24 ianuarie 1859:

Mica Unire

Stanescu Alexandra Ioana

• Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire
(Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la
Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate,
Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit.
• La inceputul secolului al XIX- lea, Principatele
Romane (Țara Românească și Moldova) se aflau sub
influența marilor puteri europene, care și-au manifestat
interesul pentru această regiune. Situația intrenă era
complicată, cu domnitori numiți adesea de puterile
străine și cu o societate cate aspira la reforme și
independență.
Axa cronologică a momentelor-cheie care au dus la Unirea Principatelor Române:

•1856 — Congresul de la Paris;

•1857 — Adunările Ad-Hoc;
•1858 — Convenția de la Paris;
•1859 — Unirea Principatelor Române.

În urma dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza s-au

pus bazele statului român modern, în special prin
unirea Moldovei cu Țara Românească. Statul român
modern s-a stabilizat apoi prin reforme (reguli,
transformări, modificări) active, susținute în plan
intern de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Câteva exemple însemnate:

•Legea secularizării averilor mănăstirești (1863);
•Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris (mai
1864);
•Legea agrară (1864);
•Legea instrucțiunii publice (1864).
În contextul reînceperii Crizei Orientale, prin dezlănțuirea Războiului Crimeei (1853 - 1856), s-a activat
mișcarea unionistă românească, care a favorizat crearea unui stat român modern. Congresul de Pace de
la Paris din 1856 a luat în dezbatere și „problema românească”, devenită apoi propunere europeană. În
urma congresului s-au decis:

•eliminarea protectoratului rusesc (activ între 1829-1856);

•introducerea graniței colective a Puterilor europene de la acea vreme (Anglia, Austria, Franța, Prusia,
Regatul Piemontului, Rusia, Turcia);
•libertatea de navigație pe Dunăre și neutralitatea Mării Negre;
•Cahul, Bolgrad și Ismail (trei județe din sudul Basarabiei) au fost retrocedate Moldovei.

Cu prilejul solicitării unirii principatelor s-a decis și înființarea unor Adunări Ad-Hoc, din dorința de a
facilita consultarea românilor în privința unirii și, respectiv, a viitoarei lor organizări politice. Rezoluțiile
acestor Adunări Ad-Hoc au fost semnate într-o convenție cu rol de constituție pentru Principate, în cadrul
Convenției de la Paris din 1858. Puterile garante au semnat pentru organizarea unei uniuni, intitulate
„Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, unde fiecare urma să-și aleagă propriul guvern, domn,
precum și o Adunare Legiuitoare.
 Ce este Hora Unirii?

„Hora Unirii” este la bază o poezie scrisă de poetul Vasile Alexandri. A fost publicată în anul 1856, în
revista, Steaua Dunării, condusă de Mihail Kogălniceanu. Poezia are în vedere dorința arzătoare a
locuitorilor Moldovei de a se uni cu românii din Țara Românească.

Versurile au beneficiat și de o linie

melodică, creată de muzicianul
Alexandru Flechtenmacher, iar mai
apoi se crede că ar fi fost și dansată
în centrul orașului Iași. După
anunțarea unirii, pe 24 ianuarie
1859, românii au făcut din această
horă a unirii un simbol național.
 Știai că...
•Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca dorm
al Țării Românești a fost decisă la Hotelul
Concordia, din Centrul Vechi al
Bucureștiului? Practic, acesta a fost locul în
care s-a înfăptuit Mica Unire. Această
clădire este considerată monument istoric,
dar din păcate, este într-o stare avansată de
degradare.

•Domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859 -

1866) a rămas în istoria românilor
ca Domnul Unirii, cel care a pus bazele
statului român modern. Pe 11 februarie
1866, Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să
abdice și în locul lui a fost adus, pe 10 mai
1866, un principe străin, în persoana lui
Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen.