Virusul poliomielitei

Realizat de:Bărcă Anastasia

Grupa M2020
 Poliomielita (gr.polio - cenuşiu, myelos – creier) este o
Generalități boală infecţioasă acută şi transmisibilă produsă de
virusurile poliomielitice, având ca expresie clinică majoră
paraliziile de tip flasc, urmate de atrofii şi sechele.

Paraliziile se pot remite sau se pot constitui sechele

motorii definitive. Boala lasă imunitate durabilă pe viaţă

Este o boală epidemică şi contagioasă, afectând mai ales

copiii sub vârsta de 5 ani, singura metodă de prevenire
recomandată fiind vaccinarea antipoliomielitică.
  Familia:Picornaviridae
Etiologie
 Genul:Enterovirus
 Sunt cunoscute trei tipuri de virusuri:
 - tipul I; -Brunhilde
 - tipul II; -Lansing
 - tipul III. -Leon
 Tipul I a fost cel mai frecvent implicat în producerea
paraliziei postpoliomielitică.
Imunitatea este specifică de tip.

Anticorpii serici neutralizanţi sunt sintetizaţi ca răspuns al

organismului la infecţia naturală sau la imunizare (cu
poliovirus oral asu inactivat).

Infecţia primară induce un răspuns umoral ce include

producerea de IgM în 7-10 zile de la infecţie, urmat de un
răspuns de tip IgG la 14 zile de la infecţie. Titrul anticorpilor
IgM începe să scadă în următoarele luni de la infecţie, dar
IgG persistă, oferind protecţie împotriva infecţiei
 Virusurile poliomielitei pot rămâne viabile perioade
Rezistența îndelungate de timp în sol, ape uzate şi apa potabilă
contaminată, precum şi pe diferite suprafeţe ori
obiecte de uz comun.

Distrugerea lor poate fi realizată prin expunerea la

acţiunea soarelui, radiaţiile ultraviolete, prin efectul
oxidant al substanţelor clorigene, permanganatului de
potasiu, apei oxigenate sau ozonului
 Căile de transmitere posibile pentru poliovirusuri sunt: Transmiterea
Epidemiologie fecal-orală

Transmiterea prin secreţii respiratoria

Factorii favorizanţi sunt aglomeraţia, calitatea apei, nivelul igienei

După introducerea şi răspândirea utilizării vaccinului antipoliomielitic

oral VPO, virusurile atenuate au înlocuit virusurile naturale Raspindirea
virusului vaccinal la contactii din comunitate - rar Factori de risc: Inj. i.
m. recente, Plagi, Ex. fizice in stadiile precoce ale bolii majore
  Virusul polio patrunde pe cale respiratorie sau
digestiva multiplicare in epit. faringian si intestinal
Patogenie
 Viremie (ore, zile)
 Sistem nervos central : multiplicare in neuronii motori
din coarnele ant. ale maduvei spinarii, analizatorii
motori dn cortex si neuronii din trunchiul cerebral,
tractusul intermediolateral din maduva cu functii
vasomotorii
Manifestări  Aproximativ 95% din infecţiile cu poliovirusuri sunt
inaparente  Poliomielita acută clinic prezintă două
clinice faze (aspect de “dromader”)  Boala minoră (coincide
cu viremia)- durată de 1-5 zile  Perioada de
incubaţie 3-7 zile  Evoluează cu febră, cefalee,
dureri faringiene, anorexie  Simptomatologia se
remite în 1-2 zile fără progresia bolii  Perioada
asimptomatică: 3-5 zile  Boala majoră: perioada de
incubaţie 9-12 zile.  Poliomielita neparalitică 
Debut acut cu cefalee, vărsături, semne meningiene 
Pleiocitoză LCR în stadiul precoce, fără creşterea
proteinelor (meningita se vindecă în 5-10 zile 
Hipotonie
Manifestări
clinice  Stadiul paralitic în 2-3 zile  Febră  Mialgii
prodromale  Pareze, paralizii (asimetrice, flasce,
afectează muşchii proximali ai membrelor),
progresează timp de 1-7 zile după debut 
Manifestările bolii variază de la slăbiciune musculară
uşoară a unei singure extremităţi la tetraplegie
completă  Reflexele osteotendinoase sunt abolite 
Afectarea nervilor cranieni (cel mai frecvent
n.glosofaringian şi n.vag) ce determină tulburări de
respiraţie, deglutiţie şi masticaţie
Manifestări  Perioada de retrocedare a paraliziilor (de recuperare 
clinice După 1-2 săpt., de la debutul bolii majore; poate dura
câteva săpt., luni şi chiar 2 ani  Paraliziile retrocedează în
ordinea inversă a apariţiei: primele retrocedează ultimele.
 În primele 3 luni se recuperează 50%  Într-un an până
la 75%  Doar 25% se recuperează în următorii 2 ani 
Bilanţul deficitului muscular se face după o lună de la
începutul bolii prin examen clinic şi electromiografie 
Perioada de sechele: 10-15% dintre bolnavi rămân după 3
ani cu sechele.  Paralizii definitive  Atrofii musculare
 Deformaţii (picior varus equin, valgus, plat, balant,
recurvatum)  Tulburări trofice (opriri în dezvoltarea
scheletului cu scurtări ale membrului paralizat, când boala
survine la copii în perioada de creştere)
Complicații
 1.Respiratorii : hipoventilaţie (paralizie bulbară), edem
pulmonar, pneumonie de aspiraţie, insuficienţă respiratorie
(prin paralizia diafragmului şi a muşchilor intercostali)
 2. Cardiovasculare: variaţii ale presiunii arteriale, aritmii
cardiace, miocardită
 3. Gastrointestinale: ileus paralitic, dilataţie gastrică
 4. Urinare: ileus al vezicii urinare, infecţii ale tractului
urinar
 5. Dermatologice: ulcere de decubit
Diagnostic  În poliomielita precoce LCR conţine pleiocitoză
uşoară sau moderată (cu neutrofile în primele 72 ore,
apoi cu limfocitoză)  Virusul poate fi izolat în culturi
din  Exudat faringian (în prima săptămînă de boală)
 Materii fecale (timp de cel puţin 3 săpt)  Sânge 
LCR (mai rar)
 Teste serologice: Reacţia de fixare a complementului
– cu o creştere de cel puţin patru ori a titrului
anticorpilor specifici în serul convalescent Reacţia de
neutralizare – anticorpii neutralizanţi persistă pe toată
durata vieţii
 Metoda PCR
Tratament  În lipsa unui remediu etiologic, antiviral sau specific
(gamaglobulinele nu au dat rezultate) tratamentul este , în funcţie
de perioada de boală şi de forma clinică: • Simptomatic • Patogenic
• Igieno-dietetic şi de recuperare
 Formele neparalitice (sau înainte de instalarea paraliziilor), terapia
constă în : • Repaus la pat timp de 7-10 zile • Evitarea factorilor
nocivi: efort fizic, injecţii i.m., traumatisme • Antiinflamatoare şi
antialgice: aminofenazona, fenilbutazona, aspirina, vitamina C p.o.,
comprese pe regiunile dureroase
 Formele paralitice-Repaus absolut la pat în primele 10-14 zile de
la instalarea paraliziilor  Sunt permise doar schimbările uşoare de
poziţie la intervale de 4 ore  Bolnavii sunt culcaţi pe paturi cu
saltele perfect orizontale, fără pernă, acoperiţi cu cearşafuri.
 Tratamentul medicamentos vizează sedarea algiilor (aspirină,
algocalmin), vasodilatatoare (tolazolin), tranchilizante (diazepam)
Tratament
După 14 zile de la debutul paraliziilor se începe un
program complex de recuperare şi reeducare musculară
prin împachetări umede-calde şi kineziterapie+vit gr B

Medicaţie vasodilatatoare, simpaticolitică de tipul

imidazolinei, acid nicotinic, acetilcolină. Metoda sorei
Kenny se completează cu mişcări pasive executate cu
blândeţe la nivelul membrului lezat de către o persoană
special instruită. Pe măsura recuperării, mobilizarea
pasivă este înlocuită de gimnastică activă
Prevenție  Vaccin antipoliomielitic viu atenuat VPO-administrat
la 2,4,6 luni, cu al patrulea rapel între 4-6 ani. Anticorpii
serici detectabili persistă 5 ani după vaccinare.
Anticorpii secretorii de tip IgA apar în secreţiile
orofaringiene şi duodenale 1-3 săptămâni după VPO.
Recipienţii OPV neimunizaţi elimină virusul vaccinal în
materiile fecale timp de 1-6 săptămâni şi din orofaringe
timp de 1-3 săptămâni. Apariţia poliomielitei asociate
vaccinului este raportată cu o frecvenţă de 1 caz la 2,5
milioane doze distribuite.
 Vaccin antipoliomielitic inactivat VPI. Administrat cu
DTP la 2,4,15 luni. Un rapel este recomandat la 5 ani.
Nu există boală paralitică asociată vaccinului