,, UN BULGĂRE DE LUMINĂ CĂZUT

DIN NEMĂRGINIRE ŞI ÎNCREMENIT

ACI ÎN CLIN DE VERDEAŢĂ “

Muntele de sare

Stoica C.
1.1. Descriere generală.
Aşezarea geografică în sectorul Nordic al Subcarpaţilor şi parametrii
climatici fac din oraşul Slănic o staţiune balneo-climaterică vestită. Ceea ce separă
Slănicul de restul statiunilor balneo-climaterice este prezenţa Rezervatiei
Geologice”Muntele de sare”, un masiv ce a aparut în urma prăbusirii puţului de la
Baia Baciului din care, în secolul XVIII, se extrăgea sare.
Localitatea Slănic a devenit cunoscută în primul rând datorită zăcământului
de sare care se exploatează de peste trei secole, dar dintre toate exploatările de sare
ale României, acestea sunt cele mai recente ca atestare documentară.
Frumuseţea distinctă a cadrului natural limitrof, particularităţile climatului local
determinate de aşezarea în vatra unui bazin depresionar şi nu departe de ultimele
culmi montane şi prezenţa unor obiective turistice remarcabile prin dimensiuni şi
spectacular şi a unor baze de tratament recunoscute, sunt premizele pentru un sejur
plăcut, liniştit şi odihnitor.
1.2. Patrimoniul natural
Un prim obiectiv turistic natural este “Muntele de sare”, situat la cateva sute de
metri de centrul oraşului. Acesta constituie atracţia majoră a localităţii, reprezentând un
unicat prin dimensiunile sale, pentru relieful lui, pe cât de bizar, pe atât de interesant, cât
şi pentru istoria formării lui.
Muntele de sare a apărut în urma exploatării zăcământului de sare, exploatare
care a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea prin săparea a două saline. Prima
salină s-a prăbuşit, pe locul ei formându-se actualul lac Baia Baciului, prin această
prăbuşire producându-se o alunecare de teren care a antrenat rocile de deasupra
depozitului de sare dezgolind ceea ce vedem în prezent, Muntele de Sare.
În masivul de sare, existenţa celei de-a doua saline a fost la fel de efemeră,
tavanul prăbuşindu-se şi deschizănd în mijlocul muntelui un gigantic puţ ce lasă să se
vadă forma de clopot a excavaţiei, formând Grota Miresei, de 50 m adâncime, din care 20
m au fost inundaţi de ape, alcătuind Lacul Miresei cu o suprafaţă de 91 300 m². Lacul
poartă această denumire deoarece aici şi-a avut sfârşitul o copilă de 17 ani, mireasă fiind,
în toamna anului 1920.
 Mina Unirea, situată pe partea dreaptă a pârâului Slănic este un alt punct de
atracţie turistică deschisă publicului pentru vizitare după anul 1970. Lucrările de
deschidere a minei au inceput în februarie 1938, iar exploatarea propriu-zisă s-a efectuat
între anii 1943-1970.După 1970, mina devine obiectiv turistic cu amenajări adecvate
pentru agrement şi tratament al maladiilor respiratorii.

În interior sunt amenajate terenuri de fotbal şi handbal, un miniparc pentru copii

şi chiar muzeul istoric care poartă numele de “Sala Genezei”
unde pot fi admirate elemente reprezentative ale poporului dac şi roman în sculpturi
realizate de Oană Brezeanu, artist local.

De asemenea, la fel de semnificative sunt bazorelieful lui Mihai Viteazul şi bustul

marelui poet român Mihai Eminescu.
Piatra Verde
În partea nordică a
oraşului se află rezervaţia
geologică Piatra Verde (642
m), special protejată, o
veche exploatare de tuf
dacitic. Aceasta constituie un
important Fig. Muntele
Piatra Verde
obiectiv turistic prin culoarea
sa verde şi prin înclinarea
stratelor. De asemenea, este
singurul loc din judeţul
Prahova unde se găseşte tuf
dacitic verde, o parte din
carieră fiind declarată
rezervaţie geologică.
1.3. Potenţialul turistic al apelor

În cadrul oraşului Slănic, se remarcă, în mod deosebit, potenţialul turistic al lacurilor sărate, numite şi
băi, importante fiind Baia Baciului, Baia Verde şi Baia Roşie. De asemenea, se adaugă unele lacuri mai mici, în
microdepresiuni de tasare, în brecia sării precum Lacul Porcilor.
În general, geneza acestor lacuri este legată de excavaţiile rezultate în urma prăbuşirii tavanului
salinelor vechi, forma lor circulară fiind moştenită. Adâncimea oscilează de la 7,5 m până la 40 m, aceasta fiind
dependentă de diferenţa de nivel dintre oglinda lacului şi baza fostei exploatări.Forma şi profilul cuvetei
lacurilor de prăbuşire suferă modificări în urma surpărilor (prăbuşirilor) şi alunecărilor înregistrate pe maluri
(Baia Verde), dar şi prin amenajări (Baia Roşie). Spre deosebire de acestea, la Baia Baciului, între maluri şi
pereţii abrupţi ai fostei exploatări se interpune o prispă rezultată din alunecări.
Salinitatea apei oscilează de la un lac la altul, fiind dependentă de o serie de condiţii locale între care
esenţiale sunt: aportul de ape sărate din izvoare, din spălarea pereţilor de sare, mărimea suprafeţei apei de la
care se efectuează evaporaţia. Mineralizarea cea mai ridicată se constată la lacurile Verde 1-Verde 2 şi la Lacul
Miresei, unde pereţii cuvetei şi malurile sunt alcătuiti din sare. Aici analizele chimice au relevat valori de peste
200 g/l.
În cuvetele lacurilor de la Baia Baciului, Baia Porcilor şi în măsură mai mică în cele de la Baia Verde
există nămol cu proprietăţi terapeutice. Lacul Baia Baciului are un strat de nămol
cu o grosime mijlocie de 0,47 m şi o rezervă de cca. 2.100 m³, Lacul Baia Porcilor aflat la aproximativ 20 m vest
de primul, are un strat de nămol cu o grosime de cca. 0,22 m şi o rezervă generală de 300 m³m iar in complexul
de la Baia Verde, lacul de jos, ( Baia Verde 3) are nămol terapeutic în cantitate redusă, rezerva sa fiind apreciată
la 22 m³, iar lacul din mijloc, ( Baia Verde 2) prezintă unele acumulări de nămol la margine.
Lacurile sărate de la Baia Roşie, Baia Verde, formate în vechile exploatări salifere surpate, prin calităţile
lor terapeutice sunt frecventate de un număr sporit de turişti, in sezonul cald fiind amenajate ştranduri.
1.4. Patrimoniul cultural
Potenţialul turistic antropic al oraşului Slănic, reprezentat prin obiective cultural-istorice, este destul
de variat şi cuprinde:
- monumente şi ansambluri de arhitectură;
- monumente de artă plastică şi comemorative;

1.4.1. Monumente şi ansambluri de arhitectură.

Ca monumente şi ansambluri de factură religioasă se pot menţiona cele 3 biserici situate pe raza
oraşului:
1. Biserica Precista, cu hramul ,,Naşterea Maicii Domnului”, este situată în cartierul Prăjani al oraşului Slănic.
Biserica a fost constituită de către Protopopul Dimitrie cu ajutorul Saftei Zănescu în anul 1852, pe aşezământul
unui schit de călugări.
2. BisericaCatedrală a ,,Sfinţilor Trei Ierarhi”, situată chiar în centrul oraşului, este un preţios monument
istoric. Este una din cele mai vechi biserici (datează din anul1700), fiind construită de călugări greci, care sunt
îngropaţi la intrarea în biserică. Ca unicitate această veche biserică prezintă la intrare un pridvor cu coloane
torsionate, acoperişul şi turla fiind acoperite cu ţiglă smălţuită, iar pictura este în frescă.
3. Biserica ,,Sfântul Ioan Botezătorul” este amplasată în cartierul Groşani. Actuala biserică a fost construită în
anul 1941, pe acelaşi loc unde a existat cea veche, care a fost dărâmată de cutremurul din 1940.
Forma în care a fost construită este cea de cruce, dar după mărime este mai mică în lungime, dar mai
mare în lăţime decât cea veche. În anul 1944 a fost introdusă lumina electrică şi tot atunci a fost realizată şi
pictura bisericii de către pictorul Nestorovion.
Catapeteasma este din lemn, fiind în întregime de la vechea biserică, icoanele de pe ea împreună cu
icoanele din Sfântul Altar, pictate pe lemn, au o vechime de peste 100 de ani fiind cele mai vechi din biserică.
Clopotniţa a fost construită între anii 1947-1950 pe locul celei vechi dărâmată de cutremurul din 1940. În
interiorul clopotniţei se găsesc două clopote, unul din aramă în greutate de 200 kg, datând de până în Primul
Război Mondial, iar cel de-al doilea datând din anul 2001 oferit de către enoriaşii acestei biserici.
.
 În categoria monumentelor şi ansamblurilor de factură civilă se încadrează
Muzeul Sării, care este vizitat de foarte mulţi turişti. Acesta funcţionează în sediul fostei
cancelarii a Salinei Unirea, fiind monument de arhitectură. Clădirea a fost construită în stilul
caracteristic regiunii, în anul 1800, funcţionând ca muzeu din anul 1978, iar taxa de intrare
fiind accesibilă tuturor. La parter se află muzeul propiu-zis, unde sunt expuse modalităţile,
utilajele şi uneltele folosite în vechile exploatări de sare, precum şi machete care înfăţişează
vagonetele folosite în transport, iar la etaj sunt expuse obiecte cu caracter etnografic.

Fig. Muzeul Sării (“Casa Cămărăşiei”)

1.4.2. Monumente de artă plastică şi comemorative.

Acestea cinstesc evenimente şi personalităţi intrate în nemurire, fiind

reprezentate prin ansambluri monumentale, monomente, obeliscuri sau plăci
comemorative. Din aceasă categorie fac parte monumentul eroillor din al doilea război
mondial şi bustul lui Mihai Cantacuzino.
 Monumentul eroilor căzuţi în al doilea Război Mondial este situat în
centrul oraşului, si a fost ridicat în anul 1948. Acesta înfăţişează un soldat
român, care ţine în mâini o puşcă cu baioneta în vârf. Pe toate laturile
statuii sunt trecuţi toţi cei care au participat la război şi au murit sau cei
care nu s-au mai întors.

Fig. Monumentul eroilor

Bustul lui Mihail
Cantacuzino
Bustul lui Mihai
Cantacuzino (1650-1715).
Statuia a fost ridicată în anul
1986, cu ajutorul Salinei
Victoria şi Primăria oraşului
Slănic. Bustul, din piatră
artificială şi beton mozaicat, a
fost executat de sculptorul
Justin Năstase. Iată ce se
poate citi pe soclu:”Spătarul
Mihai Cantacuzino (1650-
1715) mare patriot şi ctitor de
arhitectură românească
deschide prima ocnă
medievală de sare la Slănic-
Prahova, în anul 1685, iar
veniturile se donează Spitalului
şi Şcolii Colţea din Bucureşti”.
BAIA VERDE
BAIA BACIULUI

DAN
POPESCU

BAIA ROSIE