Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae

Testemiteanu “

Rabia
Realizat: Savin Gheorghe

Profesor : Elena Zariciuc

Rabie-turbare -boala infectioasa
acuta,transmisa de la animale prin muscatura
si caracterizata prin afectarea SNC cu
dezvoltarea unei encefalomielite letale.

Familia: Rhabdoviridae
Genul:Lyssavirus
Specia: Virusul rabic
 Structura morfologica
 Genom-ARN monocatenar,nesegmentat,cu sens negativ.
 Capsida are simetrie helicoidala

Genomul viral codifică 5 proteine asociate cu o

ribonucleoproteină care alcătuiesc un complex al
anvelopei virale.
Proteinele componente sunt:
1. 1.L (transcriptaza);
2. 2. N (nucleoprotein);
3. 3. NS (nucleotranscriptaza);
4. 4. Glicoproteina M (matrix)
5. 5. Glicoproteina G.
6. Glicoproteinele sunt asociate cu anvelopa
lipidică.
Structura morfologica:
 Virioni in forma de glont cu un capat plat si unul
acuminat(rotunjit).
 Dimensiuni de 80-200 nm lungime si 75-80 nm
diametru
 Este acoperit de o membrana alcatuita din
glicoproteine si glicolipide determinind proprietati
hemaglutinante.
 Corpusculii Babes - Negri sunt situati in citoplasma
cel.nervoase si in prelungirile lor ,au forma
rotunda,ovala,poligonala cu dimensiuni de 0.5-0.25
nm.
Patogeneza
 Virusul rabic este răspândit prin
muşcătura animalelor bolnave.

 Virusul intră prin sistemul

nervos periferic direct şi se
replică în ţesutul muscular
rămânând alături situsului de
intrare în perioada de incubaţie.

 Locul precis de sechestrare al

virusului nu se cunoaşte
deoarece nu a putut fi izolat din
niciun organ în faza de incubaţie.
Patogeneza
Tropismul virusului rabic este important, acesta fiind
neurotrop.
 Se ataşează specific la receptorul acetilcolinic din
placa neuromusculară. Sunt afectate elementele
presinaptice (nervii) cât şi cele postsinaptice (muşchii).
 Virusul patrunde prin joncţiunile neuromusculare şi
apoi migrează rapid centripet către SNC unde se
replică.
 Virusul migrează apoi centrifug pe cale axonală către
numeroase organe inclusiv către glandele salivare,
cornee, piele---elemente cu valoare diagnostică.
 Epidemiologie
 Sursa de infectie- animalele bolnave domestice,sălbatice.
 Virusul rabiei se transmite prin contactul direct
cu
animalele bolnave(muscatura)sau la nimerirea salivei
animalului bolnav pe suprafata afectata a pielii sau pe
membranele mucozitoare.
Sunt cunoscute 5 faze ale bolii:
 Incubația
 Faza prodromala
 Perioada acuta neorologica
 Coma
 Moartea sau rar vindecarea.
Incubația
 Incubaţia durează 15 – 45 zile pina la 3-6 luni(au fost
descrise cazuri cu o perioada de pina la 2 ani)
 Durata perioadei de incubatie depinde de portile de
infectie si caracterul afectarii tesutului.
 Cea mai scurta perioada de incubare este
inregistrata la persoanele muşcate în regiunea feței
si capului.
 Perioada prodromală
Simptomele clinice apar în perioada prodromală ( 2 - 10 zile).
 Simptomele sunt nespecifice:
 1.stare generală alterată, anxietate;
 2.febră;
 3. fatigabilitate;
 4.hiperestezie în jurul plăgii muşcate.
Simptomele pot sugera:
 1. implicarea aparatului respirator: durere faringiană, tuse, dispnee.
 2. implicarea aparatului gastrointestinal: anorexie, disfagie, greaţă,

vărsături, durere abdominală, diaree.

 3. implicarea sistemului nervos central (cefalee, vertij, anxietate,

iritabilitate , nervozitate).
Perioada acută neurologică

Perioada neurologică începe cu

semne obiective de disfuncţie
ale SNC.
 Febra, parestezia, rigiditatea
cervicală, fasciculaţii musculare
focale şi generalizate,
convulsii, hiperexcitabilitate
care e traduce prin
hiperventilaţie, hipersalivaţie,
lăcrimare , transpiraţii.
 Coma
Boala este clasificată ca:
 1. rabie agresivă sau furioasă dacă predomină
hiperactivitatea ( hidrofobia);
 2. rabie paralitică dacă predomină paralizia.

