Tratatul de la Kuciuk-Kainargi 1774

După cum bine cunoaștem împotriva Imperiului Otoman nu s-a ridicat numai Imperiul
Habsburgic,ci și cel Rus care dorea limitarea controlului otoman năvălind astfel asupra turcilor
sufocându-i.Unul dintre motivele pentru care Rusia s-a ridicat împotriva turcilor otomani îl
reprezintă situația precară a creștinilor ortodocși,printre care și românii aflați sub jugul
sultanului,rușii considerându-se apărătorii/protectorii acestora și ai autonomiei și intereselor
lor.Un alt motiv ar fi cel referitor la cele 2 Strâmtori Bosfor și Dardanele pe care Imperiul Țarilor
dorea să le controleze deoarece era important pentru comerțul naval.

Între ruși și turci vor exista o serie de războaie cu sorți schimbători,dar și de tratate de
pace,printre acestea din urmă numărându-se și Tratatul de Pace de la Kuciuk-Kainargi din
1774(încheiat între ruși și otomani în urma conflictelor militare izbucnite în 1768).De remarcat
este faptul că RusiaȚaristă care făcea parte din Liga Creștină constituită în 1684 și-a adus o
contribuție importantă la începutul declinului Imperiului Sultanal survenit după eșecul decisiv de
la Viena din 1683.Rușii vor încerca să profite de situația tot mai gravă în care se găsea/afla
Imperiul Turc răpindu-le teritorii importante otomanilor și eliberând astfel popoarele creștine de
sub administrația acestora.Țariștii,la fel ca austriecii nu doreau în realitate protejarea creștinilor,
ci promovau o politică expansionistă,doar că spre deosebire de habsburgi,imperialiștii ruși își
ascundeau această politică sub mantia religioasă a ortodoxismului.

