Soliman I

sultan otoman

Soliman I (în t urcă ot omană ‫سليمان‬, Sulaymān, în t urcă 'Süleyman'; n. 6 noiembrie 1494, Trabzon, Imperiul Ot oman – d. 6 sept embrie 1566,[1] Sziget vár,
Baranya, Ungaria), sau Suleiman Legiuitorul, a fost al zecelea sult an al Imperiului ot oman înt re anii 1520-1566, fiind unul dint re cei care au domnit o
perioadă lungă de t imp. În Occident acest a est e cunoscut sub numele de Soliman cel Strălucit (t urcă: Muht eșem Süleyman, t radus în Apus prin The
Magnificent-în engleză- sau Le Magnifique - "Magnificul"[2])-în franceză -, iar în Orient sub numele de Suleiman Legiuitorul (t urcă: Kanunî Süleyman;
arabă: ‫القانونى‬, al -Qānūnī, t radus în Apus prin The Lawgiver sau Le Législateur - "Legislat orul"[2]) dat orit ă implicării sale în finalizarea sist emului de legi ale
Imperiului Ot oman.

Soliman I

Domnie 30 septembrie 1520 -

6 septembrie 1566

Perioada Ascensiunea Imperiului Otoman

Născut 6 noiembrie 1494

Decedat 5/6 septembrie 1566 (la 71 de ani)

Mama Ayse Hafsa Valide Sultan

Predecesor Selim I

Succesor Selim al II-lea

Soție Hürrem Sultan

Urmași Prințul Mahmud

Prințul Mustafa
Prințul Mehmet
Prințul Selim
Prințul Abdullah
Prințul Beyazit
Prințul Cihangir

Dinastia Dinastia otomană

Tatăl Selim I

El coordona polit ica și economia Imperiului, dar era în același t imp și conducăt orul armat ei. Fiind în frunt ea acest eia, el cucereșt e pe rând Belgradul și
Rodosul, iar după vict oria de la Mohács din 1526, reușeșt e să pună st ăpânire pe o mare part e din t erit oriul Regat ului Ungariei. În lupt a sa pent ru
cucerirea unor noi t erit orii, a ocupat zone înt inse din Persia și Africa de Nord (Algeria de azi), dominând cu aut orit at e Orient ul Mijlociu. Flot a sa cont rola
t raficul marit im din Marea Medit erană, Marea Roșie și Golful Persic [3].

Fiind conducăt orul Imperiului Ot oman, Soliman I inst it uia și promulga legi economice, sociale, financiare și juridice. Acest e legi dure au dăinuit și după
moart ea sa o lungă perioadă de t imp. În perioada domniei sale cult ura ot omană s-a dezvolt at mai ales în domeniul art elor, lit erat urii și arhit ect urii[4].

Încălcând t radiț iile ot omane privind căsăt oria, Soliman I s-a căsăt orit cu o sclavă din haremul său, pe nume Roxelana. În urma căsăt oriei cu aceast a,
sult anul câșt igă mai mult ă not oriet at e. După 46 de ani de domnie Soliman moare și fiul său, moșt enit orul t ronului, Selim al II-lea, preia conducerea
ducând mai depart e succesul t at ălui său.

Copilăria și tinerețea

Soliman s-a născut în Trabzon (Trapezunt ), localit at e pe ț ărmul Mării Negre, probabil pe 6 noiembrie 1494.[5] Mama lui a fost Ayșe Hafsa Sult an, de un
farmec deosebit și o rară int eligenț ă, de origine cercheză sau georgiană; a murit în 1534. Tat ăl său a fost sult anul Yavuz Selim, în acel t imp guvernat or
al Trabzonului.[6]. La vârst a de șapt e ani, el a fost t rimis să st udieze șt iinț ele, ist oria, lit erat ura, t eologia și t act icile milit are la școlile din Palat ul Topkapî
din Const ant inopol. În t inereț e s-a împriet enit cu Ibrahim, un sclav care a devenit ult erior unul dint re consilierii lui cei mai de încredere [7]. De la vârst a de
șapt esprezece ani, t ânărul Soliman a fost numit ca guvernat or[8] (sangeac- bei) al orașului Kaffa (Theodosia) din Crimeea (în t impul domniei lui Baiazid al
II-lea), iar în 1513 în Manisa, principalul oraș în provincia Sarukhan, din Regiunea Egeeană a Turciei (în domnia lui Selim I). După moart ea t at ălui său, Selim
I (1465-1520), Soliman a devenit sult an la 30 sept embrie 1520. O descriere a lui Soliman, la cât eva săpt ămâni după urcarea sa pe t ron a fost furnizat ă
de t rimisul veneț ian Bart olomeo Cont arini, la 15 oct ombrie 1520: "El are douăzeci și cinci ani, est e înalt , cu părul sârmos și t enul delicat . Gât ul lui est e
un pic prea lung, faț a lui est e subț ire, iar nasul lui e acvilin. Are must aț ă și o barbă mică. Cu t oat e acest ea el are o înfăț ișare plăcut ă, deși are o piele
palidă. El va fi un Domn (regent ) înț elept , iubit or de st udiu, și de oameni". Unii ist orici susț in că în t inereț ea sa, Soliman a avut o admiraț ie pent ru
Alexandru cel Mare [9][10]. El a fost influenț at de viziunea lui Alexandru de a const rui un imperiu de la est până la vest , iar acest lucru a creat o unit at e
dialect ică pent ru campaniile sale milit are în Asia și în Africa precum și în Europa.

Cuceriri în Europa

Soliman I în tinerețe

După reușit a t at ălui său, Selim I, Soliman a început o alt ă serie de cuceriri milit are și a pot olit o revolt ă condusă de guvernat orul ot oman al Damascului,
Canbirdi Gazali[6], în 1521. Soliman începe cât mai repede pregăt irile pent ru cucerirea Belgradului (pe at unci în Regat ul Ungariei), ceea ce st răbunicul lui,
Mahomed al II-lea, nu a reușit să realizeze. Înaint area sa a fost înt ârziat ă de căt re maghiari ajut aț i mai apoi de căt re sârbi, bulgari și bizant ini, aceșt ia
rămânând singura forț ă care put ea bloca în cont inuare expansiunea Imperiului Ot oman în Europa. Soliman a încercuit Belgradul sârbesc și a început o
serie de bombardament e masive, de pe insula Srem, sit uat ă pe Dunăre. Cu o garnizoană de doar 700 de bărbaț i și fără a primi niciun ajut or din Ungaria,
Belgradul a căzut în august 1521[11]. Cet at ea Belgrad devine sediul unui sangeac t urcesc.[12]. Sangeacul Smederevo, cum era denumit încă din anul
1459, când Serbia devenise o simplă provincie t urcească, cu sediul în Belgrad a înglobat în cuprinsul lui din anul 1526 și sudul Ungariei. Vlahii , aflaț i în
sangeacul Smederevo, arat ă document ele t impului, au avut o sit uaț ie privilegiat ă până în 1536, neplăt ind haraci, ci numai jumăt at e din obligaț iile legat e
de agricult ură (ușur).

Șt irea că a fost cucerit ă una dint re cet ăț ile majore ale creșt inismului, a răspândit frica în înt reaga Europă. Ambasadorul Sfânt ului Imperiu Roman la
Const ant inopol a spus: "Capt urarea Belgradului a fost la originea eveniment elor dramat ice care au cuprins Ungaria. Acest lucru a condus la moart ea
regelui Ludovic”[13].

Drumul spre Ungaria și Aust ria se deschisese, dar Soliman dorea să cucerească insula Rodos din Medit erana de Est , bază a Cavalerilor Ospit alieri
(Ordinul Cavalerilor Ioaniț i), ale căror act ivit ăț i de piraț i din apropierea Asiei Mici și Levant erau o problemă pent ru ot omani. În vara anului 1522, profit ând
de flot a marină pe care a moșt enit -o de la t at ăl său, Soliman a t rimis o armat ă de aproximat iv 400 de vase în t imp ce conducea personal o armat ă de
100.000 de soldaț i spre Asia Mică, până la un punct opus al insulei[14]. După un asediu de cinci luni cu ciocniri brut ale, Rodosul a capit ulat și Soliman a
permis Cavalerilor Ioaniț i din Rodos să părăsească insula. Ei s-au st abilit în insula Malt a. [15] După anul 1530 au devenit cunoscuț i ca Ordinul Cavalerilor
de Malt a.

Regele Ioan Sigismund Zápolya al Ungariei cu sultanul Soliman I în 1556

Relaț iile dint re Ungaria și Imperiul Ot oman s-au det eriorat , Soliman a reluat campania în Europa de Est și la 29 august 1526 l-a învins pe Ludovic al II-lea
al Ungariei și Boemiei (1506-1526) în Băt ălia de la Mohács (1526), unde regele a căzut în lupt ă. Rezist enț a maghiară s-a prăbușit și Imperiul Ot oman a
devenit cea mai mare put ere în Europa de Est [16]. Când a văzut corpul neînsufleț it al regelui Ludovic, Soliman ar fi spus plângând: "Am venit înt r-adevăr
împot riva lui; dar nu am vrut ca el să moară"[17][18]. După scurt t imp de la câșt igarea băt ăliei de la Mohács armat a ot omană a int rat în Buda, inima
Ungariei, însă pent ru că orașul nu put ea fi apărat cu ușurinț ă, ot omanii au părăsit capit ala după numai două săpt ămâni. După lupt a de la Mohács, ot omanii
au t ransformat în pașalâc o part e din t erit oriul Ungariei, iar rest ul Ungariei a fost condus de voievodul Transilvaniei Ioan Zápolya, care a fost încoronat
ca rege al Ungariei la Székesfehérvár.

După băt ălia de la Mohács, t ronul Ungariei a fost revendicat de Ferdinand de Habsburg, arhiduce de Aust ria și de Ioan Zápolya, voievodul Transilvaniei.
Soliman l-a recunoscut pe Ioan Zápolya, ca rege vasal al Ungariei.

În anii următ ori, sub conducerea lui Carol Quint ul și a frat elui său Ferdinand de Habsburg, arhiducele de Aust ria, Habsburgii au reocupat t emporar Buda și
Ungaria. Ca urmare, în 1529 Soliman din nou a mărșăluit prin valea Dunării și a recâșt igat cont rolul asupra orașului Buda în sept embrie 1529, când îl
inst alează pe t ron pe Ioan Zápolya, iar în t oamna următ oare a asediat Viena. A fost cea mai ambiț ioasă expediț ie a Imperiului Ot oman și apogeul
ext inderii sale spre Occident . Cu o garnizoană de 16.000 oameni[19], aust riecii i-au provocat lui Soliman mari pierderi și au creat o rivalit at e geopolit ică
ot omano-habsburgică care a durat până spre început ul secolulului al XX-lea[20]. În oct ombrie 1529, Soliman, care nu reușise să ocupe Viena, a dat ordin
de despresurare și de ret ragere. A mai urmat o nouă încercare de a cuceri Viena în 1532, dar din nou Soliman nu a reușit [21]. În ambele cazuri, armat a
ot omană a fost afect at ă de condiț ii met eorologice nefavorabile (ninsoare) și nu a fost aprovizionat ă la t imp[22].

Asediul otoman al orașului maghiar Strigoniu din anul 1543

În anii 1540 a urmat un conflict în Ungaria și Soliman are posibilit at ea de a răzbuna înfrângerea suferit ă la Viena. Unii nobili maghiari au propus ca
împărat ul romano-german Ferdinand, arhiducele de Aust ria (1519-1564), care a fost domnit or al Aust riei vecine și cumnat cu Ludovic al II-lea , să fie
rege al Ungariei cit ând acordurile ant erioare prin care ungurii au accept at ca Habsburgii să ia t ronul Ungariei, fiindcă Ludovic a murit fără moșt enit ori. Cu
t oat e acest ea, nobilii au apelat la unul dint re ei, Ioan Zápolya, care, fiind susț inut de Soliman, a fost ales ca rege al Ungariei la 10 noiembrie 1526,[23]
însă nu a fost recunoscut ca rege de căt re put erile creșt ine ale Europei. În lupt a Lui Ioan Zápolya împot riva lui Ferdinand de Habsburg, pent ru
succesiunea regelui Ludovic al II-lea, cel dint âi (Zápolya) a fost sprijinit de Pet ru Rareș, care int ervenise în Transilvania; oast ea moldoveană i-a zdrobit
pe part izanii lui Ferdinand (sași și unguri) în lupt a de la Feldioara (22 iunie 1529),[24]lupt a fiind dusă cu mare înverșunare și "mare moart e...de îmbe părț ile".
Ioan Zapolya s-a menț inut ca rege al Ungariei până la moart ea sa, survenit ă la 20 iulie 1540.

În 1541 Habsburgii au int rat din nou în conflict cu ot omanii deoarece au încercat să asedieze Buda. Efort urile lor au fost respinse și ca urmare [25],
Ferdinand și frat ele său, Carol al V-lea, au fost forț aț i să încheie un t rat at umilit or de cinci ani, cu Soliman. Ferdinand a renunț at la conducerea Regat ului
Ungariei și a fost forț at să plăt ească o sumă fixă anuală (t ribut ) căt re sult an pent ru ț inut urile maghiare aflat e sub cont rolul lui. De o mai mare
import anț ă simbolică, t rat at ul menț ionat nu l-a numit pe Carol V "împărat ", ci "rege al Spaniei", lăsându-l ast fel, implicit , pe Soliman să se considere
"împărat ".[26]. În august 1541, Soliman t ransformă o mare part e a Ungariei, cea sudică și est ică, în pașalâc.[12] În urma t ransformării unei părț i mari din
Ungaria în pașalâc t urcesc, ia ființ ă un nou beglerbegat (vilaiet ), cu sediul la Buda. În acest beglerbegat , în afară de Ungaria, int rau o part e din Slovacia,
din Serbia și cât eva t erit orii din Peninsula Balcanică.

În Enciclopedia Brit anică[27] se menț ionează că în urma campaniilor lui Soliman din anii 1541 și 1543 au apărut t rei regiuni dist inct e: Ungaria habsburgilor
în nordul ext rem și în vest ; Ungaria ot omană în lungul Dunării mijlocii- o regiune sub ocupaț ia milit ară direct ă și permanent ă a ot omanilor și cu cent rul
principal la Buda; Transilvania - un st at vasal dependent de Poart ă, sub st ăpânirea lui Ioan Sigismund (1540-1571) fiul lui Ioan Zápolya. Înt re 1543 și
1562 războaiele au cont inuat în Ungaria, înt rerupt e de armist iț ii, cu puț ine schimbări not abile de fiecare part e, dint re care cea mai import ant ă a fost
cucerirea Banat ului Timișoarei în 1532.

Învingând principalii săi rivali din Europa de Est , Soliman a asigurat Imperiului Ot oman un rol import ant în peisajul polit ic al Europei din Evul Mediu Târziu.

Războiul Otoman-Safevid

Miniatură reprezentând marșul lui Soliman cu o armată în Naxcivan, vara anului 1544

După ce Soliman și-a st abilizat front ierele în Europa, el și-a îndrept at at enț ia căt re dinast ia Safevidă[28] din Persia. Două eveniment e în part icular vor
precipit a conflict ul. În primul rând, Șah Tahmasp a ordonat asasinarea guvernat orului Bagdadului, loial lui Soliman, și înlocuirea cu un adept al șahului, iar
în al doilea rând, guvernat orul de Bit lis a t rădat și i-a jurat credinț ă șahului. Ca rezult at , În 1533, Soliman a ordonat marelui vizir Ibrahim Pașa să conducă
o armat ă în Asia, unde a recucerit Bit lis și a ocupat Tabrizul fără rezist enț ă. Campania condusă de Ibrahim s-a t erminat în 1534, iar Soliman a făcut o
mișcare spre Persia, doar pent ru a int ra pe t erit oriul șahului, care nu a riscat o confrunt are decisivă și a recurs la hărț uirea armat ei ot omane [29]. At unci, în
decembrie 1534, Soliman și-a făcut o int rare grandioasă în Bagdad. Comandant ul a predat orașul, confirmându-l ast fel pe Soliman ca lider al lumii
islamice și succesorul legit im al califilor Abbasizi[30]. În acest fel, t oat ă Mesopot amia, inclusiv Bagdadul, a fost subordonat ă direct Imperiului ot oman,
feudalii locali fiind lichidaț i, iar pământ ul fiind împărț it și dat în folosinț ă noilor st ăpâni. În urma acest or vict orii, la t it ulat ura sa de „st ăpân pe două
cont inent e și două mări”, Soliman și-a adăugat și pe cea de st ăpân al Adrianopolului, al Brusei, al orașelor Cairo, Damasc, Alep, Bagdad și, bineînț eles, pe
cea de prot ect or al celor două orașe sfint e, Mecca și Medina.

În încercarea de a-l învinge pe șah pent ru t ot deauna, Soliman a început a doua campanie în 1548 - 1549. Ca și în cadrul campaniei ant erioare, Șahul
Tahmasp a evit at o confrunt are decisivă cu armat a ot omană și a ales în schimb să se ret ragă, iernând cu armat a persană în Armenia și forț ând ast fel
armat a ot omană să suport e iarna grea din Caucaz. Soliman a abandonat campania cu câșt iguri t emporare ot omane în Tabriz și Armenia, o prezenț ă de
durat ă în provincia Van și unele fort uri în Georgia. În 1553 a început a t reia și ult ima campanie a lui Soliman împot riva Șahului Tahmasp. Sult anul a at acat
iniț ial t erit oriile cucerit e în Erzurum de fiul șahului, apoi a t raversat cursul superior al Eufrat ului, recucerind anumit e părț i din Persia și st abilizând
dominaț ia ot omană acolo. Armat a șahului a cont inuat st rat egia de a evit a confrunt ările decisive, care riscau să nu aducă nici un câșt ig semnificat iv. În
1554 a fost semnat un pact , încheindu-se ast fel campaniile asiat ice ale lui Soliman.

Campanii în Oceanul Indian și India

Tunul lui Soliman, capturat la Aden

Flota otomană din Oceanul Indian, secolul XVI

În Oceanul Indian, Soliman a condus mai mult e campanii navale împot riva port ughezilor, în încercarea de a îi elimina și a rest abili căile comerciale cu
India. Aden, în Yemen, a fost capt urat de ot omani în 1538, cu scopul de a oferi o bază ot omană pent ru raiduri și pent ru a at aca posesiunile port ugheze
de pe coast a de vest a Pakist anului și Indiei de azi[31]. Vâslind din India, ot omanii au eșuat la asediul asupra fort ului Diu din sept embrie 1538, dar apoi
ot omanii au revenit la Aden. Din aceast ă bază, Suleyman Pașa a reușit să preia cont rolul asupra înt regii ț ări Yemen, cucerind de asemenea San`a'.
Populaț ia din Aden s-a ridicat împot riva ot omanilor, ast fel că port ughezii au deț inut cont rolul orașului până la cucerirea acest uia de căt re Piri Reis în
1548.

Mediterana și Africa de Nord

Asediul Maltei, anul 1565

Khair ad-Din înfrânge Liga Sfântă în batălia de la Preveza, anul 1538

Având de consolidat cuceririle sale pe t eren, Soliman a fost înt âmpinat cu vest ea că cet at ea de Koroni în Moreea a fost pierdut ă, fiind cucerit ă de
căt re amiralul lui Carol Quint ul, Andrea Doria. Recunoscând necesit at ea de a-și reafirma supremaț ia marină din Marea Medit erană, Soliman a numit
comandant naval pe Khair ad-Din, cunoscut europenilor ca Barbarossa. Odat ă numit amiral-șef, Barbarossa a fost însărcinat cu reconst ruirea flot ei
ot omane, înt r-o asemenea măsură încât marina ot omană a egalat marina celorlalt e ț ări medit eraneene luat e împreună[32]. În 1535 Carol al V-lea a
câșt igat o vict orie import ant ă împot riva ot omanilor la Tunis și împreună cu războiul împot riva Veneț iei din anul următ or, l-a condus pe Soliman să
accept e propunerile regelui Francisc I al Franț ei pent ru a forma o alianț ă împot riva lui Carol Quint ul. În 29 sept embrie 1538 flot a spaniolă a fost învinsă
de Barbarossa în Băt ălia de la Preveza în nord-est ul Greciei), asigurând supremaț ia t urcilor in part ea de est a Medit eranei t imp de 33 de ani, până la
înfrângerea din Băt ălia de la Lepant o în 1571.

