POLIOMIELITA

ETIOLOGIE

• Virusul poliomielitic face parte din familia

Picornaviridae; este un virus mic (28nm) cu 3 tipuri
antigenice

• Serotipurile sunt răspândite în mod variabil pe

întregul glob (tipul 1 era întâlnit în 80-90% din
cazuri înainte de vaccinare; tipul 2 este responsabil
de infecţiile subclinice; tipul 3 apare rar).
EPIDEMIOLOGIE

• Era răspîndită pe tot globul

• În zonele temperate, la populaţia nevaccinată

apare mai frecvent vara-toamna; la tropice este
uniformă tot timpul anului.

• Aplicarea corectă a vaccinării antipolio duce în mod

rapid la scăderea morbidităţii. Tulpinile sălbatice
neurovirulente au dispărut, fiind înlocuite de tulpini
atenuate ale virusului polio-vaccinal.
• Cazurile de poliomielită care apar în ţările cu
populaţie vaccinată apar prin unul din următoarele
mecanisme:

- poliomielita cu virus sălbatic neurovirulent, la

persoane rămase nevaccinate (f. rar);

- poliomielita cu v. polio din vaccin (apare fie la

copiii vaccinaţi cu vaccin oral, fie la contacţii
receptivi). În acest caz boala trebuie să apară la 4-
30 zile de la vaccinarea orală (la cei vaccinaţi) sau
la 4-60 zile la contacţi.
• În cazul unui vaccin de calitate, riscul de
poliomielită vaccinală este de 1/1.000.000 de
vaccinări antipolio
• Poliomielita este o boală a copilăriei, copiii putând
face boala din primele luni de viaţă. Băieţii sunt
afectaţi mai frecvent decât fetele
Sursa de infecţie:
- omul infectat (bolnav sau convalescent)
• V. polio se găseşte în orofaringe şi în tractul
intestinal. Eliminarea de virus prin scaun este
masivă (1 milion de doze infectante/g)
• Nu există purtători cronici de virus
• Nu există un rezervor extrauman de virus
Transmiterea bolii –pe cale fecal-orală. În condiţiile
deficitare ale sanitaţiei  calea indirectă, prin
obiecte sau alimente contaminate.

Contagiozitatea: mare, dar 95-98% din infecţii

rămân inaparente.

Receptivitatea: generală. Copiii născuţi din mame

imune posedă o imunitate pasivă care dispare în 3-
4 luni. Imunitatea este specifică de tip şi este
durabilă (ani, zeci de ani).
• V. polio se multiplică în celulele epiteliale ale
intestinului şi în ţesutul limfatic (gg. limfatici,
plăci Payer)

1. Stadiul intestinal: obligatoriu în orice infecţie

poliomielitică
• Pot exista:
- infecţii inaparente  duc la imunizarea ocultă
- forma abortivă: cu manifestări discrete
respiratorii sau digestive
2. Stadiul de viremie: se instalează atunci
când apărarea limfatică intestinală este
depăşită.

• În această fază virusul poate fi anihilat de

anticorpii circulanţi; în lipsa acestora poate
invada SNC.
3. Stadiul de invazie a SNC (1-2%)- dependent
de puterea invazivă şi paralitogenă a tulpinii de
v. polio şi de puterea de apărare a organismului
gazdă.

Este favorizată de:

• efortul fizic, insolaţii, surmenaj psihic,
traumatisme, amigdalectomii ( forme
bulbare), extracţii dentare, injecţii IM.
• În SNC virusul se multiplică în neuronii motori,
pe care îi distruge.
TABLOUL CLINIC

• Incubaţia:7-14 zile; sub 7 zile în poliomielita după

amigdalectomie.

• P prodromală = boala minoră durează 2-4 zile:

- febră (37-390C),
- semne catarale respiratorii, dureri musculare 
mimează o stare gripală uşoară ("gripa de vară").
- se pot adăuga semne digestive (anorexie, greaţă,
vărsături, dureri abdominale)

Evoluţia se poate opri aici = infecţii "abortive".

• P de latenţă: urmează 2-4 zile de sănătate
aparentă

• P de boală majoră: reapare febra mare +

manifestări nervoase pregnante. Revenirea
temperaturii  aspect difazic al curbei febrile
"febră în dromader". Are 2 stadii: preparalitic şi
paralitic

a. Stadiul preparalitic începe în momentul revenirii

febrei şi durează până la apariţia paraliziilor:
• febră, cefalee, indispoziţie, iritabilitate, dureri
musculare, parestezii; apar contracţii musculare
fasciculare
• Forţa musculară este scăzută în unele segmente:
capul poate să cadă pe spate ("inerţia cefei");
pareze abdominale asimetrice  ombilicul
migrează de partea sănătoasă ("semnul de
migraţie al ombilicului").