Au existat mai mulți factori ce au condus la starea de conflict armat dintre ruși și otomani
din anul 1768.Unul dintre acestea îl reprezintă autonomia Principatelor Române care odată cu
începutul veacului al XVIII-lea era redusă substanțial de către otomani în favoarea grecilor
fanarioți.Apoi dorințele românilor de ieșire de sub jugul secular al sultanilor care le secătuiseră
de bogății,cei dintâi văzând în Imperiul Țarist,respectiv cel Habsburgic o speranță la un trai mai
bun.La toate acestea se adaugă și dorința făuririi unui stat unitar,numai că interesele lor s-au
spulberat deoarece cele două imperii s-au dovedit a avea alte interese,în special
expansioniste.Românii din cele două Principate au sprijinit Rusia, pentru că vedeau în Țar un
apărător al creștinității împotriva păgânilor otomani și a fanatismului islamic al acestora,iar acest
aspect va fi unul pozitiv pentru ruși la începutul războiului cu turcii asigurându-le acestora
succese.Înainte de a vorbi despre Tratatul de la Kuciuck-Kainargi,trebuie să abordăm mai întâi
contextul care a dus la încheierea sa,contextul constituindu-l războiul ruso-turc din intervalul
1768-1774.Acest război a fost unul total și sângeros în care pacea părea inexistentă, scoțând
totodată în evidență și carențele din rândul otomanilor,de aici și suferințele și pierderile
importante din timpul celor 6 ani de conflict.Otomanii vor suferi înfrângeri atât pe cale navală
cât și terestră,aceste eșecuri dovedind ceea ce era deja bine cunoscut și anume declinul mărețului
imperiu al sultanilor care eclipsa din ce în ce mai mult,Imperiul Otoman fiind considerat,,Omul
bolnav al Europei’’.
 În contrapartidă, acest război a scos în evidență forța rușilor conduși de Țarina Ecaterina
cea Mare atât a armatei terestre,cât și a flotei navale. În timp ce, în Europa, armatele ruseşti
cucereau Moldova şi Ţara Românească, în Asia ele reuşeau de asemenea să ocupe Armenia,
Circasia şi alte ţări supuse Imperiului Otoman. Totodată însă, ruşii voiau să lovească puterea
turcească şi pe mare, pentru a o înfrânge cu totul, iar împărăteasa începe pregătiri în Marea
Baltică pentru constituirea unei flote, chemând marinari iscusiți din Anglia, Olanda şi
Danemarca. Decizia creării acestei flote a fost luată ca urmare răsculării grecilor şi a celorlalte
popoare maritime ale Imperiului Otoman, care s-ar vedea încurajate în mişcarea lor prin
puternicul ajutor al flotei ruseşti, dând astfel o împlinire făgăduinţelor făcute acestor popoare
încă din 1765. Flota rusească bine pregătită, porneşte din Marea Baltică, trece prin Oceanul
Atlantic şi intră prin Strâmtoarea Gibraltar în Marea Mediterană. Cu ajutorul englezilor, ruşii
nimicesc flota turcească la Tschesme, lângă insula Chio pe coastele Asiei. Toate insulele
Arhipelagului se supun împărătesei şi lumea aşteaptă să vadă flota rusească intrând în Dardanele
şi amenintând chiar capitala Imperiului Otoman.Până la Pacea de la Kuciuk-Kainargi din 1774
are loc și o schimbare de sultani în Imperiul Otoman deoarece moare sultanul Mustafa al IV-lea
la data de 24 decembrie 1774 urmându-i Abdul Hamid sub sultanatul căruia luptele nu vor înceta
până în anul următor, când turcii doresc să încheie pace cât mai repede pentru a nu mai suferi
pierderi umane și materiale.Tratatul de la Kuciuk-Kainargi s-a încheiat în 1774 cuprinzând 28 de
articole,în articolul XVI fiind inclusă problema celor două Principate Române și deciziile luate în
vederea soluționării acestei chestiuni.Rușii vor ceda Imperiulului Otoman cele 2 Principate
Române,dar cu anumite condiții pe care le-au impus,dintre care cele mai importante erau: de a
observa cu toţi locuitorii acestor principate, de orice demnitate, rang, stare, chemare sau neam ar
fi ei, fără nicio exceptie, amnistia absolută şi veşnica uitare în favoarea tuturor acelora care ar fi
comis într-adevăr vreo crimă sau ar fi fost presupuşi de a avea scopul de a jigni interesele Porţii,
restabilindu-i în primele lor demnităţi, ranguri şi posesiuni şi înapoindu-le averile de care s-au
bucurat înaintea războiului;de a nu împiedica în niciun chip libera închinare a religiei creştine şi
de a nu pune nicio piedică la ridicarea de noi biserici şi la repararea celor vechi, precum a fost şi
mai înainte;de a înapoia mănăstirilor şi celorlalţi particulari pământurile şi posesiunile pe care le-
au avut înainte şi care le-au fost luate împotriva oricărei dreptăţi, aşezate împrejurul raialelor;de
a avea pentru ecleziastici stima particulară cerută de starea lor;de a încuviinţa familiilor care vor
dori a părăsi patria lor pentru a se aşeza în altă parte, o liberă ieşire cu toate averile lor şi pentru
ca aceste familii să reglementeze într-un mod cuviincios afacerile lor, se fixează termenul de un
an pentru această ieşire liberă din ţara lor, începând din ziua în care tratatul avut in discuţie va fi
schimbat;de a nu cere, nici a intreprinde vreun soi de plată pentru socotelile vechi de orice natură
ar fi;de a nu cere de la aceste popoare nicio contribuţie sau plată pentru timpul cât a ţinut
războiul;şi chiar din pricina devastărilor cărora au fost expuse a-i scuti de orice bir pentru doi ani
începând din ziua incheierii tratatului;la împlinirea termenului însemnat, Poarta fagăduieşte a fi
cu omenie si generozitate în birurile pe care le va pune asupra lor în bani şi de a le primi prin
mijlocirea unor deputaţi care-i vor fi trimişi la fiecare doi ani;la terminarea plăţii acestor biruri,
nici paşii, nici guvernatorii, nici orice altă persoană nu va putea să le mărească, nici să ceară alte
plăţi sau biruri sub orice numire sau sub orice pretext ari fi, ci ele trebuie să se bucure de toate
acele foloase de care s-au bucurat în timpul domniei fostului sultan;Poarta dă voie suveranilor
acestor două state a avea lângă ei, fiecare câte un însărcinat, luaţi dintre creştinii bisericii
greceşti, care se vor îngriji de afacerile principatelor;Poarta consimte, de asemenea, ca după cum
o vor cere împrejurările principatelor româneşti, miniştrii curţii imperiale ai Rusiei, să poată
vorbi în favoarea lor şi făgăduieşte a-i asculta cu considerarea ce se cuvine unei puteri prietene şi
respectate.