Francisc I al Franței (stânga) și Soliman Magnificul (dreapta) au inițiat o alianță franco-otomană în 1530.

Francisc I și Soliman Magnificul au iniț iat o alianț ă franco-ot omană în 1530, împot riva lui Carol Quint ul, care a devenit efect ivă în anul 1533[33] Pret ext ul
folosit de Francisc I pent ru a încheia o alianț ă cu put erea musulmană a fost prot ejarea creșt inilor de pe t erit oriile ot omane, prin acorduri denumit e
Capit ulaț iile Imperiului Ot oman (capit ulaț ia respect ivă, de fapt un t rat at comercial,care acorda supușilor francezi privilegii ext rat erit oriale în Imperiul
Ot oman, a fost încheiat ă la 18 februarie 1536[34]) Ist oria încheierii t rat at ului comercial franco-t urc, din anul 1536, est e următ oarea (cf. Roger Bigelow
Merriman, ref.30): la 11 februarie 1535, regele Francisc l-a însărcinat pe unul dint re secret arii personali, Jean de la Forêt (sau La Forest ), care părăseșt e
Parisul cu o suit ă de 12 persoane, să se înt âlnească cu amiralul Barbarossa pent ru a cere un ajut or viguros cu scopul de a recuceri Genoa, apoi cu
sult anul Soliman pent ru a-l convinge să încheie o „pace generală”. La Forêt l-a vizit at pe Barbarossa la Tunis, unde acest a se st abilise. Apoi Jean La
Forêt a t recut în Asia Mică și l-a ajuns din urmă pe Soliman, în luna mai, la Honar, în Azerbaidjan. Trimisul francez, fiind acredit at ca ambasador al Franț ei
pe lângă Sult an[35], a rămas în ant urajul lui Soliman până la sfârșit ul războiului cu Persia, care a durat mai mult decât s-au așt ept at ; s-au înt ors la
Const ant inopol în primele săpt ămâni ale anului 1536. Francisc n-a dorit să anunț e rest ului lumii creșt ine înt reaga amploare a profunzimii relaț iilor sale cu
musulmanii, de aceea l-a inst ruit pe La Forêt ca, pent ru informarea publică, să încerce să obț ină un t rat at cu semnificaț ie, în principal, comercială. Acest
t rat at de comerț a pus bazele prot ect orat ului economic, polit ic și religios al Franț ei în Levant . Obiect ivul era să se ascundă alianț a secret ă polit ică și
milit ară înt re Sult an și Fiul cel mai vârst nic al Bisericii creșt ine, cont ra Împărat ului Carol Quint ul. Trimisul francez a reușit să-și îndeplinească misiunea, la
18 februarie 1536. Primul art icol al t rat at ului menț ionează "pacea bună și sigură și concordia sinceră pe durat a înt regii vieț i a fiecăruia dint re
cont ract anț i"[35]. Art icolele următ oare se ocupă de comerț . Francezii put eau să facă comerț în Levant , achit ând aceleași impozit e ca și supușii
Sult anului; la fel pent ru t urci, în Franț a. Toț i creșt inii căzuț i în sclavie în Turcia vor fi eliberaț i la cererea ambasadorului francez la Const ant inopol. Va fi
pace înt re navele fiecăruia dint re cont ract anț i. Acest t rat at a pus capăt preponderenț ei Veneț iei în Levant .

Influenț a polit ică obț inut ă de Franț a și prot ect orat ul ei economic au avut drept corolar prot ect orat ul religios asupra t ut uror cat olicilor din ț ările supuse
Sult anului. Locurile Sfint e t receau sub prot ecț ia Franț ei. (J. Ursu, op. cit. p. 98). La Forêt a murit în primele zile ale lunii sept embrie 1537, iar în locul său,
post ul vacant de ambasador la Poart ă a fost ocupat de Rincon. Deoarece împărat ul Carol Quint ul nu a rest it uit Ducat ul Milanului regelui Franț ei,
ambasadorul Rincon a fost inst ruit să înt reprindă t rat at ive diplomat ice cu Soliman pent ru „o nouă rat ificare și confirmare a priet eniei și bunăvoinț ei pe
care Sult anul ("le Grand Seigneur") o poart ă regelui Franț ei”. Aceast ă „nouă rat ificare și confirmare a priet eniei” nu era decât o formulă diplomat ică
disimulând reînnoirea alianț ei ofensive secret e înt re cele două Put eri. La acest e t rat at ive, diplomaț ia franceză a obț inut eliberarea t ut uror creșt inilor
care erau sclavi, rest it uirea navelor franceze și predarea relicvelor sfint e căt re creșt inii din Ierusalim.

Aceast ă alianț ă a durat până în anul 1544. Ult erior, în februarie 1553, Soliman a încheiat cu urmașul lui Francisc I, Henric al II-lea, un t rat at de alianț ă și
colaborare în războiul marit im pe care acest a îl ducea împot riva lui Carol al V-lea. Pe baza t rat at ului, sult anul urma să dea ordin flot ei sale ca t imp de doi
ani să sprijine Franț a, primind în schimb 300.000 livre aur.

La est de Maroc, t erit orii uriașe în Africa Nordică au fost anexat e. St at ele berbere din Tripolit ania, Tunisia, și Algeria au devenit provincii aut onome ale
Imperiului, servind ca surse de conflict lui Soliman cu Carol Quint ul, a cărui încercare de a alunga t urcii nu a reușit în 1541[36]. Pirat eria desfășurat ă
ult erior de căt re berberii și pirat ii din Africa de Nord poat e fi văzut ă în cont ext ul războaielor împot riva Spaniei, care pent ru o perioadă scurt ă au servit
expansiunii ot omane si au asigurat dominaț ia navală în Marea Medit erană. Forț ele navale ot omane au cont rolat de asemenea Marea Roșie și Golful
Persic, supremaț ie ce a durat până în 1554, când navele lor au fost învinse de marina Imperiului port ughez. Port ughezii au cucerit Ormus (în
st râmt oarea Ormuz) în 1515 și vor cont inua să concureze cu forț ele lui Soliman pent ru cont rolul cet ăț ii Aden, în prezent Yemen.

În 1542, în faț a inamicului comun, Habsburg, Francisc I a căut at să reînnoiască alianț a franco-ot omană. Ca rezult at , Soliman a pus la dispozit ie 100 de
corăbii[37] sub conducerea lui Barbarossa în scopul de a ajut a francezii în Medit erana de vest . Barbarossa a jefuit coast ele orașului Napoli și ale Siciliei,
înaint e de a ajunge în Franț a, unde la Toulon, Francisc a creat cent rul de comandă al amiralit ăț ii navale ot omane. Aceeași campanie a lui Barbarossa a
avut ca efect at acul de cucerire a Nisei în 1543. În anul 1544, pacea încheiat ă înt re Francisc I și Carol Quint ul a pus un sfârșit t emporar al alianț ei dint re
Franț a și Imperiul Ot oman.
În alt ă part e, în Marea Medit erană, după ce Cavalerii Ospit alieri au fost rest abiliț i, devenind Cavalerii de Malt a în 1530, acț iunile lor împot riva forț elor
navale musulmane au at ras rapid ot omanii care au alcăt uit o alt ă armat ă masivă, în scopul de a disloca Cavalerii de Malt a. Ot omanii au invadat în 1565,
pornind Marele Asediu al Malt ei, care a început pe dat a de 18 august și a durat până la 8 sept embrie, și care a fost port ret izat în frescele lui Mat t eo
Perez d'Aleccio în The Hall of St. Mihail and St. George. La început se părea că asediul Malt ei ar fi o repet are a băt ăliei de la Rodos, majorit at ea
orașelor din Malt a fiind dist ruse, iar jumăt at e din Cavaleri uciși în lupt ă, dar t rupele venit e în ajut or din Spania au condus la pierderea a 30.000 de soldaț i
ot omani și vict oria cet ăț enilor malt ezi[38].

Reforme administrative

Un basorelief a lui Soliman ce împodobește interiorul Camerei Reprezentanților din SUA.

În t imp ce Sult anul Soliman a fost cunoscut sub numele de "Magnificul" în Occident și sub numele de Suleiman Kanuni sau "Legiuitorul" în Orient ,
ist oricul Lord Kinross a spus: "Nu a fost un mare militar, un om de sabie, ca tatăl și străbunicul său. El a fost diferit de ei, în măsura în care a fost, de
asemenea, un bun scriitor. El a fost un mare legiuitor și un exponent mărinimos al justiției".[39] Legea superioară a imperiului a fost shari'ah sau Legea
Sacră, care est e la fel cu legea divină a Islamului. O alt ă lege a Imperiului Ot oman a fost Kanuns, aceast ă lege acoperă domenii cum ar fi drept ul penal,
propriet at ea funciară și impozit ele [40]. Aceast ă lege a adunat t oat e hot ărârile judecăt oreșt i care au fost emise de căt re cei nouă sult ani ot omani care
l-au precedat . După eliminarea suprapunerilor și alegerea înt re declaraț iile cont radict orii, el a emis un singur cod legal, care are grijă să nu încalce legile
de bază ale Islamului[41]. Când Legile Kanuns au at ins forma lor finală, codul de legi a devenit cunoscut cu denumirea Kanun-i Osmani, sau "legile
ot omane". Codul juridic al lui Soliman a durat mai mult de t rei sut e de ani[42].

Suleiman a dat o at enț ie deosebit ă sit uaț iei supușilor creșt ini care au lucrat pământ ul spahiilor numiț i Rayas. "Codul de Rayas" a reformat legislaț ia care
reglement ează t axele și impozit ele care urmează să fie plăt it e de căt re Rayas, ridicarea st at ut ului lor mai sus în iobăgie în măsura în care iobagii
creșt ini ar migra spre t erit oriile t urceșt i și să beneficieze de pe urma reformelor[43]. Sult anul a jucat un rol import ant în prot ejarea evreilor din imperiul
său. La sfârșit ul anului 1553 sau 1554, la sugest ia de medicului său favorit Moise Hamon care era evreu, sult anul a emis un decret denunț ând în mod
oficial uciderea evreilor[44]. În plus, Suleiman a adopt at o nouă legislaț ie penală, prescrierea unui set de amenzi pent ru infracț iuni specifice, precum și
reducerea cazurilor care impun pedeapsa la moart e sau mut ilare. În domeniul impozit ării, au fost perceput e t axe pe bunuri și diverse t axe pe producț ie,
inclusiv animale, minele, profit urile comerciale, și t axe de import -export .

Învăț ământ ul a fost un alt domeniu import ant pent ru Sult an. Școlile at așat e la moschei și finanț at e de fundaț ii religioase au oferit o educaț ie în mare
part e grat uit ă pent ru t inerii musulmani[45]. În capit ala st at ului ot oman, Soliman a crescut numărul de mekt ebs (școli primare). La paisprezece ani, copiii
învăț au să cit ească și să scrie, precum și principiile Islamului. Cei care doreau cont inuarea educaț iei put eau urma cursurile la unul dint re cele opt
medrese (seminarii ot omane), ale căror st udii au inclus gramat ica, met afizica, filosofia, ast ronomia și ast rologia[45].

Realizări culturale
Tughra lui Soliman.

Ceramica Iznik prosperă în timpul lui Soliman. 1530-1540.

Sub conducerea lui Soliman, Imperiul Ot oman a int rat în epoca de aur a dezvolt ării sale cult urale. Sut e de societ ăț i imperiale art ist ice (numit e Hiref Ehl-
i, "Comunit at ea de Talent e") au fost administ rat e din sediul imperial, Palat ul Topkapî. După ucenicie, art ișt ii și meșt erii put eau avansa în rang în
domeniul lor și erau plăt iț i, salariile fiind dat e în rat e t rimest riale. Ehl-i Hiref a at ras cei mai t alent aț i art ișt i în curt ea sult anului, at ât din lumea islamică
cât și din recent ele t erit orii cucerit e din Europa, rezult ând un amest ec de islamici, t urci și alt e cult uri europene [46]. Art izanii de la curt e erau: pict ori,
cojocari, bijut ieri et c. Înt rucât conducerea ant erioară a fost influenț at ă de cult ura persană (t at ăl lui Soliman, Selim I a scris poezii în limba persană),
domnia lui Soliman a creat o art ă proprie a Imperiul Ot oman[47].

