Proiect realizat de Domnișoru Violeta

Clasa 12 B
Profesor: Plopeanu Nina
Rãzboiul Crimeii ( 1853-1854)
a fost un rezultat al
contradicţiilor dintre Marile
puteri ( Imperiul Otoman şi
Imperiul Ţarist ) şi a avut
importante consecinţe pe
plan european: înfrângerea
Rusiei a creat un nou echilibru
pe continent; problema
româneascã a fost tratatã
ca o problemã europeanã.
 RUSIA

FRANŢA
IMPERIUL
OTOMAN

ANGLIA
AUSTRIA

PRUSIA
SARDINIA

MARILE PUTERI AU HOTĂRÂT CONSULTAREA POPULAŢIEI ÎN

PROBLEMA UNIRII PRIN ADUNARILE AD-HOC
 Adunările ad-hoc îşi încep activitatea
în toamna anului 1857

 Pentru prima dată în astfel

de foruri erau reprezentaţi şi
ţăranii;
 Ele aveau un caracter

reprezentativ si consultativ;
 Prin”Rezoluţiile “ adoptate

în octombrie 1857, in cadrul

celor două Adunări, s-a cerut
“Unirea Principatelor“
într-un singur stat sub
numele de România”.
 Pe baza propunerilor Adunărilor ad-hoc,
marile puteri garante trebuiau
să decidă asupra viitorului Principatelor.
Pentru aceasta au elaborat
Convenţia de la Paris din 7/19 august 1858
prin care se stabilea statutul politico-juridic
intern şi internaţional al Principatelor.
Alcătuind o federaţie,
Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei,
conform Convenţiei, cele două ţări urmau
a avea domni, guverne şi Adunări legiuitoare
separate. Convenţia nu excludea, dar nici nu
încuraja problema unirii depline a Principatelor.
Referindu-se la textul Convenţiei, omul politic
Vasile Boerescu afirmă:
“Europa ne-a ajutat, acum rămâne
să ne ajutăm noi singuri.
Depinde de noi dacă vom şti să înfăptuim unirea!”
 1859
 s-au organizat alegeri în
Ţările Române;
 la 5 ianuarie, la Iaşi, a fost
ales domn al Moldovei
colonelul Alexandru Ioan Cuza
 la 24 ianuarie, la Bucureşti,
a fost ales domn tot
Alexandru Ioan Cuza.
La 24 ianuarie 1859,
prin dubla alegere a lui Cuza
ca domn la Iaşi şi Bucureşti,
românii au înfăptuit o unire
adevărată şi nu una formală,
aşa cum voiau marile puteri.
  s-a născut la
Fondatorul
20 martie 1820,
României
moderne în Bârlad,
Judeţul Vaslui,
România;
Domnul Unirii  a decedat la
15 mai 1873,
Heidelberg,
Germania.
Primul Domn
al României
 Sub domnia sa,
s-au pus bazele dezvoltării
moderne a naţiunii române
din punct de vedere social,
economic, politic şi cultural;

Devenind domnitor, Cuza a

obţinut, prin demersurile sale,
recunoaşterea Unirii
din partea marilor puteri.
 ,,..că în toată domnia
mea, voi priveghea
la respectarea legilor
pentru toţi şi în
toate, uitând toată
prigonirea şi toată
ura, iubind
deopotrivă pe cel ce
m-a iubit şi pe cel ce
m-a urât, neavând în
faţa ochilor mei
decât binele si
fericirea naţiei
române. ‘’
 Steagul e România!
Steagul este încă simbolul
devotamentului, credinţei, ordinei
şi a disciplinei ce reprezintă oastea
 Medalie a Unirii

Decoraţii ale Ordinului

Unirii
 Guvern unic

Unificarea Adunare legislativă

administraţiei şi a unică
armatei

Secularizarea Codul Comercial

averilor
mănăstireşti

Legea instrucţiunii
Legea agrară

Legea comunală Codul Civil

Legea consiliilor Codul Penal
judeţene
Art.1 Săteni clăcaşi sunt şi rămân
deplini propietari
pe locurile supuse posesiunii lor,
în întinderea ce se hotăreşte
prin legile în fiinţă. De astăzi voi sunteţi stăpâni
pe braţele voastre, voi aveţi
o părticică de pământ,
proprietate şi moşie a voastră ;
De azi voi aveţi o patrie
de iubit şi apărat…
( Alexandru Ioan Cuza)
 La 13 februarie 1866,
Cuza a părăsit Capitala;
Rămân memorabile
cuvintele sale rostite la
Palatul Cotroceni, înaintea plecării:
“Să dea Dumnezeu să-i
meargă ţării mai bine fără
mine decât cu mine.
Să trăiască România!”
 “Cât or fi români pe lume
Cât va fi pe cer un soare
A lui Cuza mare nume
Să fiţi siguri că nu moare.”
Vasile Alecsandri.

La 15 mai 1873 s-a stins din viaţă

la Heidelberg în Germania.
Rămăşiţele sale pământeşti au fost
înhumate iniţial pe domeniul său
de la Ruginoasa, iar în timpul celui
de al doilea război mondial au fost
strămutate la Biserica Trei Ierarhi
de la Iaşi

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!
Amândoi suntem de-o mama,
De-o făptura şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Iarba rea din holde piară! Amândoi avem un nume,

Piară duşmănia-n ţară! Amândoi o soartă-n lume,
Între noi să nu mai fie Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
Decât flori şi omenie! În noi doi un suflet bate!
Măi muntene, măi vecine, Vin’ la Milcov cu grăbire
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire, Să-l secăm dintr-o sorbire,
Şi la moarte cu-nfrăţire! Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere; Şi să vadă sfântul soare,
Unde-s doi, puterea creşte, Într-o zi de sărbătoare,
Şi duşmanul nu sporeşte! Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia româneasca!