Rușii au reușit să-și atingă obiectivul,acela de a-l obliga pe sultanul turc să renunțe la cele
două Principate Române și să le asigure o serie de privilegii în dauna administrației
otomane.Astfel în urma hatișerifurilor trimise de sultan Țării Românești și Moldovei,turcii
aveau mai multe obligații printre care: să respecte și să recunoască autonomia și să reducă
semnificativ intervențiile în treburile interne ale celor 2 Principate,iar sultanul nu mai avea
dreptul să schimbe și să mazilească domnii după bunul plac așa cum făcuse începând cu secolul
al XVI-lea.Hatişerifurile restrângeau, de asemenea, intrarea negustorilor şi a personalului militar
şi civil otoman în Ţările Române la cei aflaţi cu treburi oficiale sau care obţinuseră permisiunea
necesară din partea autorităţilor din Ţara Românească şi din Moldova.Toate aceste decizii și
angajamente pe care și le-au luat turcii au rămas,,doar pe hârtie’’(adică formale) nefiind
niciodată puse în aplicare de către autoritățile otomane care au ignorant pur și simplu Tratatul de
Pace și prevederile acestuia din 1774 continuând să promoveze aceeași politică ca și în perioada
de dinaintea Tratatului de la Kuciuk-Kainargi,iar nerespectarea acestuia și a prevedrilor acesteia
de către turcii vor atrage Imperiul lor în noi serii de războaie cu,,protectoarea și garantă
creștinilor ortodocși’’Rusia.Țariștii,la rândul lor au spulberat așteptările românilor contribuind la
încorporarea Bucovinei(partea de Nord a Moldovei) la Casa de Austria în 1775 pentru ca mai
târziu să-și satisfacă și ei apetitul expansionist anexând Basarabia în 1812 după alte victorii
repurtate asupra turcilor otomani.

Ne putem întreba de ce Rusia s-a ridicat împotriva Imperiului Otoman? Putem răspunde
prin a afirma faptul că au fost mai multe motive.Unul dintre acestea așa cum bine știm l-a
reprezentat ,,protejarea creștinilor de rit ortodox’’ de jugul otoman.Un altul ar fi politica
expansionistă promovată de Imperiul Țarilor,rușii dorind să controleze pe lângă cele două
Strâmtori Bosfor și Dardanele Marea Neagră,(care era un lac otoman)și Peninsula Balcanică
fiind și aceasta sub jurisdicția autorităților de la Constantinopol.Apoi rușii și-au dat seama că
Imperiul Otoman dă semne de slăbiciune și că e momentul să lovească decisiv și să restrângă
arealul de cuceriri otomane cât mai mult posibil,Rusia fiind adepta dispariției imperiale
otomane.Acest lucru nu avea să fie unul ușor deoarece turcii opuneau o rezistență eroică
apărându-și teritoriile, de aici și numeroasele bătălii care s-au dat între cele 2 imperii,până în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea având loc zece confruntări între acestea. Un loc foarte
important îl ocupă războiul ruso-otoman din 1768-1774. La sfârşitul acestuia, Rusia a obţinut
mult doritul acces la Marea Neagră, slăbirea strictei suzeranităţi otomane asupra Moldovei şi
Ţării Româneşti (fapt care a deschis drumul acestora spre modernizare, unire şi independenţă,
dar a mărit şi pericolul rusesc la adresa existenţei lor), independenţa Hanatului Crimeii (anexat
apoi de ruşi în 1783), libera navigaţie militară în Marea Neagră, libera navigaţie comercială în
Marea Neagră, Strâmtori şi Mediterana orientală, dreptul de a avea consulate în întreg Imperiul
otoman, precum şi dreptul de a interveni la Poartă în favoarea Principatelor Române şi a
creştinilor ortodocşi de pe teritoriul otoman. Toate aceste câştiguri ruseşti au avut consecinţe
profunde asupra istoriei Rusiei, a Imperiului otoman, a bazinului Mării Negre şi a spaţiului
balcanic şi românesc, respectivul război constituind un moment de cotitură în evoluţia acestora.