Suleiman însuși a fost un poet t alent at , a scris în limba persană și t urcă sub pseudonimul Muhibbi. Unele din versurile lui Soliman au devenit proverbe
t urceșt i. Când fiul lui, Mehmed, a murit în 1543, el a compus o cronogramă pent ru comemorarea fiului său. În plus faț ă de propria muncă a lui Soliman,
mult e alt e t alent e au animat lumea lit erară în t impul domniei lui Soliman, inclusiv Fuzûlî și Bâkî. Ist oricul lit erar EJW Gibb a observat că „Niciodat ă în
Turcia, nu s-au încurajat poeziile, decât în t impul domniei acest ui Sult an”.

Detaliu al plăcilor ceramice de la Cupola Stâncii, restaurată de către Soliman.

Suleiman, de asemenea, a devenit renumit pent ru sponsorizarea const rucț iilor monument ale arhit ect urale în cadrul imperiului său. Sult anul a căut at să
t ransforme Const ant inopolul în cent rul civilizaț iei islamice print r-o serie de proiect e, inclusiv poduri, moschei, palat e și diferit e inst it uț ii de carit at e și
sociale. Cea mai mare part e dint re acest ea au fost const ruit e de arhit ect ul-șef al sult anului, Mimar Sinan, cel cu care arhit ect ura ot omană a at ins
apogeul. Sinan a devenit arhit ect ul a pest e t rei sut e de monument e în t ot imperiul, inclusiv cele două capodopere, Suleymaniye și moscheia Selimiye,
aceast a din urmă fiind const ruit ă în Adrianopol, în t impul domniei lui Selim al II-lea, fiul lui Soliman . Suleiman a rest aurat , de asemenea, Cupola St âncii
din Ierusalim și zidurile Ierusalimului, a renovat Kaaba din Mecca, și a const ruit un complex în Damasc [48].

Viața personală

Hürrem Sultan / Roxelana

Hürrem Sultan (Roxelana)

Roxelana (Alexandra sau Anast asia Lisowska) a fost răpit a de t ăt ari în anul 1520 (14 ani)

Hurrem îl nașt e pe Mehmet în anul 1521 (la 15 ani)

Mehmet moare la vârst a de 22 de ani, în anul 1543, când Hurrem avea 37 de ani

Hurrem o nașt e pe Mihrimah în anul 1522 (la 16 ani)

Hurrem îl nașt e pe Abdullah în 1523 (la 17 ani)

Abdullah moare 2 ani mai t ârziu in 1525

Hurrem îl nașt e pe Selim in anul 1524 (la 18 ani)

Hurrem îl nașt e pe Bayazid in 1526 (la 20 de ani)

Hurrem se căsăt oreșt e cu Soliman, încălcând t radiț ia, în anul 1530 (la 24 de ani), fiind sclavă în harem

Hurrem îl nașt e pe Cihangir în anul 1533 (la 27 de ani). Acest a era însă cocoșat și de aceea nu a ieșit din palat .[6]
Cihangir se sinucide la vârst a de 20 de ani, când Hurrem avea 47 de ani

Hurrem devine Sult ana Mamă în anul 1534 (la 28 de ani)

Must afa moare la vârst a de 38 de ani, când Hurrem avea 47 de ani

Hurrem moare la vârst a de 52 de ani, în anul 1558

Soliman s-a îndrăgost it nebuneșt e de Hürrem Sult an. Diplomaț ii st răini (din Occident ) au auzit despre ea la palat și au numit -o Russelazie sau Roxelana,
referindu-se la originile ei slave. Fiind fiica unui preot ort odox ucrainean[49], ea a fost înrobit ă și crescut ă pent ru a deveni favorit a lui Soliman. Ast fel a
devenit soț ia sult anului, spre uimirea oamenilor din palat și din oraș[50]. De asemenea, Soliman a permis soț iei sale să rămână cu el la curt e pent ru t ot
rest ul vieț ii ei.

Pargali Damat Ibrahim Pasha

Gravura lui Soliman Magnificul facută de Agostino Veneziano.

Pargalı Ibrahim Pașa a fost un priet en din copilăria lui Soliman. Ibrahim era de origine greacă-ort odoxă,s-a născut în 1494 în orașul Parga din Grecia de
ast ăzi. Sult anul Suleiman se înt âlnise din înt âmplare cu Ibrahim pe când era sangeacbei la Manisa și l-a luat pe Ibrahim la palat . Când era t ânăr Ibrahim a
învăț at la Școala Palat ului Topkapî în cadrul sist emului devshirme. Suleiman l-a făcut șoimar regal, apoi l-a promovat ca prim ofiț er din dormit orul regal.
Ibrahim Pașa a fost promovat la gradul de mare vizir în 1523 și comandant -șef al t ut uror armat elor. Soliman i-a dat aut orit at e lui Ibrahim pest e t oat e
t erit oriile t urceșt i în Europa, precum și comanda t rupelor care locuiesc în cadrul acest ora în t imp de război. Pot rivit unui cronicar din secolul 17, Ibrahim
i-a cerut lui Suleiman să nu-l promoveze la acest e poziț ii înalt e, t emându-se pent ru siguranț a lui, la care Suleiman a răspuns că sub domnia lui, indiferent
de circumst anț ă, Ibrahim nu va fi pedepsit cu moart ea[51].

Cu t oat e acest ea, Ibrahim în cele din urmă a redus relaț iile cu Sult anul. În t impul celor t reisprezece ani ca mare vizir, ascensiunea sa rapidă la put ere și
acumularea de avere mare i-a creat mulț i dușmani lui Ibrahim. Rapoart ele au ajuns și la sult an.

Minist rul de Finanț e (vist iernicul) Iskender Çelebi s-a cert at cu Ibrahim. Ult imele cuvint e ale lui Celebi au fost de a îl acuza pe Ibrahim de conspiraț ie
împot riva sult anului[52]. Acest e cuvint e spuse pe pat ul de moart e l-au convins pe Suleiman că Ibrahim nu îi mai est e loial și pe 15 mart ie 1536 corpul
neînsufleț it a lui Ibrahim a fost descoperit în Palat ul Topkapî, fiind ucis de pat ru călăi muț i. În locul său a fost numit ca mare vizir Ayas Mehmed Pașa.

Mahidevran Sultan

Mahidevran Gulbahar s-a născut cel mai probabil în anul 1500. Unii sust in că era de origine albaneză sau greacă. În 1515 l-a născut pe Must afa, fiul ei și
al lui Soliman, care încă guverna Manisa. La moart ea lui Selim I, Soliman a devenit sult an și s-a mut at cu familia sa la palat ul Topkapî.

În Harem Mahidevran a avut un rival foart e influent , pe sult ana Hürrem (Roxelana), care s-a dovedit a fi favorit a sult anului, și după câț iva ani a devenit
soț ia lui. Spirit ele celor două femei erau t inut e în frâu de căt re sult ana Hafsa, iar după moart ea acest eia în 1534 rivalit at ea dint re cele două a at ins
cot e maxime. Sit uaț ia se agraveaza at unci când înt re cele două femei porneșt e o lupt ă, iar Hürrem est e băt ut ă.

