Vitoria Lipan – Fișă de personaj

1. „ochii ei căprii în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului erau duşi
departe”;
2. „femeia nu mai era tânără, dar avea o frumuseţe neobişnuită în privire. Ochii
ei luceau ca-ntr-o uşoară ceaţă în dosul genelor lungi şi răsfrânte în cârligaşe".
3. Preotului: „Iar eu duc spre soțul meu flăcău mândru și voinic. Asta-i
dragostea noastră din tinereță pe care i-am păstrat-o ca pe un ban bun.”
4. „căci era dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani. Aşa-i fusese drag în
tinereţă Lipan, aşa-i era drag şi acuma, când aveau copii mari cât dânşii.”
5. „Îţi arăt eu coc, valţ şi bluză, ardă-te para focului să te ardă! Nici eu, nici
bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de acestea – şi-n legea noastră trebuie să
trăieşti şi tu.”
6. „Cătră sărbătorile de iarnă, Gheorghiţă veni de la apa Jijiei... Vitoria îl privi
cu mare bucurie şi-l sărută pe amândoi obrajii; după aceea trecu în altă odaie şi
se încuie pe dinăuntru ca să poată plânge singură.”
7. „Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare; cunoaște gândul omului...” cugetă cu
mare uimire Gheorghiță
8. „ Eu te cetesc pe tine, măcar că nu știu carte. Înțelege că jucăriile au stat. De-
acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău.”
9. „avea într-însa o putere şi-o taină pe care Lipan nu era în stare să le dezlege.
Venea la dânsa ca la apa cea bună.”
10. „N-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului, pân’ ce l-oi găsi pe
Nechifor Lipan.”
11. Domnul David: „- Să-ţi spun ceva, domnu Iordan, dacă n-aş fi ovrei şi
însurat, şi munteanca asta n-ar avea soţ, într-o săptămână am face nuntă.”
12. „Adevărat că până la năcazul acesta care s-a abătut asupra casei sale nici nu
i-a păsat şi nici n-a avut nevoie de niciun fel de slujbaş al măriei sale. Nechifor
Lipan le cunoştea pe toate, căci el umbla din tinereţă în ţara cealaltă de devale;
ea însă, ca o femeie, rămăsese în sălbăticie. O ajungea mintea ce are de fãcut,
însă faţă de o lume necunoscută păşea cu oarecare sfială.”
13. Ilie Cuțui: „Și să se știe că a fost întocmai cum a arătat femeia mortului”
14. Victoria vorbește în maxime: „Cel ce spune multe, ştie puţine.”, „Toate pe
lumea asta au un rost.”
15. „- Iartă-mă, femeie! Ceru muribundul. M-a suguşat cânele. Mă duc şi eu
după Nechifor Lipan şi trebuie să mă ierţi.
- Dumnezeu să te ierte, îi zise Vitoria. Îşi strânse buzele, îl privi neclintit o
vreme, apoi se retrase.”
16. „Ş-apoi după aceea ne-om întoarce la Măgura, să luăm de coadă toate câte
am lăsat. Iar pe soră-ta să ştii că cu niciun chip nu mă pot învoi s-o dau după
feciorul acela înalt şi cu nasul mare al dăscăliţei lui Topor.”