See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/358046604

Mica Unire de la 1859

Article · January 2022

CITATIONS

1 author:

Valeriu Dulgheru
Technical University of Moldova
1,121 PUBLICATIONS   190 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Transmisii Planetare Precesionale View project

Power and Kinematic Planetary Precessional Transmissions: constructive development, industrial manufacturing technologies and new materials View project

All content following this page was uploaded by Valeriu Dulgheru on 24 January 2022.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 1859 – 2022, 163 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNEȘTI

Ziua de 24 ianuarie este una dintre cele mai mari sărbători ale
poporului român. În această zi în 1859 are loc unirea celor două
principate românești Moldova și Țara Românească. Acest
eveniment istoric a avut loc datorită unei conjuncturi geopolitice
regionale – Rusia a pierdut Războiul din Crimeea și nu putea să
împiedice această Unire. Înfrântă în Războiul din Crimeea, de către
Marile Puteri aliate Turciei, Rusia este nevoită, în 1856, să întoarcă
Principatului Moldovei o bună parte din Bugeac: vestul și toată linia
Dunării, inclusiv o îngustă ieșire la mare în dreptul satului Jibrieni,
cu o suprafață totală de 10.977 km². Restituirea acestor teritorii s-a
făcut în urma unor complicate negocieri între Franța, Austria,
Anglia și Rusia (Imperiul Otoman, și cu atât mai mult Principatele
române, erau simpli spectatori). Deși cunoștea prea bine, fie și
numai din rapoartele consulului de la Iași, Victor Place, românitatea întregii Basarabii, Napoleon
al III-lea al Franței a dorit să menajeze Rusia, un posibil viitor aliat, și nu a impus, ca de altfel nici
Austria, părăsirea întregii Basarabii (ce vis frumos, nerealizat însă!), teritoriu ocupat cu puține
decenii înainte, ci doar a malurilor Dunării.
Votul popular, favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857,
a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri (Franța, Rusia, Anglia,
Prusia și Sardinia, Imperiul Otoman și Austria), prin care se accepta o uniune mai mult formală
între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.
Întrunite în capitala Franței pentru a lua în discuție cererile celor două Divanuri ad-hoc
(10/22 mai – 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenția de la Paris:
- Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Porții și sub protecția celor șapte
puteri;
- Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituții
proprii;
- Se înființau instituții comune precum Comisia Centrală de la Focșani
(care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiție și Casație, armata;
- Se prevedeau principii de organizare și modernizare a viitorului stat (separația puterilor în
stat, desființarea privilegiilor de clasă, egalitatea în fața legii, drepturi politice pentru creștini,
libertatea individuală);
- Dreptul de vot rămânea cenzitar.
Convenția de la Paris avea să joace rolul unei veritabile Constituții a Principatelor. Au urmat
alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.
În Moldova, în urma alegerilor din 5/17 ianuarie 1859, a fost ales în unanimitate liderul
unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”. Alegerea nu a fost simplă.
Iniţial doreau să-l susțină pe Grigore Sturza, fiul fostului domnitor, Mihail Sturza, și agent al
Rusiei. Acesta, susținut de Rusia, viza și el
unirea celor două țări, dar sub domnia sa și sub
forma unui stat-marionetă care să facă jocurile
Imperiului Rus. Cu două zile înainte de votul
pentru alegerea domnitorului, unioniștii au
înțeles jocul lui Sturza și au hotărât să-l respingă
și să desemneze un candidat al lor. După dispute
aprinse, a fost acceptat comandantul micii
armate moldovene, Alexandru Ioan Cuza (care
nu participase la întâlnire). La adunarea propriu-
zisă, Cuza a fost prezentat drept variantă de
compromis între conservatorii filoruși și liberalii
 pro-occidentali (francofili). Oamenii lui Sturza au fost surprinși să constate că acesta este respins
și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe Cuza. S-a uneltit pentru uciderea liderilor
unioniști Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu și Manolache Epureanu (pe al căror sprijin contase
Sturza, dar care au votat pentru Cuza) și a domnitorului Cuza. Complotul a fost însă dejucat după
ce a fost deconspirat de Alecu von Onciul și Iacob Antosz, iar ancheta a dovedit ulterior implicarea
Rusiei.
Întrucât în textul Convenției nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie
persoane separate, liderii unioniști au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat și în Țara
Românească. Acolo însă, Cuza era susținut doar de liberali, în timp ce conservatorii dețineau 46
din cele 72 de mandate. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor,
o vie agitație în rândul populației capitalei și al țăranilor din împrejurimi. O mulțime de peste
30000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul
era gata „să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei”.
Deosebit de înflăcărat a fost discursul rostit de deputatul Vasile Boierescu în adunarea
electivă din Bucureşti, la 24 ianuarie 1859: „Pentru ce suntem împărţiţi în două câmpuri?” Oare
nu suntem toţi fiii aceluiaşi mume? Care este cauza diviziunii noastre? Care este mărul discordiei
dintre noi?”. Alexandru I. Cuza a fost votat în unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către
definitivarea Unirii Principatelor Române. Țările au intrat de atunci într-o uniune personală.
Conceptul era cunoscut la acea vreme, dar nu însemna nimic în ce privește o unire politică.
Orientarea unionistă a domnitorului a făcut însă ca acesta să acționeze pe parcursul următorilor
doi ani în sensul unirii pe toate planurile.
Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) s-a născut la Bârlad, judeţul
Fălciu, unde se născuse şi domnitorul Dimitrie Cantemir. De menţionat
faptul că, până la răpirea Basarabiei, judeţul Fălciu cuprindea şi părţile
Tigheciului din partea stângă a Prutului (parte din actualul raion
Cantemir). Se trage dintr-o veche familie moldoveană şi a beneficiat de
educaţie occidentală (Paris, Pavia, Bologna). Revoluţionar paşoptist,
apoi exilat, sub domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), fervent unionist
în timpul domniei lui Grigore V. Ghica (1849-1854, 1854-1856) –
domnitor binevoitor ideii unioniste, sub cârmuirea căruia a fost
preşedinte de tribunal judeţean, prefect de judeţ, comandant al oştirii
(1859) şi deputat în Adunarea electivă a Ţării, ales în cele din urmă
candidat al unioniştilor la tronul Moldovei, inclusiv şi de reprezentanţii
celor trei judeţe din Bugeac, Cahul, Bolgrad și Ismail. De menţionat
faptul că Principatele Române au fost practic primele în Europa care şi-
au realizat Unirea. La 1861, Italia îşi declară independenţa care a fost desăvârşită doar la 1918 (ca
şi a României). Germania şi-a declarat independenţa la 18 ianuarie 1871.
„Românii, aceşti fraţi îndepărtaţi ai italienilor, au dat dovadă de patriotism şi un exemplu
de concordie pe care noi, italienii, suntem gata de a-l urma. Unirea Principatelor va prepara
unirea tuturor italienilor într-un singur corp, deoarece, de acum înainte nimeni nu va mai putea
să împiedice, astăzi, ca minunatul act ce s-a împlinit la poalele Carpaţilor să nu se realizeze şi la
picioarele Alpilor”. Aşa îl întâmpina, în martie, 1859, marele Camillo Benso, conte de Cavour, pe
atunci încă prim-ministru al Regatului Sardiniei, pe Vasile Alecsandri, ministrul de externe încă
doar al Moldovei, sosit în vizită oficială la Torino, tocmai pentru a anunţa dubla alegere a lui
Alexandru Ioan Cuza.
A fost o conjunctură politică extrem de favorabilă atunci la 1859 și marii înaintași unioniști
nu au ratat această șansă istorică. În conjunctura geopolitică actuală extrem de dificilă ar putea să
apară o șansă similară. Sarcina noastră, a tuturor celor cu inima română, a clasei politice
basarabene, este să nu o ratăm. Mesajul Unionist trebuie să fie adus la fiecare, prin diverse metode.
Cât de bine fac acest lucru bravii mesageri ai ReUnirii de la Zdop și Zdup.

https://www.youtube.com/watch?v=bGNT5Uh-WKw

View publication stats