Murad al II-lea 

sau Koca Murad (limba turcă otomană: ‫مراد ثاني‬, Murād-ı sānī; în poezia orientală sub

numele de Muradî; n. iunie 1404,[1][2] Amasya, Turcia – d. 3 februarie 1451, Edirne, Imperiul Otoman)
a fost sultan al Imperiului Otoman între anii 1421 - 1451 (cu o întrerupere între 1444 și 1446).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Sultanul Murad al II-lea

Murad al II-lea și-a petrecut copilăria în Amasya. Murad l-a urmat la tron pe tatăl său Mehmed I la
vârsta de 19 ani.
În 1444 a obținut o victorie tactică la Zlatița, apoi a făcut planul luptei de la Varna (1444) și a celei de
la Kosovo (1448).
A fost un bun orator care a preferat o viață liniștită. Și-a iubit mult fiul, viitorul Mahomed al II-lea
Cuceritorul. A avut șapte soții[3] și opt copii dintre care două fiice și șase fii: Mahomed, Ahmed,
Alaeddin, Orhan, Hasan, Ahmed.
Play your part! Take part in an open contest to find the sound of all
human knowledge – a sound logo for all Wikimedia projects. Enter now

[Ajutați-ne cu traducerea!]

Mahomed al II-lea
sultan otoman

(Redirecționat de la Mehmed al II-lea Fatih)

Sari la navigareSari la căutare

 Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Mahomed al II-lea
sultan al Imperiului Otoman

Mahomed al II-lea

Date personale

Poreclă ُ ‫المل‬ ,‫صاحب البشارة‬ ,‫فاتح‬

‫أبو الفتح‬ ,‫ك ال ُمجاهد‬
‫والمعالي‬ 

Născut 30 martie 1432
Edirne

Decedat 3 mai, 1481
Gebze, Provincia Kocaeli, Turcia 

Înmormântat Moscheea Fatih 

Părinți Murad al II-lea

Hüma Hatun[*] 

Căsătorit cu Gülbahar Mükrime Hatun[*]

Giulișah Hatun[*]
Sittişah Mükrime Hatun[*]
Çiçek Hatun[*]
Eleni Palaiologina[*] 

Copii Baiazid al II-lea

Sultan Cem
Gevherhan Hatun[*]
 Mustafa (prince)[*] 

Religie islam 

Ocupație monarh
poet 

Apartenență nobiliară

Titluri Sultan

Familie nobiliară Dinastia Otomană[*]

Domnie

Domnie 1451 – 1481

Predecesor Murad al II-lea

Succesor Baiazid al II-lea

Semnătură

Modifică date / text 

Mahomed al II-lea (limba turcă otomană: ‫محمد بن مراد‬, Meḥmed-i s̠ ānī; cunoscut sub

numele de Fatih Sultan Mehmed (Sultanul Mahomed Cuceritorul),
scurt Fâtih (Cuceritorul); cunoscut în Europa sub numele de Grand Turco sau Turcarum
Imperator[1][2][3]; n. 30 martie 1432, Edirne, Imperiul Otoman – d. 3 mai 1481,[4][5]
[6]
 Gebze, Provincia Kocaeli, Turcia) a fost al șaptelea sultan al Imperiului Otoman. El a
domnit între 1444 și 1446, și ulterior între 1451 și 1481, până la moartea sa. La 29 mai
1453, el a cucerit Constantinopolul, aducând astfel sfârșitul Imperiului Bizantin. A fost
cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea și a ajuns sultan la vârsta de 12 ani după
abdicarea tatălui său, ca apoi să-și înceapă a doua și cea mai importantă domnie la
moartea lui Murad al II-lea. A fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria
Imperiului Otoman.

Cuprins

 1Prima domnie

 2Succese militare
  3Războiul cu Moldova (1475–1476)

 4Mohamed al II-lea în literatură și muzică

o 4.1Beletristică

o 4.2Muzică

 5Mohamed al II-lea în cinematografia turcească si muzee

o 5.1Film și televiziune

o 5.2Muzee

 6Note

 7Legături externe

Prima domnie[modificare | modificare sursă]

