Armenia

țară din Europa

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol se referă la o țară independentă și suverană din Caucaz, din Eurasia.
Pentru alte sensuri, vedeți Armenia (dezambiguizare).
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Armenia
Republica Armenia
Հայաստանի Հանրապետություն
Hayastani Hanrapetutyun

Drapelul Armeniei Stema Armeniei[*]

Deviză: Visit Armenia, It is Beautiful 

Imnul național: 

0:28

Localizarea Armeniei

Geografie

Suprafață  

 - totală 29,743 km² (locul 141)

Cel mai înalt punct Aragaț[*] (4.090,1 m) 

Cel mai jos punct Debed[*] (400 m) 

Cel mai mare oraș Erevan

Vecini Iran
 Turcia
Azerbaidjan
Georgia 

Fus orar UTC

Populație

Populație  

 - Recensământ 2019 3.054.506 (locul 134)

Densitate 101.5 loc/km²

Limbi oficiale Armeană[1]

Etnonim Armean

Guvernare

Sistem politic Republică

semiprezidențială [2]

Președinte Vahagn Khachaturyan

Prim-ministru Nikol Pașinian

Legislativ Adunarea Națională a

Armeniei(d) 

Capitala
 Erevan

Istorie

Stat independent

Întemeierea Armeniei sec. VI î.e.n.

Nairi 1200 î.e.n.

Regatul Ararat 840 î.e.n.

Dinastia Orontidă 560 î.e.n.

Regatul Armean 190 î.e.n.

Republica Democrată
28 Mai 1918
Armenia

Independența
23 August 1990
față U.R.S.S.

Economie

PIB (PPC) 2013

 - Total 20.831.000.000 $ [7]

 - Pe cap de locuitor 6.128 $ [7]

PIB (nominal) 2013

 - Total 10.325.000.000 $ [7]

  - Pe cap de locuitor 3.037 $ [7]

Gini (2008) 30.9 [9] (mediu)

IDU (2013) ▲ 0.695[8] (ridicat)
(locul 76)

Monedă Dram armean (դր.) ( AMD )

Coduri și identificatori

Cod CIO ARM 

Cod mobil 283 

Prefix telefonic 374

ISO 3166-2 AM

Domeniu Internet .am

Prezență online

site web oficial

cont Twitter

Modifică date / text 

Republica Armenia, sau Armenia (armeană: Հայաստան, Hayastan, Հայք, Hayq),

este o țară în Caucazul sudic, între Marea Neagră și Marea Caspică, care se
învecinează cu Turcia la vest, Georgia la nord, Azerbaidjan la est și Iran la sud.
Armenia este un membru al Consiliului Europei și al Comunității Statelor
Independente și care pe parcursul mai multor secole a fost un punct de trecere din
occident spre orient. O fostă republică a Uniunii Sovietice, Armenia este un stat unitar,
multipartit cu un vechi patrimoniu cultural și istoric. Regatul Armeniei a fost primul stat
ce a adoptat creștinismul ca religie, în primii ani ai secolul IV (data tradițională este de
301). Republica modernă Armenia recunoaște misiunea exclusiv istorică a Bisericii
Apostolice Armene ca o biserică națională, cu toate că Republica modernă Armenia a
separat biserica de stat. Armenia este membră în mai mult de 40 de organizații
internaționale, inclusiv în Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Banca Asiatică
de Dezvoltare, Comunitatea Statelor Independente, Organizația Mondială a Comerțului,
Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră, și a Francofoniei. Este membru
al Alianței CSTO militare și participă la Parteneriatul pentru Pace al NATO (PfP). În
2014, forțele sale s-au alăturat KFOR, forțele internaționale ale NATO în Kosovo. De
asemenea, este membru observator al Comunității Economice Eurasia și nealiniate
Mișcării. Țara este o democrație în curs de dezvoltare. Armenia este clasificată ca o
țară cu o dezvoltare umană medie și 10,6% din populație trăiește sub pragul de sărăcie
internațional de 1,15 dolari SUA pe zi.

