Lecția 4: Imperiul Otoman
Neamul turcilor locuia
în regiunea Munţilor
Altai din Asia centrală.
Turcii erau împărţiţi în
mai multe ramuri.
Două din aceste
ramuri au jucat un rol
important: turcii
selgiucizi şi turcii
otomani. Cuvântul
“turc” înseamnă
“tare”, “puternic”
Turcii sunt menţionaţi
pentru prima dată în
istorie începând cu
secolul VI.
• Turcii selgiucizi au întemeiat în sec X un stat
condus de Selgiuk, stat care a fost
transformat în imperiu de urmaşii săi: Togrul
–beg, Alp Arslan şi Malik Şah. Ei au cucerit
Turkmenistanul, Azerbaijanul, Iranul, Irakul,
Siria, Palestina ,Asia Mică şi coasta de est şi
vest a Peninsulei Arabe.
Imperiul selciucid se întindea din Asia Centrală
până în Asia Mică şi avea capitala la Isfahan.
Acest imperiu s-a destrămat în scurt timp în mai
multe sultanate şi emirate.
• Conducătorul unui astfel de emirat numit Osman
(în limba turcă numele său însemnând
“zdrobitorul de oase”) sau Othman, la început
vasal al sultanului de la Rum, va deveni
independent şi va pune bazele statului [Link]
va cuceri mai multe teritorii de la bizantini şi va
stabili capitala noului stat la Bursa.
• Turcii otomani sunt
originari din regiunea
munţilor Altai. Împinşi de
mongoli, ei s-au aşezat la
începutul sec XII în nord-
vestul Asiei Mici.
Întemeietorul statului
otoman a fost Osman I
numit şi Othman (1284-
1299-1326).
• În timpul domniei lui Orhan (1326-1359 ) turcii trec în
Europa. În anul 1354, turcii profită de un cutremur de pământ care
a dărâmat zidurile cetăţii Gallipoli şi ocupă această cetate, aflată în
stăpânirea bizantinilor. Acest moment marchează începuturile
expansiunii otomane în Europa
• Următorul conducător a
fost Murad I (1360-1389).
El a organizat armata
permanentă compusă din
spahii şi ieniceri. Spahii
erau o armată de călăreţi
şi proveneau din
aristocraţia turcă. Ienicerii
erau o armată de
pedestraşi şi proveneau
din aşa numitul “tribut al
sângelui”
•Tributul sângelui (“devşirme”)
Populaţiile creştine supuse otomanilor erau
obligate să ofere drept tribut turcilor băieţi cu
vârste de 3-10 ani. Aceştia erau crescuţi în familii
turceşti şi erau trecuţi la religia islamică. La vârsta
de 14 ani erau aduşi la curtea sultanului şi supuşi
unor probe, în urma cărora erau împărţiţi în 3
categorii:
• cei mai frumoşi deveneau slujitori la curtea
sultanului şi familiei acestuia
•cei mai inteligenţi erau daţi la şcoli şi deveneau
dregători otomani
•cei mai puternici erau încadraţi în armată, în corpul
ienicerilor. Erau crescuţi în cazărmi, fără familie, în
ură faţă de populaţiile vecine şi în spirit de
sacrificiu faţă de sultan şi religia islamică
• Murad I ( 1360-1389) a organizat
armata permanentă compusă din
spahii şi ieniceri, şi-a luat titlul de
sultan (care înseamnă “om puternic”) şi
a cucerit Adrianopolul, care va
deveni noua capitală a statului.
• Baiazid I „Ilderim”-„Fulgerul” (1389-
1402) a cucerit Bulgaria, a încercat să
cucerească Ţara Românească dar a fost
înfrânt de Mircea cel Bătrân, în bătălia de
la Rovine (1395), i-a înfrânt pe cruciaţi în
bătălia de la Nicopole (1396), dar a fost
înfrânt şi capturat de Timur Lenk în
bătălia de la Ankara (1402).
Bătălia de la Rovine
a fost sugestiv
descrisă de Mihai
Eminescu în
SCRISOAREA III
• Înaintea luptei de la Rovine, Mircea cel Bătrân a
purtat lupte cu turcii în 1388,1389, 1391 şi 1393.
Campania lui Baiazid în Ţara Românească din
anul 1395 a fost prima campanie întreprinsă de
un sultan otoman la nordul Dunării.
• Aplicând tactica “pământului pustiit”, Mircea,
care avea o armată de 10 000 de oameni, a reuşit
să înfrângă armata sultanului, care număra 48
000 de oameni.
• Creşterea pericolului otoman a determinat în
cele din urmă statele creştine să organizeze o
cruciadă antiotomană. Armatele cruciate au
înaintat prin Bulgaria dar au fost surprinse şi
nimicite în bătălia de la Nicopole (25 septembrie
1396). După bătălie, pentru a-i înspăimânta pe
creştini, Baiazid a ordonat executarea tuturor
prizonierilor. Bătălia de la Nicopole a însemnat
sfârşitul supremaţiei cavaleriei pe câmpurile de
luptă, supremaţie care dura de un mileniu. De
acum înainte principala forţă armată a devenit
pedestrimea.
• Bătălia de la Ankara (Angora) a avut loc pe 20 iulie
1402 între armata lui Baiazid şi cea a lui Timur Lenk.
A fost una din cele mai mari bătălii ale istoriei. La
bătălie au participat 1,2 milioane de oameni: 800 000,
armata lui Timur şi 400 000 armata lui Baiazid .
Acesta din urmă a fost înfrânt şi a căzut prizonier. El
va fi închis într-o cuşcă de fier care era purtată peste
tot pe unde mergea Timur. Un an mai târziu va muri.
• După căderea în captivitate a lui Baiazid
în statul otoman izbucnesc lupte pentru
tron între fii săi.
• Statul otoman a fost pe punctul de a se
destrăma. Dacă statele creştine ar fi lăsat la
o parte certurile dintre ele şi ar fi acţionat în
comun turcii ar fi fost alungaţi din Europa.
Acest lucru nu s-a întâmplat şi, până la
urmă, unul din fii lui Bazazid, Mehmed I, îşi
înfrânge fraţii şi reface unitatea statului.
În 1413 Mehmed I reface
unitatea statului.
•Tot el reuşeşte, în urma
campaniei din 1415-1417
să cucerească Dobrogea,
transformând-o în
provincie turcească. Ea va
fi recuperată de români
abia în 1878.
Murad II (1421-1451)
cucereşte Macedonia şi
Nordul Greciei şi îi
înfrânge pe cruciaţi în
bătălia de la Varna
(1444). De asemenea, el a
încercat de mai multe ori să
cucerească Ţările Române,
dar a fost oprit de voievodul
Transilvaniei, Iancu de
Hunedoara
• Bătălia de la Varna s-a desfăşurat la 10
noiembrie 1444, între armata otomană
condusă de Murad II şi armata polono-
maghiară- transilvană condusă de regele
Vladislav III . Cei 30 000 de cruciaţi
creştini au fost înfrânţi de cei 60 000 de
soldaţi turci, însuşi regele pierind în
luptă.
• În 1451 tronul statului
otoman a fost ocupat de
Mehmed II cunoscut şi sub
numele de Mahomed II . El
era cel de al treilea fiu al
sultanului Murad II şi a urcat
pe tron la vârsta de 19 ani. El
a fost cel care a ridicat statul
otoman la rangul de imperiu.
El a pus capăt puterii vechi
aristocraţii turce prin crearea
unei aristocraţii a robilor.
Robii proveneau din
prizonierii de război şi din
„ tributul sângelui „
• Mahomed II a fost primul comandant de oşti din
istorie care şi-a dat seama de importanţa unei noi
arme de luptă abia apărută- artileria. Cu ajutorul
artileriei, el va cuceri în anul 1453
Constantinopolul - capitala Imperiului Bizantin.
Cucerirea Constantinopolului de către otomani a
fost unul din momentele decisive ale istoriei. Unii
istorici consideră că acest eveniment marchează
sfârşitul evului mediu şi începutul epocii
moderne. În momentul atacului turcesc, Imperiul
bizantin (cel mai puternic imperiu creştin din
evului mediu timpuriu) nu mai cuprindea decât
Capitala şi teritoriile din jurul ei şi o porţiune din
peninsula Pelopones din Grecia.
• Asediul a început în ziua de luni 2 aprilie 1453,
când creştinii sărbătoreau Paştele. Mahomed II a
concentrat o armată de 100 000 de soldaţi.
Bizantinii dispuneau de o armată de numai 7 000
de soldaţi. Cu ajutorul unui armurier
transilvănean- Orban- turcii au construit un tun
uriaş (capabil să lanseze un proiectil de 544 kg. la
o distanţă de 4 km) cu care au încercat să dărâme
zidurile dar nu au reuşit. În cele din urmă tunul a
explodat ucigându-l chiar pe constructorul său.
• În cele din urmă după ce a atacat oraşul şi pe
mare, reuşind să-şi transporte corăbiile pe uscat
pe un drum pavat cu trunchiuri de copaci unse
cu ulei, armata otomană a pătruns în oraş în ziua
de 29 mai 1453. Ultimul împărat bizantin-
Constantin XI Paleologul a căzut în luptă.
Constantinopolul va deveni noua capitală a
statului otoman.
• Prin cucerirea Constantinopolului Mahomed II a
devenit moştenitorul împăraţilor bizantini care ,
la rândul lor fuseseră moştenitorii împăraţilor
romani şi aşa cu Imperiul Roman dominase
întreaga lume antică Mahomed II avea ambiţia să
domine întreaga lume medievală. Datorită
numeroaselor victorii pe care le-a obţinut
Mahomed II a fost supranumit „Fatih
„ ( Cuceritorul )
• Mehmed II „Fatih”-„Cuceritorul” (1451-
1481) cucereşte Constantinopolul
(1453),Sebia, Grecia, Bosnia, Estul Asiei
Mici şi Albania.
• Considerat de unii cel mai mare conducător
otoman, Mahomed II a suferit şi el trei înfrângeri:
• prima dată a fost înfrânt de voievodul
Transilvaniei, Iancu de Hunedoara,
• a doua oară a fost înfrânt de domnul Ţării
Româneşti, Vlad Ţepeş,
• iar a treia oară de domnitorul Moldovei, Ştefan
cel Mare.
Factorii care au favorizat
expansiunea otomană:
•Stabilitatea politică a statului
otoman. În statul otoman, sultanul avea o
putere absolută, asemănătoare despoţilor
din Orientul Antic. El avea drept de viaţă şi
de moarte asupra tuturor locuitorilor
imperiului. De aceea au existat puţine lupte
pentru tron, mai ales după ce Mehmed II-lea
a dat o lege care autoriza pe sultanul ajuns
la tron să-şi ucidă fraţii.
• Buna organizare a armatei. Turcii au creat
prima armată permanentă din Europa. Armata
avea la bază celebrul corp al ienicerilor proveniţi
din „tributul sângelui”. Armata otomană a fost
printre primele armate care au folosit pe scară
largă artileria. Arma de bază a turcilor a fost la
început iataganul.
•Fanatismul turcilor. Războaiele turcilor
contra creştinilor s-au desfăşurat sub lozinca
djihadului (războiul sfânt). Turcii au preluat de
la arabi această doctrină. În concepţia lor,
lumea era împărţită în trei:
•“Casa islamului”- ţările aflate sub autoritatea
islamică
•“Casa păcii”- ţările care plăteau tribut turcilor
•“Casa războiului”- celelalte ţări
În concepţia lor, întreaga lume urma să devină
musulmană
• Decăderea statelor balcanice. În sec
XIV, statele balcanice: Imperiul bizantin,
Serbia şi Bulgaria se aflau într-un declin
prelungit provocat de luptele pentru tron şi
înrăutăţirea situaţiei ţăranilor. Bizantinii
pierduseră majoritatea teritoriilor, imperiul
întinzându-se doar în jurul capitalei-
Constantinopol. Ţaratul bulgar era împărţit
în două : ţaratul de la Vidin şi ţaratul de la
Târnovi , iar statul sârb se divizase în mai
multe stătuleţe.
• Dezbinarea dintre statele creştine
din apusul Europei care n-au ajutat
eficient statele balcanice. Aceste
state erau absorbite de conflictele dintre
ele (Franţa şi Anglia erau antrenate în
războiul de 100 de ani, Spania se lupta
încă cu maurii din Peninsula Iberică,
Portugalia se lansase într-o politică
expansionistă pe mare, Imperiul romano-
german era slab, statele italiene erau mai
interesate să facă comerţ cu musulmanii
decât să lupte contra lor) şi nu şi-au dat
seama de pericolul pe care-l reprezentau
otomanii, nesprijinind decât foarte rar
statele răsăritene în luptele cu turcii.
Cărţi de citit
• Vintilă Corbu- Căderea
Constantinopolului
• Steve Runciman- Căderea
Constantinopolului
Filme
• Fetih 1453
• Căderea Constantinopolului