Mahomed a devenit sultan în urma abdicării lui Murad al II-lea în 1444, acțiune fără
precedent în istoria Imperiului Otoman. Până atunci, începând de la vârsta de 5 ani,
tânărul Mahomed a deținut în mod oficial rolul de guvernator la Amasya, puterea
efectivă având-o un lala, îndrumător politic și educativ al prințului otoman, numit de
sultan.[7] Schimbarea bruscă în politica otomană a fost interpretată ca o oportunitate de
reluare a ostilităților. În contextul sosirii cruciaților la Varna în toamna lui 1444, Murad al
II-lea a fost chemat de vizirul Çandarlı Halil, om politic căruia precedentul sultan i-a
atribuit responsabilitatea supravegherii lui Mahomed, să conducă armata împotriva
creștinilor. După victoria obținută în bătălia de la Varna, Murad s-a întors la Manisa.
Prima domnie a lui Mahomed al II-lea s-a caracterizat printr-o succesiune de crize
politice și economice interne. Devalorizarea monedei de argint cu 10% de către tânărul
sultan a avut efecte negative asupra funcționarilor otomani și a ienicerilor. Acestia din
urmă s-au răsculat în 1446 la Edirne, iar această criză a dus la rechemarea lui Murad al
II-lea de către Çandarlı Halil pașa în 1446. În urma detronării sale, Mahomed s-a
îndreptat spre Manisa ca guvernator, unde a rămas până la moartea tatălui său în 1451.
[8]

Succese militare[modificare | modificare sursă]

Primul obiectiv al lui Mahomed al II-lea la reinstaurarea sa a fost pacificarea frontierelor
imperiului înainte de cucerirea capitalei bizantine, la acea vreme doar o umbră firavă a
fostei metropole strălucitoare.[9] Orașul era râvnit de otomani și datorită semnificațiilor
politice și religioase, dar și pentru a elimina un „ghimpe în coastă”.[10] Asediul a durat
aproximativ două luni și, la 29 mai 1453, orașul a căzut, fiind supus jafului. Conform
istoricului Caroline Finkel, acțiunea lui Mahomed al II-lea a fost a treisprezecea
încercare de cucerire, iar pentru a pregăti ofensiva otomanii au construit ceea ce astăzi
poartă denumirea de Rumeli Hisarı, o fortificație la nord de Constantinopol.[11]
Cucerirea Constantinopolului în 1453 l-a transformat pe Mahomed al II-lea în cel mai
renumit conducător în lumea musulmană. În următorii 30 de ani el a încercat nu numai
să facă din noua capitală cel mai important și mai frumos oraș din lumea întreagă, ci și
să devină, el însuși, ca urmaș al împăratului Bizanțului, conducătorul absolut al unui
imperiu în plină expansiune. Pentru a realiza acest lucru, el a început prin a distruge tot
ceea ce reamintea de puterea bizantină. A ordonat uciderea oricăruia dintre grecii
bizantini ce ar fi putut fi numit împărat. Apoi, flota sa a pătruns în Marea Neagră și a
obligat toate formațiunile aflate de-a lungul coastei să plătească tribut ca o recunoaștere
a supremației otomane.
Ulterior căderii Constantinopolului, Mahomed al II-lea a primit predarea Galatei, o
colonie genoveză la acea vreme. Orașul, numit în limba turcă Konstantiniyye, a mai
primit o denumire, Istanbul, care a devenit oficială, însă abia în 1930. Controlul
strâmtorilor a dat o lovitură grea comerțului genovez în Marea Neagră, aceasta fiind
ulterior înconjurată în secolul al XVI-lea de teritorii cucerite de otomani sau dependente
de aceștia.[12]
Următoarea țintă a sultanului a fost reprezentată de peninsula Balcanică. Prima
campanie s-a îndreptat împotriva Serbiei, stat vasal al Imperiului Otoman. Puterea
acesteia scăzuse dramatic după înfrângerea din 1389 în bătălia de la Kosovo Polje. În
1456, otomanii au asediat Belgradul, cetate apărată atunci de Ioan de Hunedoara, care,
în urma victoriei, a căzut victimă ciumei. Belgradul a rămas în mâinile creștinilor până la
cucerirea de către Suleiman I în 1522.[13] Între 1454 și 1464, armatele lui Mahomed au
pătruns puternic în Balcani, la sud de Dunăre, pe care o considera frontiera de nord a
Imperiului Otoman în sud-estul Europei. În 1455, Mahomed a năvălit în Serbia, anul
următor a atacat Belgradul. În 1459, Serbia a fost cucerită. O incursiune a armatei
otomane în Grecia a condus la preluarea Atenei în 1458 și a Moreei în 1460. Bosnia a
fost anexată în 1464.
În 1462 a urmat campania contra Țării Românești, al cărei domn era Vlad Drăculea,
supranumit „Țepeș” (cunoscut ca Vlad Țepeș). Deși a provocat pagube semnificative
armatei otomane ca urmare a atacului de noapte de la Târgoviște, Țepeș s-a retras în
Ungaria și Mahomed al II-lea a reușit să-l impună ca domn pe Radu cel Frumos.[14]
Un aspect important al domniei sultanului Mahomed al II-lea a reprezentat-o
dezvoltarea unei flote puternice. În urma cuceririi Constantinopolului, sultanul a
întemeiat un șantier naval la Cornul de Aur, la malul Bosforului, pentru construcția unei
flote de război capabile să controleze mările. În 1475, otomanii au cucerit Caffa și alte
posesiuni genoveze datorită inițiativei lui Mahomed al II-lea.[15]
În 1470, capturarea insulei Negroponte, important centru comercial venețian din zona
continentală a Greciei, a provocat panică în întreaga Italie. În final, venețienii au
acceptat să plătească sultanului un tribut anual substanțial. În anul 1480, flota lui
Mahomed al II-lea a cucerit portul Otranto din sudul Italiei. În 1472 a mobilizat întreaga
sa armată de circa 100.000 de persoane și a învins forțele lui Uzun Hasan la Bashkent.
Tratatul de pace care a urmat i-a acordat lui Mahomed al II-lea controlul asupra
întregii Anatolii până la râul Eufrat.