La sfârşitul fazei acute neurologice apar perioade de

respiraţie rapidă, neregulată .
 Urmează paralizia şi coma.
 Poate interveni stopul respirator iar bolnavul poate fi
asistat mecanic timp de zile, săptămâni.
Evolutia rabiei
 Daca tratamentul rabiei nu este initiat inaintea
aparitiei simptomelor survine decesul.
 Foarte puțini oameni au supraviețuit în urma
infectării cu rabie(sunt inregistrate 7 persoane)
,în urma unor tratamente extensive cunoscute
sub denumirea de protocolul Milwaukee
 Tratamentul implică punerea pacientului într-
o coma indusa chimic și administrarea
de medicamente antivirale ce contin ketamina.
 !!!
 Bolnavul trebuie izolat în mod obligator într-un salon
individual şi protejat de excitanţii externi : zgomot,
oscilaţiile aerului, lumină puternică.
 Se stabi­leşte o supraveghere permanentă asupra lui.
 Se aplică remedii simptomatice pentru a uşura
suferinţele bolnavului, a reduce excitabilitatea
sistemului ner­vos, a ameliora activitatea
cardiovasculară.
 Pentru compensarea pierderilor de lichid se
administrează parenteral soluţii saline, substituenţi
de plasmă, soluţii de glucoza, vitamine.
 Prelevate recoltate:
 Saliva bolnavilor
 Creierul si glandele salivare submaxilare
ale animalelor si persoanelor decedate.

!!!Se transportă în
recipient steril cu
glicerină, in container cu
gheață către laborator.
 Diagnostic
 Diagnosticul rapid: depistarea corpusculilor Babes-Negri in tesutul
cerebral prin RIF,directa sau indirecta cu imunoglobuline antirabice comerciale

de origine ecvina.
 Izolarea virusului rabic din prelevatele patologice se face prin injectarea

intracerebrala la șoareci adulti.

 Dupa infectare șoarecii mor.
 Pe amprente din creierul soarecilor depistam corpusculii Babes-Negri si

antigenul specific prin RIF.

 Examenul serologic se efectueaza pentru determinarea imunitatii postvaccinale.
 Anticorpii fata de virusul rabic pot fi evidentiati prin RN,RFC sau ELISA.
 PROFILAXIA
 Profilaxia rabiei include un complex de măsuri de combatere
a epizootii­lor rabiei de tip urban.
 Acestea sînt :
 prevenirea vagabondajului printre cîini şi pisici, înregistrarea
lor obligatorie,
 imunizarea profilactică a animalelor domestice,
 propaganda sanitar-veterinară.
 menţinerea populaţiei de animale, care constituie rezervo­rul
rabiei, la un nivel anumit.
 Prevenirea îmbolnăvirii omului după muşcătura tratarea
primară minuţioasă a plăgii cu spălarea ei, apoi se vaccineaza
la centrele antirabice în conformitate cu instrucţiunea.
 Comportamentul în faţa unei plăgi, produse
prin muşcătură de câine sau animal sălbatic: 
1. Dacă animalul este sănătos şi poate fi ţinut sub observaţie (2 săptămâni):
- tratamentul plăgii (spălare cu apă şi săpun, cu apă oxigenată, cu sol1/1000 compuşi
cuaternari de amoniu, fără suturare), vaccinare sau revaccinare antitetanică şi vaccinare
antirabică numai dacă apare boala la animal; dacă plaga survine la cap, organe genitale
sau muşcăturile sunt profunde, multiple, se administrează ser antirabic sau
imunoglobuline specifice antirabie, după care se continuă vaccinarea numai dacă survine
boala la animal.
2.   Dacă animalul este suspect, se începe imediat vaccinarea; dacă nu apare boala, după
5 zile se întrerupe; în plus la muşcăturile grave situate la cap, sau la cele profunde sau
multiple aflate la trunchi sau membre, se administrează ser antirabic sau imunoglobuline
specifice.
3.   Dacă animalul este turbat, mort neexaminat sau dispărut, se începe imediat
vaccinarea completă; în plus  la muşcăturile grave situate la cap,  la cele profunde sau
multiple aflate la trunchi sau membre şi la cele produse de animale sălbatice,  se
administrează ser antirabic  sau imunoglobuline specifice.
4.   La muşcăturile profunde, multiple sau cu localizare periculoasă, produse de un animal
turbat, sau la cele produse de animale sălbatice, se fac infiltraţii în jurul plăgii cu ser
antirabic.
 Vaccinare
 Schema de vaccinare cu vaccin produs pe creier de şoarece nou-născut:
 --  fără ser: 7 injecţii subcutanate de 2 ml (1ml la copii sub 12 ani),
administrate zilnic în regiunea periombilicală, urmate de 4 administrări a
0,25ml, intradermic, pe faţa anterioară a antebraţului, în zilele10, 14, 30 şi
90.
 -- cu administrare de ser: 14 injecţii a 2ml, administrate zilnic, subcutanat,
în regiunea periombilicală, urmate de 3 rapeluri a 0,25ml, administrate
intradermic pe faţa anterioară a antebraţului, în zilele 24, 34 şi 90.
 Doza de ser antirabic este de 40UI/kg, iar de imunoglobuline specifice de
20UI/kg administrate intramuscular, imediat după agresiune,  vaccinarea
începându-se la 24h dupa aceasta.
 Schema de vaccinare cu vaccin produs pe celule diploide umane (Verorab):
 --4 inoculări a 0,25ml, subcutanat, în zilele 0, 3, 7, 14, urmate de rapeluri în
zilele 30 şi 90.
 .....
 Anticorpii apar după 2 săptămîni de la începutul
vaccinărilor, totodată imunitatea postvaccinal
devine eficientă după cea 2 săptămîni de la
încheierea imunizării. Vaccinarea previne apariţia
rabiei în 96—99% din cazuri. Imunita­tea se
menţine aproximativ în decursul unui an.
Fenomene adverse de la vac­cinarea antirabică se
constată în 0,02—0,03% din cazuri.
 Rabia cauzează anual între 50, 000 şi 70, 000 de
morţi(o persoana la fiecare 10 minute)
30-50% din aceste cazuri fiind copii şi 4 milioane de
persoane din peste 80 de ţări unde este prezentă
maladia, recurg anual la un tratament după
expunere. Rabia se plasează astfel pe plan mondial,
pe locul al zecelea din maladiile infecţioase mortale.
 Rabia este considerata principala zoonoza la nivel
mondial.
 Semnele care indică că animalul posibil
sa aibă rabie:
- lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele sălbatice;

- atitudine timidă la un animal de casă care era de obicei prietenos;

- nelinişte, excitabilitate, agresiune sau schimbări bruşte de comportament;

- salivare în exces;

- animale active noaptea (lilieci, ratoni şi sconcşi) care devin active în timpul
zilei;

- consumul de substanţe care în mod normal nu sunt comestibile;

- paralizie, care uneori poate fi unicul semn.

 Situația în Republica Moldova
 Anual, în instituţiile medicale din R. Moldova se adresează între 4 500 și 5 000 de
persoane mușcate de animale.
 Din anul 2003 și până în 2016, în R. Moldova a fost înregistrat doar un singur caz de
rabie la om. În schimb, în ultimii cinci ani, rabia a fost depistată la animale, în medie
155 anual, practic în toate teritoriile administrative.
 În municipiul Chișinău, cazuri de rabie nu au fost înregistrate de mai
multe decenii.

 În 2016 au fost înregistrate 100 cazuri de rabie animalieră.

 Cele mai multe cazuri de rabie animalieră (vulpi) au fost depistate în raionale Slobozia
– 11, Edineț - 9, Dondușeni – 7, Criuleni – 6, Briceni și municipiul Bălți – cîte 5, Căușeni
– 4, Anenii Noi, Cantemir, Hîncești, Ialoveni, Grigoriopol și municipiul Chișinău – cîte
3.

2017- 2 cazuri de rabie înregistrate.

 În Republica Moldova tratamentul antirabic este gratuit.
Vă mulțumesc pentru atenție!!!