„O teamă stranie cuprinse pe Ion încetul cu încetul.

Simțea o amenințare de care nu se

putea feri. Se mira cum nu s-a sinchisit el deloc până acum de afacerea aceasta. De ce nu s-a
împăcat mai dinainte, când ar fi fost atât de ușor? Îi părea foarte rău că n-a cerut cel puțin
învățătorului să-l lumineze ce să spună și cum să răspundă… Se întorsese și-și aruncă ochii
afară. Curtea era strâmtă, pardosită cu piatră și împrejmuită cu un gard de scânduri foarte
înalt. În fund o casă joasă, cenușie, posomorâtă, cu ferestrele zăbrelite cu drugi groși de
fier… Ion tresări. Asta era temnița. Un fior de groază îi furnică sufletul… În curte trei țărani
tăiau lemne sub privegherea unui paznic, într-o uniformă urâtă, cu pușca la umăr. Tăranii
târâiau ferăstrăul alene și nepăsători, pe când paznicul nu-i scăpa din ochi și doar uneori își
îndrepta cureaua de la armă, mândru și poruncitor…

-Va să zică, aici?...se gândi flăcăul, curmându-și însă firul gândirii, cuprins de
îngrijorare…”

Cap. IV „Noaptea” din romanul „Ion” de L. Rebreanu

- Tehnica planurilor paralele

- Tehnica anticipărilor
- Tehnica detaliului semnificativ
- Scene/descrieri detaliate
- Stilul indirect vs. Stilul indirect liber