Imperiul Otoman

173 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Unelte

















De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Deși acest articol conține o listă de referințe
bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi
lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli
de ortografie sau de punctuație.
Puteți consulta manualul de stil și contribui prin corectarea
greșelilor.
Acest articol este scris parțial sau în întregime fără
diacritice.
Puteți da chiar dumneavoastră o mână de ajutor. Ștergeți
eticheta după adăugarea diacriticelor.
 Imperiul Otoman
Sublimul Stat Otoman/‫دولت ابد مدت‬/ Devlet-
i Ebed-müddet-Eternul stat
Osmanlı İmparatorluğu
‫دولْت علّیه عثمانّیه‬
Devlet-i Aliyye-yi Osmâniyye
— Imperiu —
← ← 1299 – 1922 → →

Drapel Stemă
Imn național
Imnul imperial otoman

Teritoriul Imperiului Otoman la apogeu (în 1683)

Capitală Söğüt (1299–1326)

Bursa (1326–1365)
Edirne (1365–1453)
Constantinopol (1453–1922)
Limbă turca otomană
Religie
Islam sunnit și altele
 Guvernare
Formă de guvernare Monarhie
Sultan
- 1281–1326 (primul) Osman I
- 1918–22 (ultimul) Mehmed al VI-lea
Mare Vizir
- 1320–31 (primul) Alaeddin Pașa
- 1920–22 (ultimul) Ahmed Tevfik Pașa
Legislativ Marea Adunare a Imperiului
Otoman[*]
Istorie
Fondare 1299
Interregnul otoman septembrie 1402
Prima perioadă
iunie 1876
constituțională
A doua perioadă
octombrie 1908
constituțională
Dezmembrare 1922
Date statistice
Suprafață
- 1683 5.200.000 km²
Populație
- 1856 35.350.000 loc.
- 1906 20.884.000 loc.
- 1914 18.520.000 loc.
- 1919 14.629.000 loc.
Economie
Monedă Ãchi', Kurush, Liră
În prezent parte din
Abhazia (de facto)
Albania
Algeria
 Armenia
Austria
Azerbaidjan
Bahrain
Bosnia și Herțegovina
Bulgaria
Croația
Cipru
Egipt
Eritrea
Etiopia
Georgia
Grecia
Ungaria
Iran
Irak
Israel
Iordania
Kosovo (de facto)
Kuweit
Liban
Libia
Macedonia
Moldova
Muntenegru
Nagorno-Karabakh (de facto)
Northern Cyprus (de facto)
Oman
Palestina
Qatar
România
Rusia
Arabia Saudită
Serbia
Slovacia
Somalia
Somaliland (de facto)
Osetia de Sud (de facto)
Sudan
Siria
Tunisia
Transnistria (de facto)
Turcia
Emiratele Arabe Unite
Ucraina
Yemen
Statul Islamic
Modifică date / text
Istoria Imperiului Otoman

Acest articol este parte a unei serii

Ascensiunea
(1299–1402)

Interregnul
(1402–1413)

Propășirea
(1413–1453)

Dezvoltarea accelerată
(1453–1579)

Dezvoltarea încetinită
(1579–1683)
Sultanatul femeilor
Perioada Köprülü
(1656–1703)

Stagnarea
(1683–1792)
Perioada Lalelei (1718–1730)

Stagnarea și decăderea
(1792–1827)

Declinul
(1827–1908)
Perioada Tanzimat
(1839–1876)
Prima perioadă constituțională

Destrămarea
(1908–1918)
A doua perioadă constituțională
 Împărțirea Imperiului Otoman
(1918–1922)

Evenimente
Căderea Constantinopolului
(1453)
Ocupația Aliată a Contantinopolului
(1918-1923)
Războaiele ruso-turce
(1633-1917)

Alte articole
Armata otomană

v•d•m

Imperiul Otoman (în limba turcă otomană: ‫دولِت َع ليه ُعثمانيه‬, Devlet-i Aliye-i Osmaniye,
„Sublimul Stat Otoman”; limba turcă modernă: Osmanlı Devleti sau Osmanlı
Imparatorluğu, adesea numit și Turcia Otomană) a fost o supraputere imperială,
care și-a manifestat dominația în zona mediteraneană și care a existat din 1299 până
în 1922. Inițial, a fost un stat islamic sunnit fondat de turcii oghuzi, sub conducerea
lui Osman I, în nord-vestul Anatoliei, în 1299.[1]
Odată cu ascensiunea otomanilor sub Murad I și cucerirea Peninsulei
Balcanice între 1362-1389, și căderea Constantinopolului, de către Mehmed al II-
lea în 1453, Sultanatul Otoman s-a transformat într-un imperiu. În 1453, după ce
turcii au cucerit Constantinopolul (orașul Istanbul din zilele noastre), fosta capitală
a Imperiului Bizantin, a devenit a treia capitală a Imperiului Otoman. Între secolele al
XVI-lea și al XVII-lea, Imperiul Otoman a fost una dintre cele mai puternice entități
politice și statale ale lumii, țările europene simțindu-se amenințate neîncetat de
înaintarea continuă a acestuia prin Balcani și spre sudul Uniunii Polono-Lituaniene.
Între secolele XVI-XVII, imperiul a ajuns la apogeu sub domnia lui Selim I, devenind
un imperiu multinațional, multilingvistic, stăpânind Anatolia, Orientul Mijlociu, părți din
Africa de Nord, Balcanii și Caucazul, adică o suprafață de circa 5,2 milioane de km².