UNIREA

PRINCIPATELOR
ROMANE

24 IANUARIE 1859
Unirea a fost un obiectiv de
veacuri al romanilor. Pentru
realizarea ei au trait, au muncit ,
s-au jertfit si au murit generatii
de romani.
Prima unire politica a
Tarilor Romane s-a
realizat in 1600 sub
sceptrul lui Mihai
Viteazul. In primavara
anului 1600, in cel mai
inalt punct al existentei
sale, marele voievod se
intitula : Domn al
Tarii Romanesti, al
Ardealului si al
Moldovei.
Pieirea marelui domn si destramarea unirii
in 1601, impun cel putin doua intrebari:
1. Era pregatita societatea romaneasca sa
desavarseasca in sens unificator actiunea
politica si militara a lui Mihai?
2. Erau dispuse puterile crestine vecine sa
accepte, intr-o zona in care se interferau
atatea interese opuse, un stat
independent care ar fi putut modifica
intr-un mod nou, imprevizibil, vechile
raporturi de forte?
Peste toate posibilele raspunsuri, figura tragica
a lui Mihai a influentat decisiv istoria romanilor,
gandul sau cuprinzator si fapta sa temerara au
impus un model si au inaugurat o epoca.
De la 1600 nici un
roman n-a mai
putut gandi unirea
fara uriasa lui
personalitate, fara
palosul sau securea
lui ridicata spre
cerul dreptatii, fara
chipul lui de curata
si desavarsita
poezie tragica.
N. Iorga.
Secolul al XIX-lea, secolul
nationalitatilor, cum il numea
istoricul Leopold von Ranke, a adus
implinirea visului de veacuri al
romanilor: realizarea unitatii nationale.
Formulat minimal sau maximal,
obiectivul unitatii nationale apare in
programele revolutiei de la 1848-1849,
unirea fiind caracterizata intr-un
program al revolutiei moldovene drept
cheia boltii fara de care s-ar
prabusi intreg edificiul national.
Dupa infrangerea revolutiei de la
1848-1849 s-a impus tot mai mult
ideea ca unirea nu se putea realiza
deodata, ci treptat, pe etape, prima
etapa urmand a fi Unirea cea
Mica, a Moldovei si a Tarii
Romanesti.
La sfarsitul razboiului Crimeii problema
romaneasca dorinta romanilor de a se uni
intr-un singur stat ,devine o problema
internationala, discutata in cadrul
Congresului de pace de la Paris ( martie
1856). Trecandu-se peste interesele
contradictorii ale marilor puteri europene,
s-a decis ca romanii sa fie consultati in
problema unirii prin convocarea in cele doua
Principate a unor Adunari ad-hoc.
Adunarile ad-hoc isi incep
activitatea in toamna anului 1857.
Pentru prima data in astfel
de foruri erau reprezentati
si taranii. Ele aveau un
caracter reprezentativ si
consultativ.
PrinRezolutiile adoptate
in octombrie 1857, in cadrul
celor doua Adunari, s-a
cerut Unirea
Principatelor intr-un
singur stat sub numele
de Romania.
Pe baza propunerilor Adunarilor ad-hoc,
marile puteri garante trebuiau sa decida
asupra viitorului Principatelor. Pentru
aceasta au elaborat Conventia de la Paris
din 7/19 august 1858 prin care se stabilea
statutul politico-juridic intern si international
al Principatelor. Alcatuind o federatie,
Principatele Unite ale Moldovei si
Valahiei, conform Conventiei, cele doua
tari urmau a avea domni, guverne si
Adunari legiuitoare separate.
Amestec hibrid si nefiresc de unire
si dezunire, cautand sa impace
interesele marilor puteri pe capul
poporului roman, Conventia nu excludea,
dar nici nu incuraja problema unirii depline a
Principatelor.Referindu-se la textul
Conventiei, omul politic Vasile Boerescu
afirma : Europa ne-a ajutat, acum
ramane sa ne ajutam noi singuri.
Depinde de noi daca vom sti sa
infaptuim unirea!
Intrucat textul
Conventiei nu prevedea ca
domnul ales intr-o tara sa
fie o persoana diferita de
domnul ales in cealalta tara,
romanii au realizat unirea
alegand acelasi domnitor,
Alexandru Ioan Cuza , la
Iasi (5 ianuarie 1859) si
la Bucuresti (24 ianuarie
1859). Puse in fata faptului
implinit marile puteri vor fi
obligate sa recunoasca actul
de la 24 ianuarie 1859.
ALEXANDRU IOAN CUZA, DOMNUL
UNIRII
Primii doi ani ai
domniei lui Cuza au
fost dedicati obtinerii
recunoasterii din
partea marilor puteri a
dublei sale alegeri ca
domnitor al
Principatelor Unite si a
unificarii depline a
acestora.

Obeliscul unirii de
la Focsani.
Organizarea interna si
modernizarea statului
roman au fost principalele
obiective ale domniei lui
Cuza. Marile reforme
infaptuite dupa 1862 au
fost realizate cu sprijinul lui
Mihail Kogalniceanu (prim-
ministru intre anii 1863 si
1865) si al altor colaboratori
ai sai de orientare
moderata.
Printre reformele si deciziile importante
ale domniei lui Cuza s-au numarat:
Legea secularizarii averilor manastiresti
( decembrie 1863).
Legea rurala ( august 1864) prin care au fost
improprietariti taranii cu pamant.
Infiintarea Universitatilor de la Iasi si Bucuresti
( 1860, respectiv 1864).
Legea instructiunii publice (prin care invatamantul
primar devenea obligatoriu si gratuit 1864 ).
Adoptarea Codului Penal, a Codului Civil.
Intemeierea in 1864 a Casei de Economii si
Consemnatiuni ( C.E.C.).
Universitatea din Iasi
Universitatea din
Bucuresti
Politica externa a domnitorului a
fost indreptata catre consolidarea pe
plan international a unirii, mentinerea
unor relatii pasnice cu Imperiul
Otoman, deschiderea primelor agentii
diplomatice ale Principatelor ( Belgrad
,1863).
De-a lungul domniei, impotriva lui Cuza s-a
format o opozitie politica din liberal-radicali si
conservatori.In urma actiunii organizate de
gruparea anticuzista in dimineata zilei de 11
februarie 1866, Cuza a fost silit sa semneze actul
abdicarii sale.
la 13 februarie 1866, Cuza a parasit Capitala,
indreptandu-se spre Brasov. Raman memorabile
cuvintele sale rostite la Palatul Cotroceni, inaintea
plecarii: Sa dea Dumnezeu sa-i mearga tarii
mai bine fara mine decat cu mine. Sa traiasca
Romania!
Dupa o scurta sedere la Viena, s-a
indreptat spre Milano, apoi spre Paris. Va
locui intre anii 1867si 1872 la Dobling, langa
Viena, apoi la Florenta.
La 15 mai 1873, s-a stins din viata la
Heidelberg in Germania. Ramasitele sale
pamantesti au fost inhumate initial pe
domeniul sau de la Ruginoasa, iar in timpul
celui de al doilea razboi mondial au fost
stramutate la Biserica Trei Ierarhi de la Iasi.
Biserica Trei Ierarhi de la Iasi.
Aici odihnesc ramasitele pamantesti ale
domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Cuza a ramas pentru totdeauna cel dintai domn al
tarilor unite, domnul Unirii. El n-a fost numit, ci ales
in unanimitate de ambele tari.Pentru multe din
faptele sale a meritat recunostinta contemporanilor,
dar si a urmasilor si,
. Cat or fi romani pe lume
Cat va fi pe cer un soare
A lui Cuza mare nume
Sa fiti siguri ca nu moare.
V. Alecsandri.