Societatea romană

În societatea romană nu exista egalitate între oameni.

Acolo, erai fie cetățean, un non-cetățean (cunoscut și sub denumirea de

provincial) sau un sclav.
 Sclavagismul roman
Majoritatea romanilor erau de acord cu
deținerea sclavilor. Aceștia puteau fi
bărbați, femei, băieți sau fete.

Dacă erai luat prizonier într-o luptă, era

foarte probabil să devii sclav. Erai apoi
trimis la Roma, unde erai vândut.

Copiii abandonați erau luați ca sclavi.

Uneori, tații puteau chiar să-și vândă

proprii copii în târgurile cu sclavi dacă
aveau nevoie disperată de bani.
 Sclavagismul roman
Sclavii erau cumpărați și vânduți la un târg de sclavi.
Prețul pentru fiecare depindea de abilitățile și talentele
pe care acesta le avea. De exemplu, un sclav care știa să
gătească era mai scump decât unul care nu știa.

Ca sclav, dacă aveai anumite abilități importante,

aveai și șansa de a fi tratat special de „stăpânul” tău.

Vârsta juca, de asemenea, un rol important în

stabilirea prețului unui sclav. Sclavii mai tineri erau, de
obicei, mai scumpi, fiind adesea mai puternici și într-o
formă mai bună.
Viața ca sclav roman
Viața nu era ușoară pentru sclavi. Erau considerați
proprietatea stăpânului lor și nu aveau drepturi. Unii
stăpâni își tratau sclavii foarte dur.

Unii lucrau în casele celor bogați și aveau

sarcini precum curățenia, spălarea, îmbrăcarea
stăpânului și prepararea meselor.

Cea mai grea slujbă ce putea fi dată unui

sclav era mineritul, deoarece acesta era foarte
periculos.
 Viața ca sclav roman
Unii sclavi lucrau la ferme, iar cei cu educație chiar meditau copiii
stăpânilor lor.

Un sclav ce a servit într-o gospodărie o perioadă lungă de timp putea să fie

tratat ca un membru important al familiei.
 Manumisiune
Manumisiunea reprezenta actul prin care un stăpân își elibera sclavii.

Sclavii își puteau cumpăra libertatea sau puteau fi eliberați de

stăpân după mulți ani, devenind „oameni eliberați”.

Manumisiunea formală, realizată de un magistrat, îi oferea unui fost sclav,

cetățenie romană deplină. Cu toate acestea, nu le era permis să se implice în
politică niciodată. Copiii „oamenilor eliberați” aveau de asemenea drepturi
cetățenești depline și se puteau implica în politică la maturitate.
 Manumisiune
Manumisiunea informală oferea mai puține drepturi. Dacă sclavul era eliberat
direct de stăpân, el nu devenea cetățean roman cu drepturi depline.

Orice bani sau proprietate ar fi deținut de-a lungul vieții i-ar fi revenit
stăpânului după ce ar fi murit.
 Gladiatorii
Majoritatea gladiatorilor erau sclavi ce au fost învățați să lupte.

Totuși, ei puteau să-și câștige libertatea luptând în amfiteatre.

 Viața după sclavie
Cu toate că devenea „liber”, fostul sclav încă
avea datoria de a-și servi stăpânul
într-un mod sau altul, ca de exemplu, mulți sclavi
continuau să muncească contra cost pentru foștii
lor stăpâni.

În unele cazuri, un fost sclav care a crescut

alături de familie și a fost tratat ca membru al
acesteia, moștenea averea familiei sau chiar se
putea căsători cu un membru al acesteia.

De asemenea, mulți oameni eliberați ajungeau

să dețină sclavi la rândul lor.
Cetățenia romană
În restul societății, romanilor ce nu erau
sclavi li se putea acorda cetățenia romană
dacă erau considerați demni, cum ar fi un
soldat ce a luptat mulți ani în armata romană.

Cetățenia romană oferea privilegii

precum dreptul la vot (cu excepția
femeilor), dreptul la o căsătorie legală
sau la un proces corect.

Nici un cetățean roman nu putea fi

condamnat la moarte decât dacă era găsit
vinovat de trădare.
Femeile și fetele
Femeile și fetele nu erau
considerate egale ale bărbaților și
băieților. De fapt, ele erau tratate doar
puțin mai bine decât sclavii.