Cuprins

 1Originea numelui
 2Istorie
o 2.1Evenimente recente
  3Politica
o 3.1Relații externe
o 3.2Drepturile omului
o 3.3Armata
 4Diviziuni administrative
 5Geografia
 6Economia
 7Demografia
o 7.1Grupuri etnice
o 7.2Limbi
o 7.3Religie
 8Transport
o 8.1Trenurile
o 8.2Transportul în comun și taxiurile
o 8.3Transport aerian
 9Cultură
o 9.1Muzica și dansul
o 9.2Turism
 9.2.1Erevan
 9.2.2Lacul Sevan
 9.2.3Muntele Aragaț
 9.2.4Mănăstirea Astvatsatsin
 9.2.5Cetatea Dvin
o 9.3Patrimoniul mondial UNESCO
 10Mass-media
 11Sport
 12Organizații internaționale
 13Vezi și
 14Referințe
 15Legături externe

Originea numelui[modificare | modificare sursă]

Numele original al țării în armeană era Hayq (pluralul pentru "armeni", ad literam),
apoi Hayastan, sub influența limbii persane, constând din numele vechi Haya/ Hayas
plus sufixul persan '-ostan' (provincie). Conform explicației legendare, Haik ar fi fost
strănepotul lui Noe și strămoșul poporului armean. Haiq a fost numită Armenia sau
Armina de către statele ei vecine, începând cu Persia Ahemenidă, deoarece acesta era
numele celui mai puternic trib din regiune ai cărui membri se numeau Armen între ei.
Această denumire a fost posibil derivată de la Armenak sau Aram (strănepotul lui Haik
și un alt conducător al poporului său).

Istorie[modificare | modificare sursă]
Armenia B.C.95-66

Cilician Armenia

În perioada preistorică, mai multe triburi au locuit pe teritoriul Armeniei moderne.

La jumătatea secolului I î.e.n. Armenia a devenit pentru o scurtă durată un imperiu
regional cu o cultură bogată, de orientare elenistică și care se întindea de la Marea
Neagră la Marea Caspică și de la Caucazul Mare la Marea Mediterană. Se întâmpla în
timpul domniei lui Tigranes cel Mare ce se intitula "rege al regilor" profitând de o slăbire
temporară a Regatului Parților pe care îl înfrânge. Este la rândul său înfrânt de Roma,
al cărei rege clientelar va deveni, împreună cu urmașii săi Artașizi.
Situația geografică strategică a Armeniei la răscruce de drumuri comerciale și
continente a îndemnat la invazia teritoriului său de către diferite
imperii: Asiria, perși, Macedonia, romani, iar mai târziu de către arabi, turci și mongoli.
În anul 301 d.Hr., Armenia a devenit primul stat care a adoptat creștinismul ca religia sa
de stat, cu doisprezece ani înainte de acordarea toleranței creștinilor Imperiului Roman
de către Galerius, și 30-40 de ani înainte de botezul lui Constantin. Pe teritoriul
Armeniei existau diverse comunități păgâne până la sosirea creștinismului, însă ei au
acceptat creștinismul după un flux de misionari.
După ce Armenia a fost ocupată de către mai multe dinastii străine (iraniene, romane,
arabe, mongole, etc), Armenia a fost grav slăbită. În secolul al 16-lea, Imperiul
Otoman și Persia Safavidă și-au împărțit teritoriul Armeniei. Luptele dintre acești
beligeranți au dus și la scăderea numerică a populației băștinașe armene al cărei loc a
fost treptat luat de diverse populații de religie islamică.
În 1813 și 1828, Armenia modernă (care consta [necesită  citare] din
regiunile Erivan și Karabakh din Persia) a fost temporar încorporată în Imperiul Rus.
După scurta sa existență ca o republică independentă după Revoluția rusă, Armenia a
fost anexată de către URSS. Între 1922 și 1936 ea a existat ca Republica Sovietică
Socialistă Federală Transcaucaziană (împreună cu Georgia și Azerbaidjan), și din 1936
până în 1991 ca RSS Armeană.
În ultimii ani ai Imperiului Otoman (1915-1922), un număr mare de armeni
din Anatolia au murit în Genocidul armean. Mulți au fost forțați să își părăsească casele
și să pornească într-un "marș al morții" prin deșerturile Siriei fără hrană, fiind escortați
de soldați turci care au "închis ochii" la atacul diverselor triburi muntene din regiune. Alții
au fost omorâți în propriile case sau înecați în Eufrat și Marea Neagră. Guvernul turc
refuză și astăzi să recunoască clasificarea acelor masacre drept genocid cu toate că
însuși termenul de genocid a fost introdus de polonezul de origine ebraică Raphael
Lemkin plecând de la masacrele comise împotriva Asirienilor și Armenilor în prima
jumătate a secolului XX. Autoritățile turce continuă negarea deceselor și investesc
milioane de dolari anual pentru a susține această istorie alternativă, declarând că
decesele au fost provocate de războiul civil împreună cu bolile și foametea, ambele
părți suferind pierderi de vieți. Numărul de armeni omorâți este estimat la circa 1 500
000, iar aceste evenimente sunt comemorate anual pe 24 aprilie. Armenii împreună cu
multe alte țări cer recunoașterea oficială a evenimentelor drept genocid, dar există de
asemenea numeroase țări aflate sub presiunea directă a Turciei pentru a nu caracteriza
masacrul armean ca genocid.
Unul dintre motivele pentru care guvernul turc refuză să recunoască acest așa zis
genocid, este că termenul de genocid a fost creat în anul 1944 iar ONU a votat rezoluția
privind Genocidul în 1946. Așa cum nu se poate vorbi de genocid când vine vorba de
exterminarea poporului armean deoarece s-a petrecut cu mult înainte de votarea
rezoluției ONU (iar legile nu se pot aplica retroactiv), sau nu se poate vorbi de genocid
când vorbim de crimele comise de Franța în Africa, sau de Marea Britanie în India, și
exemplele pot să continue, nici Turcia nu poate să fie acuzată pentru o faptă care s-ar fi
petrecut în trecut. [necesită  citare]
Armenia a fost antrenată într-un conflict prelungit cu Azerbaidjanul pentru
regiunea Nagorno-Karabah, o regiune cu populație majoritar armeană și aparținând
teritoriului Armeniei Mari pe care Stalin a transformat-o într-o enclavă și a anexat-o
Azerbaidjanului sovietic în speranța că va obține sprijinul Turciei Kemaliste și al
populației islamice în construirea socialismului în lume. Conflictul militar dintre Armenia
și Azerbaidjan a început în 1988, iar luptele au luat amploare după ce ambele țări și-au
declarat independența de Uniunea Sovietică în 1991. Până în mai 1994, când a intrat în
vigoare un armistițiu, forțele armene au ocupat nu doar Nagorno-Karabah, ci și o
centură de securitate formată din teritoriile înconjurătoare ale Azerbaidjanului propriu-
zis. Economiile ambelor țări au avut de suferit în absența unei soluții pașnice.
Evenimente recente[modificare | modificare sursă]
Pe 19 februarie 2008 au avut loc alegeri prezidențiale.
O serie de evenimente au tulburat această perioadă. Numeroase și ample proteste în
masă, organizate de suporterii fostului președinte Levon Ter-Petrossian (16
octombrie 1991 - 3 februarie 1998) au militat împotriva unor presupuse fraude
electorale. Procesele continuă mai multe zile la rând, soldându-se cu intervenția forțelor
de ordine. Pe 2 martie 2008, președintele actual, Robert Kocharyan, declară stare de
necesitate. Manifestanții sunt alungați cu forța. Pe 4 martie Ter-Petrossian a fost
arestat[necesită  citare].

Politica[modificare | modificare sursă]

Clădirea Adunării Naționale(d) de la Erevan

Politica Armeniei are loc în cadrul unei republici democratice reprezentative semi-

prezidențiale. Potrivit Constituției Armeniei(d), președintele(d) este șeful statului, prim-
ministrul(d) este șeful guvernului, iar sistemul este multi-partid. Puterea executivă este
exercitată de președinte și de guvern. Puterea legislativă este învestită atât guvernului,
cât și Parlamentului.[10][11][12]
Parlamentul unicameral (numit și Azgayin Zhoghov sau Adunarea Națională(d)) este
controlat de o coaliție formată din patru partide politice: conservatorul Partid
Republican(d), Armenia Prosperă(d), Regula Legii(d) și Federația Revoluționară Armeană.
Principalul partid de opoziție este Moștenirea(d), condus de Raffi Hovannisian(d), care
susține aderarea Armeniei la Uniunea Europeană și NATO.
Obiectivul declarat al guvernului armean este dezvoltarea unei democrației
reprezentative de tip occidental ca bază a formei sale de guvernare. Parlamentul este
ales prin vot universal la care au acces toți cetățenii care au minim optsprezece ani.
Observatorii internațional de la Consiliul Europei și Departamentul de Stat al SUA au
pus la îndoială corectitudinea desfășurării alegerilor parlamentare și prezidențiale din
Armenia și a referendumului constituțional din 1995, menționând deficiențe legate de
votare, lipsa de cooperare a Comisiei Electorale și slaba securitate a listelor electorale
și a secțiilor de votare. Freedom House a categorisit Armenia în raportul din 2008 drept
„regim autoritar semi-consolidat” (alături de de Republica Moldova,
Kosovo, Kârgâzstan și Rusia) și a clasat Armenia pe locul în rândul a 29 națiuni aflate
în stare de tranziție, cu un scor al democrației de 5.21 din 7 (7 reprezentând cel mai
slab progres democratic).[13] Freedom House a clasat Armenia drept parțial liberă(d) într-
un raport din 2007, deși n-a categorisit Armenia drept „democrație electorală”, indicând
lipsa unor alegeri relativ libere și competitive. [14] În orice caz, un progres semnificativ
pare să fi avut loc la alegerile prezidențiale din 2008, ce au fost apreciate drept în mare
măsură democratice de OSCE și observatorii occidentali.[15]
Relații externe[modificare | modificare sursă]
Ambasada Armeniei la Moscova

În prezent, Armenia păstrează relații pozitive cu aproape fiecare țară din lume, două
excepții importante fiind vecinii săi, Turcia și Azerbaidjan. Au avut loc tensiuni mari între
armeni și azerbaidjani în ultimii ani ai Uniunii Sovietce. Războiul din Nagorno-Karabah a
dominat politica regiunii de-a lungul anilor 1990. [16] Până în zilele noastre, hotarele
Armeniei cu Turcia și Azerbaidjan sunt sub blocadă severă. În plus, o soluție
permanentă pentru conflictul din Nagorno-Karabah n-a fost găsită, în ciuda medierii
unor organizații precum OSCE.
Armenia este membru a peste 40 de organizații internaționale, inclusiv Națiunile
Unite, Consiliul Europei, Banca Asiatică de Dezvoltare(d), Comunitatea Statelor
Independente, Organizația Mondială a Comerțului, Organizația de Cooperare
Economică la Marea Neagră și La Francophonie. Este membru al alianței
militare CSTO și participă de asemenea la programul Parteneriatul pentru Pace al
NATO.
Turcia are de asemenea o istorie de relații reci cu Armenia din cauza refuzului de a
recunoaște Genocidul Armean, cu toate că Turcia a fost una dintre primele țări care au
recunoscut Republica Armenia (a treia republică), după ce a devenit independentă de
URSS în 1991. În ciuda acestui fapt, în cea mai mare parte a secolului 20 și la începutul
secolului 21, relații rămân tensionate și nu există relații diplomatice oficiale între cele
două țări din cauza refuzului Turciei de a le stabili din diferite motive. În timpul războiului
din Nagorno-Karabah, Turcia, a închis în mod ilegal hotarul cu Armenia în 1993, motivul
invocat fiind acest război. Blocada n-a fost ridicată, în ciuda presiunilor unor grupuri de
afaceri care aveau interes în piața armeană.[16]
Pe 10 octombrie 2009, Armenia și Turcia au semnat protocoale de normalizare a
relațiilor, prin care s-a fixat un orar de restaurare a legăturilor diplomatice și de
redeschidere a hotarului comun.[17] Ratificarea acestora trebuia făcută în parlamentele
naționale. În Armenia, au trecut de aprobarea Curții Constituționale și au fost trimise
parlamentului pentru ratificare finală. Președintele a făcut mai multe declarații, atât în
Armenia cât și în străinătate. În calitate de lider al majorității politice a Armeniei, asigură
ratificarea protocoalelor dacă Turcia le ratifică de asemenea. Cu toate acestea,
procesul s-a oprit, Turcia continuând să adauge mai multe multe precondiții pentru
ratificare și a amânat-o pentru o perioadă nedeterminată.
Din cauza poziției între doi vecini neprietenoși, Armenia are legături de securitate cu
Rusia. În urma cererii guvernului Armeniei, Rusia menține o bază militară(d) în
orașul Ghiumri, aflat în Armenia de Nord-Vest,[18] ca mijloc de intimidare a Turciei.
[necesită  citare]
 Cu toate acestea, Armenia a privit spre structurile euroatlantice în perioada
recentă. Păstrează relații bune cu Statele Unite în special prin diaspora armenească.
Potrivit Biroului de Recensăminte din SUA, 427,822 de armeni locuiesc în țară. [19]
Din cauza blocadelor ilicite de la hotar, instituite de Azerbaidjan și Turcia, Armenia
continuă să păstreze relații solide cu vecinul sudic, Iranul, în special în domeniul
economic. Sunt dezvoltate proiecte economice precum un gazoduct care să lege Iranul
și Armenia.

Președintele rus Dmitri Medvedev la memorialul Genocidului Armean(d) de la Erevan

Armenia este de asemenea membru al Consiliului Europei și menține relații de prietenie

cu Uniunea Europeană, mai ales cu statele ei membre precum Franța sau Grecia.
Potrivit unui studiu din 2005, 64% din populația Armeniei ar fi în favoarea aderării la UE.
[20]
 Niște oficiali armeni de asemenea și-au exprimat dorința ca țara lor să devină
membru UE,[21] unii[cine?] prezicând că vor face o proclamație oficială pentru aderare în
câțiva ani.[necesită  citare] În 2004, forțele Armeniei s-au alăturat KFOR, forță internațională
condusă de NATO aflată în Kosovo. Este de asemenea membru observator
al Comunității Economice Eurasiatice(d) și al Mișcării de Nealiniere.
Fostă republică a Uniunii Sovietice, Armenia este o democrație în curs de
dezvoltare(d) și începând cu 2011, negociază cu Uniunea Europeană pentru a deveni
partener asociat. În sens legal, are dreptul să se considere membru în devenire, dar la
nivel oficial, la Bruxelles nu există vreun plan de aderare a Armeniei la UE. [22][23][24]
[25]
 Guvernul Armeniei, în orice caz,s-a alăturat Uniunii Vamale dintre Belarus,
Kazahstan și Rusia[26] și Uniunii Economice Eurasiatice.[27][28]
Armenia este inclusă în Politica Europeană de Vecinătate (ENP), proiect al UE ce are
scopul de a construi relații apropiate între UE și vecinii săi. Acordul de Parteneriat
Comprehensiv și Îmbunătățit UE-Armenia (CEPA) a fost semnat pe 24 noiembrie 2017.
Unul dintre scopurile sale este dezvoltarea climatului de investiții. [29]
Drepturile omului[modificare | modificare sursă]
Drepturile omului tind să fie într-o situație mai bună în Armenia decât multe
alte republici post-sovietice și s-au ridicat mai aproape de standarde acceptabile, mai
ales la nivel economic.[necesită  citare] În continuare, există anumite probleme semnificative.
În general, țara este clasificată drept „parțial liberă” de Freedom House, care i-a acordat
scorul de 45 în 2018.[30]
Armata[modificare | modificare sursă]

Personalul BTR-80 al armatei armene

Soldați armeni la parada de Ziua Victoriei de la Moscova

Armata Armeană, Forța Aeriană, Apărarea Aeriană și Garda de Hotar sunt cele patru
ramurile al Forțelor Armate ale Republicii Armenia. Armata Armeniei s-a format
după căderea Uniunii Sovietice din 1991, Ministerul Apărării fiind înființat în
1992. Comandatul suprem(d) al forțelor armate este președintele Armeniei(d), Armen
Sarkissian. Ministerul Apărării are funcția de autoritate politică, capul său fiind în
prezent David Tonoyan(d), în timp ce comanda militară rămâne în mâinile statului
major(d), condus de șeful statului major, care este în prezent Artak Davtyan.
Forțele active au în prezent un număr de 81,000 de soldați, cu o rezervă suplimentară
de 32,000 de trupe. Gărzile hotarului armean au sarcina de patrulare a hotarelor
cu Georgia și Azerbaidjan, în timp ce trupele ruse continuă să monitorizeze hotarele
cu Iran și Turcia. În cazul unui atac, Armenia poate mobiliza toți bărbații capabili din
punct de vedere fizic ce au între 15 și 59 de ani, care au pregătire militară.
Tratatul cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa, care stabilește limite
cuprinzătoare unor categorii cheie de echipament militar, a fost ratificat pe parlamentul
armean în iulie 1992. În martie 1993, Armenia a semnat Convenția pentru Arme
Chimice, care cere eventuala eliminare a armelor chimice. Armenia a aderat la Tratatul
de Neproliferare Nucleară (NPT), ca stat fără arme nucleare în iulie 1993.
Armenia este membru al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), alături
de Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan și Uzbekistan. Participă la
programul Parteneriatul pentru Pace (PiP) al NATO și face parte dintr-o organizație
NATO numită Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC). Armenia s-a implicat în
misiunea de pacificare din Kosovo ca parte trupelor KFOR non-NATO sub comandă
greacă.[31] Armenia a avut de asemenea 46 membri ai misiunii sale de pacificare ca
parte a Forțelor de Coaliție în războiul din Irak(d) până în octombrie 2008.[32]