Vom porni discuţia noastră amintind că articolul 19 din Declaraţia Universală a

Drepturilor Omului enunţă libertatea comunicării.

Ne vom opri, mai jos, asupra definirii termenului de mass-media, asupra mijloacelor

de comunicare şi informare în masă, asupra funcţiilor mass-media dar şi a disfuncţiilor, aşa

cum reies ele din studiile renumiţilor sociologi.

Mass-media apare ca un ansamblu de mijloace audio-video de informare a maselor,

comunicarea fiind realizată prin presă, radio, TV, cinematografe etc. Se poate distinge

astăzi o diversitate de medii (mijloace) de comunicare şi informare în masă. Se pot remarca

astfel 3 categorii de medii:

a) medii autonome (pot fi incluse aici cărţi, reviste, ziare, camera video etc. care pot

fi utilizate individual);

b) medii de comunicare (telefon- care măresc libertatea utilizatorului);

c) medii de difuzare (reprezentative sunt radioul şi televiziunea).1

Pe baza cercetărilor sociologilor se pot distinge azi cinci funcţii principale ale

mass-media, exercitate la nivel individual, social şi internaţional.2 În centrul atenţiei stă

funcţia de informare. Alături de această funcţie iese în evidenţă funcţia de educaţie,

1
E. Nedelcu şi E. Morar, Cultură civică, Manual pentru clasa a VII-a, Ed. All Educational, Bucureşti, 1999, p. 53.
2
Ibidem, p. 55.

I
funcţia de persuasiune, motivaţie şi interpretare (se referă la organizarea activităţilor

colective), funcţia de socializare (se face posibilă participarea grupurilor şi colectivităţilor

la viaţa publică, elaborarea şi luarea deciziilor) şi funcţia de divertisment (mass-media

oferă o varietate de modalităţi de divertisment şi de petrecere a timului liber). 3 Pentru că în

rândurile de faţă reţine atenţia funcţia educativă trebuie amintit că mass-media ajută la

transmiterea moştenirii culturale şi facilitează învăţarea individuală şi colectivă. În faţa

problemelor cu care societatea contemporană se confruntă se pot remarca funcţiile mass-

media precum apărarea libertăţilor, informarea publicului, demascarea corupţiei,

publicitatea şi contactul oamenilor cu bunurile culturale. Dar în urma unei analize

atente pot fi surprinse şi disfuncţiile mass-media. Se poate constata o denaturare a

gusturilor publicului, stimularea delincvenţei, degradarea morală, la adormirea

conştiinţei politice, înăbuşirea activităţii creatoare.4

În cele ce vor urma ne vom opri şi asupra unor exemplificări cu privire la alterarea

funcţiei educative de către mijloacele de comunicare şi informare în masă. De exemplu

funcţia needucativă a televiziunii ar trebui azi să ne preocupe pe toţi. Iese tot mai clar în

evidenţă, în prezent, că are loc o renunţare la cultura clasică care ar putea conferi

televiziunii valenţe formativ-educative de neegalat şi se preferă ,,cultura’’ modernă care se

bucură de succes în rândul tinerilor.5 În timp ce cultura clasică este pur şi simplu

,,fugărită’’ şi eliminată, fie parţial sau total, de televiziune are loc o formare în ritmul rapid

3
Ibidem.
4
Ibidem.
5
Marinescu, S., Dinescu, R., Invitaţie la educaţie, Editura Carminis, Piteşti, 2003, p. 92.

II
şi superficial al videoclipurilor.6 Tot ce se poate reproşa televiziunii şi mai ales aspectul

efectelor negative pe care le induce, în special la tineri, privesc într-un fel sau altul întreaga

societate, dar şi pe fiecare cetăţean în parte. 7 În strânsă legătură cu cele prezentate mai sus

se pot aminti spusele lui Burgelin care susţinea că ,,televiziunea poate fi o otravă ce

acţionează cu atât mai intens cu cât doza este mai puternică.’’

Înainte de a pune punct discuţiei de faţă nu trebuie uitat unul dintre concurenţii

redutabili ai televiziunii care-n ultima vreme cunoaşte o amploare tot mai mare. Mă refer

aici la computer. Oamenii de ştiinţă de pretutindeni au remarcat mai multe probleme. Una

dintre acestea o reprezintă jocurile violente de pe calculator, producătorii lor fiind interesaţi

mai mult de latura economică, de profitul obţinut dau uitării funcţia needucativă pe care

acestea o au.8 O altă problemă este şi aceea că aceste jocuri de multe ori devin ca un drog,

ele creează dependenţă. Totodată internetul pe lângă beneficiile sale bine cunoscute oferă

prin intermediul site-urilor speciale informaţii legate de pornografie, vânzarea de droguri

etc.

Bineînţeles că discuţia poate continua, fie că ne referim la funcţiile mijloacelor de

comunicare şi informare în masă, fie la disfuncţiile acestora. Cert este că trebuie ca fiecare

în parte să fim conştienţi că nu tot din cele comunicate şi informaţiile transmise sunt

întotdeauna benefice, că nu întotdeauna au un rol educativ.

6
Ibidem.
7
Ibidem.
8
Ibidem, p. 94.

III
 Rămâne la atitudinea fiecăruia ce cale vom urma având de ales între ,,drumul drept’’

şi ,,partera diabolică’’ a mijloacelor de comunicare şi informare în masă.

Bibliografie:

Marinescu Silvia, Dinescu Rodica, Invitaţie la educaţie, Editura Carminis, Piteşti,

2003.
Nedelcu Elena, Morar Ecaterina, Culturã civicã. Manual pentru clasa a VII-a,
Editura All Educational, Bucureşti, 1999.

IV