În societatea romană, libertatea pe

care o aveai ca femeie era decisă de
averea deținută și de cine îți era tată
sau soț.

Femeile libere erau considerate

cetățene romane, însă nu aveau
drepturi depline. De exemplu, nu li se
permitea să voteze sau să se implice în
politică.
 Femeile și fetele
Femeile primeau doar o educație elementară și se aștepta de la ele să ocupe
un rol tradițional în gospodărie, îndeplinind sarcini precum prepararea și gătirea
meselor, confecționarea hainelor și creșterea copiilor.
Ele trăiau mereu sub autoritatea tatălui sau soțului lor.
 Casele
Romanii săraci din zonele rurale O vilă romană era o proprietate
trăiau în sate mici formate din cabane de lux a romanilor bogați din
de lemn acoperite cu paie. zonele rurale.

Un domus era un tip de casă

Romanii săraci din orașe trăiau în de la oraș în care ar fi trăit
insule (apartamente sau blocuri). un roman bogat.
 Slujbe
Fermieri – fermierii romani creșteau mult grâu, acesta fiind
folosit pentru pâine.

Comercianți – aceștia erau oameni care vindeau și

cumpărau lucruri din tot imperiul. Ei au contribuit
la îmbogățirea imperiului.

Meșteșugari – erau oameni calificați care creau

diverse obiecte. Acestea puteau varia de la bijuterii
fine, la oale și arme pentru imperiu.
 Slujbe
Soldați – mulți oameni săraci alegeau să devină soldați, deoarece astfel aveau
asigurat un venit și primeau pământ la terminarea celor 25 de ani în armată.

Avocați, profesori și ingineri – romanii cu educație putea îndeplini aceste

funcții.

Artiști – această categorie includea actori, muzicieni, dansatori, piloți ai curselor

cu șarete și gladiatori.

Administrație – această categorie includea funcționari și colectori de taxe, dar

și senatori. Senatorii aveau rang înalt și erau bogați și puternici.
 Plebeii
Plebeii formau clasa muncitoare. De obicei, ei
locuiau în apartamente simple, foarte înghesuite.

Majoritatea plebeilor erau soldați, fermieri,

brutari, constructori sau meșteșugari. Și aceștia erau,
de obicei, cetățeni romani.
 Patricienii
Patricienii se situau pe cea mai înaltă
treaptă a societății romane. Ei formau
clasele conducătoare și toți erau cetățeni
romani.

Patricienii erau foarte bogați și

reprezentau un procent foarte mic al
societății romane.

Aceste persoane își puteau urmării

originile până la fondarea Romei.
 Împăratul și Senatul
Împăratul controla Imperiul
Roman și ducea o viață foarte
luxoasă, având mereu doar cele mai
bune lucruri.

El era sfătuit de Senat, adică un

grup de oameni (senatori) format din
familiile puternice și bogate ale
claselor superioare.

Funcția de senator îți oferea

prestigiu și o poziție foarte respectată
în societate.

Odată ce deveneai senator,

dețineai această funcție pentru tot
restul vieții.
 Mâncarea
Romanii mâncau trei mese pe zi. O mare parte a dietei lor era asemănătoare cu ceea ce
mâncăm noi astăzi. De fapt, o mare parte din fructele și legumele pe care le cunoaștem au
fost aduse de romani din alte colțuri ale lumii.

Ientaculum Prandium Cena

(micul dejun) (prânzul) (cina)

Romanii mai săraci

mâncau legume sau
terci.
• pește;
• pâine;
• carne rece; Romanii mai bogați
• clătite; aveau parte de un
• pâine;
• curmale; ospăț cu multă
• legume.
• miere. mâncare și vin.
 Ospețele romane
Pe măsură ce imperiul cucerea tot mai multe teritorii, romanii se puteau
bucura și de mâncărurile din acele zone. Romanii bogați organizau ospețe
(festinuri) imense la care consumau mâncăruri exotice, scoțând astfel în evidență
bogăția lor.
La unele dintre cele mai extravagante petreceri se servea păun, hârciogi
împănați, papagali fripți și melci hrăniți cu lapte!
La un banchet, romanii mâncau aproape tolăniți. Ei se întindeau pe canapele
aflate în jurul unei mese joase. Banchetele țineau câteva ore.