Războiul cu Moldova (1475–1476)[modificare | modificare sursă]

Mahomed al II-lea, portret de Paolo Veronese

În 1456, Petru Aron (1419-1467) acceptase să plătească otomanilor un tribut anual de

2000 de ducați de aur pentru a-și asigura frontiera sudică, el fiind astfel
primul domn moldovean care a acceptat cererile turcilor.[16] Succesorul său, Ștefan cel
Mare, a respins suzeranitatea otomană, și ca urmare a izbucnit un șir de războaie.
[17]
 Ștefan a încercat să aducă și Țara Românească în sfera sa de influență și a susținut
un favorit al său pentru tronul muntenesc. A urmat o luptă de durată între diferiții
domnitori munteni susținuți de maghiari, de otomani și de Ștefan. În 1475 a fost trimisă
o armată otomană în frunte cu Hadım Ali Paşa (?-1511) pentru a-l pedepsi pe Ștefan
pentru amestecul în Țara Românească; otomanii au suferit însă o grea înfrângere
în bătălia de la Vaslui. Mahomed al II-lea a adunat o mare armată și a intrat în Moldova
în iunie 1476. Între timp, grupuri de tătari din Hanatul Crimeii (un aliat recent al
otomanilor) au fost trimise să atace Moldova, invaziile lor fiind respinse.[18] Alte surse
menționează însă că unele forțe tătaro-otomane au „ocupat Basarabia și au cucerit
Cetatea Albă, cucerind teritoriul de la sud de gurile Dunării. Ștefan a încercat să evite o
luptă deschisă cu otomanii și a urmat politica pământului pârjolit”.[19]
În cele din urmă, Ștefan a trebuit să lupte deschis cu otomanii. Moldovenii i-au atras pe
otomani într-o pădure pe care apoi au incendiat-o, provocând moartea unei părți din
oșteni. Văzând riscul ca armata sa să fie învinsă, Mahomed al II-lea a atacat cu garda
sa personală, și a reușit să-i remotiveze pe ieniceri, întorcând soarta bătăliei. Ienicerii
turci au traversat pădurea și i-au atacat pe apărătorii ei în luptă corp-la-corp.
Armata moldoveană a fost învinsă (cu pierderi grele de ambele părți), iar cronicile spun
că întregul câmp de luptă era acoperit de oasele morților, de unde probabil
și toponimul (Valea Albă în română, Akdere în turcă).
Ștefan cel Mare s-a retras în partea nord-vestică a Moldovei sau chiar în Polonia[20] și a
început să strângă o nouă armată. Otomanii nu au reușit însă să cucerească niciuna din
cetățile fortificate din Moldova (Suceava, Neamț, Hotin),[18] fiind în schimb hărțuiți de
atacurile de gherilă ale moldovenilor. În curând, au început să se confrunte cu probleme
de aprovizionare și cu o epidemie de ciumă, armata retrăgându-se pe teritoriul otoman.
Chiar și așa, obiectivul de a opri amestecul lui Ștefan în Țara Românească a fost
îndeplinit.

Mohamed al II-lea în literatură și muzică[modificare | modificare

sursă]
Beletristică[modificare | modificare sursă]
 Marcel Proust, partea I a romanului În căutarea timpului pierdut, O iubire a lui
Swann
 Stefan Zweig, nuvela Die Eroberung von Byzanz
Muzică[modificare | modificare sursă]
 Gioachino Rossini, opera Maometto secondo

Mohamed al II-lea în cinematografia turcească si

muzee[modificare | modificare sursă]
Film și televiziune[modificare | modificare sursă]
 İstanbul'un Fethi (1951)
 Fetih 1453 (2012)
 Imperiul Otoman (2019)
Muzee[modificare | modificare sursă]
 Panorama 1453 Tarih Müzesi, Istanbul

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Ahmed Refik (Fatih ve Fetih)
2. ^ Büyük Türk (Nicolae Jorga)
3. ^ Fabricius, Johann Albert, Bibliotheca Graeca, 6. cilt, Michagan Üniversitesi,1726, ss. 731-
732
4. ^ Mehmed the Conqueror, SNAC, accesat în  9 octombrie 2017
5. ^ Fatih Sultan Mehmet, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
6. ^ Mehmed (Mehmed II. Fatih),  Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  9 octombrie 2017
7. ^ Chase F. Robinson, Civilizația islamică în 30 de vieți: primii 1000 de ani (Iași: Polirom,
2019), pp. 217-218.
8. ^ Caroline Finkel, Osman's Dream: The Story of the Ottoman Empire 1300-1923 (New York:
Basic Books, 2007), pp. 44-47.
9. ^ Caroline Finkel, Osman's Dream: The Story of the Ottoman Empire 1300-1923 (New York:
Basic Books, 2007), pp. 48-49.
10. ^ Chase F. Robinson, Civilizația islamică în 30 de vieți: primii 1000 de ani (Iași: Polirom,
2019), p. 219.
11. ^ Caroline Finkel, Osman's Dream: The Story of the Ottoman Empire 1300-1923 (New York:
Basic Books, 2007), pp. 48-49.
 12. ^ Caroline Finkel, Osman's Dream: The Story of the Ottoman Empire 1300-1923 (New York:
Basic Books, 2007), pp. 57-58.
13. ^ Caroline Finkel, Osman's Dream: The Story of the Ottoman Empire 1300-1923 (New York:
Basic Books, 2007), p. 59.
14. ^ Caroline Finkel, Osman's Dream: The Story of the Ottoman Empire 1300-1923 (New York:
Basic Books, 2007), p. 60.
15. ^ Caroline Finkel, Osman's Dream: The Story of the Ottoman Empire 1300-1923 (New York:
Basic Books, 2007), p. 68.
16. ^ Brezianu, Andrei; Spânu, Vlad (2010). The A to Z of Moldova [Moldova de la A la Z].
p. 273.  ISBN  978-0810872110.
17. ^ Brezian, Spânu (2010), p. 242
18. ^ a b M. Barbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, S. Papacostea, P. Teodor, Istoria României, Ed.
Corint, Bucharest, 2002, ISBN 973-653-215-1, p. 157
19. ^ Shaw, Stanford J. (1976) History of the Ottoman Empire and Modern Turkey – Vol 1:
Empire of Gazis, Cambridge:Cambridge University Press, ISBN 0-521-29163-1 p.68
20. ^  ro  Jurnalul Național, Calendar 26 iulie 2005.Moment istoric  (Anniversaries on 26 iulie
2005. A historical moment)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mehmed II.

 de Mahomed al II-lea în Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei (Informații despre

Mahomed al II-lea • PICA • Căutare pe site-ul Apper)
 Cuceritorul cetății de necucerit, 16 mai 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin
 Arhivat în 100 d.Hr., la www.discoverturkey.com Error: unknown archive URL
 Emanuel Eckardt: Halbmond über dem Goldenen Horn (Artikel in der Zeit 23/2003
zu Mehmed II. und der Eroberung Konstantinopels)
 Serpil Bağçı: Alexander as Mehmed II: A Visual Documentation Video einer
Vorlesung in englischer Sprache (Hrsg.: Turkish Cultural Foundation, 22. März 2013)

Sultani ai Imperiului Otoman

Ascensiunea (1299 – 1453)

Murad I Baiazid I Mehmed I Murad al II- Mahomed al II-

Osman I Orhan Gazi
Hudavendighiar Ildârâm Celebi lea lea

Propășirea (1453 – 1683)

Baiazid al II- Mehmed al

Selim I Soliman I Selim al II-lea Murad al III-lea Ahmed I
lea III-lea
 Osman al II-
Mustafa I Murad al IV-lea
lea

Stagnarea (1683 – 1827)

Mehmed al Ahmed al II- Mustafa al II- Ahmed al III-

Ibrahim I Suleiman al II-lea Mahmud I
IV-lea lea lea lea

Osman al III- Mustafa al III- Mustafa al IV- Mahmud al II-

Abdul Hamid I Selim al III-lea
lea lea lea lea

Declinul (1828 – 1908)

Murad al V- Abdul-Hamid al Mehmed al

Abdul-Medjid Abdul-Aziz
lea II-lea V-lea

Destrămarea (1908 – 1923)

Mehmed al
VI-lea

38895

28343j (data)

3166

001 0851 459X

90247

: ba01c2d1-0170-4a0a-8761-98013af51990

0113005

354

367

0kq8

562835
54839

783

entities (via VIAF): 86538783
Categorii: 

 Nașteri în 1432
 Decese în 1481
 Sultani ai Imperiului Otoman
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat

 Discuții

 Contribuții

 Creare cont

 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Schimbări corelate
 Trimite fișier
  Pagini speciale
 Legătură permanentă
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descărcare ca PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 88
Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 25 august 2022, ora 11:26.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie