Universitatea Bucureşti

Facultatea de Istorie-An II
Istoria Imperiului Otoman
NEDELCU IZABELA
 
 
Analiza sursei TRATAT (Ahidname) prin care sultanul Mehmed al 11-lea confirmă incheierea
păcii cu domnul Moldovei, Stefan eel Mare, după expediţia din 1476. Se arata atit
evenimentele care au precedat această campanie otomană impotriva Moldovei, cit şi
clauzele noului tratat de pace. Actul de pace (Sulhname) al sultanului Mehmed han să-i
fie ţărâna uşoară cu Kara-Bogdan

 
Documentul analizat este un Tratat prin care confirmă încheierea păcii dintre Sultanul Mehmed al
II-lea şi Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, după expediţia otomană din 1476.
În partea introductivă se regăsesc formulele de închinare către Allah şi monograme sultanului,
urmat de enumerarea evenimentelor care au precedat campania otomană împotriva Moldovei n 1476. Se
menţionează faptul că Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, fără a avea justificări în faţa stapânirii
otomane, după o perioadă lungă în care s-a supus Califatului dinastiei otomane cu supunere şi îndeplinea
toate datoriile stabilite prin firmanul de supunere către Poarta otomană fără întârziere, plătind la timp
tributul stabilit şi îndeplinind poruncile sultanului fără întârziere.
Dar, din motive de neînţeles pentru Sultan, Ştefan, domnul Moldovei, refuză a mai da ascultare şi
a se supune şi asculta de Împărăţie, şi s-a răzvrătit, motiv din care Sultanul crede că e nevoit să înalţe
stindardele războiului pe pământurile locuite de cei şi împotriva lor pentru că s-au revoltat şi nu se mai
arată supuşi, considerând că aceste locuri îi aparţin. campanie contra moldoveanului – domnitorul Ştefan
cel Mare - care înainte era ascultător, supus şi îşi plătea la timp haraciul către înaltul Prag al sultanului şi
care s-a răsculat şi nu mai respectă calea dreaptă, adică calea supuşeniei şi a plâţilor dărilor impuse către
Constantinopolele otoman.
Pentru a-l pedepsi pe Şetfan cel Mare şi a-l aduce la ascultare, Sultanul porneşte campania
impotriva Moldovei la finalul căreia, după victoria pe care o are asupra domnitorului moldovean, supune
Ţara prin forţă, după ce o ruinează, pradând-o şi jefuind-o.
În faţa acestor mari distrugeri, Ştefan se vede nevoit să meargă în faţa Sultanului şi să i se închine
conform regulilor otomane, cerându-şi iertare şi promiţând ascultare şi supunere, devenind aliatul Porţii şi
dublând haraciul către Portă, de la 3000 de florini pe an la 6000 de florini pe an.
Documentul se încheie cu un paragraf în care se menţionează faptul că Sultanul Mehmed al II-lea
a jurat împlinirea acestui Tratat şi că nu va mai ataca nici el sau alţi supuşi de a-i săi Moldova atâta timp
căt domnul Moldovei îşi va împlini toate datoriile către Sultan şi nu se va mai răzvrăti contra sa.
Acte ce au fost încheiate la Constantinopole, la 13 martie 1480 şi 1 martie 1481).
Este un document scris, care intră în categoria actelor normative, un document oficial încheiat la
Constantinopole, la 13 martie 1480 şi 1 martie 1481). prin care Sultanul Mehmed al II-lea confirmă
incheierea păcii cu domnul Moldovei, Stefan eel Mare, după expediţia din 1476. Se arată atât
evenimentele care au precedat această campanie otomană impotriva Moldovei, cit şi clauzele noului tratat
de pace. Actul de pace (Sulhname) al sultanului Mehmed han să-i fie ţărâna uşoară cu Kara-Bogdan
Documentul este autentic, consacrat şi nu sunt cunoscute îndoieli privind autenticitatea sa, nu sunt
reţinute lipsuri în Suret, Istanbul (Turcia), Stileymaniye Kiittiphanesi, fond. Esad Efendi, ms. 3369, f. 47-
49 (Miln$e'at, Codice miscelaneu), Arh. St. Buc., Microf. Turcia, rola 2, c. 204, 205. Ed. A. Decei,
Tratatul de pace Sulhndme încheiat între sultanul Mehmed II şi Stefan cel Mare, la 1479, In Revista
istorica romana", vol. XV, fasc. IV, Buc., 1945, p. 465-494 (transcr., trad. rom. facs.); N. Grigoras, A
existat un tratat de pace intre Mehmed al II-lea şi Ştefan cel Mare?, Iaşi, 1948, 25 p. (Extras);M.
Guboglu, Paleografia..., p. 132 (transcr. si trad. rom.), p. 165 (fses.); Mustafa A. Mehmed, Din raporturile
Moldovei..., p. 173-176 (trail. partial). Istoria Romdniei, H, Bucuresti, Edit. Acad.,1962, p. 528; Mustafa
A. Mehmed, un document turc concernant le kharatch de la Moldavie..., p. 267-268.