Un moment important în confruntarea ruso-turcă din perioada 1768-1774 l-a reprezentat

armistițiul din mai 1772-martie 1773.Până la încheierea acestuia Rusia a cucerit teritorii
importante ale otomanilor și tătarilor de la nord de Dunăre, Marea Neagră şi Caucaz iar o parte
din flota militară rusă din Marea Baltică se instatase în Marea Egee (trecând prin Oceanul
Atlantic şi Marea Mediterană).Tratatul de la Kuciuk-Kainargi a fost unul dezastruos pentru
Imperiul Otoman care devenea tot mai bolnav suferind din ce în ce mai multe pierderi atât
umane,cât și teritoriale din cauza războaielor care nu mai conteneau.Pe de altă parte,însă Rusia
devenea tot mai puternică dobândind teritorii otomane precum Hanatul Crimeii,(a cărui
independență era doar formală,căci el era de fapt stăpânit de ruși),regiunea Yedisan,dar și porturi
ca Kerci și Enikale ce țineau de Crimeea.Controlul asupra regiunii Yedisan care se situa între
Nipru și Bugul de Sud a oferit Imperiului Țarist pentru prima dată ieșirea la Marea Neagră,(în
acest fel,unul din obiectivele rusești a fost satisfăcut,respective acela al controlului Mării
Negre).Pe lângă aceste câștiguri,rușii au obținut drepturi importante în Imperiul Otoman din
punct de vedere economic,dar și politic,printre aceste drepturi putem enumera: permisiunea
acordată creștinilor ortodocși din Imperiul Otoman de a naviga sub steagul Rusiei, respectiv
permisiunea acordată Rusiei de a ridica o biserică ortodoxă în Istanbul (care nu a fost însă
construită vreodată).Imperiul Rus a considerat că acest tratat(Tratatul de la Kuciuk-Kainargi) le
acordă permisiunea să protejeze creștinii de rit ortodox printre care și românii din cele două
Principate care se aflau sub stăpânire turcească.

În 1774 Rusia și Imperiul Otoman pun capăt unui război, care a durat șase ani, prin
semnarea Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, în virtutea căruia, între altele, i se acordă
ambasadorului rus la Constantinopol dreptul de reprezentare în fața sul tanului pentru a apăra
cele două Principate împotriva încălcării autonomiei lor. în cursul deceniilor ce au urmat, această
prevedere a Tratatului a ofe rit pretextul pentru intervenția sistematică a rușilor în afacerile
Moldovei și ale Țării Românești, fapt ce a erodat încetul cu încetul și în cele din urmă a distras
suzeranitatea otomană. Anul 1774 a marcat și urcarea în scaunul Țării Românești a lui Alexandra
Ipsilanti. Timp de opt ani, acesta a inițiat reforme luminate în toate domeniile vieții publice,
încurajînd în general transformarea, chiar dacă modestă încă, a vieții politice și sociale,
transformare ce avea să continue sub domnia succesorilor săi. Deceniul al optulea, în linii mari, a
fost martorul unei schimbări importante în modul în care românii instruiți gîndeau despre ei
înșiși și despre relația lor cu Europa. Suzeranitatea otomană a constituit faptul precumpănitor al
vieții politice și economice a Principatelor Române în cursul perioadei cuprinse între Tratatul de
la Kuciuk-Kainargi din 1774(care nu a făcut altceva decât să învrăjbească și mai mult dușmănia
ruso-otomană) și începutul războiului grec de independență din 1821.

Pot conchide prin a afirma faptul că, odată cu încheierea războiului ruso-turc din anii
1768-1774, Rusia îsi legaliza rolul de protectoare a creştinilor ortodocşi din Imperiul Otoman, ,
dar angajamentele Porții, înscrise în hatiseriful din 1774, anexat tratatului, privind stabilitatea
domniei si înlaturarea unor abuzuri în exercitarea dominatiei otomane, nu vor fi respectate. Cu
excepţia intervalului imediat urmator păcii, când Poarta a admis în Tara Româneasca o domnie
pe termen mai lung (domnia lui Alexandru Ipsilanti din anii 1774-1782), a fost restabilit
fenomentul foarte pagubitor sub raport fiscal al deselor schimbari la domnie, atât în Tara
Româneasca, cât si în Moldova. În aceasta privinta, abia în 1802, printr-un hatiserif, silită de
Rusia, dar si de actiunea boierilor români, Poarta este obligată să admită domnia pe termen de 7
ani. Cu toată dorinţa Imperiului Rus de a cuceri ambele Principate Dunărene, scopul ţinut nu a
putut fi realizat, din cauza că la 1772 în loc de aceste două ţări, capătă o bucată din Polonia.
Imperiul Austriac însă, folosindu-se de împrejurările favorabile pentru el, ocupă atunci teritorii
din nordul Moldovei, care le vor numi ulterior Bucovina şi le anexează ca provincie a Imperiului
Austriac la 1777.În aşa mod două Imperii vecine micşorează o naţiune creştină, care în curgerea
secolelor aproape singură ţinuse piept lumii musulmane în mersul ei crescând spre inima
Europei.