Universitatea Bucureşti

Facultatea de Istorie-An II
Istoria Imperiului Otoman
NEDELCU IZABELA

Analiza sursei Poruncă a Sultanului Suleyman al II-lea, adresată beilerbeiului de Vozia, Ahmed paşa,
precum şi dregătorilor locali din Silistra, Babadag, Carasu, Isacca, Tulcea, Mangalia ş.s., privind
numărul de oşteni pe care fiecare din cazalele menţionate era obligată să trimită în tabărăa
sangeacbeiului de Nicopole, Salih paşa, la 22-31 martie 1690 (1101 Cemaziyulah*r evas*t)

Documentul analizat este o poruncă de mobilizare la războiul sfânt a Sultanului Suleyman al II-
lea, din 22-31 martie 1690, poruncă adresată adresată beilerbeiului de Vozia, Ahmed paşa, cadiilor, adică
dregătorilor locali, de Silistra, Ceardak, Umur Fakih, Babadag, Balcic, Provadia, Varna, Hagi-oglu Bazar
şi Carasu, numit şi Tekfurghiol, Mangalia şi Isaccea, Tulcea şi Karinabad şi Aidos, şi comandanţilor de
călăreţi şi ieniceri şi fruntaşilor din cazalele menţionate.
Prin această poruncă Sultanul anunţă pe conducătorii şi locuitorii din ţinuturile mai sus amintite că
urmează a porni un război sfânt pentru a înlătura daunele pricinuite de inamicul ungur care plănuia să
atace ţinuturile aflate sub stăpânire islamică.
Sultanul Suleyman al II-lea anunţă celor nominalizaţi necesitatea de a fi alături de emirul Salih
paşa, care este numit apărător al zonei Nicopole a împărăţiei otomane, funcţie pentru care primeşte ca
rentă administrarea acestui ţinut.
Prin această poruncă imperială, care anunţă mobilizarea tuturor celor care au obligaţia de a
participa la războiul sfânt al sultanului, Sultanului Suleyman al II-lea enumeră şi numărul de oşteni ce
trebuie mobilizaţi, adică şase sute şapetzeci, şi ce trebuie să fie aceştia în cursul expediţiei, adică
pedestraşi. Toţi cei mobilizaţi trebuie să fie musulmani ai provinciei, nu dintre locuitorii raialelor care
plătesc biruri, iar mobilizarea lor trebuie făcută pe baza registrelor de evidenţă şi doar după posibilităţile
provinciei.
Cel care are datoria de a îndeplini această poruncă este Ahmed paşa, beilerbeiului de Vozia, care
are indicate şi obligaţiile pe care trebuie să le satisfacă. Astfel, din cazaua Silistra trebuie să recruteze
patruzeci şi cinci de oşteni, din cazalele Ceardak, Umur Fakih câte cincisprezece, din cazaua Babadag
împreună cu satele învecinate un număr de optzeci, la fel şi din cazaua Provadia, iar din cazaua Balcic un
număr de şaptezeci de oşteni, din cazalele Varna şi Mangalia câte patruzeci de oşteni. Mai trebuiau
recrutaţi osută de oşteni din cazaua Hagi-oglu Bazar gic, din cazaua Carasu, numit şi Tekfurghiol,
cincizeci, din cazalele Isaccea şi Tulcea câte zece oşteni de fiecare, din cazaua Karinabad un număr de
nouăzeci de oşteni, iar din Aidos trebuiau recrutaţi douăzeci şi cinci de oşteni.
După recrutarea oştenilor, beilerbeiul de Vozia trebuia să-i trimită emirului de Nicopole, Salih
paşa, spre a fi instruiţi să îndeplinească poruncile sultanului.
La finalul poruncii de mobilizare la războiul sfânt, Sultanul Suleyman al II-lea, cere tuturor
conducătorilor locali să execute obligaţiile date prin acest firman cât mai repede, să ajute pe Ahmed paşa,
beilerbeiul de Vozia, în îndeplinirea acestuia şi atrage atenţia acestora de a nu nesăcoti sau de a face ceva
contrar acestor porunci, lăsând să se înţeleagă că pedeapsa pentru nesocotirea dorinţei sultanului este
deosebit de grea.
Documentul se încheie cu un paragraf care se menţionează ulterior că a fost anulat.
Este un document scris, care intră în categoria actelor normative, un document oficial care ne prezintă
ideologia războiului sfânt şi modul de organizare a acestuia. Este un document scris, emis la 22-31 martie
1690, la Constantinopole, prin care Sultanul Suleyman al II-lea îi comunică beilerbeiului de Vozia, Ahmed
paşa, cadiilor, adică dregătorilor locali, de Silistra, Ceardak, Umur Fakih, Babadag, Balcic, Provadia,
Varna, Hagi-oglu Bazar şi Carasu, numit şi Tekfurghiol, Mangalia şi Isaccea, Tulcea şi Karinabad şi
Aidos, şi comandanţilor de călăreţi şi ieniceri şi fruntaşilor din cazalele menţionate, faptul că urmează să
pornească razboiul sfânt contra ungurului care atacă ţinuturile islamice, şi prin care declară mobilizarea
oştenilor musulmani pentru acesta şi ce număr de oşteni trebuie recrutaţi din zonele nominalizate.
Documentul este autentic, consacrat şi nu sunt cunoscute îndoieli privind autenticitatea sa, nu sunt
reţinute lipsuri în documentul original din Başbakanjik Atşivi-Istanbul, Muhimme Defterleri 99, doc.381,
Arhivele Statului, Bucureşti, Colecţia microfilme Turcia, rola 40, c.210.