Universitatea Bucureşti

Facultatea de Istorie-An II
Istoria Imperiului Otoman
NEDELCU IZABELA

Analiza sursei BERAT-ul de investitură acordat de Murad al III-lea voievodului Mihnea al II-lea al
Valahiei, 6/15 august 985/1577

Documentul analizat este un Berat, decret, de investitură acordat de Sultanul Murad al III-lea
voievodului Mihnea al II-lea al Ţării Româneşti, la data de 6/15 august 985/1577.
Documentul începe cu prezentarea faptului că Sultanul Murad al III-lea, în caliatea sa supremă, îi
acordă lui Mihnea al II-lea, fiul fostului domnitor al Ţării Româneşti, Alexandru, domnia acesteia
începând cu anul985/1577, pentru că s-a arătat supus de încredere al sultanului, dar în schimbul achitării
unei obligaţii de 70.000 de aspri/an.
Pe lângă această obligaţie, începând cu anul 985/1577, voievodul Mihnea al II-lea al Ţării
Româneşti mai are de respectat şi de îndeplinit şi alte obligaţii solicitate de Sultan, precum asigurarea
apărării, păcii şi a liniştii locuitorilor tării al cărei voievod este numit.
Documnetul continuă cu enumerarea altor obligaţii impuse de sultan voievodului Valahiei, precum
şi cu avertismentul de a se feri să nu respecte plata haraciului aşa cum a fost fixat, la data la care trebuie
plătit şi fără a avea lipsuri sau cu folosirea de monede contrafăcute.
Suplimentar, accentuează faptul ca această obligaţie este una care se adaugă celor deja existente,
atât celor faţă de Înalta Poartă, cât şi celor către ceilalţi demnitari ai statului otoman.
Apoi, documentul continuă cu reamintirea obligaţiei sultanului, născută din supunerea acestei ţări
prin război, de a le garanta locuitorilor acestia, care sunt plătitori de haraci către statul ototman,
respectarea obiceiurilor şi rânduielilor din Valahia, şi că aceşti locuitori nu vor suporta consecinţe
negative pentru că se supun acestora.
În continuare, fimanul de numire ca Voievod al Ţării Româneşti al lui Mihnea al II-lea stabileşte şi
obligaţia de a fi respectate toate deciziile sultanului cuprinse în acest act şi de către toţi dregătorii şi
locuitorii ţării conduse de Voievodul Mihnea al II-lea, precum şi poruncile acestui domnitor, porunci care
sunt date pentru îndeplinirea celor stabilite în acest document, fără vreun fel de opunere.
Umătorul paragraf vine şi reia obligaţiile mai sus stabilite de sultan voievodului Ţării Româneşti
şi le întăreşte prin reluarea lor, completându-le cu obligaţia de a recunoaşte şi repecta prieteniile şi
duşmăniile statului otoman şi cu aceea de a se supune şi respecta deplin toate ordinele trimise de la Înalta
Poartă.
Urmează un paragraf prin care sultanul asigură liberatatea negustorilor străini care vin să facă
comerţ în Valahia, pe care o consideră ţară a sa, şi le garantează bunurile şi viaţa, siguranţa şi pacea,
interzicând celor care ar putea din această ţară să le facă greutăţi sau să le îngreuneze activităţile în vreun
fel.
Documentul continuă cu interzicerea manifestării vreunei acţiuni din partea dregătorilor sau a
supuşilor Înaltei Porţi împotriva Ţării Româneşti, a dregătorilor, locuitorilor acestia şi a bunurilor
acestora.
În final, documentul analizat stabileşte că toate bunurile ce rămân în urma morţii vreunui negustor
sau supus străin, locuitor al oricărei alte ţări din Imperiul Otoman, aflat în trecere prin Ţara Românească
să fie trimise moştenitorilor acestora care se află alaturi de decedat în Valahia, sau să fie inventariate de o
persoană destoinică, care a fost numită chiar de Voievodul Mihnea al II-lea, urmând a trimite întreaga
moştenire găsită la Înalta Poartă.
Este un document scris, care intră în categoria actelor normative, un document oficial încheiat la
Constantinopol, prin care este acordată investitura de Sultanul Murad al III-lea voievodului Mihnea al II-
lea al Valahiei, 6/15 august 985/1577.