şi în această iubire curată nu mai există vreo ordine de
zi sau vreo problemă cu ceva din această lume. Tu laşi în spate lumea, deşi te afli încă în ea. Singurul
lucru care te ţine în viaţă este iubirea pentru Adevărul care deşi este invizibil tu ştii că se află acolo
unde este Inima ta. Astfel nu-ţi vei mai pune credinţa în ceva ce poţi percepe, ci numai în UNUL pe
care nu-L poţi imagina.
Există un salt al credinţei care cere o încredere totală şi o completă abandonare în faţa a ceea ce
iubeşti cel mai mult, în faţa Adevărului pe care nu-l poţi vedea sau înţelege. În această încredere şi
abandonare necondiţionată, Adevărul te va face liber.
Orice alt lucru, orice împotrivire a unei părţi din tine pentru a schimba ceva, fie şi ceva foarte mic din
interiorul tău, va face ca lucrurile să se înrăutăţească şi nimic nu va merge.
Numai Adevărul lucrează şi Adevărul lucrează atunci când te simţi minunat cu orice altceva,
deoarece tu ai abandonat totul în faţa Adevărului.
Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să te destinzi, să laşi totul să treacă, să fii deschis, calm şi
uşor în interior, dând voie Adevărului să te poarte pe meleagul sacrului şi miracolului. Ori Adevărul va
face aşa ceva când îl laşi, ori tu (tu, cel pe care-l foloseşti), însă niciodată amândoi!

Întrebare
Chiar dacă ştiu cum să mă simt bine în starea de „ne-bine”, nu pot face cu adevărat aşa
ceva…Nu pot să mă simt bine când ştiu că nu este aşa

Răspuns
Tu ştii cum să te simţi bine, însă trebuie să fii sincer cu tine însuţi.
Cât timp eşti sincer cu tine însuţi, tu (care eşti Conştiinţa) ştii cum să te simţi bine oricând, chiar şi în
mijlocul celei mai îngrozitoare crize.
Când Conştiinţa nu este cinstită, ea scapă bucuroasă din vedere ceea ce ştie, adică faptul că aceasta
este „o simplă stare de A FI, completă fără a face ceva”; ea va acţiona potrivit nevoilor sale dorind ceva
„să facă pentru a fi”. A fi ceva sau altceva necesită o identitate. Aceasta este Conştiinţa neadevărată. Tot
ce ştie cu adevărat Conştiinţa este de a fi adevărată sau neadevărată.
Orice credinţă manifestată în scopul fericirii te va pune să faci ceva pentru „a fi” sau a avea o
identitate.
29
 Intima ta legătură cu fratele tău, credinţa sau încrederea în el, pot fi foarte bine părţi ale acestei
identităţi. Moartea fratelui tău este o mare ameninţare a acestei identităţi, ameninţare pe care o simţi ori
de câte ori memoria se activează ca pe o imensă durere emoţională. Tu te aperi de tine însuţi. Dar, de fapt
de cine te aperi? De memoria trecutului! Apărarea şi lupta se dau în lumea ta interioară şi conflictul este
între un sine şi un alt sine, adică între identitatea şi memoria ta. La nivelul minţii nu există nicio soluţie,
căci mintea este în mod inerent neştiutoare şi ea reflectă numai calitatea Fiinţei.
Dacă eşti neadevărat, mintea va reflecta această stare, iar dacă eşti adevărat, va reflecta această stare.
Când eşti liniştit în interior, eşti în întregime corect cu tine însuţi şi ştii că nu eşti niciuna din
identităţile cu care te-ai identificat. Tu eşti o Fiinţă care nu este niciodată afectată de vreuna din aceste
identităţi, deci nu există niciun motiv pentru a opune rezistenţă.
Tu poţi fi deschis în interior, în mijlocul acestei bătălii din mintea ta (din afară) şi atunci când
identităţile nu mai sunt alimentate cu energie şi cu atenţia ta, ele te vor părăsi fără să faci ceva anume.
Rezistenţa pe care le-o opui şi interesul pentru ele le hrănesc cu timp, energie şi atenţie şi identităţile nu
mai doresc să te părăsească vreodată; ca să scapi de aceste identităţi tu trebuie să nu le mai alimentezi.

Întrebare
Ce faci când un bun prieten îţi cere ajutorul şi ştii că ajutorul tău îl răneşte...Ce alegi?

Răspuns
Alegerea nu ţine de mine, las Adevărul să aleagă în locul meu, abandonându-mă lui în întregime. Nu
am vreo preferinţă şi când răspunsul vine nu-l judec; aştept, cunoscând că Adevărul (şi nu eu!) ştie care
este cea mai bună soluţie ce aduce fiecăruia pacea şi fericirea. Iubirea şi vindecarea există numai când cel
care răspunde este Adevărul, altfel, există reacţii şi jocuri fără sfârşit şi fără rezultat.
Tu nu alegi niciodată între două variante, ci singura ta alegere este între Adevăr şi neadevăr. Ce ai
tu de făcut este să capitulezi total în faţa Adevărului, să laşi să treacă totul şi să nu opui rezistenţă, căci
altfel devii un creator personal. Aceasta este singura alegere adevărată, toate celelalte fiind iluzii sau
forme ale neadevărului.

Întrebare
Bine, dar acest model despre care vorbeşti pare vizibil necondiţionat. El vine chiar şi când nu
există o „situaţie periculoasă”. Eu nu-l pot înţelege! Cum mă pot simţi bolnav când totul este în
regulă?! Tot ce-am vrut să schimb este această boală fără motiv…

Răspuns
Nu există durere emoţională fără motiv şi nici program. Tot ce ţi se întâmplă este creat
Tot ce ţi se-ntâmplă este creat prin identificarea cu un sistem de credinţe (identitatea) condiţionat mai
departe de apărarea pe care încerci să ţi-o faci pentru a-l proteja de gândurile / percepţiile pe care le
proiectează.
Ori de câte ori doreşti să declari o identitate prin identificarea cu un sistem de credinţe neadevărat, tu
trebuie să o aperi atât înainte cât şi după manifestarea ei. În mod normal, această condiţionare există între
sistemul de credinţe, percepţie, memorie, emoţii şi senzaţii ale corpului (tensiune / durere).
Aşadar, acest lucru este posibil chiar şi în absenţa vreunei ameninţări exterioare (starea de „ne-bine”);
memoria emoţională a trecutului poate activa programul de reacţie, durere şi suferinţă. În plus, dacă
mecanismul tău de apărare a stăpânit sau reprimat memoria traumei emoţionale iniţiale, atunci vei
reacţiona fără să ştii de ce. Memoria este prezentă şi are propria viaţă; sistemul de credinţe adormit (sursa
programului) activează intermitent memoria şi astfel îţi stoarce energie pentru a supravieţui.
Memoria va reveni periodic pentru a fi alimentată prin atenţia ta, căci atunci când reacţionezi, ea
prinde viaţă; când nu reacţionezi şi te simţi bine în starea ta, memoria nu se mai poate susţine şi va fi
eliberată prin atingerea Adevărului; când memoria este eliberată, nu se îndepărtează numai efectul ei ci
întregul sistem de credinţe pe care se baza.
În loc să lucrezi prin intermediul suferinţei şi cu ajutorul minţii ca să te simţi bine sau mult mai bine,
simte-te bine în starea ta şi abandonează-te complet Adevărului care-ţi va purta de grijă.
Dacă alegi soluţia mentală, aceasta duce doar la o alinare temporară a durerii şi inamicul, care nu este
nimeni altcineva decât sistemul de credinţe neadevărat, rămâne viu; dacă alegi adevărata capitularea,
aceasta este o soluţie permanentă.

30
 Pentru a rămâne viu, tot neadevărul (programele din minte) are nevoie de atenţia ta sub forma
acceptării rezistenţei, pe când tu eşti Adevărat, tot neadevărul pleacă.
Adevărul nu crede în programe; când Adevărul întâlneşte neadevărul, toate programele sunt eliberate
unul câte unul.
Atunci când tu (Conştiinţa) eşti corect cu tine însuţi, ştii foarte ce doreşti cu adevărat. Poţi alege să
faci jocul egoului simţindu-te bine aproape de o identitate separată care suferă (această stare îţi dă ceva cu
care să te identifici) sau poţi să laşi identitatea să plece, capitulând total în faţa Fiinţei tale lăuntrice care
este Adevărul. Cedează-i Adevărului în întregime corpul, mintea şi sinele tău individual.
Ţine minte că tot ce ţi se întâmplă (fiecare percepţie, eveniment) în dualitate nu este nimic altceva
decât o manifestare exterioară a unui gând în care ai crezut odată. (Deci, totul este condiţionat şi toate
sunt programe!)
Cu alte cuvinte, tu îţi creezi propria şi câtă vreme te bazezi pe mintea, simţurile, sentimentele şi
senzaţiile tale, fundamentul lumii pe care o creezi este unul neadevărat, adică lumea însăşi nu este
adevărată.
Dacă, în mijlocul acestui tot neadevăr te abandonezi Adevărului, El, pentru a te atinge, a te stăpâni şi
a deveni una cu tine va folosi toate iluziile şi dualitatea.
Tot ce nu a fost bine făcut înainte poate fi îndreptat sau poate nefăcut într-o clipită, în momentul în
care devii corect cu tine însuţi te abandonezi în întregime Adevărului. Îţi trebuie doar o totală sinceritate
şi abandonare. Numai credinţa şi încrederea ta necondiţionată va face ca Adevărul să lucreze şi să te facă
liber!

Întrebare
Eu am înţeles că moartea ar fi un mod prin care scapi de toată durerea lăuntrică. Este oare
moartea singurul lucru prin care-aş putea fi eliberat?

Răspuns
Da, însă singura soluţie este moartea sinelui pe care-l foloseşti, trăind încă în corp. Corpul este cheia
Trezirii tale, dar înainte de a te bucura de corp, trebuie să te bucuri cu inima deschisă că trăieşti în corp.
Fiind conştient de corp şi simţindu-i durerea sau plăcerea, poţi să-ţi aminteşti cum să trăieşti fără să te
împotriveşti.
La urma urmei, tu eşti o Fiinţă. (O Fiinţă devine „creator” prin conceptualizare, identificare, apărare,
împotrivire sau declarare a unui sine individual. În clipa în care încetezi să te opui, sinele separat nu se
mai poate susţine pe el însuşi.)
Chiar dacă alegi corpul să te ţină separat de Adevăr (Dumnezeu), în clipa în care te abandonezi
Adevărului, liniştit, simţindu-te bine şi fiind deschis în interior, Adevărul îţi va folosi corpul, mai întâi
pentru a te întoarce la El şi apoi pentru a emana şi mai mult Adevăr prin corpul şi mintea ta.
Abandonează Adevărului în totalitate corpul şi mintea ta, trăind în întregime starea şi lasă-ţi corpul şi
mintea să fie folosite de Adevăr. Vei fi bucuros că ai făcut acest lucru.

Întrebare
Pare că ai perfectă dreptate; ai spus tot ce era de spus. Este o mare lecţie pentru mine… Îmi va
lua timp să vindec ce-am distrus în fiecare zi din ultimii ani.
Îţi mulţumesc pentru amabilitate şi încurajare. Toate binecuvântările tale au mers direct în
inima mea. Adevărul este că, aşa cum ai spus, acest tot era înăuntrul meu. Conştiinţa era cea care
trebuia mai întâi vindecată şi apoi mintea şi corpul.
Uneori avem nevoie să ni se reamintească că Adevărul se află în străfundurile inimii noastre şi
trebuie mereu să ni se aducă aminte despre sinele nostru adevărat. Este greu…uneori oamenii nu
pot face faţă adevărului, nu pot cu accepta cu adevărat ce urmează pentru că sunt folosiţi să facă
zilnic aceleaşi lucruri. Acum trebuie să existe o foarte strânsă legătură între minte şi Conştiinţă,
fiindcă, cred eu, este imposibilă Conştiinţa fără înţelegere şi viceversa, noi nu putem cu adevărat
înţelege lucrurile dacă avem o lipsă în Conştiinţă. Poate, la urma urmelor, o bună funcţionare a
corpului înseamnă o bună relaţie între Conştiinţă şi Minte.
Trebuie să admit că am simţit o mare uşurare când am recunoscut faţă de mine însumi că mai
întâi trebuie să fiu corect cu mine însumi. Cred cu adevărat că dacă oamenii sunt corecţi cu ei
înşişi, ei nu mai pot fi incorecţi cu alţii…

31
 Cu câteva luni în urmă am discutat cu un medic şi tot ce mi-a putut spune a fost: „De fiecare
dată când ai un atac, trebuie să respiri într-o pungă de hârtie…” Acum, după ce am discutat cu
tine, mă simt mult mai apropiat de mine însumi, mă simt mult mai bine cu mine însumi şi ştiu că
atunci când sunt neadevărat sunt singura persoană care mă poate răni.

Răspuns
Mulţumesc.

COMPLETARE ULTERIOARĂ
Când simţi ceva ciudat în corpul tău, mintea intră în panică pentru că există încrederea într-o
percepţie care-ţi spune că lucrurile se pot înrăutăţi şi că ceva se prăbuşeşte înăuntru. Tu-i permiţi astfel
percepţiei să-ţi spună ce este adevărat, dar percepţia nu este adevărată.
Nu există nimic înăuntrul tău care să aibă nevoie de protecţie sau care să nu fie în siguranţă. Nu
există nimic înăuntru care să se prăbuşească. Cine eşti tu, acum şi întotdeauna, este nedeformabil şi
invincibil. Tu crezi într-o astfel de percepţie doar pentru că ai percepţia că eşti un corp, dar ambele sunt
iluzii. Prin urmare, când apare falsa percepţie, tu poţi să trăieşti în această stare, dar fără puterea şi
credinţa ta ea nu rezistă şi dispare.

Atunci când trăieşti Adevărul, nu vei lăsa niciodată vreun gând, vreo senzaţie sau vreo percepţie
să-ţi spună ce este adevărat.

Tu eşti Adevărul Absolut.

ILUMINAREA SPIRITUALĂ

 Unitatea ta cu Dumnezeu este Unitatea ta cu fiecare Fiinţă Spirituală şi cu fiecare

Idee Spirituală. (Joel S. Goldsmith)
 Iluminarea este un eveniment cosmic.

Întrebare
Cum ştie cineva ce este şi ce nu este real?

Răspuns
Ceea ce nu este real este întotdeauna temporar; pare să existe fie în simţurile sau minţile noastre,
dar nu este nimic altceva decât o aparenţă, un concept limitat sau o interpretare greşită a Realităţii. Este o
iluzie bazată pe ignoranţă şi are natura schimbării, este evazivă; acum apare ca o cale de urmat, mai târziu
ca alta şi tot aşa…Deci tot ce este vremelnic nu este real.
Ceea ce este real este întotdeauna etern, este substanţa tuturor aparenţelor, este energia întregii
manifestări şi este Iubirea din spatele tuturor relaţiilor. Ceea ce este real este indestructibil, ireductibil şi
invulnerabil şi există întotdeauna în substanţa sa originală, cu o puritate ce nu poate fi deformată sau
pătată, nu se schimbă şi nu dispare niciodată. Aceasta este natura Realităţii. Tot ce este etern este
întotdeauna real.
Ca o simplă regulă, se poate afirma cu fermitate: „Toate conceptele nu sunt reale, însă toate ideile
spirituale sunt reale.”
Conceptele sunt invenţii mărginite ale minţii omeneşti, pe când ideile Spirituale sunt aspecte infinite
sau creaţii ale lui Dumnezeu. Conceptele te îndepărtează de Dumnezeu, pe când ideile spirituale te întorc
spre El. Conceptele nu sunt reale deoarece niciodată n-ai fost separat de Dumnezeu.
Conceptele şi ideile spirituale pot fi văzute cum lucrează în orice clipă şi în orice eveniment. De
exemplu, atunci când un pictor se pierde pe sine în lucrarea sa şi realizează o minunată operă de artă, nici
pictorul şi nici opera nu sunt reali deoarece ei sunt doar manifestările mărginite ale Infinitei Creativităţi
care este Dumnezeu. În acest exemplu, atât pictorul cât şi opera lui sunt concepte nereale, pe când Infinita
Creativitate este o Idee Spirituală şi ea este reală.
Iată câteva exemple de concepte: corpul separat, viaţa omenească, mintea individuală, boala,
moartea, nefericirea, creatorul separat / vindecătorul, puterea limitată, ignoranţa, frica, egoul, păcatul,
32
vinovăţia, mândria, vulnerabilitatea, tensiunea, gândurile, emoţiile, percepţiile, timpul, spaţiul, dualitatea,
fiinţa neiluminată. Toate conceptele există în dualitate (sunt perechi opuse).
Iată acum câteva exemple de Idei Spirituale: Pura Conştienţă, Prezenţa, Înţelepciunea, Iubirea,
Puterea, Energia, Viaţa Eternă, Completitudinea, Unitatea, Bucuria, Sănătatea Perfectă, Inocenţa, Pacea,
Armonia, Relaxarea, Frumuseţea, Încrederea, Mintea Unică Universală, Energia Universală şi
„Dumnezeu ca Unică Putere şi Lege”. Ideile Spirituale nu au opus.
O minte necunoscătoare nu este conştientă de Ideile Spirituale şi din cauza credinţei sale ea crede în
concepte şi conceptele îi devin realitate. Totuşi, cât timp conceptele sunt aparenţe nereale, adică un fals
sistem de credinţe, persoana trăieşte într-o lume a visului, fiind lipsită de orice realitate-visul nu este
nimic altceva decât o construcţie a minţii omeneşti. Nimic nu este în neregulă cu lumea visului, dar ea
fiind întemeiată pe baza dualităţii, a separării şi egoului nu poate asigura trăinicia desăvârşirii, conducând
spre nefericire şi suferinţă.
Devenim conştienţi de Ideile Spirituale numai după iluminarea spirituală, atunci când nu ne mai
încredem în concepte, ele fiind nereale. Pe măsură ce conceptele se sting în fundal, Ideile Spirituale se
revelează ca Adevărul şi Substanţa acestui Univers şi începem să trăim într-o Lume Reală, înţelegând
Adevărul şi Eterna noastră Identitate.
Iisus Hristos a spus:
„Împărăţia Mea nu este din această Lume. Împărăţia Cerului se află În Voi.”
Aceste afirmaţii indică clar spre faptul că Adevărul nu este de găsit în ceea ce vedem, gândim sau
simţim, deoarece toate acestea sunt simţuri materiale sau aparenţe iluzorii. Adevărul nu se află în afara
ta, ci înăuntrul tău, în interiorul Conştienţei Tale. Tu eşti Adevărul, dar nu mâine sau în zece, ci Aici şi
Acum, deoarece Adevărul este etern şi aşa Eşti şi Tu.

Discernământul spiritual este abilitatea de a fi conştient de Ideile Spirituale din spatele tuturor
conceptelor şi aparenţelor. În orice clipă, această Libertate este a Ta. Tu ai posibilitatea să alegi dacă să
crezi în conceptele formei şi dualităţii, intrând în lumea visului, ori să vezi Ideea Spirituală aflată sub şi
dincolo de toate aparenţele, trăind în Lumea Reală şi Eternă-lume în care nu există limitare, suferinţă,
nefericire sau moarte.

Exemple:

 Când două persoane se iubesc, atât persoanele (ca entităţi separate) cât şi raţiunea lor de a iubi
sunt nişte concepte nereale. Iubirea lor fără o cauză anume şi viaţa eternă care alcătuieşte fiinţa lor
comună sunt Idei Spirituale-aceasta este Realitatea. Conceptul celor doi oameni care se iubesc este
exteriorizarea ideii divine a Iubirii Pure. Când acest lucru este înţeles, Iubirea niciodată nu mai
trece-altfel iubirea nu a exista niciodată.

 Atunci când un ţăran plantează o sămânţă şi creşte o floare, el-în calitate de creator al acţiunii (ca
subiect) şi floarea (ca obiect) sunt concepte nereale. Dumnezeu este singura Sursă a Acţiunii
(Creatorul) şi Energia Universală este Ideea Spirituală. Dumnezeu, ca unica viaţă eternă este Ideea
Spirituală. Cu alte cuvinte, aceste Idei Spirituale din Mintea lui Dumnezeu se manifestă simţurilor
şi minţii noastre omeneşti sub forma conceptelor mărginite amintite mai sus.

 Când un savant face o descoperire sclipitoare, el însuşi nu a făcut nimic (din minte sa omenească).
Atât descoperirea cât şi mintea lui sunt concepte nereale. Adevărul este că Ideea Spirituală,
Dumnezeu ca Infinită Minte Creativă şi Înţelepciune Infinită îşi joacă rolul în afara formei care
este reprezentarea finită spaţiu / timp a Infinitului. Folosind cuvinte mai simple, înseamnă că Ideea
lui Dumnezeu în Împărăţia Infinită este percepută prin simţurile noastre ca şi cum savantul face o
descoperire în domeniul spaţiu / timp. Înţelepciunea lui Dumnezeu este adusă prin intermediul
unui savant a cărui minte a fost receptivă la cea a lui Dumnezeu (adică, a cărui Minte a fost Una
cu Mintea lui Dumnezeu).

 Când un terapeut vindecă boala pacientului, el nu face nimic pentru că el, boala şi pacientul sunt
concepte nereale. Realitatea este că singurul vindecător este Dumnezeu. O altă Idee Spirituală
pentru acest caz ar putea fi aceasta: Dumnezeu este unica putere şi lege şi cât timp suntem Una cu
El, natura noastră este una cu sănătatea perfectă. Terapeutul nu a vindecat pacientul, ci
33
 trăind în Conştiinţa lui Dumnezeu sau văzând Ideea Spirituală din spatele aparenţelor iluzorii el a
văzut prin falsa credinţă în boală. Cu alte cuvinte, prin vindecarea propriei sale minţi, terapeutul a
fost în stare să vadă pacientul aşa cum îl vede Dumnezeu, adică într-o sănătate perfectă. Prin
puterea minţii sale, fiind Una cu Dumnezeu, el şi-a manifestat corect sistemul său de credinţe ca
sănătate perfectă, fapt ce a condus la vindecare. Altfel spus, vindecarea nu este nimic altceva decât
o corecţie în interpretarea a ceea ce este văzut. Boala este o manifestare exterioară a falsei credinţe
în conceptul că există o altă putere sau o altă lege decât Dumnezeu, iar vindecarea este
îndepărtarea acestui văl prin înţelegerea Adevărului.

 Atunci când admirăm un apus de soare, ceea ce este real este Ideea Spirituală: Eu Sunt Pura
Conştienţă şi Prezenţă.” Sau „Eu sunt Viaţa Eternă. Conceptul despre mine ca observator cu o
durată limitată de viaţă este însă un concept nereal.

 Când doi oameni au o legătură telepatică sau sincronică, conceptul că între minţile lor individuale
există o conectare este nereal. Reală este numai Ideea Spirituală că există numai o singură Minte.
Această Idee este fals interpretată de minţile şi de simţurile noastre ca doi oameni ce au o
corespondenţă transcendentală sau spirituală.

În clipa în care devii conştient de Ideea Spirituală care stă la baza fiecărui eveniment lumesc, tu eşti
înălţat în Împărăţia Spirituală – te afli acum în această lume, dar nu eşti din această lume. Ideea
Spirituală este chipul lui Dumnezeu. Întotdeauna când vezi Ideea Spirituală din spatele vălului aşezat
peste fiecare eveniment, gând sau experienţă, Tu te afli în contact direct cu Dumnezeu. Prin cunoaşterea
Ideii Spirituale, Tu ajungi să-l experimentezi şi să-l cunoşti în mod direct pe Dumnezeu, deoarece
Dumnezeu este una cu ideile sale; astfel ajungi să-ţi cunoşti Adevăratul Sine sau Cine Eşti Tu Cu
Adevărat. Acest lucru este real, deoarece este etern. În această Realitate, Tu eşti Una cu Dumnezeu şi Una
cu fiecare Fiinţă Spirituală şi cu fiecare Idee Spirituală.
Aceasta este Iluminarea!

Da, aceasta este iluminarea! Nu trebuie să aştepţi această experienţă extraordinară, aceste focuri de
artificii spirituale ce pot avea loc anul următor, în zece ani sau în viaţa următoare.
Aşteptarea unei experienţe spirituale este capcana egoului. Ce nu este disponibil acum nu este etern,
aşa că nu este real. Înţelege că Dumnezeu ca Idee Spirituală este permanent prezent. trezeşte-te, Tu eşti
Deja Acela. Trezeşte-te la Unitatea ta cu Dumnezeu, vezi-l pe Dumnezeu ca Unitatea cu fiecare Idee
Spirituală şi cu fiecare Fiinţă Spirituală. Trezeşte-te Acum! Acest Adevăr este veşnic cu Tine, El este
veşnic Tu.
Tu nu eşti nici corpul şi nici mintea individuală, toate acestea sunt concepte nereale; Tu eşti Una cu
Dumnezeu. Dumnezeu îşi extinde Sinele ca Infinite Idei Spirituale (cum este de exemplu Energia
Universală-substanţa corpului). Aceste Idei Spirituale se dezvăluie simţurilor şi minţii tale omeneşti ca
fiind concepte mărginite. Tu nu eşti persoana conştientă, ci eşti Pura Conştienţă Impersonală a
conceptelor corpului şi minţii. Adevăratul tău corp, adică Prezenţa din Tine (martora minţii, corpului şi a
lumii) este eternă şi Una cu Dumnezeu. Iluminarea este la îndemâna ta chiar Acum, dacă alegi
Adevărul!

Iluminarea este o Înţelegere şi nu o experienţă

Orice experienţă, indiferent cât este ea de spirituală, are în timp un început şi un sfârşit, altfel spus
este temporară. Deoarece experienţa există în dualitate, ea este totodată şi un concept. Înţelegerea, nefiind
o experienţă, înseamnă să devii conştient de cine eşti acum şi întotdeauna, ea există mereu, fiind însă
acoperită de credinţa ta în percepţiile simţurilor şi în concepte. Iluminarea este înţelegerea că tu eşti o
Fiinţă Eternă, Una cu Dumnezeu, Una cu fiecare Fiinţă Spirituală şi cu fiecare Idee Spirituală, chiar acum
şi pentru totdeauna. Această Înţelegere este la îndemâna chiar acum!
Nu există indivizi iluminaţi; există numai indivizi care s-au abandonat. Sinele Adevărat este deja
iluminat.
Iluminarea este un eveniment cosmic; ea te îndepărtează de simţuri şi de conceptul de a fi o entitate
separată; îţi dezvăluie Uniune şi Unitate cu Dumnezeu şi cu întreaga Creaţie. Nu trebuie să ajungi
iluminat ca persoană; identificarea ta se deplasează de la sinele tău neiluminat (minte sau persoană
individuală) la Sinele tău Deja şi Etern Iluminat (Dumnezeu sau Mintea Unică Universală).
34
 Iluminarea nu-i aparţine cuiva anume; prin Iluminare se vede că nu există nimeni separat şi că tot ce
există este Dumnezeu care se extinde la infinit prin Fiinţele şi Ideile Sale Spirituale.
O dată cu Iluminarea, tu-ţi abandonezi conceptul identităţii tale (falsul simţ al sinelui individual)
Unicului Sine (Dumnezeu), cel care se află dincolo de toate conceptele. Începând din această clipă, viaţa
ta este trăită nu printr-un efort individual, ci prin Graţia lui Dumnezeu. Acesta este centrul tău lăuntric şi
El va prevedea toate nevoile tale omeneşti şi spirituale fără ca tu să ai vreodată grija lor.
Tu eşti Una cu Tatăl (Dumnezeu). Una înseamnă UNUL–nu doi.

Conceptele acoperă Ideile Spirituale.

Atunci când este prezent egoul, oamenii cred în concepte, acesta este hipnotismul universal al
egoului, cel care face nerealul să pară real ca tu să te încrezi în el. Niciodată nerealul nu este şi nici nu a
fost real; el pare doar real cât timp crezi în el. Când cineva îşi ascultă egoul, fiind dirijat de simţuri şi
minte, Ideile Spirituale sunt ascunse sub vălul falselor concepte. Când egoul nu mai este prezent,
străluceşte Adevărul.

Ideile Spirituale anihilează sau transformă conceptele.

Egoul îşi obţine puterea numai de la tine. Credinţa pe care o investeşti în falsele concepte alimentează
egoul cu energie. În clipa în care-ţi retragi credinţa în ego şi în conceptele lui-prin iluminare spirituală sau
Graţie-egoul este pe cale de a fi anihilat total. Acest lucru transformă şi dezvăluie toate conceptele false
din ceea ce ele par (realitate aparentă) în ceea ce ele sunt cu adevărata (aparenţe iluzorii nereale).

O Idee Spirituală odată dezvăluită are puterea de a transforma orice nenorocire în prosperitate
În urmă cu aproape an, am avut o viziune în care nişte oameni rău intenţionaţi dădeau foc
pământului pe care locuiesc; focul pus de ei avea limbi paralele. La început fusesem îngrijorat şi mă
gândisem să chem poliţia, dar dintr-o dată m-am destins. În clipa în care m-am relaxat şi am atins o stare
corectă a minţii, mi s-a revelat printr-o voce interioară că acest pământ era de fapt corpul lui Iisus
Hristos şi că limbile focului erau dârele de sânge de pe corpul său din timpul crucificării. Imediat după
Revelaţia acestei Idei Spirituale, a început ploaia şi a stins focul. Era Înălţarea…
Această viziune demonstrează clar că indiferent cât de rea pare o situaţie, cât de mare este o limitare,
nenorocire, lipsă, boală sau suferinţă, ele apar aşa simţurilor noastre, însă în momentul în care cineva
recunoaşte Ideea Spirituală din spatele evenimentului, singura care are puterea să transforme orice
nenorocire în prosperitate este Ideea Spirituală.

La început este Conştienţa şi conştienţa conştientă întotdeauna vine mai târziu.

Ceea ce apare simţurilor noastre este întotdeauna un concept finit, o aparenţă limitată sau
interpretarea pe care o dă egoul Realităţii, însă niciodată nu este Realitatea însăşi. Când mintea noastră
crede în acest concept, ea creează o lume, o realitate aparentă în afara acestei iluzii care nu este nimic
altceva decât un vis, iar datorită ignoranţei minţii noastre omeneşti, noi considerăm real acest vis. Când
mintea noastră este destinsă, într-o stare de receptivitate sau de ascultare, atunci centrul nostru lăuntric-
Dumnezeul dinăuntrul nostru-exprimă Ideea Spirituală (adică Lumea). Îndată ce există Conştienţa Ideii
Spirituale a lui Dumnezeu, vălul se ridică şi construcţia falsului sistem de credinţe se prăbuşeşte în
întregime. Numai atunci Adevărul ne este revelat conştienţei noastre conştiente, chiar şi reprezentării sale
finite. Acum suntem în stare să vedem lucrurile aşa cum ele sunt, nu numai cu simţurile spirituale, ci şi
cu cele fizice.
În fiecare clipă, poţi recunoaşte cel puţin o Idee Spirituală care este Aspectul Adevărului Tău sau al
Fiinţei tale care este Una cu Dumnezeu. Dacă încă nu eşti în stare să faci asta, fii doar şi lasă-l pe
Dumnezeu să exprime Lumea prin blânda voce dinăuntrul tău.
Ideea Spirituală este o cunoaştere directă, fără niciun intermediar ca mintea, cunoaşterea fără
cunoscător, gânditorul fără cauză, deoarece Tu eşti Una cu Dumnezeu. Tu ştii asta, însă nu ştii cum şi de
ce o ştii. Acest lucru se întâmplă atât din pricina cauzei cât şi a efectului. Dacă te gândeşti la acest lucru
atunci te afli în împărăţia minţii şi ACEASTA nu este Ideea Spirituală, este un concept intelectual. Ideea
Spirituală nu se atinge printr-o gândire serială-este spontană şi instantanee şi nu se atinge nici printr-un
efort deoarece se află dincolo de împărăţia minţii. Ideea Spirituală o revelaţie ce se naşte atunci când te
destinzi în Pura Conştienţă, ea este cunoscută intuitiv şi direct. Îndată ce tu o ştii, ea este o cunoaştere atât
de subtilă încât cunoscătorul şi cunoscutul sunt Una şi nu mai există nicio dualitate.

35
 De exemplu, atunci când eşti conştient de o floare frumoasă, Ideea Spirituală este aceea că există
numai o Pură Conştienţă Impersonală şi că Tu eşti Aceea. Această Cunoaştere Directă te îndepărtează de
mintea dualistică şi te conduce chiar în interiorul Prezenţei lui Dumnezeu, dezvăluindu-ţi Sinele Tău ca
fiind Una cu Dumnezeu.
Ideile Spirituale nu vin nici din creier şi nici din mintea omenească. Ele vin direct din Mintea ta care
se află în Dumnezeu şi nu pot fi uitate. Ideile Spirituale sunt la fel de Eterne pe cât Tu Eşti.
Ideea Spirituală nu este un gând ce vine din mintea ta, este o Revelaţie ce vine din Fiinţa Ta
interioară care este Una cu Dumnezeu. Această Revelaţie este la fel de tăcută ca şi respiraţia. Mintea are
nevoie să stea doar s-o asculte şi s-o cunoască, trebuie să fie absent egoul sau sentimentul unui sine
separat.
Fii receptiv având o atitudine de ascultare a Lumii lui Dumnezeu şi nu-ţi folosi gândirea. Lasă-l pe
Dumnezeu să interpreteze evenimentele în locul tău şi permite-i să-ţi spună Ideea Spirituală. Nu-ţi mai
folosi memoria, evenimentele trebuie le simţi de fiecare dată proaspete.

Nu te agăţa de nimic!
Tu nu poţi avea Libertatea (Împărăţia Cerului) dacă te agăţi chiar şi de cel mai uşor lucru. Tu trebuie
să fii atât de gol încât Gloria lui Dumnezeu să poată străluci prin Tine în fiecare clipă.
„Caută Împărăţia Cerului numai înăuntrul Tău şi orice altceva îţi va fi adăugat ţie.” Caută numai
Ideea Spirituală a lui Dumnezeu, având mintea receptivă, goală şi necunoscătoare şi atunci ţi se va da tot
ce-ţi trebuie la nivel spiritual sau omenesc fără să ceri înainte. Şi chiar aşa se-ntâmplă, pentru că voinţa şi
plăcerea lui Dumnezeu este a-ţi da Împărăţia lui, deoarece Tu şi cu Dumnezeu Una Sunteţi.
În timpul unei experienţe neaşteptate de extracorporalizare am primit o lecţie simplă. Îmi lăsasem
corpul într-o lume şi trecusem într-alta, unde la un moment dat eram pe un vas de croazieră, ca mai apoi
să mă aflu într-o încântătoare companie a unor persoane ce vorbeau engleza şi germana. Dintr-o dată, am
văzut pe podea o mică hârtie pe care am vrut s-o iau cu mine ca o amintire sentimentală, ca atunci când
mă întorceam în corpul meu din cealaltă lume să fi avut o dovadă, dar n-am reuşit…Cât timp ţineam în
mână mica hârtie nu mi se permitea să mă întorc înapoi în lumea de unde venisem, pur şi simplu nu eram
în stare…Refuzasem conştient să fac trecerea dacă nu aveam mâinile goale... În final am lăsat-o m-am
reîntors. Mesajul simbolic a fost: „Dacă vrei să intri în Împărăţia Cerului, nu te agăţa de nimic, de
nimic!”

Adevărata Meditaţie
Simte în tine Prezenţa, eliberează-te de zgomotul mental. Lasă toate gândurile să vină şi să plece fără
să fii de partea vreunuia, fără să te agăţi de vreun gând anume. Atunci când tu eşti atât de receptiv şi de
gol, află că Pacea şi Prezenţa din Tine pe care o simţi este Prezenţa lui Dumnezeu şi Mintea Ta este
Mintea lui Dumnezeu. Viaţa ta va fi trăită de la o Inteligenţă Tăcută necunoscută celor mai mulţi şi vei
avea tot ce-ţi trebuie.

Nu te-mpotrivi diavolului!
Diavolul nu este nimic altceva decât o manifestare iluzorie a credinţei tale în conceptul că eşti separat
de Dumnezeu, este credinţa în două puteri, cu alte cuvinte că mai există o altă putere decât Dumnezeu.
Această credinţă nu este fundamentată pe Realitate, ci pe iluzia simţurilor şi minţii omeneşti bazate pe
ego.
Dacă tu i te-mpotriveşti înseamnă că-i spui minţii că el are putere sau că are substanţă, dându-i astfel
puterea pe care n-o are. Atunci când tu nu i te opui şi-l vezi aşa cum este, adică o iluzie bazată pe
ignoranţă, când te destinzi în Cunoaşterea şi Conştienţa (sau Ideea Spirituală) lui „EU ŞI CU TATĂL
UNA SUNTEM.”atunci diavolul dispare în nimicul din care a apărut şi tu eşti lăsat cu Prezenţa lui
Dumnezeu, cu o Pace ce transcende întreaga înţelegere.

Când accepţi o singură iluzie (sau concept), atunci tu le accepţi pe toate celelalte.
În clipa în care-ţi cauţi Fericirea sau securitatea în afara ta, atunci ai părăsit Realitatea şi ai intrat în
zona conceptelor, care este o lume a visului bazat pe dualitate. În momentul în care foloseşti drept cheie o
singură iluzie, toate celelalte iluzii vor fi acolo aşteptându-te. Nu poţi avea numai o singură iluzie fără să
le ai şi pe celelalte.

Când accepţi o singură Idee Spirituală, atunci tu le accepţi pe toate celelalte.

36
 Chiar dacă înţelegi o singură Idee Spirituală, toate celelalte vor fi cu tine. Dacă vezi Iubirea
Adevărată, atunci vezi că şi Înţelepciunea Divină şi Miracolul Vindecării sunt cu tine. Când accepţi chiar
o singură Idee Spirituală atunci eşti în înţelegere cu Dumnezeu şi-ai întrat în Împărăţia Lui, care se află În
Interiorul Tău. Când părăseşti zona mentală a conceptelor sau a simţurilor fizice (ale separării), Tu intri în
Împărăţia Realităţii bazată pe Unitate, adică Prezenţa şi Conştienţa eliberată de zgomotul mintal. Acolo
vei avea tot ceea ce are Dumnezeu.

Fiinţele sensibile sunt create pentru a se manifesta Ideile Divine.

Înaintea Iluminării Spirituale, pare că iluzia separării (falsul sistem de credinţe) este întărită în spaţiu,
fiinţele sensibile (umane) fiind create de ego.
După Trezire, înţelegem că forma umană sau manifestarea nu este nimic altceva decât modul în care
iau formă Ideile Divine ale lui Dumnezeu, felul în care ele acţionează şi se extind la infinit.

Ne trezim din vis la Realitate şi suferinţa noastră se transformă într-o Sărbătoare Divină.

ARGINTARUL

Să ne aducem aminte de mâinile care ne ţin...

Un grup de femei făcea un studiu al cărţii lui Maleahi din Biblie. Când au ajuns la versetul care spune
„Şi El Se va aşeza să lămurească şi să cureţe argintul.” (Maleahi 3:3) ele au intrat încurcătură,
întrebându-se ce semnificaţie are această afirmaţie raportată la caracterul şi natura lui Dumnezeu.
Una dintre femei se oferi să afle mai mult despre procesul de prelucrare a argintului, urmând să aducă
noutăţile la următoarea întâlnire a grupului.
În acea săptămână, femeia a sunat un argintar cu care a stabilit o întâlnire pentru a-l putea privi în
timpul muncii sale. N-a menţionat nimic despre motivul interesului său ce se afla dincolo de curiozitate.
În timp ce-l privea, argintarul lua câte-o bucată de argint şi-o punea pe foc, explicându-i că pentru a
se arde toate impurităţile, argintul trebuie ţinut în mijlocul focului, unde căldura este cea mai mare.
Femeia gândea că şi Dumnezeu ne ţine într-un asemenea loc încins şi că El este precum un argintar.
La un moment dat însă femeia îl întrebă pe argintar dacă stă în faţa focului pe toată durata prelucrării.
Omul îi răspunse că nu numai stă acolo cu bucata de argint în foc, dar trebuie să fie permanent cu ochii pe
ea, căci dacă ar lăsa-o puţin mai mult, s-ar distruge.
Pentru o clipă femeia tăcu. Apoi îl întrebă pe argintar:
„Cum ştii că argintul este pe deplin prelucrat?”
Argintarul zâmbi şi-i răspunse:
„Oh, este aşa de uşor, atunci când îmi oglindesc chipul în el.”

Dacă astăzi te simţi în mijlocul focului, acolo unde-i căldura cea mai mare, aminteşte-ţi că
Dumnezeu are ochii pe tine!

UN MAESTRU ADEVĂRAT

 Un Maestru al Adevărului este o persoană care, abandonându-se total

Adevărului, îi învaţă şi pe alţii Adevărul.
 Singura ta CASĂ este Adevărul.

Întrebare
Tu ai avut mereu o relaţie specială cu Adevărul?

Răspuns
Cea mai valoroasă relaţie pe care am avut-o vreodată a fost aici în Charlottesville, cu învăţătorul meu
spiritual. A fi una cu ceea ce deja sunt este tot ce s-a aşteptat de la mine. A existat şi încă mai există spaţiu
în care cresc, adânca răbdare şi iubirea necondiţionată.
37
Întrebare
Cine este învăţătorul tău spiritual? Spune-mi…dacă nu te superi, de ce-ţi trebuie un învăţător
spiritual, te învaţă el ca la şcoală? Este el cineva care cunoaşte Adevărul? Despre ce vorbiţi? Iartă-
mi, te rog, indiscreţia!
Eu cred că sunt o sumă de mai mulţi termeni: trecut, un strop de prezent şi multe speranţe
pentru viitor. Oamenii nu au nevoie de religii, de Buda sau de alţii care să le vorbească despre calea
pe care trebuie să meargă…Este bine să ai prieteni, să discuţi cu ei şi să primeşti sfaturi (când tu nu
poţi fi singur), dar să ai pe cineva care „să te călăuzească spre Fiinţa Ta Lăuntrică adevărată”???
Cum poate fi posibil aşa ceva? Aşa cum ai mai spus,, singura persoană care poate ajuta pe cineva să
găsească adevărul în inima sa este cel care trăieşte în Adevăr zi de zi.

Răspuns
Văd din reacţiile tale că ai o problemă cu ghidul. Dacă nu aveai nevoie de el, nu ar mai rămas
întrebări de pus, pentru că tu le pui tocmai pentru că ai nevoie de călăuzire. Nu este deloc rău să ai un
ghid. Un veritabil ghid este Sinele Tău Adevărat.
Problema este că noi nu suntem destul de puternici, dar nici destul de slabi. Ne temem de slăbiciunea
noastră. Tu spui: „Eu pot face asta.”, dar acest „eu” este sursa întregii tale! Crezi cumva că te poţi agăţa
de acest „eu” ca să ieşi din necaz şi să te reîntorci la? Dacă depinzi de el, vechiul „eu” nu te va părăsi
niciodată.
Tu trebuie să fii atât de mic şi de neputincios încât să nu mai depinzi de „eul” cu care obişnuiai să te
identifici şi în acelaşi timp să te simţi bine cu el aşa cum este. Este bine de ştiut că acest „eu” este la fel de
superficial ca orice lucru pe care nu te poţi baza, deci permite-i Adevărului să intre în tine (în Tu cel
Adevărat) şi lasă-l să plece pe vechiul tu.
Acest „eu” trăieşte în gânduri şi sentimente; este tot ce el ştie să facă. Este tot ce el crede că ştie, dar
el nu se cunoaşte decât pe sine şi nu ştie decât tot cu ce intră el în legătură.
Dacă tu cunoşti tot ce este de cunoscut, atunci nu ai nevoie de ghid şi nu mai de pus întrebări. Dacă
punem încă întrebări înseamnă că avem nevoie de îndrumare.
Tu ceri îndrumare pentru că te-ai abandonat în umilinţă şi nefericire. Această blândă abandonare lasă
Adevărul să intre înăuntrul tău. Pe măsură ce spui „eu” sau „eu pot”, Adevărului nu i se permite să intre şi
el aşteaptă. Întotdeauna te poate ajuta cineva care a mers pe cale înaintea ta! Acesta este rolul unui
adevărat învăţător spiritual şi aceasta a fost şi poziţia maestrului meu.
Adevăratul Maestru Spiritual este o manifestare exterioară a Adevărului ce se află înăuntrul tău. El
nu este o persoană, chiar dacă ţie îţi poate apărea ca o persoană. Toţi ce care păţesc pe acest pământ sunt
mai întâi pierduţi într-o iluzie a separării şi din moment ce ei sunt în vis nu pot distruge ce-au făcut.
Nu poţi părăsi visul fără să ai un ghid, pentru că altfel toate strădaniile tale de a ieşi sunt zadarnice şi
ele te cufundă şi mai mult în întuneric. Tu poţi însă să laşi Adevărul să intre în viaţa ta şi să-ţi distrugă
toate iluziile. Adevărul va pătrunde blând şi uneori va lua forma unui maestru exterior. Învăţătorul nu este
întotdeauna necesar, dar atunci când el vine şi dacă este unul veritabil, atunci el nu este altceva decât
Esenţa Ta ce şi se dezvăluie sub o altă formă.
Un maestru adevărat nu-ţi dă căile, tehnicile sau metodele, nu-ţi spune cum să trăieşti ca să găseşti
Adevărul. El te ajută doar să fii conştient de valoarea stării „de gol” sau a celei de tipul „lasă să plece”. El
te va îndruma cu blândeţe ca tu să te întorci spre înăuntrul tău şi să laşi să plece din mintea ta toate
ataşamentele. Deîndată ce te-ai „golit”, ceea ce a rămas este Cine Eşti Tu Cu Adevărat.
Tu cunoşti deja această stare de a fi Adevărat. Da, în teorie tu n-ai nevoie de un maestru. Tu ai avut
mult timp acoperit Adevărul şi ceea ce crezi că eşti a devenit exact ce-ai spus, adică: „o sumă de mai
mulţi termeni: trecut, un strop de prezent şi multe speranţe pentru viitor.”
Deci tu eşti ceea ce gândeşti şi niciodată nu vei fi în stare să distrugi ceea ce eşti prin propriile tale
strădanii. Apoi vine un maestru care-ţi spune să că ceea ce gândeşti sau simţi nu are nicio valoare,
contează numai ceea ce ştii.
Tu ştii că eşti o Fiinţă dincolo de formă, spaţiu şi timp, eliberată de identificări, cu alte cuvinte,
această Fiinţă este absenţa tuturor formelor, ideilor şi identităţilor. Este o Fiinţă care pentru a fi completă
şi fericită nu are nevoie de nimic deoarece integralitatea şi fericirea sunt adevărata ei natură; Ei îi place să
audă acest lucru pentru că ştie că este adevărat.
Un maestru îţi reaminteşte ceea ce tu ştia deja dar ai uitat; el este o blândă manifestare a Adevărului
din Tine. Din clipa în care maestrul te-a întors spre lăuntrul tău, tu nu mai ai nevoie de el.
38
Acum, maestrul meu este prietenul meu. Maestrul meu este Sinele Meu. Nu există nicio separare între cei
doi.
Spuneai că: „singura persoană care poate ajuta pe cineva să găsească adevărul în inima sa este
cel care trăieşte în Adevăr zi de zi.”
Dacă ai ajuns singur la această concluzie înseamnă că nu mai ai nevoie de niciun maestru, pentru că
atunci când trăieşti în ceea ce ştii, el nu-ţi mai este necesar.
Înainte să-ţi descoperi Sinele, vei ajunge poate la concluzia că tot Universul îţi este Călăuză.

Întrebare
Te rog să-mi explici acum mai pe larg ce ai vrut să spui când ai afirmat că: „Învăţătorul nu este
întotdeauna necesar, dar atunci când el vine şi dacă este unul veritabil, atunci el nu este altceva decât
Esenţa Ta ce şi se dezvăluie sub o altă formă.” Am mai auzit asta…dar nu înţeleg această Esenţă.

Răspuns
Esenţa este Spiritul sau Conştiinţa care este Fiinţa Ta Fără Formă ce apare ca forma în care tu pari să
exişti. Este numită Esenţă deoarece Conştiinţa care eşti Tu şi Conştiinţa care sunt Eu este Aceeaşi
Conştiinţă Unică.
Conştiinţa este Impersonală şi Ea este sămânţa tuturor formelor. Nu există forme fără Esenţă.
Metaforic spus, Esenţa este atât ecranul pe care rulează cât şi Lumina care se proiectează pe ecran şi-n
urma mişcării Luminii, iau naştere pe ecran aparenţele.

Întrebare
Ce înseamnă vrei să „ştii că eşti o Fiinţă dincolo de formă, spaţiu şi timp, eliberată de identificări,
cu alte cuvinte, această Fiinţă este absenţa tuturor formelor, ideilor şi identităţilor.” Cine, eu??

Răspuns
Forma ta nu este ceea ce percepi, ci Cel care te percepe pe tine şi întreaga lume din jurul tău. Cel
care-ţi percepe mintea şi corpul este Conştiinţa. Cum ar putea mintea să-ţi perceapă mintea? Trebuie să
existe altceva decât corpul şi mintea care percepe corpul şi mintea.

Întrebare
Tu spuneai că: „Dacă ai ajuns singur la această concluzie înseamnă că nu mai ai nevoie de
niciun maestru, pentru că atunci când trăieşti în ceea ce ştii, el nu-ţi mai este necesar.” Eu ştiu că aş
trebuie să fie, dar este greu să ajungi acolo…există nesiguranţa. Eu sunt ceea ce ştiu că este
adevărat despre mine, însă uneori nu sunt sigur că ceea ce simt este adevărat. Tu ştii?

Răspuns
Foarte bună problema pe care ai pus-o! Aici există taina deschisă! Ceea ce cunoşti este diferit de ceea
ce crezi sau simţi tu. Atunci când îţi întrebi mintea despre ceea ce cunoşti, tu nu obţii decât un gând sau
un sentiment, însă nu gândul sau sentimentul este ceea ce cunoşti, ele sunt pur şi simplu ceea ce gândeşti
sau simţi.
Mintea nu poate cunoaşte. Cunoscătorul este conştiinţa, adică Tu.
Când îţi spun că „Tu eşti o Fiinţă eternă, Una cu Mine şi cu restul Universului.” Îţi place să auzi acest
lucru pentru că tu ştii că este adevărat chiar dacă poate nu-l înţelegi.
Cunoaşterea este o rezonanţă a Fiinţei Tale. Ea este tăcută, mult mai tăcută decât orice gând pe
care-l auzi.
Uneori, corpul tău va fi acţionat fără să se implice gândirea, deoarece Cunoaşterea ta tăcută este cea
care-l conduce. Alte ori, noi acoperim ceea ce cunoaştem în tăcere şi ne consultăm în mod greşit
gândurile şi sentimentele noastre care ne spun ce este adevărat, acţionând în interiorul iluziei – acest lucru
se petrece când mintea devine stăpânul şi tu eşti sclavul.
Când există în străfundul tău un conflict, el este între ceea ce cu cunoşti în tăcere şi este adevărat şi
ceea ce gândeşti şi nu este real. În clipa în care laşi să plece gândul de care te agăţi sau căruia i te
împotriveşti, atunci revii în ceea ce cunoşti şi Te afli în Adevăr.
Această Cunoaştere în Tăcere nu are dualitate. Tu eşti Una cu Ea şi nu mai există nici un
cunoscător al acestei Cunoaşteri, deoarece tu nu o mai percepi ca pe un gând ci doar pentru că este
în tăcere.
39
 Întotdeauna tu ştii ce este real şi ce nu este. Nu este important că-nţelegi printr-un gând ceea ce
cunoşti, dar este foarte important ca atunci când simţi în mintea sau în viaţa ta un conflict să laşi să plece
gândul sau credinţa de care eşti agăţat.
Conflictul este un excelent semn care-ţi spune că ceea ce gândeşti (ce nu este real) se află în opoziţie
cu ceea ce cunoşti (ce este real). Dacă nu te mai lupţi sau nu te mai ataşezi de gând sau credinţă (fiindcă
nu mai crezi în ce-ţi spun ele), atunci Tu te afli înapoi în ceea ce Cunoşti; conflictul a dispărut; visul a
dispărut; iluziile au dispărut; Te afli în Adevăr.
Dacă ştii să foloseşti conflictul ca pe o călăuză şi-l laşi să plece, atunci trăieşti fără efort şi fără
conflict; eşti Una cu ceea ce Cunoşti şi Realitatea este Ceea ce Tu Cunoşti: aceasta este o cale a Fiinţei
Tale de a fi fericită chiar dacă se află în formă sau gânduri, fără să crezi ce-ţi spun ele; nu mai ai probleme
cu vreun gând sau sentiment, le laşi să fie ce ele sunt, adică nişte aparenţe.
Când continui să rămâi în Ceea ce Cunoşti, tot ce vei gândi mai apoi va veni de Acolo şi numai
atunci te vei putea încrede în gândirea ta deoarece ea va veni tot de Acolo şi va Una cu Ceea Ce Tu
Cunoşti, dar mai întâi trebuie să plece falsa credinţă în separare (inima tutore celorlalte false credinţe).
Numai după ce se va întâmpla acest lucru vei putea avea încredere în gândurile şi percepţiile tale, vei şti
că sunt adevărate, ele fiind atinse de Cine Eşti Tu ca Fiinţă şi vei simţi în ele Bucuria şi Reflectarea
Adevăratei Tale Fiinţe. Apoi vei înţelege şi ceea ce cunoşti.
Cunoaşterea este aşadar un flux continuu ce pleacă dinăuntru şi curge în afară, şi nu invers! Dacă-ţi
consulţi mintea despre ceea ce cunoşti, vei afla o minciună. Dacă nu crezi în ceea ce-ţi spune un gând sau
o percepţie că este adevărat, atunci, fără să mai ai nevoie să înţelegi, te afli natural şi fără efort în Ceea ce
Tu Cunoşti.
Ceea ce Tu Cunoşti este o cale a Fiinţei Adevărate şi nu-ţi cere nici un efort să te afli pe ea; tot ce-ţi
trebuie este să abandonezi total credinţa în gânduri şi sentimente. Pentru A Exista nu ai nevoie să faci nici
un efort; Fiinţa care nu depune niciun efort este Cine Eşti Tu Cu Adevărat.

Întrebare
Cine este Maestru Adevărat şi cum îl putem recunoaşte?

Răspuns
Înainte să trec la răspuns, voi da câteva definiţii clare pentru: a te afla Acasă, a fi trezit şi a fi
iluminat.
Tu poţi iubi această lume, poţi aştepta fericirea prin experienţe şi vei fi exact la fel ca această lume,
adică o entitate densă, însă poţi iubi Adevărul, adică centrul lăuntric al Fiinţei Tale, mai mult decât orice
altceva şi aceasta va întâia ta Iubire pe care o vei iubi cu orice preţ, atât de mult încât vei face tot posibilul
ca Adevărul să-şi facă loc în viaţa ta ca mai apoi să fii la fel ca EL şi Una cu El. Acest lucru se întâmplă
când te afli ACASĂ.
A FI ACASĂ înseamnă să laşi să plece tot neadevărul, este o permanentă stare de lăsa totul să plece,
făcând-o fără vreun efort sau conflict. Orice lucru făcut nu va veni din vreo dorinţă ori nevoie, ci el va fi o
uşoară, blândă şi destinsă exprimare a Fiinţei, care este chiar Adevărul.
Dacă faci ceva gândind că în străfundul tău te vei simţi bine şi întregit, atunci există o identitate pe
care o susţii ca neadevărată şi prin urmare tu trăieşti în vis. Acest lucru se petrece atunci când nu te afli
acasă, iar această stare îţi cere multă energie şi ataşament.
Să încercăm acum să clarificăm faptul că nici trezirea şi nici iluminarea nu sunt sfârşitul drumului.
Trezirea sau iluminarea au loc atunci când Adevărul te atinge într-un mod în care „tu ştii că este
Adevărat”, dar ambele sunt experienţe şi prin urmare ele nu sunt eterne. Cel mai important lucru nu
este deci experienţa ci Cunoaşterea în Tăcere pe care ea ţi-o arată.
Această Cunoaştere în Tăcere nu este o experienţă şi tu o ai deja. O experienţă nu poate decât să-
ntărească această Cunoaştere în Tăcere, astfel că tu poţi şi să-nţelegi ceea ce cunoşti; este o integrare a
formei în ceea ce este fără formă.
Este posibil ca cineva care are o astfel de experienţă să se ataşeze de ea şi să construiască în afara ei o
identitate (adică „cineva” care a experimentat „ceva”), cu alte cuvinte, va căuta experienţa şi va fi acoperi
Cunoaşterea pe care i-a dăruit-o experienţa.
Trezirea sau Iluminarea sunt valoroase numai dacă cei care le-au primit în dar au capitulat în faţa a
ceea ce ele le-au dezvăluit, trăind mereu abandonându-se acestei Cunoaşteri în Tăcere. Numai şi numai
atunci ei sunt Acasă, altfel ei sunt nişte învăţători treziţi ce trăiesc în vis spunând minciuni.

40
 Există oameni treziţi dar care nu se află Acasă şi unii care se află Acasă fără să fie treziţi. Este posibil
ca cineva să aibă experienţa trezirii, însă dacă nu se abandonează Cunoaşterii Adevărului că experienţa le-
a fost revelată, ei vor trăi folosind experienţa în scop personal în folosul egoului.
Este posibilă şi situaţia inversă. În această lume există fiinţe care pot să nu fi avut niciodată o
experienţă a trezirii, dar Inima lor nu s-a ataşat vreodată de ceva. Ei sunt Acasă chiar dacă nu înţeleg acest
lucru şi trăiesc în Cunoaşterea Adevărului, fiind Una cu Adevărul fără să-nţeleagă în mod intelectual
acest lucru; ei se află într-o curgere a Fiinţei care nu crede în nicio identitate.
Există mulţi aşa-zişi maeştri care-şi folosesc experienţele lor de trezire pentru a avea o scuză pentru a
obţine ce-şi doresc. Ei nu mai pot avea acces la Adevăr, însă vor folosi şi copia tot ce-au accesat în trecut
în scopul unei priorităţi „spirituale”, adică pentru a obţine avantaje personale prin intermediul cunoaşterii
şi a puterii asupra altora.
Un maestru adevărat nu stăpâneşte Adevărul ci este stăpânit de Adevăr. Un maestru adevărat este
cineva care se află Acasă, capitulând total în faţa a ceea ce cunoaşte ca Adevăr.
Un fals maestru se ataşează de experienţa trezirii şi a iluminării, pe când cel veritabil trăieşte în
Cunoaşterea Tăcută revelată de astfel de experienţe.
Există unii aşa-zişi maeştri care nu rămân Acasă; ei sunt doar învăţători ai Adevărului, învăţăturile
lor fiind numai vorbe frumoase care nu transformă Inima, dând doar impresia minţii că iubeşte conceptele
şi informaţiile.

Un Maestru al Adevărului este cel care-i învaţă pe alţii Adevărul, el însuşi trăind în Adevăr.
Adevărul este CASA TA.

CELE PATRU STĂRI ALE CONŞTIINŢEI

 Atunci când laşi să plece orice reţinere conştientă, Tu eşti deja acasă, Una cu
Adevărul, Aici şi Acum.
 Când eşti Acasă, Iluminarea vine fără să faci vreun efort, dar când cauţi
Iluminarea, tu îţi pierzi Casa.

Întrebare
Este conştienţa o stare a minţii ce face Conştiinţa să fie conştientă de sine?

Răspuns
Da, este o chestiune de definiţie, însă eu aş spune invers. Tu eşti Conştiinţa creată prin Conştienţă
(Fiinţa sau Adevărul). Conştienţa este mereu conştientă de sine-aceasta este Cunoaşterea.
În starea ta adevărată, Conştienţa este Centrul tău lăuntric şi Tu (Conştiinţa) eşti Una cu Conştienţa,
deci nu există nicio diferenţă între două. Tu şi Conştienţa sunteţi Una, adică Infinitul. În Adevăr nu există
deosebiri între el, ele aflându-se în non – dualitate; în această stare naturală, Conştiinţa (Tu) este non-
dualistică, Ea se cunoaşte pe sine fără să existe vreun cunoscător.
Atunci când Tu (Conştiinţa) hotărăşti să părăseşti Conştienţa şi te ascunzi în minte, acolo în minte
eşti conştient într-o stare dualistică de gânduri şi obiecte, fără să conştientizezi Adevărul, Sinele Tău
Adevărat fiind întunecat de sinele tău fictiv („eu”). Acest „eu” este mintea – un sistem de credinţe – în
care se ascunde Conştiinţa (Adevăratul Sine).
Universul este o proiecţie (manifestare) a minţii. Tu (Conştiinţa) te afli acum în minte, în dualitate cu
lumea pe care mintea o percepe; dându-i putere (Adevăr) minţii, mintea devine stăpânul şi tu sclavul ei.
Când laşi să plece identificarea ta cu minte, Tu eşti din nou Una cu creatorul tău – Conştiinţa. Aceasta
este Iluminarea.
În această stare naturală (Iluminarea), tu mai poţi fi încă în minte, dar nu vei mai fi pentru multă
vreme mintea, adică nu te vei mai identifica cu ea.
Tu ai Cunoaşterea atâta timp cât eşti Una cu Conştienţa şi Cunoaşterea nu mai este întunecată de
credinţe (de minte); acum îţi poţi folosi mintea pentru a-ţi extinde Sinele Adevărat, pentru a-ţi vedea
Adevărata Reflectare în El, fără să te mai pierzi în minte (deci tu nu te mai identifici cu mintea!) Astfel,
îţi vei reintegra mintea în Sinele tău şi Tu (Conştiinţa sau Conştienţa) devii Una cu mintea. Acum
Conştiinţa este Întregul şi mintea a devenit servitorul tău, nu ca-nainte când era stăpânul tău!). Atunci
41
când eşti iluminat tu eşti conştient de ceea ce Cunoşti deja, eşti Conştient ca Fiinţă şi mintea nu-ţi mai
este duşman, ea participând la sărbătorirea Eternei Tale Existenţe.

Întrebare
În starea pură, după ce organismul corp – minte dispare, suntem noi numai spaţiu, conştiinţă
pură?

Răspuns
Dacă iluminarea se petrece cât timp te afli în corp, atunci falsele credinţe cu care ai fost identificat
dispar şi Adevărul este dezvăluit într-o clipită; dacă apoi corpul moare, nu este nimic de pierdut. Tu rămâi
ca Pură Conştienţă.
Dacă moare corpul înaintea iluminării, mintea (falsele credinţe) nu moare; chiar dacă ţi-ai părăsit
corpul, tu eşti una cu Conştiinţa, însă datorită identificării tale inconştiente cu mintea (falsele credinţe) n-
o cunoşti totalitate (nu eşti conştient de ea). Apoi, pentru a continua procesul de eliberare şi să
experimenteze Iluminarea, Conştiinţa va trece printr-o altă existenţă corporală (de aici apare conceptul de
reincarnare); pentru a experimenta Iluminarea nu-ţi este necesar corpul, ci sistemul de credinţe pe care-l
reţii inconştient şi care proiectează un alt corp înainte ca el să fie eliberat cât timp eşti în vechiul corp.

Întrebare
Dacă Conştienţa este o stare a minţii, când corpul doarme, eşti tu conştient de sinele tău ca
atunci când te afli în proiecţie astrală?

Răspuns
Aşa cum am mai spus de multe ori până acum, Conştienţa este Adevăratul Tău Centru sau Fiinţa, Ea
nu este o stare a minţii!
Când Tu (Conştiinţa) te afli în somn profund, mintea şi proiecţia ei (lumea) sunt plecate. Cât timp
însă starea de trezire a Conştiinţei s-a identificat cu mintea, atunci când mintea dispare, se pare că o dată
cu ea dispare şi Conştiinţa. Chiar dacă în timpul somnului Centrul lăuntric al Conştiinţei tale este încă
conştient de sine, tu nu-l cunoşti prin intermediul lui „tu” pe care-l foloseşti în mod obişnuit, fiindcă acel
„tu” nu este prezent în timpul somnului; atunci Tu eşti conştient de Sinele Tău Adevărat şi nu de falsul
tău sine (cel identificat cu mintea).
Faptul că nu-ţi aminteşti somnul profund nu înseamnă că nu eşti conştient, tu ştii când te trezeşti că ai
fost în somn. Câtă vreme însă în timpul somnului profund nu a existat nicio minte, nu există nici vreo
amintire despre ceva anume.

Concluzii
1. În timpul stării de necunoaştere tu eşti conştient de lume fără să ai însă conştienţa adevăratei
tale naturi.
2. Când laşi să plece din minte orice reţinere conştientă a vreunui gând, tu eşti conştient de sine,
fără să-nţelegi acest lucru. Tu eşti Acasă. Mai pot exista încă reţineri inconştiente (vechile tale
credinţe care dorm!) ce pot mai târziu să-întunece cunoaşterea Adevăratului Tu.
3. Atunci când Iluminarea este experimentată, toate falsele credinţe sunt eliberate şi nicio clipă
nu-ţi mai este-ntunecată Cunoaşterea adevărului. Mai mult, eşti conştient de ceea ce eşti
conştient, deci poţi experimenta şi-nţelege ceea ce ştii.
4. În timpul somnului profund, tu eşti conştient dar nu în mod conştient.

Să fii Acasă este poate cea mai valoroasă stare a Conştiinţei, căci atunci Iluminarea vine în mod
natural, dar când o cauţi tu-ţi părăseşti Casa!

PUTEREA CONTRA IUBIRII DIVINE

 Tratamentul cu Puterea ta Universală nu vindecă, numai Iubirea Divină vindecă.

 Atunci când Puterea ta Universală nu este folosită, ea se manifestă ca Iubire
Divină.
42
Întrebare
Dacă eu sunt acum şi aici Conştiinţa Universală, de ce nu pot face ca un gând de-al meu să se
transforme într-o realitate momentană (cum ar fi să merg pe apă, să dispar, să fac să apară un
obiect?

Răspuns
Conştiinţa Universală, care este Adevărul Însuşi, nu este interesată să dea energie conceptelor. Atunci
când transformi un gând într-o manifestare, nu-l faci realitate, dai de fapt o realitate aparentă unei iluzii.
Un concept în sine nu este ceva real, este o creaţie limitată şi vremelnică a Eternului Tu. Atunci când
crezi în ceva ce nu este real, tu-i dai propria ta Realitate şi el pentru tine devine real, dar tu însuţi devii
nereal. Intri într-un vis în care şi tu şi întregul conţinut al visului nu sunteţi reali, chiar dacă visul îţi pare
real.
Un vis nu este nimic altceva decât programul sistemelor de credinţe creat atunci când crezi în
conceptul separării, concept care dă naştere cestei lumi. Un exemplu de sistem de credinţe este dat de
Conştiinţa (Tu) care crede total într-un concept cu care se identifică. Deîndată ce te identifici cu ceva ce
nu este real, Tu-ţi părăseşti Fiinţa Lăuntrică (adevărul sau Conştienţa) şi devii un sistem ce există încă în
afara spaţiului şi timpului, la fel de puternic ca mai-nainte, însă cu o singură excepţie: puterea ta va fi
folosită să creeze şi să susţină visul, să facă nerealitatea să pară realitate.
Când însă tu, ca sistem de credinţe, te ataşezi de-un gând şi-l alimentezi cu energie, crescându-i astfel
vibraţiile, gândul poate deveni un obiect care este doar un gând în mintea Conştiinţei. Acest obiect nu este
o realitate ci o întărire a nerealităţii. Prin urmare, când transformi un gând în aşa – zisa „realitate
momentană”, ca de exemplu „mersul pe apă”, i-ai dat putere unui gând care este de fapt o iluzie şi l-ai
făcut să fie pentru tine mai mult decât o realitate, fără însă să schimbi natura iluziei, adică iluzia va fi
întotdeauna o iluzie indiferent de forma pe care o ia.
Când Conştiinţa Universală este Una cu Fiinţa Ta Lăuntrică nu este interesată să dea putere iluziilor.
Un gând nu poate niciodată să devină o realitate pentru că el este întotdeauna nereal. Un gând transformat
într-un obiect este puterea universală greşit folosită, Conştiinţa folosindu-şi puterea să creeze un vis.
Conştiinţa poate face acest lucru, dar Ea lasă-n spate Adevărul sau Conştienţa fără să ştie că a făcut-o. De
exemplu, ştii tu că acest Univers este o creaţia a minţii tale, o proiecţie a tuturor sistemelor de credinţe
bazate pe ego? Ştii că tu ţi-ai creat propriul corp pentru a-ţi întări separarea? Cât timp te afli în vis, tu nu
poţi cunoaşte toate acestea deoarece în vis tu nu ai Conştienţă.
Ataşându-te de-un gând, îl poţi transforma în manifestare (ca de exemplu „mersul pe apă”); există
yogini care-şi exersează puteri de acest gen, dar Fiinţa ta adevărată nu este interesată de aşa ceva. De ce
ţi-ai energia într-un vis? Poţi face visul mai plăcut, mai complex, însă rămâi tot în vis, fapt ce nu te va
ajuta să te trezeşti.
Tu, ca sistem de credinţe, ai toată puterea pe care-ai avut-o şi-nainte, dar ea este folosită în întregime
să susţină visul. Tu, ca gând, nu ai altă putere decât să te transformi în gândul următor, aşa că te poţi ataşa
de orice doreşti. Ca obiect sau corp, tu ai o putere limitată în spaţiu şi timp, dar folosindu-ţi corpul îţi poţi
influenţa percepţiile astfel încât să ai gândul dorit. Niciuna dintre ele nu este o putere adevărată. Mintea
(sistemul de credinţe) nu este putere adevărată, ci doar pare să fie aşa şi ea nu-ţi aduce nici fericirea şi nici
completitudinea.
Puterea Adevărată există atunci când Tu (Conştiinţa) eşti Una cu Fiinţa Lăuntrică, Conştienţa; ea nu
se agaţă niciodată de vreun concept sau gând, ci numai le atinge şi apoi le lasă să plece. Conştienţa nu-şi
va folosi niciodată puterea pe un concept, ci Puterea ei este folosită numai pentru A Exista, fapt ce nu
solicită nicio putere. Conştienţa va atinge conceptele pentru a-şi vedea în ele propria-i reflectare, fără să-şi
piardă Realitatea sau Identitatea Ei Adevărată. Energia este cea a Centrului Tău Lăuntric şi Ea niciodată
nu este folosită să reţină (energie stagnantă) sau să creeze o identitate falsă („eu”), ci pentru a curge, a da
Viaţă, a Realitatea, a integra forma (conceptele) în Ceea Ce Este Fără Formă (Adevărul).
Va exista o energie într-o curgere permanentă şi ea nu va da niciodată putere unui lucru nereal. Când
însă puterea nu este folosită să facă ceva pentru a fi, ea va fi experimentată ca Iubire Divină; această
putere va atinge fiecare formă şi o va reintegra în Sine, înţelegându-se pe Sine şi Infinitatea Sa.
Atunci când te afli în vis şi-ţi foloseşti greşit puterea pentru un gând, atunci tu chiar devii acel gând.
Când te afli în Realitate şi nu-ţi foloseşti Puterea, atunci Ea-ţi permite să devii Una cu acel gând, fără să-ţi
pierzi legătura cu Fiinţa ta Lăuntrică (Adevărul). Reunirea Ta (ca Conştiinţa Fără Formă) cu forma

43
(gândul) îţi permite să Înţelegi Ceea Ce Tu Ştii deja, ca mai apoi să înţelegi că Tu eşti o fiinţă Eternă pe
care o cunoşti dintotdeauna dar pe care mai devreme n-ai înţeles-o.

Întrebare
Eu am înţeles că Fiinţa mea esenţială este Realitatea că nu există o stare sau obiect ce poate fi
experimentat. Atunci de ce este necesar pentru unii să afirme că există o experienţă numită
iluminare totală? Dacă eu sunt ceea sunt, aşa cum sunt...Conştiinţa...este acest fenomen numit
trezire totală sau iluminare totală o experienţă trăită de mecanismul corp-minte, numit corpul lui
Claude? Este un concept sau o realitate cu o manifestare temporară (o experienţă)?

Răspuns
Corpul lui Claude este un alt gând (o percepţie) în mintea ta, ambele fiind concepte în Conştiinţa
Universală, mecanismul corp-minte neputând să experimenteze ceva prin el însuşi. Totuşi Tu (Conştiinţa)
poţi avea astfel de experienţe câtă vreme eşti identificat cu mecanismul corp-minte. Toate experienţele au
loc în Conştiinţă, chiar dacă cele mai multe sunt pământeşti, ca de exemplu gândul sau cele numite
„spirituale” (Trezirea sau Iluminarea).
Atunci când te agăţi în mod conştient de un sistem de credinţă dau de un program, tu munceşti pentru
a crea un fals „eu”. În timp ce faci acest lucru tu ai părăsit Adevărul şi aparentul tău sine separat s-a
desprins de centru, fiinţa ta lăuntrică. Într-un astfel de moment, poţi experimenta un gând sau un
sentiment sau senzaţie, însă cât timp nu ai Conştienţă tu devii ceea ce experimentezi şi experienţa nu-ţi
spune nimic despre Adevărata Ta Fiinţă. Aceste clipe sunt ciclice şi temporare, ele vin şi pleacă căci
egoul are nevoie de combustibil.
Tu vei experimenta starea de „a lăsa să plece” între clipele de reţinere conştientă, Doar Existând, fără
să ai nevoie să faci ceva pentru a fi. Când pleacă orice gând care-ţi vine-n minte, atunci tu eşti Una cu
Centrul tău lăuntric pentru că eşti în rezonanţă cu Adevărul. Ceea ce-ai creat tu însă cât timp te-ai aflat în
starea de reţinere este ca un model vibratoriu deoarece ţi-a înmagazinat energie şi acum există ca o
reţinere subconştientă. Aceste programe pe care le-ai numit în mod inconştient „eu” te împiedică să-ţi
înţelegi Adevărata Fiinţă, chiar dacă tu o cunoşti dintotdeauna fără să fie nevoie de vreo înţelegere anume
(cu excepţia cazului în care tu te ataşezi conştient de vreun program, acoperind astfel această Cunoaştere
prin încrederea pe care ţi-o pui într-un gând sau senzaţie care-ţi spun tocmai pe dos).
Cât timp Tu eşti Una cu Centrul Tău, eşti în stare să atingi un gând sau un corp, să-nţelegi Adevărul
ori să-l experimentezi, însă din cauza reţinerilor tale subconştiente nu vei înţelege în totalitate că eşti Una
cu Adevărul. Această stare este ca o străfulgerare a Trezirii.
Atunci când te afli prin într-un program (sistem de credinţe) însă laşi să plece gândul de care te-ai
agăţat, atunci tu eşti Una cu Adevărul chiar aflându-te în acel program mintal. Acum Adevărul vede
falsitatea programului şi-l eliberează din mintea ta, eliberându-te astfel pe rând de toate programele care
puseseră stăpânire pe tine, Tu întorcându-te înapoi la Starea Ta Originală, aceea de Fiinţă fără nicio
identitate. Când această Fiinţă atinge apoi un concept, Ea poate înţelege şi experimenta ceea ce cunoaşte
deja, că este Una cu Adevărul şi că ceea ce experimentează acum este chiar Iluminarea sau Trezirea
Totală.
Să repetăm: Deja Tu cunoşti Cine Eşti şi acest lucru nu cere vreunui gând să-ţi spună „cine eşti” sau
că „tu eşti conştient”. Tu ştii toate acestea fără să fie nevoie de vreun intermediar. Când capitulezi în faţa
a Ceea ce cunoşti şi nu în faţa a ceea ce gândeşti sau simţi, atunci Tu te afli Acasă şi Eşti Una cu
Adevărul. Apoi, Ceea ce cunoşti atinge un gând sau sentiment, îl integrează înapoi în Sine fără ca el să-şi
piardă adevărat identitate şi Tu devii un cu Forma fără să fii forma. Tu fiind în acelaşi timp Una cu Fiinţa
Ta Lăuntrică, Adevărul sau Conştienţa, după care tu, Conştiinţa, nu mai eşti fragmenta ci eşti UNUL.
Numai atunci eşti în stare să-nţelegi ceea ce cunoşti deja. Aceasta este Iluminarea.
Iluminarea îndepărtează toate minciunile aduse de falsele sistemele de credinţă care-ţi întunecă
cunoaşterea lăuntrică. Mai mult, datorită contactului tău cu forma, iluminarea-ţi permite să experimentezi
ceea ce cunoşti, adică faptul că Tu Eşti O Fiinţă Eternă.
Nu ai nevoie de formă ca tu să ştii cine eşti, tu faci deja acest lucru, dar forma-ţi permite să-nţelegi
ceea ce ştii deja; apoi forma devine ca Tine şi ea este Adevărul. Când însă tu părăseşti Adevărul şi eşti
prins în formă, devii la fel de dens ca şi ea şi-ţi acoperi toată cunoaşterea astfel încât tu şi forma deveniţi
părţi nereale ale visului.
Tu eşti cel care poate face lumea să fie vis sau realitate. Tu eşti cel care are Puterea şi cel care va

44
hotărî cum va fi folosită, pentru a susţine o iluzie şi a crea un vis, ori pentru a extinde Realitatea care este
Iubirea Divină.

Întrebare
Putem transforma un gând într-o realitate momentană după „trezirea totală”?

Răspuns
Am răspuns deja la această întrebare. Prin educarea minţii şi concentrându-ţi energie se poate
transforma gândul într-o realitate momentană, dar cât timp tu eşti în stare să-nţelegi puterea minţii tale, tu
ai dobândit înţelepciunea şi astfel de lucruri nu mai prezintă pentru tine nici un interes. Niciodată nu-ţi vei
folosi puterea pe aşa ceva, ci numai în scopul revelării Adevăratei Puteri care este chiar Iubirea Divină.
Ca Iubire Divină tu ai puterea să eliberezi ce-au reţinut alte fiinţe; le poţi arăta altora Lumina,
Adevărul, că tu şi ele existaţi numai prin virtutea de A Fi şi le poţi transmite să iubească Adevărul mai
mult decât propriile lor vise, eliberându-se de ataşamentele faţă de vechile lor credinţe, programe, iluzii şi
faţă de falsul lor sine.
Trăind Adevărul, Tu ajuţi toate fiinţele să devină aidoma Ţie. Aceasta este Unica Vindecare şi Ea
este Definitivă.

INTERPRETAREA VISELOR

 Visele sunt oglinzile psihicului, ele ne călăuzesc treptat spre Adevărul de dincolo.
 Această viaţă, aşa cum o ştim noi, este un foarte lung vis în care ne-am visat treji.

Întrebare
Încep cu premiza că toate visele vin să ne ajute şi să ne arate următorul nivel; ele sunt ca
şoaptele subconştientului. Eu cred că toţi oamenii în visele lor sunt înfăţişări ale propriului sine,
reprezentări ale acelei părţi a sinelui lor cu care ei se identifică ca persoană. De curând am visat
ceva despre moartea bunicii mele. Ştiind ce cunosc despre sinele meu şi unde mă aflu acum, simt că
aceasta este o reprezentare a nevoii ca „partea sinelui meu identificată cu bunica” să moară. Bunica
mea vedea numai ce ea dorea să vadă; era un suflet bun, o persoană generoasă; ea a ales să nu vadă
oamenii şi lucrurile aşa cum erau ele cu adevărat. Eu pot vedea acest lucru în sinele meu şi cred că
el este în necaz, împiedicându-mi progresul. Cred că am refuzat să-mi văd locul de muncă şi
oamenii de acolo aşa cum erau ei cu adevărat şi simt că acest lucru s-a întâmplat şi continuă să se
întâmple, fiind o grea lecţie pentru mine. Sunt gata să opresc acest lucru şi cred că şi subconştientul
meu este gata s-o facă.

Răspuns
Sunt total de acord. Şi eu văd visele ca pe o călăuză ce ne dezvăluie straturile minţii subconştiente,
permiţând vindecarea minţii individuale. Totuşi, am mai observat în vise un alt element care nu este
individual şi care poartă semnătura universală. Visul se manifestă ca spaţiu şi timp transcendental. Am
avut unele vise ce-au prezis cu mare precizie viitorul, fără să fie doar o coincidenţă şi fără ca ele să fie în
legătură cu personalitatea mea. Am mai observat că astfel de vise se manifestă numai după ce mintea
subconştientă este relativ vindecată, astfel încât Mintea Colectivă Universală din spatele ei să poată fi
etalată.
Am înţeles că de fapt noi suntem ghidaţi mai mult în vise decât în starea de veghe şi acest lucru se
întâmplă datorită faptului că mintea noastră este mai liniştită în somn şi atunci ea nu se identifică cu
gândurile. Neîncetata gândire din starea de veghe, ataşamentul faţă de trecut şi de viitor, precum şi
identificarea cu sentimentul că obiectele ascund acelaşi ghid ca-n starea de veghe, toate sunt la fel şi-n
timpul viselor. Eu simt că visele curăţă şi filtrează impurităţile minţii (ideile condiţionate şi preconcepute)
şi că mintea-şi poate găsi liniştea, permiţându-i astfel ghidului să se extindă şi să continue să lucreze în
timpul stării de veghe. Atunci când acest lucru se întâmplă, deosebirea dintre starea de vis şi cea de veghe
devine mai mică decât este aparent şi într-un fel cele două stări fuzionează. (Punctul principal este că
orice tip de călăuzire, fie subconştientă sau universală, necesită o minte liniştită şi goală; această stare
apare în somn prin intermediul viselor, dar ea ar putea surveni destul de uşor şi-n starea de veghe.)
45
 Noi ştim că visele nu sunt limitate la nivel subconştient pentru că mintea individuală nu este total
vindecată cât timp nu este unită cu Divinul (Mintea Universală sau Mintea Unică). Prin urmare,
călăuzirea nu este definitivă şi completă până când nu are loc această vindecare totală (ca în Minţii
Cristice).
Şi psihologia tradiţională lucrează cu visele ca parte a metodei psihoterapeutice, încercând să
stabilească o sănătate a egoului. Sinele separat (sau egoul bazat pe sine) nu poate fi niciodată însănătoşit
deoarece baza lui este credinţa în separare, limitare şi moarte şi urmarea identificării minţii cu acest sine
limitat conduce la căutarea Iubirii. Când Iubirea vine însă din afară, ea va fi mereu condiţionată şi
nesatisfăcătoare, are dorinţe, teamă, nelinişte, stres şi conduce la un mediul prielnic bolii.
Părerea mea este că visele prezintă şi instrumentele care ne vor permite să ne înţelegem Adevărata
Noastră Natură (nu cine credem noi că suntem) şi să experimentăm Cine Suntem Noi Cu Adevărat, adică
Divinul. În acest sens, visele ne călăuzesc spre Conexiune, Unitate şi Viaţă Eternă, în timp ce egoul din
starea de veghe ne împinge spre separare, suferinţă şi moarte.
Pentru a-mi înţelege starea minţii şi pentru a avea pătrunderea psihologică în interiorul Adevăratului
şi Transcendentalului meu Sine, am lucrat la interpretarea viselor foarte mulţi ani. Am înţeles că există
numai O SINGURĂ MINTE şi O SINGURĂ INIMĂ şi că atunci când tu te afli în acel spaţiu lăuntric şi
eu mă aflu tot acolo deoarece EXISTĂ NUMAI O DINGURĂ FIINŢĂ. Spiritul Meu recunoaşte ca într-o
oglindă Spiritul Tău; nu există decât UN SINGUR ADEVĂR/SINE care este atât tu, eu cât şi întregul
Univers.
Modul în care văd acum visele este dincolo de orice nevoie de interpretare a lor şi când spun acest
lucru nu vreau să las impresia că am descoperit ceva greşit în legătură cu interpretarea lor. Mai mult,
există două puncte foarte importante de atins:
1. Atunci când mintea noastră individuală devine „cel care interpretează” visele, probabilitate
de a greşi este mai mare deoarece mintea are o perspectivă foarte limitată asupra Realităţii.
Întotdeauna este mai bine să cedăm interpretarea viselor Ghidului Nostru Interior (Spirit,
Dumnezeu sau Mintea Unică) care vede lucrurile dintr-o perspectivă infinită El ne poate dezvălui
Adevărul nelimitat. În plus, în clipa în care cineva devine „interpretul” visului său, el s-a aşezat în
spatele subiectului/obiectului dualităţii şi deci s-a limitat aparent.
Am încetat de curând să-mi mai interpretez visele şi i-am cerut Spiritului să-mi dezvăluie
înţelesul lor în timpul stării de veghe. „Dragul meu Ghid, spune-mi ce înseamnă cu adevărat acest
vis?”-întreb eu şi apoi el face legătura cu întreaga mea preocupare referitoare la acest lucru. Acest
tip de cedare în orice aspect al vieţii noastre (chiar în realizarea planurilor de viitor sau în alegerea
unei căi) este alinierea cu Adevărul Final. Totul se află sub Controlul Divin şi în Ordinea Divină şi
planurile sau acţiunile „personale” au numai rezultate foarte limitate. Această lungă alergare ne
conduce spre recunoaşterea şi integrarea noastră în Sinele Nostru Universal–Divinul Nostru sau
Natura Cristică.

2. Am mai înţeles că visele nu numai ne ghidează spre stările psihologice şi evenimentele fizice
din timpul stării de veghe, ci ele ne spun (ce poate este mult mai important) că ceea ce numim noi
stare de veghe este doar o parte dintr-un Mare Vis Cosmic în care noi am visat că suntem treji.
Pentru a-l deosebi de visul din starea de somn, să-l numim „vis trăit”.
Acest „vis trăit” este la fel ca visul din somn; tot ce vedem în jur (întâmplări, oamenii) sunt
creaţii, proiecţii şi reflectări ale Minţii noastre. Chiar şi Fizica cuantică a ajuns la aceeaşi
concluzie surprinzătoare, deşi mulţi savanţi ezită încă să admită acest lucru. Prin urmare,
Universul, aşa cum îl percepem noi (cu oameni şi evenimente) este propria noastră Creaţie,
Creaţia Minţii noastre. Singurul mod de a schimba ceva în afară (în proiecţie) este prin schimbarea
conţinutului minţii noastre (proiectorul).
Poate că cineva se-ntreabă „Cum ar putea fi posibil ca Universul să fie propria mea Creaţie? Nu
vedem noi că afară există aceleaşi lucruri?”
Răspunsul este: „Da, există suprapuneri între Universul tău şi Universul meu, însă nu din cauză
că Universul are în exterior o realitate obiectivă, ci numai din cauza esenţei sale (care se află la
rădăcina dualităţii); noi împărţim de fapt aceeaşi Minte, Mintea Unică sau Mintea Divină.”
Cu alte cuvinte, Universul apare ca un vis în Mintea Noastră Adevărată în care ne-am
identificat greşit cu un caracter (corpul) şi-am uitat adevărata noastră natură, şi anume că noi
suntem Creatorul Universului nostru şi că Noi Suntem Unul.

46
 Atunci când recunoaştem că Noi Suntem Unul am şi început să vedem lucrurile prin ochii Divinului
(Dumnezeu) şi recunoaştem că orice se află „în exterior” este propria noastră reflectare, este Creaţia
noastră. Astfel, Iubirea Divină se dezvăluie pe sine ca fiind noi şi în această Iubire singura
Adevărată, Eu sunt Tu şi întregul Univers este corpul meu. Toate acestea pot fi experimentate fără
niciun efort. Aceasta este puterea Adevărului, capacitatea Sa de a se dezvălui spontan.
Ştiind că în final toate visele ne conduc la Trezire şi că Viaţa (aşa cum o ştim noi) nu este o excepţie
a acestei reguli, ci doar un alt vis din care ne vom trezi, noi devenim liniştiţi. Această trezire se produce
acum şi aici.
Se pune acum întrebarea: „Cine este cel care visează acest vis trăit pe care-l numim Univers?” sau
„Cine este ultimul visător al viselor, care-i visează şi pe visătorii tuturor viselor?”
Cu siguranţă că nu ne va mulţumi niciun răspuns intelectual ci dor Răspunsul Trăit în care Viaţa
noastră va deveni Răspunsul.

Întrebare
În vise am numeroase case, care cred că mă reprezintă în diferite etape. Cred că-mi apare câte-
o casă în fiecare lună, în funcţia de cum mă simt. Sunt case din cărămidă, de lemn, fundaţii ce se
prăbuşesc, duşumele ce se despică. Am avut de curând visele cu case vechi, cu dulapuri şi closete
îmbâcsite. Întotdeauna văd dormitorul şi doresc să privesc pe fereastra lui. Mă scol cu un sentiment
nostalgic, dorind să petrec mai mult timp acolo în casă.

Răspuns
Este minunat. Semnificaţia este una profundă şi foarte nobilă. Sunt cu totul de acord cu tine, da,
casele reprezintă diferite etape psihologice; în plus, poate ai observat că ele indică şi evoluţia spirituală a
unei persoane. Casa din vis este simbolică pentru locul unde „locuim” la un moment dat, ne arată cu ce ne
identificăm noi în primul rând. (Uneori poate apărea o maşină în locul casei, dar se referă la acelaşi
lucru.)
Fiecare interpretare este individuală, de aceea este bine să-i cerem Ghidului nostru lăuntric s-o facă
pentru noi, ca ea să fie cea mai relevantă pentru momentul respectiv. Cercetând semnificaţia caselor
apărute în vis, călăuzit de Spirit, iată ce interpretarea mi-a fost revelată.
Atunci când casa este oarecum nouă, între tine şi restul Universului există un sentiment de separare
datorită puternicei tale identificări cu corpul; egoul este în schimbare şi acţiunile tale sunt mai mult
mecanice, dictate de condiţionările trecute; libertatea este minimă sau chiar lipseşte total.
Deşi simţi că te afli în interiorul casei, ea nu-ţi dă un sentiment plăcut, ci există un disconfort, o boală
asociată cu casa şi care te va obliga să ieşi…dar toate eforturile tale sunt sortite eşecului. Acest tip de casă
este închisoarea noastră mentală, o manifestare a vechilor şi falselor noastre sisteme de credinţă care ne-
au întemniţat într-o situaţie fără scăpare. Casa se poate prăbuşi sau chiar scinda, dar nu există nicio
scăpare (fundaţia şi întreaga casă sunt fictive). Această locuinţă reprezintă gândurile noastre care nu sunt
reale, însă le considerăm reale. Acţionând pe baza acestei false premize, ne luptăm cu gândurile sau
încercăm să le îndepărtăm, dar ele au fost dintotdeauna ireale. Orice efort făcut pentru a le demola nu
duce decât la întărirea punctului nostru de plecare, adică sistemul iniţial de credinţă, care este unul fals, ca
şi când ne-am lupta cu un şarpe dar el de fapt este o funie pe un nisip mişcător. Toate eforturile numai vor
înrăutăţi lucrurile.
Singura cale ce ne conduce la eliberarea din acest tip de supunere este aceea de a o vedea aşa cum
este ea: o iluzie, un fals sistem de credinţă şi SĂ DEVENIM CONŞTIENŢI de iluzie fără alte analize
suplimentare şi fără implicarea gândirii personale. Această iluzie este cu siguranţă egoul care ne spune că
noi suntem o entitate separată (corpul sau sufletul) şi din nefericire noi credem demult că aşa este. În clipa
în care egoul este văzut ca ceea ce este el cu adevărat, adică o iluzie căreia-i dăm putere, atunci dispare
pentru totdeauna din Universul nostru, pentru că ceea ce nu este necesar, nu poate rămâne.
Să ne aruncăm o privire spre Adevărul Existenţei Noastre şi vedem că atunci când Conştienţa noastră
este modificată, ea începe să se extindă. Casele din vis ne pot apărea acum chiar străvechi; în ciuda
acestui fapt, vom avea un sentiment de uşoară bunăstare, un sentiment „de a fi acasă” pentru prima dată.
Putem începe să privim pe fereastră, este aşa de multă Lumină…chiar promisiunea Adevăratei Noastre
Libertăţi.
Aceste case sunt foarte vechi pentru că ele ne arată Adevărata Noastră Natură din afara timpului,
Nemurirea Fiinţei Noastre şi Măreţia Esenţei Noastre. Natural, am dori să petrecem mai mult timp în
dormitor, acolo este locul unde mintea este liniştită şi în tăcere experimentăm profund Adevărul
47
Unităţii şi Completitudinea. Aceasta este promisiunea păcii absolute şi a fericirii de care ne era dor de la
naşterea noastră fizică, dar pe care am căutat-o în locuri greşite, mai degrabă în afara noastră decât
înăuntru, în Inima Noastră Spirituală. Odată ce am înţeles acest lucru, cine mai doreşte să meargă aiurea?!
Aceasta explică de ce ne simţim atât de nostalgici faţă de această supunere chiar în timpul stării de veghe.
Minţile noastre sunt încă active, pline cu gânduri, dar nu mai este pentru mult timp un impediment
pentru Pacea Noastră (aşa cum o aşteptăm în Inima Fiinţei Universale). Inima Noastră, plină de Iubirea
Divină, se găseşte acum în prim plan şi înlocuieşte ceea ce era înainte, adică gândirea minţii care se
retrage inevitabil în mediu reprezentat de locurile îmbâcsite din vis (care şi-au pierdut puterea de a ne
întemniţa în închisoarea mentală creată de ego).
Acum există numai un singur vis ce-aşteaptă să ne trezim din toate visele dormite sau trăite. Noi ne
putem visa într-o casă veche, însă aflându-ne într-o afinitate cu totul din jur, astfel încât am putea simţi că
nu suntem doar persoana din casă, ci şi casa şi tot ceea ce ne înconjoară. Noi înţelegem Cine Suntem Cu
Adevărat, astfel încât mintea noastră fuzionează cu mintea lui Dumnezeu, redându-ne Adevărata Noastră
Natură. Recunoaştem şi ne reamintim Eternitatea, iar temerile şi credinţa noastră în moarte ne părăsesc
pentru totdeauna. Stările distincte pe care le trăiam înainte (trezire, visarea şi somn) se amestecă fără să
mai existe vreo graniţă între ele, pierzându-se într-o continuă şi eternă stare a Trezirii.
Viaţa noastră este acum o sărbătoare prin care Dumnezeu îşi extinde Infinita Creativitate şi
acesta este sfârşitul tuturor viselor.

A înţelege Natura Noastră este cel mai înalt şi adevărat serviciu pe care ni-l facem nouă înşine
şi întregii Umanităţi, deoarece atunci când suntem treziţi, întreaga Lume se trezeşte odată cu noi.
De aici încolo trăim cu bună ştiinţă de pe poziţia că nu suntem limitaţi de un corp sau de un suflet
individual, ci Noi Suntem Una cu Unul (Adevărul Fără Nume) unde nu există niciun altul.

BAZELE SPIRITUALITĂŢII

 Acest material este extras din cartea scrisă de Bedri C. Cetin „ENERGIA
UNIVERSALĂ-O cercetare sistematică şi ştiinţifică” (Capitolul 30)

„Tot ce există este Sursa sau Dumnezeu şi nu există nimic altceva decât Sursa”. „Sursa este Una
singură”. Când aceste afirmaţii sunt perfect înţelese, în minte nu au mai rămas întrebări, dar pe cât de
simplu sună, pe atât de profunde şi nefamiliare sunt pentru cei mai mulţi înţelesul şi explicaţiile lor.
Atunci când privim în jur, vedem diversitate, multitudine. Pare că întreg Universul este format dintr-
un număr infinit de entităţi, toate obiecte cu substanţă şi aparenţă diferită. Nu vedem nicio existenţă
identică cu alta, întotdeauna există diferenţe-uneori chiar foarte subtile. Tot ce există este unic şi distinct
(nici două amprente nu sunt la fel). Totul-aproape întreaga materie-pare foarte solid. Vedem graniţe,
observăm separaţia. Există un sens al lui „eu” sau „eu am un corp, corpul meu”, ce pare a fi separat de
celelalte corpuri şi de restul Universului. Există senzaţia existenţei subiectului, în timp ce orice altceva
pare a fi obiect. Există senzaţia creatorului-de exemplu „eu fac asta, am făcut asta sau tu ai făcut…”, care
întăreşte sentimentul că fiecare dintre noi este o entitate autonomă ce poate face lucruri independente faţă
de rest sau faţă de Univers. Avem senzaţia că deţinem controlul asupra emoţiilor sau a acţiunilor noastre,
simţim că avem liber arbitru.
Dacă acest lucru este chiar adevărat, atunci de ce originalul nostru pretinde că: „Tot ce există este o
singură Sursă sau Dumnezeu şi nu există nimic altceva decât Sursa”? Pare a fi ilogic sau doar o teorie
intelectuală inventată pentru confortul căutătorilor spirituali. Cum poate exista numai Sursa şi apoi în
acelaşi timp cum pot exista toate aceste diversităţi şi separarea pe care o observăm? Afirmaţia noastră
originală pare să contrazică faptele evidente şi experienţele noastre clasice, deoarece noi nu spunem că
totul provine din aceeaşi Sursă, ci spunem „Totul este Sursa”. Aceasta este o afirmaţie foarte puternică, în
aparentă contradicţie cu experienţele noastre zilnice referitoare la Adevăr.
În cele ce vor urma, vom vedea că afirmaţia „Totul este Sursa Unică sau Dumnezeu.” este de fapt
compatibilă cu toate experienţele noastre şi nu numai atât, vom descoperi că acesta este Adevărul
Fundamental. Vom afla că tot ce am vorbit până acum despre Adevăr este numai un adevăr relativ, dar
100% în concordanţă cu acest Adevăr Unic: „Totul este Sursa”. Mai mult, vom putea înţelege că toate
acţiunile despre care spunem că sunt ale noastre sunt de fapt acţiunile Sursei Unice şi toate acestea le vom
48
putea dovedi folosind noi şi senzaţionale descoperiri din Fizica Modernă (prezentate în ultimul
comentariu ştiinţific). În continuare vom dezvălui ce este Sursa.
Să descriem acum pas cu pas cum Sursa Unică se poate exprima în diverse manifestări, deci cum
Unitatea şi Simplitatea pot conduce la o astfel de Complexitate.
Sursa (Absolutul, Dumnezeu sau Adevărul) se află într-o continuă mişcare. Ea vibrează precum
expansiunile şi contracţiile continue, vibraţiile Ei fiind constituite dintr-un spectru larg, de la jos la înalt,
precum valurile oceanului care au diverse înălţimi. Universul este aceasta Sursă în mişcare şi nimic
altceva, el este pur şi simplu Sursa vibrând cu frecvenţe diferite. Fiecare lucru din jurul nostru este o
vibraţie (frecvenţă) diferită a aceleiaşi Surse, iar totul pare diferit numai datorită faptului că cele cinci
simţuri ale noastre sau conştiinţa percep în mod diferit vibraţiile Sursei. Cele mai multe lucruri par solide
deoarece anumite vibraţii creează forţe electromagnetice ce dau falsa senzaţie de soliditate. Conştiinţa
noastră fiind limitată, ea nu poate vedea Adevărul, ci vede Adevărul numai aşa cum îi apare ei, însă
aparenţa nu este întreaga Realitate, ci este numai o aparenţă a Realităţii. Conştiinţa nu este conştientă de
acest lucru, ia aparenţa ca Adevăr Unic şi creează o iluzie. Din nefericire, înţelegerea şi experienţa noastră
privitoare la Univers şi la Adevăr se bazează pe iluzia creată de simţurile noastre (sau conştiinţă).
Să ne imaginăm Sursa ca un mare ocean. Oceanul se află în mişcare şi când el se mişcă se formează
valuri. Valurile urcă şi coboară la diferite înălţimi-asemănător vibraţiilor Sursei. Atunci când cineva
priveşte din exterior oceanul el vede numai o suprafaţă limitată şi fiecare val îi pare foarte solid, el vede
valuri distincte ca şi cum fiecare val este ceva diferit, cu o formă unică. Să presupunem-de dragul
argumentaţiei-că observatorul nu a mai văzut niciodată apa sau oceanul şi că nu poate observa totalitatea
şi integralitatea oceanului şi nici că totul este apă. El vede valuri distincte, diferite şi separate unul de altul
şi crede că fiecare val acţionează şi se mişcă independent. Nu va înţelege că oceanul este cel care se mişcă
cu ajutorul valurilor sale şi că valurile nu sunt nimic altceva decât o manifestare a oceanului-o aparenţă de
suprafaţă.
Conştiinţa sau simţurile noastre se găsesc în aceeaşi poziţie cu persoana care observă de la distanţă
oceanul şi pierde unitatea şi integralitatea acestuia, observând diferite forme ale valurilor (entităţi). În
mod similar, atunci când simţurile noastre privesc Universul ele văd fiecare persoană, obiect sau entitate
foarte diferită, separată şi solidă. Simţurile noastre nu înţeleg că în esenţă aceasta este o iluzie autocreată.
Fiecare persoană şi fiecare lucru sunt doar diferite vibraţii ale Sursei Unice pe care Ea le creează în
mişcare. Universul este manifestarea Sursei Unice.
Totul este vibraţie (precum frecvenţele notelor muzicale) şi vibraţia pare solidă numai simţurilor
noastre. Orice lucru apare diferit şi separat numai la suprafaţă, deşi în esenţă totul este interconectat, fără
graniţe, într-o completă Unitate şi Integralitate. Tot ce vedem este aparenţa Sursei aşa cum Ea Însăşi se
arată simţurilor noastre, însă Adevărul nu este limitat doar la aparenţă, Adevărul este că „Tot ce există
este Sursa Unică. ”- aşa cum fiecare val nu este nimic altceva decât apă sau ocean.
Sursa şi Sursa în mişcare nu sunt două lucruri diferite, astfel că Universul creat de Sursa în mişcare
este Însăşi Sursa. Fiecare fiinţă vie sau obiect este în esenţă Sursa sau Dumnezeu travestit, deoarece tot ce
există sunt vibraţiile Sursei, iar vibraţiile şi Sursa nu sunt două lucruri diferite, ci numai UNUL.
Aceasta este minunata nondualitate din Univers care spune că Universul este Sursa în mişcare, dar
spune şi că „Sursa în mişcare” este chiar Sursa (nu două lucruri diferite), astfel încât Universul nu este
nimic altceva decât Sursa. Totul este Sursa sau Dumnezeu şi nu există nimic altceva decât Sursa sau
Dumnezeu. Este atât de frumos şi aceasta nu este filozofie, nu este doar teorie, este chiar Adevărul
Fundamental.
Imaginaţi-vă un telescop îndreptat spre o stea foarte îndepărtată. El nu ne va arăta steaua, ci un punct
de lumină. Bineînţeles că steaua nu este o pată de lumină, dar ea va părea astfel celui care foloseşte
telescopul datorită limitărilor sale. Conştiinţa noastră, inclusiv cele cinci simţuri-ca şi telescopul de mai
înainte-este numai un instrument ce ne ajută să observăm şi să dăm un sens Universului. Totuşi, conştiinţa
fiind limitată, ea limitează Adevărul pe care încercăm să-l vedem sau să-l cunoaştem, dar nu numai atât,
ea crede că Adevărul este aşa cum îi apare ei şi creează o iluzie a Adevărului, creează soliditatea aparentă,
diversitate şi separare, creează sensul universului fizic.
Să vedem acum ce este conştiinţa şi de ce este ea aşa de limitată. Conştiinţa este un produs al
milioanelor de ani de evoluţie, o proprietate ce rezultă din munca în colectivă a celulelor creierului
(neuronii) şi este unul din cele mai complexe lucruri din natură, dar în ciuda complexităţii sale ea este
totuşi limitată. Conştiinţa poate fi definită ca fiind capacitatea creierului de a percepe atât stimulii interni
(gânduri, emoţii, senzaţii) cât şi stimulii externi (informaţii din mediu ce intră prin cele cinci simţuri), dar
şi capacitatea de a da naştere unui răspuns-un gând urmat de o acţiune.
49
 Conştiinţa este un fenomen vital căci permite vieţii să se desfăşoare aşa cum o ştim noi, dă naştere
relaţiilor interumane şi un înţeles vieţii. Ea ne permite să fim conştienţi de noi înşine, de ceilalţi şi de
mediul înconjurător. Mai mult, din cauza capacităţii sale de a focaliza sau concentra, conştiinţa ne permite
să direcţionăm Energia Universală pentru beneficiul vital al corpului-aşa cum am văzut mai înainte. În
ciuda tuturor avantajelor, trebuie să ne amintim că atunci când conştiinţa experimentează şi cunoaşte
Adevărul ea este limitată, adică este doar o unealtă. Dar de ce este conştiinţa limitată?
Conştiinţa este creată la energii foarte joase, în partea inferioară a spectrului de vibraţii, este o
proprietate a Sursei ce apare datorită vibraţiilor sale joase. Această proprietate a Sursei dă naştere
complexităţii conştiinţei, care fiind alcătuită din vibraţii joase este limitată şi poate simţi numai alte
vibraţii joase percepute ca materie. Atunci când proprietatea (sau aspectul) Sursei apare în forma
conştiinţei, în acelaşi timp apar soliditatea şi materia. Exemplul aisbergului explică cel mai bine acest
lucru. Să ne imaginăm un aisberg pe mare; el pare solid (gheaţă) deoarece sursa sa, adică apa, se
manifestă la temperaturi joase sub formă de gheaţă. Acum-de dragul argumentaţiei-să ne imaginăm unele
simţuri dezvoltate în vârful aisbergului şi cum ele observă aisbergul (propriul corp) şi alte aisberguri
pentru a înţelege „ceea ce este”. Câtă vreme simţurile aisbergului sunt realizate tot din apă la joasă
temperatură-adică gheaţă-nu contează ce observă ele pentru că nu vor reuşi să înţeleagă că totul este apă
şi vor considera aparenţa apei ca gheaţă. Aceasta este exact poziţia conştiinţei. Complexitatea conştiinţei
nu-i va permite să perceapă simplitatea Sursei sale, dar fiind superficială ea poate percepe şi înţelege
numai suprafaţa Adevărului şi nu poate cunoaşte Adevărul-Sursa.
Deci, sunt materia şi separaţia reale? Cu alte cuvinte, simţurile corpurilor noastre fiind separate sunt
ele adevărate? Răspunsul este surprinzător: da şi nu. Deşi sună paradoxal, nu este aşa. Este da, pentru că
simţul separării nu poate fi considerat separat de Sursă. Tot ce există este Sursa-deci chiar şi simţul
separării. Sursa există în tot-în mod natural şi în conştiinţă şi în simţul separării-deci separarea este o
realitate. Pe de altă parte, răspunsul este „nu” pentru că el pretinde că separarea este o realitate
independentă, dar nu este aşa, aceasta este o iluzie. Separarea (sau sesizarea ei) nu este o realitate
independentă de Sursa sa, deci nu este reală, ea este o iluzie. Simţul separării este dependent de Sursă, în
timp ce Sursa nu este dependentă de nimic altceva, Ea doar este. Separarea este o proprietate a Sursei,
care la rândul ei are alte proprietăţi şi multe nivele profunde de existenţă-ca de exemplu starea de
conexiune, integralitatea, nemărginirea. Aşadar, separarea este o realitate, dar nu este însă
REALITATEA, ea este una din realităţile ce apar la diferite nivele, este un nivel jos (sau numai de
suprafaţă) al Realităţii, un Adevăr relativ. A crede că aceasta este Realitatea (sau singura Realitate) este o
iluzie. Din nefericire, înţelegerea noastră asupra lucrurilor din Univers se bazează în întregime pe această
iluzie, pentru că ne percepem pe noi înşine separaţi de restul Universului.
Să privim cum Sursa apare simultan în diferite nivele (ierarhice) ale Realităţii. Începem cu afirmaţia:
„Sursa este Unică, Ea este o stare a Unităţii şi Unicităţii.” (Cititorul trebuie să înţeleagă că acesta este un
concept folosit ca indicator al Adevărului. Conceptele nu sunt ele însele Adevărul. În realitate, Adevărul
sau Sursa nu poate fi cunoscut. El poate fi numai simţit printr-o percepţie directă că „El este”. Sursa nu
poate fi cunoscută căci orice cunoaştere presupune un învăţător şi ceva de învăţat. Pentru a cunoaşte ceva
trebuie să te detaşezi de ceea ce vrei să cunoşti, însă tu eşti Sursa şi nu te poţi separa de Ea pentru a o
cunoaşte, deci Sursa nu poate fi cunoscută. Ea doar este şi Tu eşti Aceea.)
Faptul că Sursa este Una şi că totul nu este nimic altceva decât Sursa sau diversele Ei manifestări este
Adevărul fundamental (la cel mai profund nivel). La cel mai înalt nivel al ierarhiei (sau cel mai jos nivel
al Realităţii) Sursa se mişcă şi vibrează cu frecvenţe diferite. Chiar dacă fiecare vibraţie a Ei ne apare ca
materie separată şi depărtată în spaţiu, toate vibraţiile Sursei formează un mare Câmp Universal fără
graniţe şi separări-există o stare totală de conexiune şi integralitate la acest nivel-ca în exemplul cu
oceanul, unde totul este apă şi valurile sunt strâns legate între ele. Deci la acest nivel al Realităţii, ceea ce
numim materie sunt de fapt vibraţiile oscilante dintr-o stare fără graniţe-unde nu există nici separare, nici
identitate, ci existenţa aceleiaşi substanţe. În această stare a realităţii, nu există „eu”, tot ce există este
Sursa. Nu există „eu” sau „alţii”, deoarece aici nu există vreo distincţie, separare sau identificare fiindcă
Realitatea nu se sprijină pe entităţi diverse ci numai pe continuitatea permanentă a existenţei într-un
spaţiu fără diviziuni, fără relaţii subiect-obiect. Sursa este subiectivitatea şi nu există o altă obiectivitate
(cu alte cuvinte, nu există obiecte).
Acum, la cel mai înalt nivel al ierarhiei (sau cel mai jos nivel al Realităţii), Sursa se manifestă ca
fiind conştiinţa şi deci materie şi soliditate. Există senzaţia diversităţii, a mulţimii de entităţi individuale
separate în spaţiu. Există senzaţia acţiunii independente a indivizilor ce acţionează după voinţa lor,
separat de restul Universului. Egoul şi sentimentul existenţei mele şi a celorlalţi se nasc în
50
acelaşi timp în separarea dintre subiect şi obiect. Întregul pare spart în părţi şi fiecare parte pare doar o
subdiviziune diferită a Universului, cu o slabă legătură cu restul. Fiinţa individuală pare minusculă, un
obiect vulnerabil în comparaţie cu Universul şi fără vreo legătură evidentă cu Întregul (Sursa). Trăirea
numai în această realitate, fără conştientizarea profundelor realităţi ale Integralităţii şi Unităţii, este o
uriaşă limitare impusă de cele cinci simţuri.
În fond, Sursa integrează toate nivelele Realităţii Sale. Cu cât părem mai separaţi, cu atât suntem mai
adânc uniţi, iar la nivelul fundamental suntem Una cu Sursa. Conştiinţa noastră, deşi limitată, este o
expresie a Sursei Unice şi ea când şi când are puterea de a depăşi limitările aparente impuse de cele cinci
simţuri, văzând (nu cu ochii, ci cu intuiţia sau cunoaşterea) celelalte nivele ale Realităţii. Invizibilele
realităţi mai înalte sunt apoi reflectate pe ecranul conştiinţei ca atunci când nu poţi vedea luna dar o vezi
reflectată într-un lac. Această stare poate aduce visuri profetice, legături telepatice, coincidenţe
noncauzuale (sincronism) sau pur şi simplu poate apărea ca o sesizare a Unităţii în timpul meditaţiei şi
mult mai rar ca o completă şi nezdruncinată înţelegere şi intuiţie (ca în cazul maeştrilor iluminaţi sau
guru). Când se întâmplă aşa ceva-metaforic spus-noi percepem Lumina. Lumina îndepărtează umbrele şi
elimină toate iluziile. Atunci conştiinţa se transformă, dar de data aceasta nu numai din cauza evoluţiei ci
şi a subitei înţelegeri a „ceea ce este” (Sursa). Se constată că evoluţia şi cunoaşterea cu cele cinci simţuri
sunt vibraţii şi energii joase, pe când gândurile intuitive reflectate pe ecranul conştiinţei sunt vibraţii şi
energii înalte ce vor reflecta realităţi înalte, aşa cum sunt percepute în această realitate aparentă
(continuum în patru dimensiuni spaţiu-timp).
Să analizăm acum ce este egoul, deoarece el are implicaţii foarte importante. Conştiinţa, datorită
perceperii sale limitate, mai ales la nivelul de jos al Realităţii, vede entităţi diferite şi separate şi prin
urmare, ea se simte strâns asociată cu gândurile şi emoţiile interioare create de un mecanism distinct corp-
minte; astfel ea se identifică cu corpul şi creează senzaţia existenţei proprii sau individul. De asemenea,
câtă vreme conştiinţa percepe corpul ca pe o entitate autonomă cu voinţă, ea presupune că acesta
funcţionează în mod separat faţă de mediu şi de restul Universului (cu puţine interacţiuni); toate
semnalele din mediu devin exterioare în raport cu corpul, creându-se astfel o falsă identitate bazată pe o
entitate sau pe o realitate aparent independentă. Acesta este egoul sau persoana care se consideră o
realitate independentă faţă de Sursă.
Aşadar egoul poate fi definit ca o proprietate a conştiinţei în interiorul minţii, care nu numai că
controlează funcţionarea corpului asociat conform condiţiilor de mediu şi a factorilor genetici dar se şi
identifică cu corpul şi cu eticheta sa (numele). Identificarea conştiinţei cu corpul asociat, prin care apare o
individualitate, denotă manifestarea (apariţia) unei entităţi false şi iluzorii.
Această identificare cu corpul este cauza tuturor dualităţilor (dublelor faţete) pe care le vedem în jur.
Ea creează mai întâi dualitatea primară, adică separarea subiect-obiect (sau „eu” contra „celorlalţi”), după
care celelalte dualităţi apar împreună cu ea, de exemplu plăcere-durere, bine-rău, fericire-nefericire,
iubire-ură, etc. Când apare senzaţia de persoană separată, toate problemele se nasc odată cu ea şi ele nu
vor mai înceta niciodată. În raport cu Totalitatea (Universul ca Întreg), problemele nu apar niciodată
deoarece Totalitatea nu vede niciuna din dualităţi, căci ele nu există la nivelul înalt al Realităţii unde totul
este interconectat ca vibraţii ale Universului ce acţionează ca o unică celulă. Aici cititorul trebuie să
observe că separarea la nivelul de jos al Realităţii este numai o aparenţă în conştiinţă şi nu este Adevărul
fundamental, deci toate entităţile separate (indivizii) sunt profund conectate prin intermediul nivelelor
înalte ale existenţei lor vibratorii. Deci, din nou, totul este Sursa.
Împreună cu conştiinţa de sine (sau individuală), apare conştiinţa creatorului. Câtă vreme individul
crede că are o existenţă independentă, el se crede creatorul acţiunilor ce au loc prin mecanismul corp-
minte, deci devine subiectul, în timp ce orice altceva apare ca obiect. Ca subiect, individul pretinde: „Eu
fac asta şi asta, eu am făcut asta sau eu am asta etc.” Individul se pretinde creatorul propriilor acţiuni şi
mai mult, el percepe că poate gândi şi face alegeri referitoare la modul în care să acţioneze-astfel, el
experimentează liberul arbitru. Dar acesta este oare Adevărul?
La nivelul de jos al Realităţii, aşa cum o percepem noi, ne pare că totul este adevăr, însă la un nivel
mult mai profund NU ESTE AŞA. Liberul arbitru nu există, iar senzaţia de creator este o iluzie, pentru
următoarele trei motive:

1. Dacă nu există separare individuală, atunci cum pot exista acţiuni individuale? Sursa sau
Totalitatea (Universul) acţionează prin individualităţi. Toate acţiunile sunt ale Sursei (Dumnezeu).
Acţiunea personală este o iluzie, pentru că nicio persoană nu poate acţiona. Câtă vreme nu există
nicio persoană separată, când tot ce există sunt doar vibraţii ale Sursei Unice Impersonale,
51
pot exista oare acţiuni personale? Toate acţiunile sunt funcţionarea Totalităţii Impersonale. Precum
valurile şi oceanul-ce se mişcă, valurile ori oceanul? Valul nu are existenţă aparte faţă de ocean, dar
din cauză că oceanul se mişcă şi valul pare a se mişca. În mod similar este liberul arbitru pentru
entităţi. Dacă vedeţi viaţa ca pe un film, Sursa a proiectat acel film, Ea interpretează rolurile şi apoi
tot Ea este cea care priveşte pe ecranul conştiinţei, care este tot al Sursei. Toate acţiunile sunt
impersonale şi toate acţiunile sunt ale Sursei. Separarea individului şi acţiunile lui separate sunt iluzii
în lumina Adevărului fundamental. Ele chiar nu există.

2. Fiecare acţiune pe care individul o numeşte fiind a sa este doar o reacţie a gândului ce se naşte
în mintea lui. Fiecare gând pe care individul îl numeşte al său este o reacţie a minţii în funcţie de
programarea lui (condiţionarea mediului şi factorii genetici). Individul nu deţine controlul asupra
niciunui dintre aceşti factori şi prin urmare nici asupra gândului asupra acţiunii sale, deci el nu are
liber arbitru. De multe ori individul acţionează cu o anumită dorinţă şi apoi descoperă că Universul
are pentru el un complet alt plan.
Se exprimă oare toate gândurile şi dorinţele noastre? Puteţi să vă transformaţi gândul într-o
acţiune? Dacă da, înseamnă că aveţi liberul arbitru, dar bineînţeles că nu este cazul. Individul
experimentează liberul arbitru din cauza identificării sale cu corpul, dar corpul este doar un
instrument (în ciuda complexului său de emoţii şi de gânduri) şi el nu are niciun control asupra
acestor factori.
Referitor la liberul arbitru se pune întrebarea: „Fiind date aceleaşi circumstanţe, pot eu acţiona
altfel?” Răspunsul este: Nu. Chiar dacă eu experimentez alegerea acţiunii într-un anumit mod,
aceasta este impusă de acel mod specific determinat de factorii pe care nu-i am sub control, aşadar nu
am niciun control asupra reacţiilor pe care le numesc a fi acţiunea mea.
Individul percepe aceasta ca fiind propria sa acţiune deoarece îşi vede corpul realizându-o şi
fiind identificat cu corpul, el se consideră realizatorul acţiunii, însă corpul, gândul şi factorii
determinanţi nu sunt nimic altceva decât Sursa Însăşi. Corpul este un vehicul sau exprimarea Sursei,
iar programarea sa (condiţionarea mediului şi factorii genetici) este factorul determinat de curgerea
evenimentelor din Univers care sunt tot o manifestare a Sursei. Deci Sursa sau Totalitatea acţionează
prin corpuri individuale în moduri diferite, corpul fiind doar un instrument ce exprimă acţiunea
Sursei. Toate acţiunile sunt vibraţiile Sursei Unice.

3. Individul percepe existenţa sa ca limitată în patru dimensiuni - spaţiu-timp (spaţiul

tridimensional şi timpul unidimensional), aşa că există un sens al existenţei sale în spaţiu şi timp.
Existenţa în spaţiu dă entităţilor aparenţa de a fi localizate într-un anumit loc, de cele mai multe ori la
distanţă unele de altele. Existenţa în timp conduce la experienţa curgerii timpului din trecut, în
prezent şi apoi spre viitor. Câtă vreme cunoaştem trecutul şi prezentul şi nu ştim ce va aduce viitorul
(cu excepţia unor cazuri rare) credem că viitorul este determinat de acţiunile şi alegerile noastre, însă
nu este chiar aşa.
Sensul existenţei în spaţiu determină iluzia separării în timp, iar sensul existenţei în timp
determină iluzia liberului arbitru. Chiar dacă părem a exista în spaţiu şi timp, Adevărul nu este limitat
la acest fapt. Adevărul este că existenţa percepută este numai o reflexie (sau proiecţie) în patru
dimensiuni a Fiinţei Tale cu mai multe dimensiuni. Deci la un nivel mai înalt al Realităţii tu nu eşti
limitat în spaţiu şi timp ci te afli dincolo de spaţiu şi timp. Tu eşti conştient numai de existenţa ta în
patru dimensiuni dar nu de rest, la fel ca aisbergul ce are majoritatea gheţii (de cele mai multe ori
invizibilă) sub apă. (Pentru o explicaţie ştiinţifică detaliată, vezi comentariul ştiinţific).
Cu cât te consideri mai mult în spaţiu şi timp, cu atât mai mult te afli dincolo de ele. A exista în
afara spaţiului (nonlocalizat în spaţiu) înseamnă a exista într-o dimensiune în care conceptul nostru
convenţional de spaţiu este irelevant şi depăşit. Aceasta înseamnă că entităţile nu sunt separate prin
spaţiul tridimensional, ci sunt toate interconectate fără a exista distanţă sau separare şi numai
proiecţiile lor în spaţiul tridimensional par separate. În mod asemănător, a exista în afara timpului
(nonlocalizat în timp) înseamnă că timpul este depăşit şi că toate punctele lui sunt interconectate, cu
alte cuvinte trecutul şi viitorul sunt conţinute în acest moment prezent şi la acel nivel al Realităţii este
cunoscut nu numai trecutul ci şi viitorul.
Acest fapt implică că din acel punct de referinţă, viitorul este deja acolo, predeterminat să
spunem, iar dacă viitorul este predeterminat, cum poate un individ să facă alegeri sau să-şi exercite
liberul său arbitru care determină viitorul? Fiecare individ îşi împlineşte doar propriul său
52
 destin. Dar tu nu eşti corpul sau individul care te crezi. Nu există aşa ceva. Totul este Sursa şi Tu eşti
Aceea. Aşadar destinul sau predeterminarea pot numai să determine corpurile care sunt doar
instrumente ale Sursei. Pentru Sursă (Tu Cel Adevărat), tot ceea ce se întâmplă este numai o parte a
„ceea ce este” şi nu mai există nicio judecată.
Să luăm exemplul unei furnici care nu poate şti unde se va afla în viitor. Un observator exterior
vede direcţia în care ea merge şi mai vede o sămânţă de grâu în calea ei. Furnica ajunge la sămânţă şi
ea poate spune că a găsit-o deoarece a ales o anumită cale, dar pentru observatorul exterior ei i-a fost
predestinată să o găsească deoarece el îi poate prevedea viitorul. În concordanţă cu Totalitatea
(Universul sau vibraţiile Câmpului Universal) nu există niciun liber arbitru şi niciun destin
predeterminat pentru că nu există decât eternul moment prezent, când totul este „aşa cum este” şi
totul funcţionează „aşa cum trebuie”. Problema viitorului nu apare pentru o Fiinţă Impersonală -
Sursa sau Tu Cel Adevărat. (Cititorul trebuie să observe că atunci când ne referim la Totalitate sau la
Sursă nu implicăm percepţia noastră fizică ci vibraţiile care există atât în spaţiu şi timp, dar şi
dincolo.)

În rezumat: liberul arbitru este experimentat, dar el nu există. Tot ce se vede este exprimarea Sursei
Unice şi fiecare acţiune este o acţiune impersonală a Ei. Nu există individualitate separată şi nici acţiuni
individuale. Sursa se identifică cu Ea însăşi, precum conştiinţa se identifică cu mecanismul corp-minte şi
creează false pseudosubiecte (precum creatorii) care nu sunt reale pentru că se bazează numai pe percepţii
limitate, gânduri sau concluzii false. Când Sursa se dezidentifică, atunci se dezvăluie Adevărul
fundamental (ca în cazul maestrului iluminat). De fiecare dată senzaţia de creator personal este o iluzie
sau mai precis o realitate limitată. Tu exişti simultan în diferite nivele a Realităţii. La cel mai jos nivel al
Realităţii pari o individualitate ce se simte creator. La nivele mai înalte ale Realităţii eşti un cumul de
vibraţii şi corp energetic, iar la cel mai înalt nivel al Realităţii Tu eşti Sursa-singurul Subiect, unde nu mai
există un altul şi nu există niciun obiect.
Toate aceste lucruri ridică în mintea noastră cinci întrebări importante. PRIMA, dacă individul este
un mecanism corp-minte, suntem oare precum roboţii? Ce putem spune despre emoţiile şi simţirile
noastre, avem noi spirit sau suflet? A DOUA, de ce există răul în lume, este el tot acţiunea Sursei Unice?
A TREIA, dacă totul este predestinat, atunci de ce mai trebuie să fac ceva căci mă simt fără libertate, ca o
marionetă? A PATRA, are viaţa vreun înţeles sau scop? A CINCEA, care este avantajul sau folosul
înţelegerii acestui nivel înalt al Realităţii?
Să începem cu PRIMA ÎNTREBARE. O fiinţă vie, cu corpul şi cu mintea sa, este mult mai mult
decât un organism complex, decât un obiect fără viaţă (robot sau calculator). O fiinţă umană este
construită cu un sistem biologic mult mai sofisticat decât orice altă fiinţă vie. Sentimentele (emoţiile) şi
gândurile se nasc dar ele sunt toate parte a funcţionării biologice a creierului ce interacţionează cu corpul.
Când se naşte o senzaţie, ea apare numai din cauza factorilor genetici, biologici şi de mediu, factori
prezenţi în acel moment şi care determină schimbări chimice şi biologice în sistemul nervos şi endocrin
ce conduc la o senzaţie numită simţământ („feeling”). Altfel spus, gândurile şi emoţiile apar datorită
condiţionării corpului (inclusiv a minţii) ce operează la un nivel mult mai complex decât un calculator (cu
care se aseamănă foarte mult). Calculatorul lucrează conform programării sale, la fel cum face şi corpul.
Prin urmare, corpul uman este, în ciuda simţămintelor şi gândurilor, un sistem mecanic ca orice alt sistem
care recepţionează un semnal de intrare şi reacţionează la el generând un răspuns (gând, acţiune etc.) în
concordanţă cu condiţionarea sa genetică şi de mediu (care împreună realizează programarea sa
biologică).
Senzaţia de marionetă apare numai din cauza identificării cu mecanismul corp-minte. Tu eşti Sursa,
corpul este marioneta. Tu nu eşti limitat numai la corp. Însă ce putem spune despre sufletul şi spiritul
nostru? Dar de despre al cui spirit şi suflet este vorba? Nu există individ, deci cum poate un suflet să
aparţină unui individ? Există numai un singur SPIRIT, dacă vrei să-l numeşti astfel şi acela este Sursa,
Dumnezeu sau Tu Cel Adevărat. Tot ce există este Sursa. Adevăratul Tu nu s-a născut nicicând, nu va
muri vreodată şi în mod sigur nu va renaşte.
Individul, la cel mai înalt nivel al Realităţii, nu poate exista din două motive: primul, nu există
frontiere şi separaţie, aşa că nu există entităţi separate ce pot fi clasificate ca indivizi separaţi din
Totalitate; al doilea, atât timp cât nu există un creator personal şi fiecare acţiune este o funcţie
impersonală a Totalităţii ce lucrează prin diverse mecanisme corp-minte (ce în mod eronat se cred
indivizi), este clar că aici nu există subiect ca în afirmaţia: „Eu fac asta” şi dacă nu există subiect, atunci
nu există motiv să se pretindă existenţa individului. Toţi indivizii sunt doar obiecte, fără subiect
53
(fără obiectivitate). Invers, Sursa este singurul Subiect (subiectivitate) şi acolo nu există obiecte. Numele
sunt numai etichete date mecanismului corp-minte.
Acum vom răspunde la A DOUA ÎNTREBARE privind aşa numitul rău din lume. Ca punct de
plecare, binele şi răul sunt termeni ce există doar în minte şi ca orice termen dual ies la iveală numai după
dualitatea primară, adică „eu” (individul) contra „altora”. Cât timp toate mişcările sunt în interiorul
Totalităţii sau Sursei nu se întâmplă nimic şi deci dualitatea nu se poate aplica, ea nu există la nivelele
mai înalte ale Realităţii. Toate mişcările sunt simple transformări ale energiei dintr-o formă în alta sau de
la o scară vibraţională la alta şi la acest nivel nu există noţiuni cum ar fi bine sau rău. Energia totală se
conservă şi nimic nu se pierde. Câtă vreme nu există nimic în afara Sursei sau în afara manifestării sale
vibraţionale - Universul-nimic nu se poate produce în exterior şi toate mişcările sunt interioare.
Deoarece Sursa (în acest caz conştiinţa) se identifică cu mecanismul corp-minte şi creează
sentimentul iluzoriu al eului sau individului, atunci apar toate dualităţile şi problemele asociate lui. Se
constată că pentru individ problemele nu încetează niciodată în timp ce pentru Totalitate (pentru Univers)
ele nu apar niciodată. Aşa numitul individ percepe tot ce-i produce plăcere ca bun şi tot ce-i produce
durere ca rău, dar aceasta este numai o judecată a minţii. Universul (sau chiar viaţa) nu va judeca astfel, ci
se va exprima chiar în această clipă sub forma unor dezvăluiri spontane în care nu există judecată
deoarece nu există dualitate.
Din clipa în care te-ai născut, eşti destinat morţii. Câtă vreme te consideri o individualitate separată,
eşti afectat de toate dualităţile ce vin împreună cu ea. Numai atunci când îţi dai seama că nu există nicio
individualitate şi că „Tu Cel Adevărat” nu s-a născut şi nici nu va muri vreodată, toate dualităţile vor fi
depăşite şi ele nu ţi se mai pot aplica, iar moartea va fi văzută doar ca ceva ce se întâmplă corpului, aşa
cum energia se transformă dintr-o formă într-alta.
Când vedem crime, războaie şi alte acţiuni aşa-zise rele, să înţelegem că toţi acţionează conform
condiţionărilor lor, că-şi îndeplinesc destinul şi că totul este numai o acţiune a Sursei. În clipa în care ne
aflăm în faţa unor astfel de întâmplări, poate apărea tristeţea, dar atunci când înţelegem Adevărul,
judecata nu va mai apărea. Totul este pur şi simplu, „aşa cum este” şi fiecare acţiune este „aşa cum
trebuie să fie”. Tot ceea ce există este Sursa sau Dumnezeu.
În anumite cazuri Sursa acţionează prin aşa numitul eu individualizat, pe aşa-zisa cale rea şi aşa ceva
se întâmplă în special atunci când există o puternică identificare cu mecanismul corp-minte (egoul).
Indivizii, simţindu-se separaţi de rest, generează acţiuni numite rele fie pentru a-şi alimenta orgoliul (în
cazul fiinţelor umane), fie foamea (în cazul animalelor). În alte cazuri, atunci când identificarea este mai
slabă sau chiar inexistentă (de exemplu, în cazul maeştrilor iluminaţi), acţiunile rele nu vor apărea, însă în
toate cazuri răul este numai o judecată a minţii şi el se găseşte într-un gând. Când un leu atacă un cerb, un
alt cerb nu-l va judeca pe leu ca fiind rău. Leul acţionează numai datorită instinctelor şi condiţionărilor
sale, cerbul va accepta acest lucru, iar în cazul în care el va fugi o va face numai datorită propriilor
instincte de conservare. Aici nu există judecată, viaţa se exprimă fără judecată, numai minţile complexe o
fac.
Rezumând: când orice acţiune este privită ca funcţionarea impersonală a Totalităţii atunci nu mai
poate apărea judecata, nici dualitatea şi nici întrebarea dacă ceva este bine sau rău. Binele şi răul există
numai într-un gând fals susţinut de alt gând fundamental fals, cel al identificării cu mecanismul corp-
minte datorat conştiinţei ce percepe materia separată. Atunci când Totalitatea este complet înţeleasă,
aceasta separare nu va mai exista şi toate gândurile false vor fi anihilate instantaneu.
Este de observat este că identificarea şi procesul de dezidentificare sunt doar procese în
fenomenologie (cu alte cuvinte, mişcări în interiorul Sursei sau în interiorul conştiinţei). În timpul
identificării sau al dezidentificării Sursei nu i se întâmplă nimic, căci Sursa (numenul) nu este afectată de
vreo mişcare sau perturbaţie.
Chiar dacă deseori ne referim la conştiinţă ca la una individuală (ori minte), în realitate-deoarece
nimic nu este separat-nu există nicio conştiinţă individuală. Toate minţile sunt interconectate nonlocalizat,
există numai O Singură Minte sau Conştiinţă Unică percepută de diferitele mecanisme corp-minte ca fiind
conştiinţă individualizată. Telepatia, visele profetice sau arhetipale, toate indică conexiunea minţilor
individualizate în Mintea Unică şi toate corpurile şi minţile sunt conectate ca un mare şi unic câmp
vibraţional.
Mai mult, evenimentele ce au loc în fenomenologie sunt simple reflexii ale mişcării vibraţionale ale
Sursei pe ecranul Conştiinţei Unice-ele pot fi numite „vise trăite”, fiind foarte asemănătoare cu visele din
somn. În timpul viselor din somn persoana se identifică cu un personaj visat şi trăieşte anumite
evenimente ce-i par reale, dar după ce se trezeşte îşi dă seama că totul a fost un vis şi nu ceva
54
real. Acelaşi lucru se întâmplă şi pe durata stării de identificare ca individ, toate evenimentele sunt
observate pe ecranul conştiinţei individuale ca fiind reale, însă odată cu trezirea sau dezidentificarea totul
este înţeles doar ca „vis trăit” şi nu ca realitate. De aici încolo evenimentele vor fi observate pe ecranul
Conştiinţei Unice unde nimeni nu este spectator la nimic. Toate evenimentele sunt văzute ca mişcări ale
Sursei, aşa cum sunt ele reflectate în Sursă (sub forma conştiinţei) şi ele nu sunt nimic altceva decât
vibraţiile unicului Câmp de Energie Universală
Acum putem răspunde la A TREIA ÎNTREBARE: „De ce să acţionăm dacă totul este o funcţionare
a Sursei?” şi „Dacă nu avem liber arbitru, atunci mai există oare libertate?”. Mecanismul corp-minte este
programat de factorii genetici, biologici şi de mediu să acţioneze, să se mişte sau pur şi simplu să facă
ceva; el nu poate sta pentru mult timp inactiv, în aşteptare. În plus, sub controlul tău nu se află nici
acţiunea şi nici lipsa ei; tu acţionezi conform destinului tău. A nu face nimic înseamnă a face ceva,
deoarece „a face” şi „a nu face” reprezintă mişcări în fenomenologie. Creierul tău poate reacţiona la
această cunoaştere prin „a nu face nimic”, înţelegând în cele din urmă că Sursa se mişcă prin corp sau va
hotărî să continue mişcarea fiind în acelaşi timp spectator la „ceea ce se întâmplă”. Fiecare caz este o
reacţie a creierului la factorii determinanţi şi tu nu ai control nici asupra lor şi nici asupra reacţiei
creierului. Aşadar, acţiunile vor continua să aibă loc ca întotdeauna şi dacă destinul mecanismului corp-
minte este să stea şi să medieze, aşa va face.
Faptul că nu avem liber arbitru ne restrânge libertatea? Da şi nu. Corp fiind, tu nu ai libertate. Dar de
ce te superi? Acesta nu eşti Tu. Tu, ca Sursă, eşti liber să te mişti şi să vibrezi etern. Să-ţi înţelegi Fiinţa
Ta Reală este Adevărata Libertate. Este istovitor să te crezi un individ ce are mereu nevoie să facă ceva;
aceasta nu este adevărata libertate. Individul crede că deţine controlul asupra evenimentelor vieţii şi
atunci când acţionează într-un anumit fel, ca de exemplu când îşi exprimă o dorinţă, el descoperă că
Universul are un alt plan pentru el. Apoi, dacă egoul lui este puternic, el se luptă cu Universul pentru a
obţine ceea ce-şi doreşte şi astfel lucrează împotriva voinţei Universului. Este aceasta libertate sau
prizonierat alcătuit din legături şi iluzii? Libertatea înseamnă să lucrezi împreună Universul şi nu
împotriva Lui.
Înţelegând că nu eşti individul care te crezi, tu vei adopta atitudinea de spectator, vei crede în propriul
destin şi vei accepta „ceea ce este”; aceasta este Libertatea Adevărată. Vei vedea că Universul a acţionat
mereu prin acest corp (pe care îl numeşti al tău) şi vei fi mai puţin prins în aşa-zisele implicaţii personale.
Vei înţelege că întotdeauna totul se întâmplă graţie Sursei (Dumnezeu) şi că totul este „aşa cum trebuie să
fie” chiar dacă de multe ori egoului tău nu-i place acest lucru.
Creaţia personală nu este libertate, ea este sclavie deoarece tu te limitezi la o persoană care este o
minusculă parte din Univers şi Sursa este prinsă şi Ea în această sclavie. Totul este Sursa şi totul este
acţiunea Sursei; a înţelege aceasta este adevărata libertate la care ajungi numai prin înţelegerea intuitivă a
Adevărului, graţie Sursei şi nu forţat. Atunci când cauţi în afara sclaviei adusă de existenţa personală
iluzorie ajungi la o concluzie importantă şi anume că atât persoana cât şi limitarea percepută sunt bazate
pe gânduri, ele nu sunt reale, adică nu pot exista separat de Sursă, nu au existenţă independentă, apar şi
dispar. Identificarea, chiar dacă este susţinută de cadrul biologic, se bazează pe un gând fals, nu este reală
deoarece ea se poate schimba. Ce este adevărat este imuabil şi etern.
Pe scurt: persoana care se crede creator separat cu liber arbitru nu se află în libertate ci în sclavie. La
un nivel mai înalt al Realităţii nu există individ sau „cineva” liber sau rob, chiar şi conceptul dual este
anihilat şi nu mai poate fi aplicat. Tu (Sursa) exişti pur şi simplu şi acesta este Adevărul Final.
A PATRA ÎNTREBARE este: „Are viaţa vreun înţeles, avem noi vreun scop?”. Înţelesul şi scopul
sunt etichete puse de mintea care vede viitorul necunoscut şi străin. Mintea este cea care judecă, observă,
inventează un înţeles şi apoi caută un scop util, autocreat într-un viitor necunoscut. Tu, fiind corp
vibraţional nelimitat în spaţiu şi timp, exişti şi dincolo de spaţiul şi timpul pe care le depăşeşti. Dacă
timpul se află în interiorul Tău atunci el se află acolo de la momentul zero (sau Big Bang) până la cel mai
îndepărtat viitor (infinitul pozitiv). Dacă trecutul şi viitorul sunt deja conţinute în momentul prezent,
putem vorbi despre vreun înţeles sau scop? Toate fiinţele îşi împlinesc doar destinul deoarece Sursa
acţionează prin ele. La un asemenea nivel al Realităţii nu există judecată şi nu se mai poate naşte nicio
întrebare referitoare la înţeles; totul este „aşa cum este” nu datorită vreunui motiv anume ci pur şi simplu
pentru că „aşa este”. Nu este nevoie de nicio justificare. Universul şi viaţa există întotdeauna în clipa
prezentă, unde nu se aplică judecata şi înţelesul. Există o continuă manifestare şi exprimare a Sursei, Ea
dezvăluindu-se prin vibraţiile Sale ce ne apar ca evenimente, dar în realitate nu se întâmplă absolut nimic,
Sursa există şi Ea se mişcă.

55
 Căutând un scop, tu te ţii departe de preţiosul moment prezent, eşti împiedicat să te bucuri de „ceea
ce este” şi alergi după o invenţie a minţii, adică după „ceea ce ar trebui să fie”. Astfel apare conflictul
între cele două concepte, conflict cheltuitor de energie. Ţelul tău devine „ceea ce ar trebui să fie” şi
încerci să schimbi cu mari eforturi (iluzorii) „ceea ce este”, fapt ce duce la suferinţă. Atunci când înţelegi
că „ceea ce este” este acelaşi lucru cu „ceea ce ar trebui să fie” tu acţionezi ca fiind unul cu Totalitatea,
mergi în sensul curentului fără a mai alerga după ţeluri inventate de ego şi laşi Sursa să-ţi conducă corpul
fără a te mai teme de ceea ce se întâmplă.
Singurul scop în viaţă este acela de a fi şi de a trăi. A fi este natura Sursei şi a trăi sau a funcţiona este
natura Universului şi Tu eşti Acela. Corpul este chiar un mecanism unic ce permite Sursei să funcţioneze
prin el; metaforic spus, el poate reprezenta mâinile Sursei care-i permit să se mişte şi de care nu este
separat. Totalitatea (Universul), inclusiv corpurile noastre, sunt manifestări ale Sursei; fiecare corp fiind
câmp vibraţional nu este numai parte a Sursei ci chiar una cu Sursa. Fiecare corp este unic-vibrează
precum o stea pe cer, este ca o importantă piesă a unui mare puzzle-şi interacţionează constant şi minunat
cu Universul. Nimic nu este separat şi Sursa este tot ce există.
În final am ajuns la ULTIMA ÎNTREBARE: „Care este avantajul înţelegerii celui mai înalt nivel al
Realităţii?” Avantajul este imens-chiar dacă la cel mai înalt nivel al înţelegerii nu există nimeni care să
beneficieze de ceva deoarece nu există indivizi. Câtă vreme mai există însă identificarea există şi senzaţia
fiinţei individuale şi rămâne de răspuns la întrebare. În clipa în care pentru individ devine foarte limpede
că totul este funcţionarea impersonală a Totalităţii (sau a Sursei), va dispărea toată greutatea de pe umerii
săi (în tot acest timp el s-a crezut creatorul acţiunilor sale) şi nu va mai exista nicio luptă, va exista doar
atitudinea de spectator (contemplativă). Acţiunile vor continua să aibă loc fără a mai fi legate de aşteptări
sau rezultate şi nu vor mai exista dorinţe sau temeri obsesive de care să te agăţi.
Odată înţeles că totul este „aşa cum este”, că totul este Sursa sau Dumnezeu şi că fiecare acţiune este
„aşa cum ar trebui să fie”, nu va mai exista „eu ar fi trebuit să fac altceva” deoarece nu a trebuit ca tu să
faci altceva. În primul rând nu tu ai făcut acel ceva ci factorii cumulaţi, adică Universul (Sursa) a făcut-o
prin corpul tău care-şi îndeplineşte doar propriul destin. Tot ce s-a petrecut în trecut trebuia să se petreacă
şi tot Universul a luat parte, nu în mod exclusiv tu. Cum ai fi putut face altceva (tu, adică corpul) când nu
tu deţii controlul? Odată cu această înţelegere individul se detaşează de tot ce-l ţine legat de trecut, nu va
mai avea nici remuşcări, nici sentiment de vinovăţie şi nici depresie.
În mod asemănător, ştiind că „orice se va întâmpla, se va întâmpla”, nu va mai exista îngrijorarea
pentru viitor. Dacă ceva este presupus a se întâmpla şi dacă este parte din destinul tău, nimic nu-l poate
împiedica. Destinul este atotputernic. Atunci neliniştea nu va mai exista, se va instala o totală acceptare a
„ceea ce este” şi a „ceea ce vine”, vei trăi clipa în loc să fii prins în inutile aşteptări despre viitorul dorit
de egoul tău.
Clipa nu este întotdeauna plăcută pentru corp-uneori există durere sau suferinţă, dar trebuie să-ţi
aminteşti că atâta vreme cât eşti o individualitate vor exista toate dualităţile: dacă există bine va fi şi rău,
dacă există plăcere va fi şi durere, dacă există fericire va fi şi nefericire. Aceste dualităţi coexistă precum
faţetele unei monede şi nu existenţa lor este problema, problema este preferinţa individului numai pentru
o anumită faţetă; de exemplu persoana vrea numai fericirea şi exclude nefericirea, dar aşa ceva nu se
poate pentru că fericirea şi nefericirea sunt două stări (faţete) ale aceluiaşi lucru, care vin împreună,
uneori ni se arată o faţă, alteori cealaltă.
Atunci când dualitatea este acceptată, ea este şi depăşită, drept care nu ne mai poate atinge prea mult;
ea va fi văzută ca o parte naturală a manifestării percepute şi va exista întotdeauna cât timp există şi
individualitatea. Apoi căutarea numai a unei părţi (fericire, bine, plăcere etc.) încetează şi dualitatea va fi
doar observată. Aceasta va duce la îndepărtarea celor mai multe suferinţe. Deîndată ce se instalează
iluminarea-totala înţelegere (adică dezidentificarea ce vine odată cu convingerea totală şi de nezdruncinat
că Totul este Sursa) nu vor mai exista dualităţi deoarece nu va mai exista un individ care să relaţioneze cu
ele (ca în cazul maeştrilor iluminaţi) când Sursa nu se mai identifică cu mecanismul corp-minte şi nu mai
există individ separat. Dacă acest lucru nu se întâmplă (adică mai există senzaţia fiinţei individuale
separate), dar există o oarecare înţelegere a Adevărului, atunci nu va mai apărea vreo nelinişte privitoare
la viitor. Individul va descoperi că în viaţă nimic nu este constant şi că există numai schimbarea plină de
surprize. Clipa nu are vârstă, fiecare moment este ca un fulg de nea, unic, neprihănit, irepetabil,
surprinzător şi neaşteptat. Această înţelegere şi atitudine ne aduc pacea.
Nu va mai exista nici ură, nici invidie şi nici mândrie, căci odată înţeles că nu există individ ci numai
falsa senzaţie de fiinţă individuală şi că nu există acţiune personală ci doar falsa senzaţie de creator,
atunci cum poate cineva urî pe altcineva pentru ceva? Nu, pentru că el a trebuit să facă acel
56
ceva fără a fi avut de ales. Deci iubirea necondiţionată va fi dăruită oricui deoarece ştim că toţi-de la
Hitler la Maica Tereza - sunt manifestări ale aceleiaşi Surse Unice. Astfel nu va mai fi văzută nicio
separare şi Iubirea se va revărsa ca reflectare a Unităţii. Nu va mai exista nici invidie, deoarece fiecare va
fi acceptat pentru unicitatea sa, fără nicio judecată. Totul este expresia lui Dumnezeu şi manifestarea
Sursei. Nu va mai exista nici mândrie, pentru că ştiind că fiecare acţiune este Sursa în mişcare şi că nicio
persoană nu face nimic, poate fi cineva mândru pentru ceva anume? Dacă corpul este răsplătit poate
apărea fericirea, dar corpul este doar un spectator şi atât.
Cea mai importantă consecinţă a înţelegerii Adevărului este atitudinea de spectator. Datorită
acceptării, persoana nu se va mai implica emoţional în evenimente. Totul va fi acceptat fără nicio
judecată. Acţiunile vor continua să aibă loc însă nu vor mai fi întreprinse pentru consecinţele lor, nu vor
mai exista nici aşteptări şi nici implicări. „Dacă nu eu deţin controlul, atunci de ce să mă supăr? Voi face
doar ce este cel mai bine pentru mine şi voi ignora restul.”-va fi un tip de atitudine. Ştiind că „Tot ce
există este Sursa sau Dumnezeu.”, această cunoaştere îmi va aduce poziţia de spectator-ca şi cum ai fi
martorul unui accident fără a fi implicat în el. Totul este o mărturie fără implicaţie emoţională prelungită.
Gândurile, emoţiile (pozitive şi negative) vor continua să apară dar vor fi acceptate ca parte a „ceea ce
este”. Dacă nu ne vom agăţa de ele sau nu ne vom identifica cu ele atunci vor exista numai pentru o clipă,
ca o reacţie instinctivă determinată de condiţii inerente, apoi vor dispărea la fel de repede cum au apărut.
Din cauză acceptării inerente, nu vor mai exista implicaţii sau dorinţe raţionale sau conştiente (ori
subconştiente) legate de aceste emoţii căci reacţiile nu vor dăinui. Persoana este mai bine centrată pe sine
şi mai stabilă emoţional.
Acceptarea a „ceea ce este” sau atitudinea de spectator nu înseamnă lipsa acţiunilor sau a emoţiilor,
acţiunile vor continua să aibă loc, emoţiile se vor naşte, însă tu nu te mai implici emoţional (cu
consecinţele aferente) deoarece ştii că acea acţiune sau emoţie trebuia să se întâmple ca acţiune a
Universului şi nu ca acţiune a ta. Atunci când cineva se îmbolnăveşte, boala este acceptată, dar ea nu-l
împiedică pe om să se ducă la medic şi să facă totul pentru a se vindeca. În plus, dacă nu va exista niciun
interes pentru rezultatul acţiunii şi dacă vindecarea se află în destinul corpului atunci ea se va întâmpla,
altfel nu. Aceasta este acceptarea. O astfel de acceptare împiedică lupta emoţională sau reacţiile
emoţionale prelungite şi va aduce pacea interioară. Metaforic spus, omul nu va mai lupta să înoate
împotriva curentului şi nici nu se va mai scufunda în apele tulburi numite emoţii şi eforturi personale.
Atitudinea de spectator împiedică apariţia reacţiei la stres-principala cauză a celor mai multe boli.
Pentru a înţelege mai bine acest lucru să analizăm cauzele suferinţei. Prima cauză a suferinţei este
identificarea cu mecanismul corp-minte datorită falsei senzaţii de separare. Atât timp cât există
senzaţia de individ va exista cineva care va experimenta durerea şi prin urmare va suferi. În cazul
maestrului iluminat (guru), cel care experimentează durerea este corpul şi nu există „cineva” (nici un
individ separat) care suferă, dar îndată ce apare identificarea cu corpul (împreună cu falsa senzaţie de
individ)-aşa cum se întâmplă celor mai mulţi dintre noi-va exista şi suferinţa care poate fi oarecum alinată
dacă putem conştientiza cea de-a doua cauză a suferinţei pe care o putem îndepărta.
A doua cauză a suferinţei este identificarea persoanei cu emoţiile şi gândurile negative. Am
văzut anterior că reacţiile emoţionale prelungite conduc la reacţia la stres şi datorită faptului că persoana
nu este în stare să lucreze cu emoţiile se simte neajutorată şi frustrată, le interiorizează şi le asociază cu
tensiunea internă blocându-se în răspunsul „luptă sau fugi”. Aflându-se în faţa unei perturbaţii, individul
poate simţi brusc emoţii (supărare, frică, vulnerabilitate), dar nu ele creează reacţia la stres ci menţinerea
îndelungată a acestor negativităţi ce duc la apariţia unor tensiuni prelungite în corp şi apoi la boală.
Dacă persoana deţine o suficientă înţelegere a Adevărului urmată de atitudinea de spectator, ea nu va
mai păstra mult timp gândurile şi emoţiile negative şi nu se va mai identifica cu ele, deci nu se va mai
crea nicio tensiune cronică şi nici disfuncţiile datorate stresului. Atitudinea de spectator aduce acceptarea
a tot ce se întâmplă (fie acceptarea rezultatului acţiunii cuiva, fie acceptarea perturbaţiei exterioare sau
interioare). Atunci când se acceptă „ceea ce este” şi când toate întâmplările-chiar şi nenorocirile-sunt
văzute ca acţiuni ale Sursei Unice asupra cărora corpul nu are niciun control, ele vor fi privite fără
implicaţii emoţionale prelungite şi implicarea emoţională sau identificarea nu vor mai exista şi nu va mai
exista nici judecata. Corpul va reacţiona la perturbaţie cu câteva emoţii scurte şi spontane ce vor doar
observate fără vreo implicare emoţională. Va exista credinţa desăvârşită în destin.
Odată cu înţelegerea Adevărului va apărea şi totala detaşare; indiferent ce se întâmplă, se întâmplă în
fenomenologie şi este o mişcare în interiorul Sursei care nu poate afecta Sursa (Tu Cel Adevărat). Nimic
nu se întâmplă Sursei şi Tu eşti Aceea. Atunci de ce te superi? Priveşte doar acest „vis trăit”, bucură-te de
el atât timp cât durează!
57
 Aşa cum se vede, o bază spirituală temeinică poate împiedica identificarea individului cu emoţiile şi
gândurile, cu reacţia la stres şi cu cele mai multe boli (chiar dacă nu în toate). Odată ce corpul se află într-
o stare de bine, finalul (sau moartea) poate surveni numai din cauza dependenţelor sale considerate nocive
(drog, alcool, tutun), accidentelor sau îmbătrânirii-ca parte a destinului-dar nu dintr-o boală ce nu are
nicio bază pentru a se manifesta. Înţelegerea nivelelor mai înalte ale Realităţii aduce în hiperminţile
noastre pacea interioară şi liniştea. Se instalează o stare de calm şi linişte datorită relaxării minţii şi a
corpului care observă clipa aşa cum vizionezi un spectacol. Tot ce părea foarte real şi serios mai înainte
acum nu mai pare la fel-este doar „un vis trăit”; întrebările vor fi din ce în ce mai puţine şi vom fi
străfulgeraţi de o adevărată trezire.
Cu toate că acceptarea şi atitudinea de spectator nu pot fi forţate să se întâmple, este suficientă
înţelegerea Adevărului că Totul este Unul, Totul este Sursa şi că separarea este o realitate limitată (o
iluzie). Când această acceptare vine ea este graţie Sursei sau a lui Dumnezeu-adevăratul subiect al tuturor
acţiunilor şi evenimentelor. Este important de observat că înţelegerea Adevărului va schimba vechea şi
falsa condiţionare, astfel încât implicarea instinctivă şi identificarea cu emoţiile negative vor fi înlocuite
cu pacea spectatorului ce se va naşte spontan din inerenta înţelepciune.
Singurele întrebări ce se mai pot pune aici sunt: „Dacă toate acţiunile sunt funcţionarea Sursei, atunci
cum este posibil ca unii oameni să înţeleagă Adevărul şi acceptarea, în timp ce alţii nu? De ce Sursa
Unică acţionează prin intermediul diferitelor fiinţe, în aşa de multe feluri? Cititorul nu trebuie să uite că
deşi Sursa este Unică şi Ea este tot ce există, atunci când se mişcă şi vibrează în forma acestui uriaş Câmp
Universal dă naştere unor şiruri de vibraţii-parte fundamentală a Sursei în mişcare. Combinaţiile
complexe de vibraţii diferite sunt percepute de conştiinţă ca indivizi separaţi, care de fapt nu sunt câmpuri
independente în interiorul Marelui Câmp, ele sunt ca valurile ce sunt părţi intime ale unui mare ocean.
Aşadar avem falsa senzaţie de multitudine şi diversitate (haos). În realitate, anumite vibraţii ale Sursei
sunt percepute ca „Sursa identificată cu mecanismul corp-minte, unde există senzaţia de creator şi lipsa de
acceptare”, pe când alte vibraţii sunt percepute ca „Sursa identificată cu mecanismul corp-minte, unde
apare înţelegerea, acceptarea şi poziţia de spectator” şi altele (deşi puţine) sunt văzute ca „Sursa care nu
se identifică cu mecanismul corp-minte, aşa că falsa senzaţie de creator este complet anihilată.”. Toate
acestea se întâmplă din cauza unui singur motiv şi anume că noi percepem diferit acţiunile din Univers,
acţiuni realizate de Sursa Unică, pentru că Sursa în mişcare este constituită din vibraţii diferite ce se
manifestă simţurilor noastre (sau conştiinţa) ca oameni diferiţi şi acţiuni diferite. În plus, totul se întâmplă
în fenomenologie (manifestarea, Sursa în mişcare, Totalitatea sau Universul) şi nimic nu se întâmplă non-
manifestării (numenului). Extraordinarul este Sursa în acţiune, adică Universul-uriaşul Câmp de Energie
Universală vibratorie. Universul fizic-aşa cum îl ştim-este doar o reflectare a Câmpului Universal pe
ecranul conştiinţei.
Dar ce este iluminarea? Iluminarea nu este doar o înţelegere intelectuală a Adevărului ci este
înţelegerea completă şi intuitivă a sa. Iluminarea este anihilarea totală şi de nezdruncinat a sentimentului
de creator, este înţelegerea că nu a existat şi nu există niciodată o separare individuală. Iluminarea este
dezidentificarea Sursei de mecanismul corp-minte, deci încetarea existenţei sentimentului de individ.
Egoul mai există doar parţial, el guvernează funcţionarea corpului în conformitate cu factorii genetici şi
cu condiţionările sale, există o identificare cu numele dat (numai ca etichetă care ajută la funcţionarea
normală), însă nu se mai produce identificarea cu corpul sau cu gândurile, emoţiile şi acţiunile ce apar în
corp. Iluminarea este trezirea din „visul trăit”, înţelegerea că Tu eşti chiar Sursa.
Iluminarea este depăşirea atitudinii de spectator printr-un criteriu suplimentar, anume că nu există
cineva care să fie martor la ceva. Nu există şi nici nu a existat vreodată cineva care să realizeze ceva.
Iluminarea este îndepărtarea falsului gând pe care se bazează realităţile limitate ale separării şi
identificării. S-a văzut că prin atitudinea de spectator s-a îndepărtat cauza secundară a suferinţei, pe când
prin iluminare s-a eliminat definitiv principala cauză a suferinţei, adică identificarea cu corpul. Corpul
poate simţi durerea, dar nu se va mai identifica cu ea pentru că nu există cineva care să se identifice cu
ceva şi prin urmare suferinţa ia sfârşit.
După iluminare nu există nimeni care să beneficieze de vreo înţelegere deoarece pur şi simplu nu
există nimeni, niciun individ separat. Nu există indivizi iluminaţi deoarece iluminarea este anihilarea
finală a falsei senzaţii de individ. Atunci când iluminarea are loc, ea doar se întâmplă-sau nu se întâmplă
nimic, pentru că nu există cineva căruia să i se întâmple ceva. Aşadar iluminarea nu este un obiect pe care
individul îl poate deţine pentru a avea mai multă fericire. Iluminarea elimină senzaţia de individ separat,
iar urmările ei pot fi văzute în corp, fiind asociate cu pacea eternă şi iubirea. După iluminare corpul

58
continuă să funcţioneze la fel ca mai înainte, însă singurul lucru care-i lipseşte este falsa senzaţie de
individ separat, completată de falsa senzaţie de creator.
Iluminarea nu are nicio condiţie esenţială, deoarece nimeni nu o poate provoca. Căutarea iluminării
prin efort întăreşte şi mai mult existenţa iluzorie individuală. Iluminarea se produce numai prin Graţia lui
Dumnezeu sau a Sursei. Ea poate fi accelerată printr-o suficientă înţelegerea a Adevărului, graţie Sursei.
TU EŞTI SURSA ŞI ACESTA ESTE ADEVĂRUL FINAL.

„Permite-i Soarelui să strălucească mult timp deasupra ta,

Toată Iubirea să te-nconjoare,
Şi pura lumină dinăuntrul tău,
Să te călăuzească pe Cale.”
Binecuvântare irlandeză

„Permite-ţi să trăieşti toate zilele vieţii tale.”

J.Swift

„Permite-I lui Dumnezeu (Sursei) să ţi se dezvăluie pe măsură ce-L cauţi.”

John Gilmer

„Fie ca tu să-ţi depăşeşti toate dualităţile şi să-ţi găseşti în interior,

unde locuieşte adevărata frumuseţe şi împlinire,
perechea sufletului tău.“
Bedri C. Cetin

FII ÎNTREGUL!

 Boala este creată pe baza falsului sistem de credinţă că tu eşti separat de

Dumnezeu.
 În Adevăr, Tu Eşti Întregul, Infinitul, Fiinţa Eternă şi Una cu Creatorul.
Întrebare
De mulţi ani sufăr de o puternică depresie. Mă simt atât de bolnav încât de multe ori îmi este
foarte teamă de boală şi de moarte. Nu am viaţă socială şi nici prieteni. Ce pot face?

Răspuns
Dacă doreşti cu adevărat să te vindeci, vei fi vindecat. Fii sigur că nu ai nici un motiv vezi vreun
avantaj în a fi bolnav. În clipa-n care eşti sincer în dorinţa de a te fi vindecat, nu mai ai nimic de făcut.
Stai liniştit spune-ţi:
„Sunt un Copil al lui Dumnezeu, eu nu moştenesc boala deoarece Dumnezeu nu a creat-o. Eu şi cu
Tatăl Una Suntem.
Dumnezeu (Eul meu lăuntric) este Unica Putere şi Lege ce există şi de-aceea în Conştiinţa Mea nu
poate apărea nicio boală, Adevărata Mea Natură este una şi aceeaşi cu Sănătatea Perfectă.
Dumnezeu, care se află în înăuntrul meu, îmi satisface toate necesităţile (sociale, fizice, spirituale); El
este Fiinţa mea, Unica Fiinţă Ce Există. În viaţa mea nu poate exista decât Armonie şi Frumuseţe. Eu am
încredere că aşa este şi chiar aşa este!”
Rămâi conştient în Graţia lui Dumnezeu şi totul se va schimba. Este singurul lucru de care ai nevoie!
Nu-ţi asculta simţurile sau mintea care-ţi pot spune că tu nu eşti una cu Dumnezeu, TU EŞTI UNA CU
DUMNEZEU! Ascultă-ţi numai vocea lăuntrică şi atunci când mintea ta este eliberată de toate conceptele
care te ţin în necunoscut, această voce blândă îţi va spune: „TU EŞTI UNA CU DUMNEZEU,
59
ACESTA ESTE ADEVĂRUL TĂU, NU EXISTĂ NICIO ALTĂ LEGE, NICIO ALTĂ PUTERE ŞI
NICI UN ALT ADEVĂR DECÂT DUMNEZEU.”
Lasă să te părăsească orice alt vechi sistem de credinţă care susţine boala, limitarea ţi separarea de
Dumnezeu. Intră în noul sistem de credinţă, cel în care EU ŞI CU TATĂL UNA SUNTEM şi SINELE
(SPIRITUL INVIZIBIL) ESTE ADEVĂRATA MEA FIINŢĂ. Rămâi în această stare şi din această
clipă Dumnezeu îţi va trăi Viaţa! Este tot ce-ai nevoie.

În numele lui Dumnezeu, FII ÎNTREGUL!

Partea a II-a
EU SUNT TU
„Amândoi cunoaştem Adevărul: EU SUNT TU.
Unii îi spun Mintea Unică sau Pura Conştienţă
Ori Eu Sunt Prezenţa Universală.
Alţii îi spun Dumnezeu.
Mi-mi place să-i spun Tăcere sau Adevărul fără nume.
Asta-i tot ce există! Nu există nimic altceva!
Eu sunt Acesta şi Tu eşti Acesta.”

Bedri C. Cetin

Această parte conţine fragmente din corespondenţa noastră spirituală; ceea ce transpare dincolo de cuvinte
este purul Adevăr spre care tindem mereu.

„Atunci când înţelegi că TU eşti Infinitul, înţelegerea nu se mai face prin minte sau gânduri, ci prin Sinele
care nu poate fi pus în cuvinte.”
Bedri

11 mai 2000
Dragă Bedri,
Poate scrisoare mea va fi o surpriză pentru tine, poate nu...În primul rând îmi cer iertare pentru engleza mea nu
tocmai perfectă, însă am încredere că în viitorul apropiat o voi îmbunătăţi.
Acum câteva săptămâni te-am felicitat cu ocazia Paştelui…poate îţi mai aminteşti. Sunt din România. Prima
dată când am auzit despre tine şi despre cartea ta anul trecut în Olanda; nu ţi-am citit încă cartea, dar o voi face
pentru că subiectul mă interesează, şi astfel, cu ajutorul tău, îmi voi perfecţiona cunoştinţele de limbă engleză şi
dacă vei fi de acord, o voi traduce poate în limba română.
Înainte de Paşte, deschizând pagina lui D. Escott, ceva m-a împins să-ţi trimit un mesaj. Mi-a făcut mare
plăcere răspunsul tău şi sufletul meu te-a recunoscut. Două zile mai târziu am avut o revelaţie, s-a petrecut ceva
special în interiorul meu şi am primit o informaţie pe care cred că o poţi verifica. Folosind ansa radiestezică, am
aflat că în viaţa anterioară am fost evreică, am trăit în Polonia, la Katowice şi am murit împreună cu familia în
aprilie 1944 în lagărul de la Auschwitz, tu fiind atunci soţul meu. Am fost foarte marcată şi ceva din adâncul inimii
îmi spune că a fost adevărat.
Am sărbătorit Paştele ortodox în Ţara Sfântă; am vizitat Muzeul Holocaustului de la Yad Vashem şi acolo am
avut sentimentul că am văzut scene cu familia noastră de atunci. Inima mea parcă se frânsese, am plâns mult…
Tu ce simţi şi ce crezi despre acest lucru? Eu sunt profund mişcată şi sunt sigură că Dumnezeu mi-a deschis
această uşă a memoriei fiind că în această viaţă noi avem ceva de făcut împreună; cu siguranţă că vom
60
afla despre ce anume este vorba: Am credinţa că la un moment dat Dumnezeu ne va aduce faţă în faţă. Nimic nu
este întâmplător şi tu ştii acest lucru la fel de bine ca şi mine. Timpul rezolvă tot.
Beatrice–Virginia

18 mai 2000
Draga mea Beatrice-Virginia,
De ceva vreme nu am avut un calculator la dispoziţie, de aceea nu ţi-am răspuns la timp, deşi ţi-am citit
mesajul cu mare interes şi fascinaţie.
Nu resping posibilitatea de a se fi întâmplat ceea ce ai scris; totul este posibil în acest vis trăit, dar în Realitate
„nu se întâmplă nimic". Acest vis trăit este o minunată sărbătorire a Divinului şi este foarte valoros, cu toate că
uneori conţinutul său poate fi înşelător…
Sunt încântat că doreşti să-mi traduci cartea în limba română, dar poţi aştepta şi cartea care urmează, mult mai
cuprinzătoare decât prima.
Bedri

23 mai 2000
Dragă Beatrice,
Este o onoare şi o plăcere să te cunosc şi să pot pătrunde în imensa bunătatea a inimii tale, să fiu în stare să
folosesc cuvintele „delicată” şi „sinceră” pentru a descrie sensibila ta persoană–să simt că sunt binecuvântat cu o
mare şansă nu numai să ştiu cine eşti, dar să am şi aceste profunde trăiri–şi să fiu beneficiarul înţelepciunii şi
generozităţii tale.
Îţi mulţumesc din nou.
M-ai întrebat cine sunt...
Amândoi cunoaştem Adevărul: Eu sunt Tu.
Unii îi spun Mintea Unică sau Pura Conştienţă ori Eu Sunt Prezenţa Universală, alţii îi spun Dumnezeu. Mie
îmi place să-i spun Tăcere sau Adevărul fără nume. Acesta este tot ce există, nu există nimic altceva. Eu sunt
Acesta şi Tu eşti Acesta.
În acest vis trăit i s-a dat numele de Bedri, pasionat de Viaţă-fiind „un artist al vieţii", de oameni, animale,
natură, călătorii şi de Căutarea Adevărului, cu studii în Neuroştiinţă, Psihologie, Filosofie şi Fizică cuantică;
interesat de integrarea ştiinţei cu spiritualitatea, devotat vindecării şi învăţării semenilor cum să se vindece singuri-
la nivelul corpului, energiei, minţii şi dincolo...ajungând la Vindecarea Finală a Întregului şi a Realizării Sinelui
(Trezirea): iubeşte pisicile, puritatea, şi Iubirea...
Bedri

24 mai 2000
Dragă Bedri,
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru minunata şansă de a ne reîntâlni. Nu trebuie să fim surprinşi de surprizele pe
care ni le oferă acest vis trăit şi trebuie să ne ridicăm la valoarea misiunii ce ne-a fost încredinţată aici şi acum pe
Pământ...
Suntem asemănători...interesaţi în învăţarea, vindecarea şi iubirea oamenilor. Suntem mici părţi ale Divinităţii,
scântei de lumină, grăunţe de Iubire în Căutarea Adevărului.
Beatrice

29 mai 2000
Dragă Beatrice,
Întotdeauna este o încântare să am veşti de la tine, dar cuvintele nu sunt atât de necesare pe cât este de reală
comunicarea în tăcere. Cuvintele pot numai completa Frumuseţea şi Imensitatea Sursei lor nemuritoare–Inima
noastră Comună–Mintea Unică.
Bedri
61
 02 iunie 2000
Dragă Bea,
Mulţumesc mult pentru noutăţi. Îţi simt cartea ca fiind foarte revelatoare şi fascinantă şi ştiu că ea va ilumina
multe suflete, răspândind Lumina Divină, Înţelepciunea şi Graţia în calea lor. Îmi place cu adevărat stilul şi
formatul cărţii (electronice) şi trandafirul din introducere spune multe...
Te îmbrăţişez în Unica Iubire care este Fiinţa noastră Comună–Esenţa întregii Creaţii. De fapt, nu există nicio
creaţie–tot ceea ce există este Dumnezeu, aceasta este unica Realitate.
Fie ca Viaţa ta să fie minunată, să te inspire în a-i împărtăşi măreţia cu semenii noştri, călăuzindu-i spre
trezirea Divinităţii ce se află în ei înşişi.
Bedri

Notă:
Acest mesaj l-am primit după introducerea pe Internet a unei fărâme din experienţa personală, cartea „Cum l-
am regăsit pe Dumnezeu...” (în limba română); pentru Bedri am tradus doar cuprinsul, ca după câteva luni cartea să
fie tradusă şi în limba engleză

08 iunie 2000
Dragi prieteni,
Mă simt călăuzit să împărtăşesc cu voi următoarele întrebări cruciale şi răspunsurile ce s-au născut ca rezultat
al articolului „Despre vindecare”.
Unele răspunsuri pot părea tulburătoare, dar chiar aşa este şi era în care tocmai am intrat. Este o eră nouă care
ne schimbă total vechile sisteme de credinţă ce durează de mii de ani.
Trezirea este întotdeauna bruscă, spontană şi nu ia niciun pic de timp; Sursa ei este Sinele fără timp.
Trezirea are puterea să răstoarne şi să vindece într-o fracţiune de secundă vederile greşite durează de veacuri.
Iată cât de puternic EŞTI TU!