• Starea de conştienţă este păstrată.

• La ex. clinic: sindrom meningian prezent iar LCR

hipertensiv, clar sau uşor opalescent, cu 50-500
elemente/mmc. La început pot predomina PMN,
apoi net limfocitele.
b. Stadiul paralitic începe în momentul instalării
paraliziilor, care au caracter de leziune de
neuron motor periferic.

Caracteristicile paraliziei din polio:

• este flască (dispare şi tonusul muscular);
• se însoţeşte de areflexie OT (prin întreruperea
arcului reflex);
• debutează la mm. mari ai centurilor (proximal),
datorită raportului mare de inervaţie (mii de fibre
musculare inervate de un neuron),
• este asimetrică;
• respectă antagoniştii pe acelaşi segment;

• se poate extinde distal sau ascendent( în

următoarele 10-16 zile);

• se poate recupera; primii muşchi care recuperează

sunt ultimii afectaţi (prin reducerea inflamaţiei);

• se poate însoţii de durere în teritoriul afectat şi de

manifestări vegetative (vasomotorii, sudorale),
prin afectarea coarnelor laterale spinale;

• ceea ce nu s-a recuparat  deformaţii (atrofie,

scurtare).
Alte manifestări în stadiul paralitic:

• Sindromul meningian se păstrează

• Durerea nu cedează la antialgicele uzuale; se
calmează cu comprese calde
• Apare o incoordonare psihomotorie (mişcări
paradoxale celor comandate)
• Starea de conştienţă este păstrată.
• Bolnavul este anxios.
• P de retrocedare a paraliziilor şi de
recuperare începe la 10-14 zile de la debutul
bolii majore şi poate dura săptămâni, luni şi chiar
1-3 ani.

• Retrocedarea paraliziilor se face în ordine inversă

apariţiei lor.

• Recuperarea este maximă în primele 3 luni

(50%), în primul an (75%).
• P de sechele: aproximativ 10-15 % dintre
bolnavi rămân cu deficienţe motorii
nerecuperabile.

• Se instaurează paraliziile definitive, atrofiile

musculare, deformaţiile şi tulburările trofice.
Diagnostic
• Epidemiologic + clinic
• Dg de certitudine: izolarea v. polio şi reacţii
serologice.

• Izolarea virusului: din spălătura nazofaringiană,

fecale, LCR, ţesut nervos.

• RFC şi reacţii de neutralizare –pe seruri perechi,

în dinamică.
TRATAMENT

a). Formele neparalitice:

• Repaus la pat, evitarea factorilor agravanţi;
• Analgezice, antiinflamatorii, vitamine grup B şi
C;
• Controlul ortopedic repetat (2-3 luni) pentru a
fi decelate şi corectate eventualele pareze,
atonii musculare.
b). Formele paralitice:
• Repaus la pat 10-14 zile de la debutul paraliziilor;
evitarea atitudinilor vicioase (săculeţe cu nisip
pentru sprijinirea membrelor);
• Monitorizarea funcţiilor vitale şi a evoluţiei
paraliziilor;
• Analgezice, antiinflamatorii, tranchilizante,
vasodilatatoare;
• Terapia de recuperare se începe la 10-14 zile de la
debutul paraliziilor:
- corectarea atitudinilor vicioase;
- refacerea grupelor musculare parţial afectate:
împachetări calde şi umede în 3-4 şedinţe/zi,
kineziterapie, vitamine grup B şi C, anabolizante,
aparate ortopedice, intervenţii chirurgicale de
corectare.
PROFILAXIE
1. Vaccinul inactivat prin formol conţine cele 3
tipuri de virusuri.
• Asigură 95% protecţie.
• Se administrează parenteral; se poate asocia cu
DTP. Primele 3 doze se administrează la interval
de 1-2 luni, a 4-a doză la 4-12 luni după a 3-a.
Rapelul se face la fiecare 5 ani.
• Previne invazia SNC dar nu are nici un efect
asupra fazei intestinale.
• Nu impiedică circulaţia naturală şi răspândirea
tulpinilor "sălbatice" paralitogene ale virusului
polio.
• Este indicat la persoane cu imunodeficienţă şi la
gravide.
2. Vaccinul cu virus viu atenuat
• Este un trivaccin de uz oral, previne infecţia dar nu
şi evoluţia eventuală către forme paralitice (prin
multiplicare intestinală  imunitate la poarta de
intrare).
• Elimină circulaţia v. polio "sălbatice"; prin
diseminare la persoanele din jur  imunizarea
celor receptivi;
• imunizarea este mai rapidă;
• se administrează uşor;
• este ieftin.