Soliman înfuriat o t rimit e pe Mahidevran să t răiască împreună cu fiul ei. La sfârșit ul domniei lui Soliman, at ât Hürrem cât și vizirul Rüst em Pașa s-au
int ors împot riva lui Must afa. Acest a a fost acuzat că a colaborat cu dușmanii, iar din aceast a cauză Soliman a ordonat execuț ia lui, în anul 1553.

După mulț i ani de la execuț ia fiului său, Mahidevran s-a st abilit la Bursa, unde a t răit în sărăcie pent ru ca nu avea aproape nici un venit . Noul sult an, Selim
al II - lea i-a asigurat t ot uși lui Mahidevran un venit . Mahidevran a murit în anul 1581 la vârst a de 81 de ani .

Moștenirea

Cuceririle lui Soliman I

Mormântul lui Suleiman la Moscheea Suleymaniye.

Sicriul lui Suleiman

La moment ul morț ii lui Soliman, Imperiul Ot oman era una dint re marile put eri ale lumii[53]. Cuceririle lui Soliman au adus sub cont rolul Imperiului marile
orașe musulmane (Mecca, Medina, Ierusalim, Damasc, și Bagdad), mult e din provinciile Balcanice (ajungând până în Croaț ia și Aust ria din prezent ), și cea
mai mare part e din Africa de Nord. Expansiunea sa în Europa a dat t urcilor o prezenț ă put ernică în balanț a de put ere europeană. Înt r-adevăr, așa era
perceput ă ameninț area Imperiului Ot oman sub domnia lui Soliman că ambasadorul Busbecq a avert izat asupra cuceririi iminent e a Europei: „Pe part ea
t urcilor sunt resursele unui imperiu put ernic, put erea neat insă, de acomodare la vict orie, rezist enț a de t rudă, unit at e, disciplină, frugalit at e și veghere ...
Put em să ne îndoim de ce rezult at va fi? ... Când t urcii vor t ermina cu Persia, vor zbura la gât ul nost ru susț inuț i de put erea înt regului est ”.

Chiar t reizeci de ani după moart ea sa "Sult an Solyman" a fost cit at de aut orul englez William Shakespeare ca un copil minune milit ar în "Negust orul din
Veneț ia".

Turbe (mormânt ul) din Sult an Süleyman la Moscheea Suleymaniye.

Moșt enirea lui Soliman nu a fost , t ot uși, numai în domeniul milit ar. Călăt orul francez Jean de Thevenot un secol mai t ârziu aduce mărt urie despre "baza
agricolă put ernică a ț ării, bunăst area ț ărănimii, abundenț a de aliment e de bază și pre-eminenț a de organizare în guvernul lui Soliman"[54], reformele
administ rat ive și juridice care i-au adus porecla de Legiuitorul au asigurat supravieț uirea îndelungat ă a Imperiului după moart ea sa, o realizare care "a luat
mult e generaț ii de moșt enit ori decadent e pent ru a o anula"[55].

Prin pat ronajul său personal, Suleiman, de asemenea, a prezidat epoca de aur a Imperiului Ot oman, care reprezint ă apogeul de realizare cult urală a
t urcilor ot omani, în domeniile arhit ect urii, lit erat urii, art ei, filozofiei și t eologiei[56]. Ast ăzi orizont din Bosfor, și de mult e orașe din Turcia modernă și
fost e provincii ot omane, sunt încă decorat e cu lucrări arhit ect urale ale lui Mimar Sinan. Unul dint re acest ea, Moscheea Suleymaniye, est e locul de veci
al lui Suleiman și Herenzalt an: acest ea sunt îngropat e în mausolee separat e bombat e, at așat e la moschee.

Moscheea Sult an Suleiman exist ă în Ucraina, orașul Mariupol. Aceast ă moschee est e numit ă după Kanuni Sult an Süleyman. A fost const ruit ă de căt re
un om de afaceri t urc dl Salih Cihan, care s-a născut în Trabzon, și a fost deschisă în anul 2005. La moschee sunt oferit e de cinci ori rugăciuni, împreună
cu rugăciunea de vineri.

Referințe

1. ^ Find a Grave (https://www.findagrave.com) , accesat în 29 august 11. ^ Imber, 49.

2019
12. ^ a b N. Ciachir, Soliman Magnificul. Sultanul și epoca sa. Editura
2. ^ ab Merriman. enciclopedică română, București, 1972, p. 62

3. ^ Mansel, 61. 13. ^ Clot, 39.

4. ^ Atıl, 24. 14. ^ Kinross, 176.

5. ^ Clot, 25. 15. ^ Cum a cucerit Suleyman Magnificul insula Rhodos (http://www.hist
oria.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-cucerit-suleyman-magnificu
6. ^ a b c Erhan Afyoncu, Suleyman Magnificul și sultana Hurrem:
l-insula-rhodos)
dragoste și moarte la Istanbul, București, Corint, p. 19, 2013
16. ^ Kinross, 187.
7. ^ Barber, Noel (1973). The Sultans. New York: Simon & Schuster. pp.
36. 17. ^ Severy, 580

8. ^ Ciot, 1992, p. 28 18. ^ Embree, Suleiman The Magnificent.

9. ^ Kinross, 175. 19. ^ Turnbull, Stephen (2003). The Ottoman Empire 1326 – 1699. New
York: Osprey Publishing. pp. 50.
10. ^ Lamb, 14.
20. ^ Imber, 50. 36. ^ Kinross, 227.

21. ^ Imber, 52. 37. ^ Kinross, 53.

22. ^ Labib, 444. 38. ^ Istoria Maltei (http://www.malta.com/places-of-interest/ancient-sites

-and-temples.html)
23. ^ Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor. De la
mijlocul secolului al XIV-lea până la începutul secolului al XVII-lea. 39. ^ Kinross, 205.
Vol. 2. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976
40. ^ Imber, 244.
24. ^ Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura
41. ^ Greenblatt, 20.
Univers Enciclopedic, București, 1997, p. 118
42. ^ Greenblatt, 21.
25. ^ Imber, 53.
43. ^ Kinross, 210.
26. ^ Imber, 54.
44. ^ Mansel, 124.
27. ^ Encyclopaedia Britannica, articolul Süleyman the Magnificent, scris
de V. J. Pary 45. ^ a b Kinross, 211.

28. ^ Imber, 51. 46. ^ Perioada de glorie a artei otomane (http://www.saudiaramcoworld.c

om/issue/198704/the.golden.age.of.ottoman.art.htm)
29. ^ Sicker, 206.
47. ^ Mansel, 70.
30. ^ Clot, 93.
48. ^ Atıl, 26.
31. ^ The history of Aden, 1839-72 by Zaka Hanna Kour p.2 (http://books.
google.com/books?id=KrsmNygcbNgC&pg=PA2) 49. ^ Kinross, 236.

32. ^ Clot, 87. 50. ^ Mansel, 86.

33. ^ Roger Bigelow Merriman, Suleiman the Magnificent. 1520-1566. 51. ^ Clot, 49.

READ BOOKS, 2007, 348 pp. ISBN 1406772720 52. ^ Kinross, 230.

34. ^ Peter N. Stearns (ed.), The Encyclopedia of World History, 6th 53. ^ Clot, 298.
Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001, p. 793. ISBN 0-
54. ^ LAhmed, 147.
39565-237-5
55. ^ Lamb, 325.
35. ^ a b J. Ursu, (docteur és-lettres), La politique orientale de François Ier
(1515-1547),Paris, Honoré Champion, Libraire-éditeur, 1908 56. ^ Russell

Bibliografie

Josef Mat uz: Süleyman der Prächtige (Soliman). (ht t p://www.freidok.uni-freiburg.de/vollt ext e/4694/pdf/Mat uz_ Sueleyman_ der_ Praecht ige.pdf)
În: Kurt Fassmann (Ed.): Die Großen der Weltgeschichte. Zürich 1973, Vol.. 4. p. 961–977. verificat la 07 mai 2013. (PDF 3,11 MB)

André Clot : Soliman Le Magnifique. Fayard, Paris 1983, ISBN 2-213-01260-1.

Klaus Kreiser/Christ oph Neumann: Kleine Geschichte der Türkei. Reclam, Dit zingen 2003, ISBN 3-15-018669-2; Ediț ia a 2-a t ut t gart 2009.

Josef Mat uz: Das Osmanische Reich: Grundlinien seiner Geschicht e. Darmst adt 1985. Ediț ia a 4-a. 2006. ISBN 3-534-20020-9

Legături externe

Magnificul (ht t p://www.jurnalul.ro/jurnalul-nat ional/magnificul-314215.ht m) , 28 februarie 2008, Jurnalul Național

Moart ea lui Suleyman Magnificul – un secret de st at (ht t p://www.hist oria.ro/exclusiv_ web/port ret /art icol/moart ea-lui-suleyman-magnificul-un-secr
et -st at ) , Diprat u Radu, Historia, accesat la 15 februarie 2012 - articol Adevărul (http://adevarul.ro/cultura/istorie/moartea-suleyman-magnificul-secr
et-stat-1_516676b4053c7dd83ff868d8/index.html)

Suleiman Magnificul – adevărat a povest e a celui mai ilust ru sult an (ht t ps://www.descopera.ro/cult ura/10542347-suleiman-magnificul-adevarat a-pov
est e-a-celui-mai-ilust ru-sult an?ut m_ source=Descopera&ut m_ medium=Click%2DBula&ut m_ campaign=Bula+Descopera) , 5 februarie 2013, Nicu
Pârlog, Descoperă

De ce n-a reușit Suleyman Magnificul să cucerească Viena în 1529 (ht t p://adevarul.ro/cult ura/ist orie/de-n-a-reusit -suleyman-magnificul-cucereasca
-viena-1529-1_ 5134ce0d00f5182b85ca449d/index.ht ml) , 4 mart ie 2013, Adevărul - articol Historia (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/a
rticol/ce-n-reu-it-suleyman-magnificul-sa-cucereasca-viena-1529)

Suleyman Magnificul a fost cu adevărat un cucerit or sau un sult an de rând? (ht t p://adevarul.ro/cult ura/ist orie/suleyman-magnificul-fost -adevarat -cu
cerit or-sult an-randn-1_ 5138417c00f5182b85db6ff9/index.ht ml) , 7 mart ie 2013, Adevărul - articol Historia (http://www.historia.ro/exclusiv_web/ge
neral/articol/suleyman-i-un-alexandru-macedon-al-timpului)
 Sult anul Suleyman, dincolo de legende și închipuiri (ht t p://adevarul.ro/cult ura/ist orie/sult anul-suleyman-dincolo-legende-inchipuiri-1_ 52ccecc1c7b8
55ff564bf8e8/index.ht ml) , 8 ianuarie 2014, Adevărul - articol Historia (http://www.historia.ro/exclusiv_web/alexandru-ionescu/articol/sultanul-suley
man-dincolo-legende-inchipuiri)

Cum a cucerit Suleyman Magnificul insula Rhodos (ht t p://adevarul.ro/cult ura/ist orie/cum-cucerit -suleyman-magnificul-insula-rhodos-1_ 5136f63400
f5182b85d4e364/index.ht ml) , 6 mart ie 2013, Adevărul - articol Historia (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-cucerit-suleyman-
magnificul-insula-rhodos)

Unde se află inima lui Suleyman Magnificul? (ht t p://adevarul.ro/cult ura/ist orie/unde-afla-inima-suleyman-magnificull-1_ 5226f764c7b855ff5644b2d
c/index.ht ml) , 4 sept embrie 2013, Adevărul - articol Historia (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/unde-se-afla-inima-lui-suleyman-m
agnificul)

Manipulare ist orică comunist ă: De ce a int ervenit Süleyman Magnificul în ț ările române? (ht t p://adevarul.ro/cult ura/ist orie/manipulare-ist orica-comun
ist a-int ervenit -suleyman-magnificul-t arile-romaner-1_ 52ca8498c7b855ff563f9b9b/index.ht ml) , 6 ianuarie 2014, Adevărul - articol Historia (http://
www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/suleyman-tarile-romane)

Sultani ai Imperiului Otoman

Ascensiunea (1299 – 1453)

Osman I Orhan Gazi Murad I Hudavendighiar Baiazid I Ildârâm Mehmed I Celebi Murad al II-lea Mahomed al II-lea
Propășirea (1453 – 1683)
Baiazid al II-lea Selim I Soliman I Selim al II-lea Murad al III-lea Mehmed al III-lea Ahmed I
Must afa I Osman al II-lea Murad al IV-lea
Stagnarea (1683 – 1827)
Ibrahim I Mehmed al IV-lea Suleiman al II-lea Ahmed al II-lea Must afa al II-lea Ahmed al III-lea Mahmud I
Osman al III-lea Must afa al III-lea Abdul Hamid I Selim al III-lea Must afa al IV-lea Mahmud al II-lea
Declinul (1828 – 1908)
Abdul-Medjid Abdul-Aziz Murad al V-lea Abdul-Hamid al II-lea Mehmed al V-lea
Destrămarea (1908 – 1923)
Mehmed al VI-lea

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Soliman_I&oldid=14788519

Ultima modifi care efectuată acum 11 zile de către Sîmbotin.