Întrebare
Când pot fi binecuvântat cu această condiţie?

Răspuns
Chiar ACUM, în acest moment şi nu peste câţiva ani, luni sau zile şi nici chiar mâine. ACUM este singura
clipă adevărată în care tu poţi fi binecuvântat cu această condiţie care nu este o stare ce vine şi pleacă, ea este a ta
pentru totdeauna!

Întrebare
Ce pot face mai mult?

Răspuns
Nimic, doar FII! Dacă nu poţi face acest lucru, atunci pune doar capăt imaginii tale că tu eşti un corp cu o
minte sau cu un suflet personal. ACUM este unicul moment în care ieşi din această capcană şi sfârşeşti cu
suferinţa.
Fără să ai nici un gând în minte, întreabă-te pentru o clipă: „CINE SUNT EU?”
Nu, nu răspunde la această întrebare! Nu lăsa niciun gând să se stârnească în mintea ta!
Recunoaşte că Tu eşti Acea Tăcere din care se naşte întregul Univers.
Recunoaşte că Adevărata Ta Natură este Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este tot ceea ce există.
Recunoaşte că Tu eşti Pura Conştienţă, Tu Eşti Pura Fericire.
Recunoaşte că Tu n-ai nevoie să-ţi cunoşti mental Sinele şi că niciodată nu-ţi poţi cunoaşte Adevăratul Sine
prin intermediul gândurilor, prin mintea care lucrează în dualitate! Renunţă la această căutare, pune capăt acestei
nebunii,află că tu eşti ceea ce cauţi şi că n-ai nevoie de nimic pentru a fi ceea ce eşti deja! Doar fii.
Cunoaşte că Tu eşti TĂCEREA, PACEA şi FERICIREA şi că-n ACEASTĂ PREZENŢĂ nu există
„alţii”!
Bedri
„Când Dumnezeu se plimbă în inimile noastre, noi ne putem plimba pe deasupra mării şi a vânturilor.”
„Fie ca tu să-ţi trăieşti toate zilele vieţii tale.”
„Fie ca natura ta divină să se exprime prin tine la maxim.”
62
 Notă:
Acest mesaj l-am primit prin intermediul unui grup iniţiat de Bedri, grup ce avea ca scop realizarea unei
interconexiuni între ştiinţă şi spiritualitate.

08 iunie 2000
Dragă Bea,
Mulţumesc mult pentru răspuns. Desigur, eşti binevenită să publici prima mea carte pe Internet, ba chiar aş fi
onorat s-o faci. Am inserat pentru cititorii români câteva cuvinte.
Bedri

Cartea „ENERGIA UNIVERSALĂ–O cercetare sistematică şi ştiinţifică” ne prezintă conceptul unei vieţi
nelimitate şi abundente, dătătoare de energie. Cunoscută în culturile orientale şi sub numele de Chi sau Prana,
Energia Universală este folosită în tratarea cu succes a bolilor (de la răceală la cancer) încă din vechime.
Energia este elementul fundamental al multor terapii (Tehnica Energiei Universale, Reiki, Qi Quong, Tai Chi,
Acupunctură, Yoga) folosite de milioane de oameni dornici să-şi menţină şi să-şi îmbunătăţească sănătatea, care pe
lângă medicina tradiţională folosesc şi unele tehnici complementare de vindecare. Toate aceste practici caută să
armonizeze Energia Universală ce ne curge prin corpuri, deşi pentru cei mai mulţi dintre noi natura acestei energii
invizibile este încă un mister.
Cartea combină în mod fascinant înţelepciunea popoarelor antice cu cele mai avansate cuceriri ştiinţifice şi ne
dezvăluie secretele celui mai puternic mijloc de vindecare, adresându-se atât cititorului obişnuit cât şi omului de
ştiinţă, toate realizările ştiinţifice fiind prezentate simplu, fără a-şi pierde însă autoritatea.
Citind această carte vă veţi bucura de o uimitoare călătorie plină de învăţătură iluminată şi de iubire
necondiţionată şi veţi descoperi :
 definiţia clară şi ştiinţifică a principiilor Energiei Universale
 natura şi cauza principală a celor mai multe boli
 cum să ne ocupăm de boală folosind Energia Universală
 puterea conştiinţei şi a concentrării
 cum să îndepărtăm sursa şi simptomele bolii
 adevărata natură a corpului uman
 arta respiraţiei
 natura iluziilor, a ego-ului şi principala cauză a suferinţei
 pătrunderea spirituală în adevărul de sine
 bazele ştiinţifice ale spiritualităţii
 calea spre iluminare şi realizarea de sine şi multe altele...

Scrisă de un savant specializat în Fizica cuantică, Astrofizică, Neuroştiinţă (studiul creierului) şi Filozofii
Orientale, această carte vă va călăuzi spre ADEVĂRUL ETERN unde veţi depăşiţi toate limitările şi suferinţa.

Doctor în inginerie electrică, autorul a conceput o nouă teorie globală de optimizare, aplicată ulterior în
Robotică, în Studiul sistemelor neuronale şi Seismologie. În timpul studiilor sale la Institutul de Tehnologie din
Caltech, Pasadena, California, Bedri C. Cetin a excelat în domeniul Neuroştiinţei şi Neuropsihologiei.
Odată finalizate lucrările solicitate de teza sa de doctorat, autorul a colaborat cu Institutul Naţional pentru
Sănătate Mentală din Maryland, unde cercetările sale au fost orientate pe legătura dintre memoria traumatică şi
tulburările psihologice. Apoi, în cadrul Departamentului de Fizică al Universităţii din Virginia a colaborat cu
remarcabilul savant Stanley Sobottka, realizând studii asupra Conştiinţei şi interpretării fundamentelor Fizicii
cuantice.
În prezent, Bedri C. Cetin realizează studii şi cercetări independente.

14 iunie 2000
Dragă Bea,
Îţi mulţumesc pentru că ai împărtăşit cu mine această frumoasă poezie care a vorbit inimii mele.
63
 Bedri
Notă:
Deşi nu am scris niciodată poezii, cu un an în urmă mi-au venit în minte aceste versuri. Am tradus versurile în
limba engleză şi i le-am trimis lui Bedri.

CINE SUNT EU?

O rază de soare,
Un suflet haihui,
Haihui prin iubire,
Venit pe pământ să sădească
Seminţele mirabile
Căpătate în cer.
Nu disper.
Nu mă mânii.
Drumul nostru e firesc,
Simplu, pământesc,
Desenat tot în cer,
De Tatăl Ceresc.
Despărţirea-i frunză-n vânt,
Iluzie.
Spaţiu şi timp pentru noi sunt
Confuzie.
Iubirea e un dar divin
Păstrată curată, te face senin.
Suporţi cu tărie,
Necaz şi durere
În tăcere,
Şi ierţi.

29 iunie 2000
Dragă Bedri,
Iată că am finalizat versiunea română a primei tale cărţi. Pentru mine este un mare succes, căci am învins
timpul, spaţiul şi limba...Este succesul nostru, pentru că noi formăm o echipă!
Sper că prin intermediul cărţii tale mulţi români îşi vor putea îmbogăţi cunoaşterea despre Energia Universală
şi Adevărul Etern; cartea se va afla de mâine în pagina „Căutătorii Adevărului”.
Ajutorul Divin a fost nemaipomenit! În ultima perioadă a traducerii, noapte de noapte, în vis, cineva mă
învăţa, îmi explica şi mă dirija pe drumul cel bun. Am avut sentimentul că erai cu mine, ajutându-mă să înţeleg mai
bine, prin iubire, întreaga cunoaşterea scrisă în cartea ta.
Trebuie să recunosc că în ultima lună viaţa mi s-a schimbat din temelii. NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR!
Ultimul capitol practic s-a tradus singur, eu redactându-l la calculator direct din engleză în română. Miracole?! Nu,
VIS TRĂIT!
De curând ghidul meu interior mi-a spus că este posibil să ne întâlnim; a fost o veste bună, dar nu ştiu dacă
întâlnirea noastră va avea loc în planul nostru spaţiu-timp obişnuit sau dincolo... În ciuda Esenţei noastre Divine,
noi suntem fiinţe umane legătura noastră se desfăşoară şi în acest plan...Am încrederea în Dumnezeu-la fel ca şi
tine-şi că se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple!
Bea

03 iulie 2000
Dragă Bea,
Sincer vorbind, mi-ai scris una dintre cele mai frumoase scrisori pe care le-am primit vreodată în această viaţă.
Am simţit rândurile tale ca venind direct din Inima noastră Comună; i-am arătat scrisoarea ta maestrului
64
meu spiritual care mi-a spus că a ştiut cu certitudine că în timpul în care eu eram tăcut, eram conectat cu tine…deci,
atâta vreme cât am capitulat, am fost folosit pentru un lucru bun, să fiu cu tine pe durata traducerii şi dincolo....
Felicitări din străfundul sufletului, pentru această întreprindere de proporţii care este darul tău binecuvântat
pentru întreaga umanitate, un dar pentru Sinele Tău care este şi Sinele Meu.
Simt că întâlnirea noastră se va petrece în împărăţia de dincolo...întâlnirea noastră din planul fizic va avea loc
în cel mai armonios moment care este Aici şi Acum.
Bedri

9 iulie 2000
Dragă Bea,
Mulţumesc pentru frumoasele cuvinte prin care m-aţi descris.
Cartea pe care am scris-o a fost tradusă până acum în 14 limbi, totuşi nu a fost publicată de vreun editor în
America; ea este disponibilă în Mexic, Turcia şi Portugalia şi în centrele Şcolii de Energie Universală din mai mult
de 20 de ţări, inclusiv Statele Unite ale Americii. Dumnezeu este singurul referent al acestei cărţi. Tu ai din plin
autorizaţia mea s-o publici!
Bedri
Notă:
Bedri se referea la „Cuvântul traducătorului”, pe care l-am inserat în continuare.

Calea Spirituală nu este simplă, însă dacă ai păşit pe ea nu mai ai drum de întoarcere...
Cartea de excepţie “ENERGIA UNIVERSALĂ–O cercetare sistematică şi ştiinţifică” este un ghid valoros
pentru Căutătorii Adevărului. Vă rog să-mi urmaţi sfatul citind-o şi Lumina Spirituală vă va învălui cu siguranţă.
Prin această carte, un adevărat Dar Divin, autorul mijloceşte spiritului nostru înţelegerea Adevărului
Universal. Deşi traducerea nu poate înlocui textul original, dacă ne străduim însă să-i asimilăm conţinutul vom
recunoaşte desigur semnificaţia ei pentru umanitate-în ciuda tuturor deficienţelor inerente unei traduceri.
Mulţumesc din suflet autorului, remarcabilului şi iluminatului om de ştiinţă Bedri C. Cetin pentru
permisiunea acordată de a vă oferi versiunea în limba română. Poate că într-o bună zi autorul se va afla în mijlocul
nostru, împărtăşindu-ne pe viu din învăţătura şi experienţele sale.
Beatrice

04 august 2000
Dragă Bea,
Spiritul se dezvăluie în multe misterioase şi de neaşteptat feluri. Ceva îmi cere să rămân în tăcere un timp şi să
fiu foarte concis, iar alte ori să joc rolul, folosind cuvintele, deşi ştiu că nici un cuvânt nu spune Adevărul.
Puterea care ne-a adus împreună se păstrează şi în acele momente în care deşi se pare că nu interacţionăm;
adevărata interacţiune are loc mult mai bine în tăcere, este chiar mai vastă decât înainte. Dumnezeu este cel care se
bucură de o astfel de experienţă non-dualistică.
Totul este o piesă de teatru. Ce să facem? Să continuăm să ne jucăm rolurile...dar să ne-aducem aminte mereu
de-un singur lucru, şi anume că Jucătorul Final este Unul şi El interpretează cu bucurie în fiecare clipă rolurile, în
totalitate şi-n deplină fericire, indiferent de aparenţă, formă sau eveniment.
Când nu mai există nicio judecată din partea minţii, TU ştii că Eşti Una cu Acest „Unul” şi EU SUNT
TU; nu există niciun singur moment în care noi să nu ne sărbătorim Divinitatea.
Bedri

02 septembrie 2000
Draga mea Bea,
M-am bucurat când am primit scrisoarea ta şi ambele poezii mi-au umplut sufletul cu încântare. Cele mai calde
65
felicitări şi urări pentru editorul care ne-a acceptat cărţile, pentru succesul vostru. Am încredere că Totul se va
dezvălui aşa cum trebuie prin Voia şi Graţia lui Dumnezeu.
Bedri
Notă:
În urmă cu ceva timp scrisesem două poezii de care uitasem cu desăvârşire; le-am descoperit după un an şi am
rămas uimită de frumuseţea şi profunzimea lor, dar şi de faptul că fuseseră scrise dintr-un singur condei, le-am
transmis lui Bedri în limba engleză.

Omul cu ochii albaştri…

Omul cu ochii albaştri, ca oceanul
Ne cheamă în Lumea Luminii...
Lumina clădeşte, ea saltă ruina
O face divină.
Ruina-i în om, în fire, în gând.
E urmă din vieţile apuse.
Iubirea-i Lumină,
Lumina-i Iubire,
E sensul trăirii,
E duhul ce urcă prin noi,
Atunci când suntem goi.
Goi de mândrie, de false simţiri,
Suntem însă plini de divin.
O, Doamne, Tu ai adus aici printre noi,
Pe omul cu ochii albaştri
Ca zarea cea plină de necunoscut,
Ca marea.
Prin ochii săi, ferestre spre lume,
Lumina pătrunde încet şi discret,
Ne umple cu simţul lui de poet,
Ne-aduce în prezent,
Ne plimbă prin lumi,
Ne-arată că suntem nebuni,
Că nu vedem Lumina ce-n noi o purtăm
În suflet, mereu şi mereu...

Să simţi–asta-i totul!
Să te asculţi pe tine–e cheia!
Clădeşte! Clădeşte! Iubeşte!
Nu te-ndoi!
Urcă spre culmi, spre crestele Fiinţei Tale.
EŞTI UNIC OMULE! EŞTI DIVIN!
SUBLIM!
Dar...însă orb.
Primeşte Lumina şi ochii tăi vor fi
Albaştri, vii, pătrunzători!
E ziuă! Trezeşte-te!
Gândeşte! Iubeşte! Sădeşte
Seminţe de pace, de bucurie.
Arborele vieţii creşte, creşte,
Urcă spre cer!

Mesaj pentru suflet

66
 Ce bine-ar fi ca uneori
Mânaţi de gând, de faptă,
Prin erori,
Să ne trezim din somnul cel adânc.
„A te trezi” nu-i vorbă goală,
E stare, e căutare, e chemare!
Mergi înainte
Cu mintea limpede,
Cu sufletul la unison cu gândul,
De-a rândul, de-a rândul...
Chemare, uitare, visare...
Iubire, simţire, nemurire...
Eşti tu în noi şi noi în tine,
E BINE, BINE...

13 septembrie 2000
Draga mea Bea,
Sunt onorat că tu doreşti să mă vezi ca pe un maestru spiritual, dar eu n-am discipoli…Dacă eu sunt maestrul
tău spiritual atunci şi tu eşti le fel pentru mine. Nu există niciun maestru şi niciun discipol, ci doar o eternă
sărbătorire a Vieţii; Divinitatea se exprimă prin intermediul diverselor roluri şi dincolo de roluri există numai
UNUL–UNUL, Inima noastră Comună, Mintea Unică este singurul maestru a tot ceea ce există.
Bedri

28 septembrie 2000
Dragă Virginia,
Îţi mulţumesc mult scrisoare ta plină de sensibilitate.
Mă întrebi dacă trăiesc o viaţă de ascet. Răspunsul este şi da şi nu. Este da, deoarece mi-am limitat contactul
social, cele mai multe legături cu lumea din afara mea au loc prin intermediul împărăţiei interioare care o cuprinde
pe cea exterioară. Când şi când primesc oaspeţi, dar vizitele sunt scurte; această situaţie se poate schimba în orice
clipă. Şi nu, deoarece nu neg sau nu renunţ la niciun lucru.
Perseverez în cunoaşterea că Purul Adevăr şi Iubirea Adevărată sunt atotcuprinzătoare, trăiesc impulsurile
senzuale dar nu le încurajez.; nu sunt mental ataşat de ele, căci ataşamentul ca şi renunţarea există în minte; dacă
ele se întâmplă, le observ , dacă nu se întâmplă, este foarte bine. Egoul este cel care ne spune că pentru a atinge
Adevărul trebuie să ne sacrificăm, dar Tu eşti veşnic Adevărul şi atunci cine trebuie să mai renunţe la ceva şi ce să
sacrifice? Renunţarea, sacrificiul, căutarea, frica şi vinovăţia ţin egoul ocupat.

Atunci când te simţi separat, tu eşti Infinitul care se exprimă în separaţie, iar când te simţi în Unitate, eşti tot
Infinitul. Ceea ce Tu eşti deja (Infinitul), nu poţi deveni. Orice acţiune îl întunecă doar pentru că te face „un
creator” şi-ţi creează iluzia separării „subiect-obiect”. Eu sunt ceea ce Tu eşti. Este aşa cum ai spus-o şi tu:
„TOTUL ESTE SCRIS DE ACEEAŞI MÂNĂ”.
Când Tu eşti Pura Conştienţă, substratul întregului Univers, când eşti Eterna Sursa Infinită a tot ce
există (deoarece ceea ce este perceput ca fiind corpul sau mintea nu poţi fi Tu), când Tu nu te-ai născut şi nu
ai murit niciodată şi când în afara ta nu există nimic, ce sunt „reîncarnarea” şi „misiunea”?
Înţelegi Bea ce spun eu aici? Nu-ţi anulez conceptele, ci doresc să fiu clar asupra acestui lucru: „nimic şi
nimic nu necesită să fie făcut pe acest pământ, Dumnezeu este tot ce există şi tot ceea ce există este
Dumnezeu. Dumnezeu este „aşa cum este” şi „aşa cum trebuie să fie”.
„Misiunile” pe care noi le avem sunt simple roluri pe care le joacă Sinele Infinit, când însă îţi iei rolul în serios
şi renunţi la viaţa ta curentă, faci o greşeală fiindcă tu joci pentru Realitate un rol într-o piesă de teatru. Când
consideri că acest rol este realitatea, te străduieşti din răsputeri să schimbi visul, dar rămâi blocat în el.
Ceea ce doreşti cu adevărat este nu să schimbi visul, ci să te trezeşti din el! Când te trezeşti din acest vis trăit,
întreaga lume se trezeşte odată cu tine şi singura ta misiune este să te-ntrebi: „CINE SUNT EU?”
„Eu” nu pot fi nici corpul, nici mintea, nici sufletul sau obiectele din jur, deoarece „Eu" sunt conştient de ele,
ceea ce-nseamnă că acest „Eu” este martorul final a tot ceea ce există. Descoperă acest lucru, lasă-te absorbită de
El şi vezi că nu a mai rămas nicio misiune.
Îţi poţi interpreta cu bucurie rolul având convingerea de nezdruncinat că:
 nimeni nu are nevoie de ajutorul tău, deoarece nu există nimeni separat.
67
  ajutorul tău nu este un serviciu adus cuiva, ci o sărbătoare–o piesă de teatru.
 nu trebuie să renunţi la niciun lucru, cu o singură excepţie: egoul, care de fapt nu a existat niciodată.
 atunci când un om obişnuit este iluminat, el devine înţelept, însă când un înţelept este iluminat, el
devine obişnuit.
 noi putem colabora oriunde ne aflăm pentru că distanţa nu este niciodată o limitare.
 ceea ce iubeşti cu adevărat şi după care tânjeşti este Adevăratul Tău Sine.
Atâta vreme cât ai o misiune sau cât timp tânjeşti după cineva din afara ta, mintea îţi este orientată în exterior
şi ei pierde din vedere Sursa (uneori, mintea chiar cade în capcana egoului care se deghizează în misiuni spirituale).

Îndreaptă-ţi mintea spre interior, Bea, doar fii, nu face nimic! Eliberează-te de orice aşteptări sau
verdicte! Lasă Ceea Ce Eşti Tu Cu Adevărat să se reveleze pe Sine şi vezi Sursa („Eu”) din care s-au
manifestat Bea şi Bedri.
Inefabila Iubire Fără Formă sau Pura Conştienţă (Eu=Tu) ia în acest vis trăit formele „eu” şi „tu” şi
singurul scop al acestui vis este de a ne trezi la Ceea Ce Suntem deja.
Namasté!

29 septembrie 2000
Dragă Bea,
Aş dori să mai adaug un comentariu pe care simt că-l cunoşti deja, dar oricum îl voi împărtăşi cu tine.
Munca şi intenţiile tale de a ajuta umanitatea sunt foarte valoroase şi acest lucru nu poate fi negat. Unica mea
observaţie se referă la contestarea sistemului de credinţă care stă la baza motivării tale.
Atunci când cineva crede că are o misiune şi o ia foarte în serios, se creează două probleme aparente:
1) Infinitul-care eşti Tu Cu Adevărat-se identifică cu rolul din vis şi devine o entitate limitată ce are de făcut
ceva, mai ales dacă tu consideri rolul real şi serios.
2) Persoana (rolul) porneşte de la un fals sistem de credinţe deoarece presupune că există ceva în neregulă cu
Universul ce trebuie remediat; ea va proiecta sistemul de credinţe ce va fi văzut manifestându-se în lumea visului
său fără a conştientiza că „ceea ce crede real” a creat şi a plănuit în mintea sa. În acea persoană se dă o luptă între
ce şi-a imaginat şi la ce-a visat.
Încercând să rezolvi din afară această dilemă tu nu faci decât s-o exacerbezi; în realitate, atât problema cât şi
soluţia se află ÎN INTERIORUL TĂU.
Atunci când acest lucru este înţeles, poţi să-ţi manifeşti liber rolul (misiunea) în acest plan fără să te identifici
cu el. Fiind centrat în Adevăratul Tău Sine, tu (rolul din vis) vei fi constant călăuzit şi protejat pentru a-ţi putea
interpreta liber şi bucuros rolul. Astfel, tu înţelegi că nu faci nimic în piesă, ci Spiritul sau Sinele face tot.
La fel se întâmplă şi când încerci să-i trezeşti pe ceilalţi, luând totul în serios, pleci de la presupunerea că ei se
află în iluzie sau somn şi acest lucru este ceea ce proiectezi, creezi şi vezi, considerând în mod greşit proiecţia ca
fiind o realitate. Însă, odată cu propria ta trezire vei vedea că întreaga lume este trezită. Acesta este paradoxul
divin.
Pentru o minte dualistică, întotdeauna non-dualitatea este un paradox.
Aşa cum ştii finitul nu poate niciodată cuprinde şi înţelege infinitul.
Atunci când înţelegi că tu eşti Infinitul, înţelegerea nu se mai face prin minte sau gânduri, ci prin Sinele ce
nu poate fi pus în cuvinte. Trezirea ta se produce, acceptă doar invitaţia şi recunoaşterea că Tu deja te-ai trezit.
Bedri

02 octombrie 2000
„În lume există în lume două tipuri de creatori: unul lucrează cu obiecte (poetul, pictorul) şi creează lucruri,
celălalt (misticul) se creează pe sine; el nu lucrează cu obiecte ci cu subiectul; lucrează asupra propriei sale fiinţe,
este adevăratul creator şi poet care se transformă pe sine într-o capodoperă.
Tu porţi capodopera ascunsă în străfundul fiinţei tale, dar stai în drum. Dă-te doar la o parte şi capodopera va
fi dezvăluită! Fiecare este o capodoperă, deoarece Dumnezeu niciodată nu creează ceva mai puţin! Fiecare are
înăuntrul său capodopera, dar neştiind cine este încearcă doar superficial să devină cineva.
Scapă de ideea de a deveni cineva, tu deja eşti deja cineva, o capodoperă ce nu poate fi îmbunătăţită; trebuie
doar să-ţi vii în fire, să ştii şi să-ţi dai seama de acest lucru. Dumnezeu te-a creat şi nu poţi fi îmbunătăţit!”

68
 „Nu-ţi risipi viaţa pentru ceea ce va fi lăsat în urmă. Ai încredere în viaţă! Dacă ai încredere, numai atunci îţi
poţi lăsa la o parte cunoştinţele, eliberând mintea. Cu încredere, ceva imens ţi se deschide în faţă şi viaţa ta nu mai
este una obişnuită, ea devine plină de Dumnezeu şi te inundă.
Când inima-ţi este inocentă şi zidurile au dispărut, tu eşti legat cu infinitul. Nu eşti înşelat; nu există nimic ce ţi
se poate lua. Ceea ce ţi se poate lua nu merită să fie păstrat şi ceea ce nu ţi se poate lua...de ce ar trebui să te temi că
ţi se va lua? Nu, nu ţi se poate lua! Tu nu-ţi poţi pierde adevărata comoară!
Acum este momentul să sari fără coardă; aceasta este calitatea încrederii absolute, fără rezerve, fără plase
secrete sigure...Dacă putem sări şi trece în necunoscut, un uriaş sentiment de euforie se naşte chiar dacă ideea ne
sperie de moarte. Atunci când avem încredere în nivelul saltului cuantic, nu trebuie să facem planuri şi pregătiri.
Nu spunem: „OK, am încredere că ştiu ce să fac acum şi-mi voi aranja lucrurile, mi le voi împacheta şi le voi lua cu
mine.” Nu, noi doar sărim, gândindu-ne cu greu la ce se va întâmpla. Saltul este lucrul pe care-l facem şi fiorul său
este ca şi cum am cădea liber printr-un cer gol.
Putem avea o părere despre ce ne-aşteaptă la un alt sfârşit–o excelentă licoare roz, zemoasă, delicioasă, din
petale de trandafiri...este a mea!
Notă: Citate din Osho, trimise de Bedri pentru întărirea spuselor sale anterioare.

16 octombrie 2000
Ramana Maharishi spunea:
„Destinul sufletului este determinat în concordanţă cu karma trecută responsabilă de corpul actual (prarabdha
karma). Ceea ce nu ţi-este destinat să se întâmple, nu se va întâmpla, indiferent cât de mult doreşti, iar ceea ce ţi-
este destinat să se întâmple, se va întâmpla, indiferent cât de mult te străduieşti să împiedici acest lucru. Este ceva
foarte sigur. Ca urmare, cea mai bună cale este să rămâi tăcut.”
Bedri

21 octombrie 2000
Dragă Bea
Îţi mulţumesc pentru minunata ta invitaţie de a veni în România; cred că înainte de a-mi finaliza cea de-a doua
carte, vă voi vizita.
Am citit articolul tău „Cum ştiu că există Dumnezeu?”; afirmaţiile tale sunt clare şi ideile profunde. Ţi-ai găsit
Învăţătorul Interior. Se recunoaşte autoritatea din spatele cuvintelor şi ştiu că Tu eşti Una cu Învăţătorul Universal.

Bedri
Notă:
Articolul scris ca urmare a invitaţiei pe care Bedri mi-a adresat-o, rugându-mă să particip la o discuţie cu tema
„Cum ştiu că există Dumnezeu?” este inserat în continuare.

Cum ştiu că există Dumnezeu?

Pe vremea când eram copil, ştiam că Dumnezeu există, Îl simţeam ca pe o Fiinţă, ca pe o Forţă
Exterioară şi credeam cu adevărat în El. Mă gândeam că undeva există Cineva care ne iubeşte, ne ajută
sau ne pedepseşte…Mai târziu, când am crescut, L-am pierdut.
Multă vreme am crezut că-l pierdusem pe Dumnezeu datorită ateismului promovat de societate
comunistă din acele timpuri. Este foarte uşor să dai vina pe alţii…Începusem să neg în totalitate existenţa
lui Dumnezeu, de fapt a Celui Exterior pe care-L cunoscusem în copilărie…Credeam numai în materie!
Pe la 33 de ani a început schimbarea mea interioară. Pas cu pas, L-am regăsit din nou pe Dumnezeu,
dar nu pe Cel Exterior, ci pe Cel Lăuntric; pe la 40 de ani am început să-L simt peste tot, Totul este
Dumnezeu, noi suntem Dumnezeu şi Dumnezeu se manifestă în fiecare.
Dumnezeu este energie, toţi suntem energie şi Dumnezeu se află în tot, în fiecare fiinţă şi în fiecare
lucru. Pentru mulţi, Dumnezeu este numai un concept şi nu o realitate, este ceva artificial, exterior şi de
multe ori El este personificat, dar aceasta depinde de nivelul spiritual al omului.
69
 După părerea mea, noi nu trebuie să convingem pe nimeni de existenţa lui Dumnezeu, deoarece
fiecare Îl va descoperi la momentul potrivit.
De cele mai multe ori religia face şi mai anevoioasă calea în descoperirea şi cunoaşterea Divinităţii,
deoarece există încă multe dogme care îngreunează “atingerea” lui Dumnezeu. Încearcă să explici unei
persoane neiniţiate că este Dumnezeu sau că tu eşti Dumnezeu şi studiază-i apoi reacţiile…
Traducând în limba română cartea lui Bedri Cetin, “Energia Universală–o cercetare ştiinţifică şi
sistematică”–într-un timp record de o lună, numai cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-am extins în mod evident
cunoaşterea şi a fost o nouă confirmare că nimic nu este întâmplător şi că „Maestrul apare atunci când
discipolul este pregătit.” Indiferent în ceea ce credem, Dumnezeu există şi Totul este manifestarea sa.
Atunci când ai aflat că Tu eşti Etern, că nu există nici naştere şi nici moarte şi că Tu–Adevărata
Ta Fiinţă–eşti o neîntreruptă existenţă, nu mai eşti interesat nici în reîncarnare, nici în misiunea pe
care o ai în această viaţă şi nu te mai temi deloc de moarte, Viaţa Ta este Adevărată Sărbătoare.
Din ce în ce mai mult trăiesc experienţa lui AICI şi ACUM, aceea că noi suntem separaţi numai într-
o realitate aparentă, iar timpul şi spaţiul nu există, noi toţi fiind interconectaţi dincolo de spaţiu şi timp.
Este adevărat că putem fi siguri de ceva numai prin propria noastră experienţă. Metaforic vorbind, nu
simţim gustul portocalei decât atunci când gustăm din ea, chiar dacă toată lumea ni-l descrie în fel şi
chip…
Beatrice

31 decembrie 2000/01 ianuarie 2001

Dragă Bedri,
Acum când am intrat de câteva minute în al treilea mileniu, ceva mă împinge să-ţi scriu această scrisoare.
Motivul principal este de a te ruga să MĂ IERŢI pentru toate greşelile şi gafele mele. „Dormeam” şi multe
informaţii pe care Dumnezeu mi le-a trimis, eu nu le-am putut decodifica la momentul potrivit.
În ultima lună am avut multe revelaţii şi am cunoscut mai mulţi mesageri divini care m-au ajutat să
(re)descopăr multe mistere–dar amândoi ştim că misterele nu există. Dumnezeu mi-a oferit o mare şansă pentru a
(re)descoperi o mulţime de lucruri, pentru a începe adevărata trezire.
Îţi sunt foarte recunoscătoare că mi-ai înţeles confuzia, m-ai ajutat şi mă ajuţi mereu–dincolo de spaţiu şi
timp–să-mi găsesc calea, să cresc în IUBIRE şi în LUMINĂ, să-mi reamintesc Cine Sunt Cu Adevărat.
Deşi ştiu că nu este nevoie de cuvinte, am simţit necesar să le folosesc, împărtăşind cu tine fericirea datorată
trezirii, minimizând ataşamentele omeneşti. Simt că şi tu vei fi fericit de progresul meu şi de aceea ţi-am scris acest
mesaj la cumpăna dintre ani şi dintre ere, în ciuda faptului că timpul nu există.
Bea
P.S. Poate vei fi surprins când profesorul Stanley Sobottka îţi va vorbi despre mine. L-am felicitat de curând.
Sunt fericită să-l cunosc, fiind o persoană specială ca şi tine. Nimic nu este întâmplător.!

Notă:
Stanley Sobottka este un alt savant iluminat, colaborator al lui Bedri, profesor universitar (actualmente
pensionar) în Fizica nucleară la Universitatea din Virginia; el a scris „Un Curs în Conştiinţă” (publicat pe Internet)
ce face un pod între ştiinţă şi spiritualitate.
La câteva zile după intrarea în noul mileniu, am început traducerea acestei cărţi, finalizată în 2001.

31 decembrie 2000/01 ianuarie 2001

Draga mea Bea,
Sunt din nou încântat de căldurosul tău mesaj pornit din inimă. Dar cui să-i iert eu greşelile? Pun pariu c-am
învăţat mai multe eu de la tine decât tu de la mine...
Minte Unică lucrează în cele mai misterioase dar fascinante moduri. Atunci când unul din noi ajunge la
linia de sosire, toţi ajungem acolo în acelaşi timp cu celălalt.
Filmul este destinat să aibă un sfârşit fericit. Să lăsăm acest sfârşit să fie începutul raiului pe pământ, pe
care l-am aşteptat de mii şi mii de ani!
Fie ca acest ultim început să salute bunătatea şi conectarea puterii lui Dumnezeu în Inimile şi Vieţile
noastre!
Fie ca în cele din urmă să ne bucurăm de Fiinţa Noastră în Casa Noastră Divină–Unicul şi Adevăratul
Sine!
În Iubire, Pace şi Adevăr,
70
 Bedri

6 ianuarie 2001
Dragă Bea,
Tocmai m-a vizitat Stanley Sobottka, profesorul cu care am colaborat la Universitatea din Virginia; el este un
mare fizician nuclearist, devotat acum misticismului. Bineînţeles că mi-a vorbit şi despre tine.
Cred că ai putea să-ncepi cu Partea a III-a (Iluminarea şi sfârşitul suferinţei) şi apoi te poţi întoarce la celelalte
părţi. Această carte, atunci când am citit-o, mi-a dat un sentiment de pace, este o lucrare foarte importantă–deşi
unele capitole nu sunt prea uşor de citit, datorită elementului tehnic, însă este foarte educativă şi iluminantă. Aş
vrea să aflu şi părerea ta…
Nu mai este nevoie să-ţi spun–simt asta–că acest „Curs în Conştiinţă” reprezintă o contribuţie decisivă la
mariajul ştiinţei cu spiritualitatea, care este mult mai important decât orice revoluţie tehnologică; spiritualitatea
asigură bunăstarea lăuntrică, iar ştiinţa pe cea materială…
Bedri

14 februarie 2001
“Obiectul iubirii nu este forma–chiar dacă iubirea este pentru lucrurile din această lume sau din cea de
dincolo.”(Rumi)

Toată Iubirea mea pentru formă şi pentru ceea ce este dincolo de ea…
Bedri

05 martie 2001
Dragă Domnule Boario,
Vă sunt foarte recunoscător că ne-aţi împărtăşit părerea despre articolul „Creier, Minte, Dumnezeu”, gânduri
inspirate şi interesante. Lumina este Înţelepciune şi o transmiteţi prin cuvinte şi dincolo de ele. Îmi permit să
completez:
1. Adevărul care nu este simplu nu este Adevăr.
2. Adevărul explicat nu este Adevărul! Adevărul poate fi în cel mai bun caz indicat.
3. Atunci când Adevărul este experimentat (Iluminarea), El îl dizolvă pe cel care-l experimentează în
Imensitatea sa; dizolvă şi întreaga dualitate Creator-creaţie , Mintea revelată este cea Unică.
4. Adevărul există dincolo de toate conceptele şi gândurile.
5. Dumnezeu este mult mai mult decât toate conceptele; chiar şi „infinitul” este un concept: Dumnezeu
este mult mai mult, El este Singurul Adevăr; toate conceptele şi manifestarea apar şi există în Imaginaţia
Lui.
6. Creaţia are toată puterea să creeze la fel ca şi Creatorul, dar ea nu-l poate crea pe Creator. Aceasta
este singura diferenţă între Creator şi creaţie.
7. Universul (aşa cum îl percepem noi) este Creaţia Minţii, el nu are o realitate obiectivă, se naşte
subiectiv în Mintea Ta. Mintea şi Universul sunt un singur lucru, unul şi acelaşi. Mintea este omnipotentă şi
omniprezentă, ea este Inima Spirituală.
8. Prin creaţie, Dumnezeu se extinde pe Sine în mod infinit în nesfârşita lui Creativitate.
Bedri
Notă:
Deşi acest mesaj nu-mi este adresat mie direct, l-am inserat pentru valoarea sa incontestabilă.

14 martie 2001
Dragă Bea,
Este o idee excelentă să strângem articolele într-o carte şi sunt 100% de acord. Mulţumesc mult pentru
sugestie şi iniţiativă.
Bedri
71
 P.S: Tu nu „dormi” şi nici nu ai „dormit” vreodată, Adevăratul Tu este deja Trezit, nu te identifica cu
gândurile care-ţi spun altceva. Aşa cum ştii, totul va fi revelat la cel mai potrivit moment, atât pentru tine cât şi
pentru întregul Univers. “Totul în Univers este supus schimbării şi totul este în program.” (K.A.)
Bedri
Notă:
În mesajul anterior îi propusesem lui Bedri să realizăm o carte cu eseurile sale traduse în limba română.

30 martie 2001
Dragă Bea,
Ca întotdeauna, mă bucură veştile de la tine. Tocmai m-a contactat o tânără (Adriana), născută în România şi
care trăieşte în Austria şi care ne cunoaşte prin intermediul cărţilor noastre. Are numai 20 de ani, dar ce exprimare a
înţelepciunii divine! Este uimitor! Mintea Unică este în lucru, ca întotdeauna!
Simt (şi ea presupune aceasta) că va avea loc cândva, o importantă întrunire la Bucureşti, unde vor participa
mai mulţi prieteni. La timpul potrivit, Divinitatea ne va dezvălui toate detaliile. Dacă acest lucru se va întâmpla, îl
putem vedea ca şi cum s-ar fi întâmplat deja.
Aştept să ne vedem în împărăţia de aici şi de dincolo.
Bedri

01 aprilie 2001
Dragă Bedri,
Pe Adriana o cunosc prin intermediul unei persoane speciale din Bucureşti care i-a oferit cărţile noastre.
Aşa cum şi tu ştii, şi eu presimt că va avea loc la Bucureşti o întâlnire deosebită. O mulţime de vechi şi noi
prieteni te aşteaptă. În aceste vremuri avem mult de lucru împreună pe Pământ şi dincolo. Noi, românii, avem o
expresie „Omul propune şi Domnul dispune!”
Tu ai aici un fel de corespondent, tot o persoană specială, Teo, care-ţi seamănă foarte mult, după câte simt,
cred şi constat eu. Probabil că voi vă cunoaşteţi foarte bine unul pe altul…
S-a epuizat şi a doua ediţie a cărţii tale, iar editorul te aşteaptă cu nerăbdare în România. Aşa cum vezi,
românii te iubesc….
Bea

02 aprilie 2001
Draga mea Bea,
Primeşte din nou eterna mea apreciere şi recunoştinţă pentru nepreţuita ta prezenţă, neobositul tău sprijin şi
iubirea ta din afara timpului. Avem mult de vorbit, deşi eu susţin că totul se dezvăluie, se desfăşoară şi este
disponibil în tăcere şi dincolo…
Bedri

06 aprilie 2001
Dragă Bea,
Mă bucur că te odihneşti şi că te relaxezi. Aceasta poate fi cea mai importantă muncă pe care o poţi face
pentru tine şi pentru Univers: „să nu faci nimic”; eu te păstrez în gândurile mele adevărate, ale Completitudinii şi
Sănătăţii.
Aminteşte-ţi că nu există niciun grad de dificultate în miracole, ele sunt starea noastră naturală.
Vindecarea hepatitei este pentru Spirit la fel de uşoară ca cea a unei banale răceli. În visul cosmic, a repurta o
victorie asupra unei armate este acelaşi lucru cu victoria asupra unui singur inamic. Toţi duşmanii şi toate
limitările se află în mintea celor ce cred în ei. Tu nu ai nicio hepatită care să-ţi poată pune în pericol Fiinţa!
Atunci când înţelegi acest lucru, boala poate fi neutralizată.
Nu-ţi fie frică de creaţiile tale, căci dacă o faci înseamnă că le aşezi deasupra Creatorului (Tu); ele sunt egale
cu Acesta. Creaţia ta este la fel de completă şi divină ca tine, deci ea te-ar putea răni şi nici nu ar fi posibil aşa ceva.
72
Cere-i Ghidului tău lăuntric să-ţi dea experienţa prin care poţi cunoaşte fără limitare Adevărul despre Creaţia ta.
Numai egoul este cel care atacă, dar el este un concept şi-o falsă percepţie care chiar nu există. Nu te încrede
niciodată în minciunile egoului, nu ai nevoie de ele! Vindecarea ta se petrece chiar acum.
Bedri

Notă:
Fusesem diagnosticată cu hepatită, dar nu fusese decât o alarmă falsă.

10 aprilie 2001
Dragă Bea,
Iată „Cuvântul înainte” promis pentru traducerea cărţii lui Stanley Sobottka.
Bedri

Cu 500 de ani în urmă, un bun savant era aproape întotdeauna şi un bun filozof. Renumiţii Descartes, Leibniz,
Kant şi mulţi alţii ştiau că era de neconceput să înţelegi Principiile Adevărului cu privire la Univers fără să ai o
completă cunoaştere a ştiinţei şi a filozofiei (spiritualităţii). Faptul că nu există graniţe şi fragmentare în Univers–cu
excepţia falselor percepţii–ne face să ne întrebăm de ce-ar trebui să existe un zid între ştiinţă şi spiritualitate; în
fond, nu există absolut niciun motiv.
Cu toate acestea, în ultimul secol, ştiinţa a îndepărtat spiritualitatea ca fiind subiectivă, iar spiritualitatea a
privit ştiinţa ca fiind prea rigidă şi conservatoare. Acest conflict şi distanţare dintre ştiinţă şi spiritualitate se apropie
de-o rezolvare absolută, se dezvăluie paralele uimitoare şi de necontestat între ele (în special între fizica modernă şi
filozofiile orientale) ce arătă că a venit timpul reunirii lor, fiind mult de câştigat dintr-un astfel de mariaj.
Lecţia ce-ar trebui învăţată de oameni este să nu se teamă de ştiinţă, care este o sumă de cunoştinţe
semnificative şi nu o colecţie de teorii sau matematică abstractă. Nu matematica din ecuaţii face ştiinţa vitală, ci
interpretarea semnificaţiei lor. Literatura dezvăluie din ce în ce mai mult semnificaţia diverselor descoperiri
ştiinţifice, deci urmărirea unui astfel de material nu mai ceva dificil pentru cititorii obişnuiţi. Este necesară
înţelegerea ştiinţei, deoarece ea are capacitatea de a sistematiza cunoaşterea, astfel încât conceptele spirituale pot fi
făcute de minţile noastre mai puţin vagi şi mult mai profunde. Cu alte cuvinte, ştiinţa poate ajuta la ordonarea
spiritualităţii. Deşi ea nu poate niciodată dezvălui Adevărul, căci Adevărul se află dincolo de toate conceptele,
poate însă, sistematic şi semnificativ să indice spre Adevăr.
Şi spiritualitatea poate inspira şi ghida ştiinţa prin înţelepciunea ei intuitivă. Multe descoperiri ştiinţifice se
datorează revelaţiilor intuitive (divine). Albert Einstein s-a afirmat cu realizările sale remarcabile nu doar pentru că
era un bun savant, ci şi pentru că era un mare mistic, un puternic partizan al spiritualităţii. La fel s-a întâmplat cu
F. Kekule, savantul care a realizat structura inelului de benzen; descoperirea sa a apărut în timpul unei stări de
relaxare, dincolo de mintea sa personală. Carl G. Jung, renumitul psihanalist, a observat un succes mai mare în
recuperarea pacienţilor săi prin integrarea înţelegerii sale mistice cu fundamentul cunoştinţelor psihiatrice.
Acum , lecţia ce-ar trebui învăţată de savanţi este să nu subestimeze puterea pătrunderii spirituale şi să
beneficieze de pe urma imensei înţelegeri ce depăşeşte toate graniţele limitate ale minţii personale.
Mai mult, se recunoaşte pe scară largă că cele mai recente descoperiri ştiinţifice au fost cunoscute şi trăite de
unii înţelepţi iluminaţi, cu sute de ani în urmă. Aşadar, progresul umanităţii pe calea Înţelepciunii şi Trezirii va fi
accelerat prin integrarea şi cooperarea ştiinţei cu spiritualitatea. Lucrarea Profesorului Stanley Sobottka este una
dintre încercările de pionierat într-o astfel de acţiune vitală.
Profesorul Stanley Sobottka–fizician nuclearist de la Universitatea Virginia, acum pensionar, este un savant
mistic a cărui înţelepciune vorbeşte atât minţilor cât şi inimilor noastre. Cartea sa „Un Curs în Conştiinţă” ne oferă
minunata cunoaştere despre natura Conştiinţei Universale şi despre Iluminare, ea face o paralelă între ştiinţă (în
special Fizica cuantică) şi misticismul oriental. Ţelul final al acestei cărţi este de a reinstaura cunoaşterea noastră
despre Adevăratul Sine şi de a sfârşi cu toate limitările şi suferinţele.
În contextul ştiinţei şi spiritualităţii, „Cursul în Conştiinţă” va fi citit cu încântare de toţi cei care au o pasiune
pentru Adevăr.
Bedri C. Cetin

11 aprilie 2001
Dragă Bedri,
73
 Mulţumesc mult pentru prefaţa cărţii lui Stanley. Apreciez din plin profunzimea gândurilor tale.
Bea

15 aprilie 2001
Dragă Bea,
Fie ca lumânarea de mai jos să lumineze veşnic pentru Creşterea şi Vindecarea Inimii Noastre Comune…
Paşte Fericit!
Bedri

Aşa cum această lumânare este purtată dintr-un loc în altul, flacăra Iubirii Spirituale şi a Vindecării
continuă să lumineze calea celor care caută să-şi cunoască Adevăratul Sine.
Ia această lumină cu tine ca ea să-ţi lumineze calea spre Iubire şi Vindecare. Priveşte-o cum călătoreşte
dintr-un loc în altul şi în acelaşi timp, cu speranţă, îmbrăţişează lumea!

20 mai 2001
Dragă Beatrice,
Am fost încântat să aflu ultimele tale noutăţi. Ai dreptate, Spiritul are un alt plan pentru noi şi nu există
nicio eroare în rezultatul Său, fericirea noastră fiind mereu asigurată. Singurul lucru pe care trebuie să ni-l
reamintim şi să-l exersăm este să ne abandonăm clipă de clipă în faţa Spiritului şi să avem credinţă.
Nu am scris pe cât aş fi dorit. În Charlottesville s-a format un grup interesant; am fost contactat de muzicieni şi
de profesori de dans, pe care m-am hotărât să-i găzduiesc. Toţi credem că muzica şi dansul sunt o exprimare şi o
celebrare divină. Am observat acest lucru în special la toboşarii din Africa de Vest, care prin muzica lor liniştesc
mintea ascultătorilor. Inima se deschide şi se experimentează Fericirea ce există dincolo de cuvinte, este unul din
mijloacele spirituale ce conduce la Trezirea Noastră la Inerenta Natură, Eterna Fiinţă Adevărată.
Am încredere că totul ni se va dezvălui în Armonie şi Fericire.
În Bucuria Iubirii,
Bedri

14 iulie 2001
Dragă Bea,
Am primit cu mare plăcere vederea ta; te afli în gândurile mele în ciuda lipsei de interacţiune din partea mea.
Te rog să mă ierţi, însă trec prin diferite şi ciudate etape de viaţă–o mulţime de contacte sociale, întâlniri cu noi
oameni şi noi proiecte.
Am încredere că totul este bine. În ceea ce priveşte întâlnirea noastră din planul fizic, am capitulat complet în
faţa Spiritului; nu văd niciun semn, dar acest lucru se poate schimba în orice clipă.
M-ai întrebat cine este KA. Nu ştiu cum de cunoşti aceste iniţiale, sunt ale persoane (Kay) ce are o librărie
spirituală în Charlottesville; acolo am văzut prima dată expresia „Totul în Univers este subiectul schimbării, şi...”
Ţi-am spus-o eu cumva? Cum de ai ştiut-o? Ori este magie, ori am o mică amnezie!
Îţi trimit calde vibraţii ale Iubirii şi Fiinţei,
Bedri

17 iulie 2001
Dragă Bedri,
74
 Mesajul tău a fost o mare încântare, mulţumesc.
Nu sunt surprinsă să descopăr din nou complementaritatea noastră. Acum tu eşti înconjurat de lume şi participi
la diverse întruniri–ca mine în trecut–iar eu îmi reduc din ce în ce mai mult contactul social–ca tine în trecut–
scriind în fiecare zi şi vorbind mai puţin.
Desigur, SPIRITUL ştie ce este cel mai bine pentru noi, aşa că şi eu am capitulat în faţa Voinţei
Sale…Referitor la întâlnirea noastră din lumea fizică, ea nu este aşa de importantă, noi mereu ne întâlnim în lumea
subtilă (deşi eu nu sunt întotdeauna conştientă!). Cred că este minunat faptul că ne-am regăsit. SPIRITUL ne-a
oferit în acest vis trăit un mare dar, pentru care eu Îi sunt foarte recunoscătoare.
Am terminat de tradus cartea scrisă de Stanley (într-un fel, căci noi niciodată nu putem termina ceva, totul este
într-un proces continuu şi starea noastră obişnuită este schimbarea!).
Acestea sunt noutăţile mele din ficţiune…Dincolo, încerc să fiu trează şi conştientă, dar nu este aşa de simplu.
A transcende materia dură nu este uşor…dar totul posibil! Maestrul meu spiritual mă învaţă şi mă ajută să-mi
regăsesc Adevărata Natură a Fiinţei.
Mi-a vorbit şi despre tine. Odată, mi-a vorbit despre Esenţa Ta Divină (am putea folosi termenul angelic, deşi
nu este chiar aşa de potrivit, cuvintele nu sunt instrumente perfecte pentru comunicare…), despre viaţa ta din mai
multe dimensiuni, despre ajutorul pe care mi-l dai prin deschiderea inimii prin IUBIRE, despre legătura dintre noi
dincolo de timp şi spaţiu.
Nu te scuza pentru lipsa de comunicare. Presupun că-ţi aminteşti una din frazele favorite ale lui Stanley: „dacă
un lucru este presupus a se întâmpla, el se va întâmpla, dacă nu, nu.” şi „…totul este în program.” (Desigur că tu
mi-ai scris acest citat!).
Dacă SPIRITUL va hotărî să nu ne întâlnim în acest vis trăit, nu este nicio problemă…eu sunt fericită pentru
oportunitatea acordată, să te redescopăr şi-mi este destul...Dacă voi face progrese pe calea spirituală, crescând în
IUBIRE, PACE şi ARMONIE, probabil voi avea şansa să te întâlnesc…Totul depinde numai de mine şi ştiu asta.
Bea

Gânduri bune

Atunci când te-ai trezit, vezi că întreaga suferinţă este o iluzie, un concept şi că de fapt
nu există nicio suferinţă.
Sinele Tău este Tot ce există. Suferinţa-i acolo doar ca să te învețe Adevărul, iar din
clipa în care El este învăţat, suferinţa-i îndepărtată din mintea ta şi din Univers.
Trezirea Ta este SINGURUL şi adevăratul serviciu pe care-l poţi face întregii
Umanităţi şi Creaţii. Pentru aceasta, mergi înainte cu întreaga ta viaţă, aşa cum ai făcut-o
mereu, dar reaminteşte-ţi în linişte că Iubirea Ta pentru Adevăr îţi este principala dorinţă,
că Iluminarea-ţi este singurul ţel semnificativ şi că nimic altceva nu contează...
Singurul lucru aşteptat de la tine este SĂ AI ÎNCREDERE 100% ÎN SINELE TĂU
SUPERIOR (MINTEA COMPLETĂ) CARE-ŢI VA ADUCE ÎN CURÂND
ILUMINAREA.
Bedri

Adevărul se află în Tine, caută-l găseşte-l şi bucură-te când ai ajuns în sfârşit ACASĂ,
dar ţine minte că NU ATÂT DE IMPORTANTĂ ESTE DESTINAŢIA, PE CÂT
CĂLĂTORIA…
Beatrice

75