Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
„Luceafărul” de Mihai Eminescu
2. Relevă semnificaţia imaginii „mreajă de văpaie” care indică prima legătură între fată şi luceafăr.
3. Prezintă raportul dintre Hyperion şi Demiurg, având în vedere că o dată este folosit apelativul
„părinte”, dar într-o secvenţă ulterioară poetul folosește pluralul „noi”.
4. Frumuseţea demonică a Luceafărului este subliniată şi prin aspectul său statuar: „umerele goale”,
„marmorele braţe”. Compară înfăţişarea sa cu aceea a lui Cătălin, „cu obrăjei ca doi bujori / De
rumeni bată-i vina”, pentru a arăta diferenţa dintre cele două alternative ale iubirii, care îi sunt
oferite fetei de împărat.
5. Ca şi în alte poezii, în „Odă (în metru antic)”, de exemplu, iubirii îi este asociată senzaţia durerii:
„Mă dor de crudul tău amor / A pieptului meu coarde, / Şi ochii mari şi grei mă dor, / Privirea ta
mă arde”. Găseşte o explicaţie a acestei asocieri.
7. Citeşte următoarele versuri: „Nu e nimic şi totuşi e / O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene /
Uitării celei oarbe”. Rostirea lor este determinată de rimă sau de sens? Comentați!
9. Motivează diferenţa dintre limbajul lui Cătălin, din partea a doua a poemului, şi cel al tânărului
„cu plete lungi, bălaie” din partea a patra.