Cuprins

I. IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN

LOCALITATEAPUCIOASA
1. Prezentarea localității
 Istorie
 Așezare geografică
 Hartă
 Vecini
 Populație
 Climă
2. Resursele agroturistice ale localității
 Munți
 Ape (râuri, lacuri, ape minerale)
 Peșteri
 Rezervații naturale
 Monumente ale naturii
 Fenomene și structure geologice
 Vegetație (flora)
 Fauna
3. Resursele agroturistice antropice ale localității
 Monumente istorice (biserici, mănăstiri, castele medievale)
 Muzee
 Etnografie și folclor
II. IDENTIFICAREA PENSIUNILOR DIN LOCALITATE ȘI GRADUL LOR DE
CLASIFICARE
 Trecerea în revistă a pensiunilor și precizarea numărului de margarete
III. STADIUL VALORIFICĂRII RESURSELOR AGROTURISTICE DIN
LOCALITATEA PUCIOASA
 Situația turistmului rural (agroturismului)
 Analiza SWOT a potențialului turistic din localitate (puncte tari, puncte slabe,
oportunități, riscuri)
IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
 Pucioasa

I. IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN LOCALITATEA

PUCIOASA

1.Prezentarea localității

 Istorie

Localitatea s-a format în jurul anului 1760 prin contopirea așezărilor Șerbănești (atestată
documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos și Podurile de Sus (menționate
documentar în 1461) și cu satul Zărăfoaia.

Prima atestare documentară a orașului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca
"Piatra Pucioasa". Mai apare în documente în 1759 și în 1790 (o hartă austriacă).

În 1791
localitatea figura pe
o hartă austriacă, iar
în 1835 pe una
rusească.[necesită
citare] După anul
1828, când izvoarele
sulfuroase au fost
descoperite de un
medic militar rus
ajuns aici în timpul
ocupației țariste a
Țării Românești,
Pucioasa s-a
dezvoltat ca stațiune
balneoclimaterică,
luând denumirea de
Pucioasa, datorită
apelor minerale
sulfuroase
concentrate de aici, numite popular pucioasă. Procesul de amenajare a băilor de la Pucioasa a
continuat în 1873 cu participarea la Expoziția de la Viena, prilej cu care apele au fost
analizate de specialiști austrieci; începând cu 1875, Consiliul Județean a cumpărat un teren
pentru amenajarea unor spații publice și patru ani mai târziu l-a însărcinat pe arhitectul
Kertsch din Galați să construiască stabilimentul. Înainte ca acesta să fie construit, turiștii
închiriau locuințe de la localnici și li se aducea apă pentru baie în butoaie la locuințele
închiriate.
 La sfârșitul secolului al XIX-lea, Pucioasa era o stațiune balneară parte a satului
Șerbănești, aflat în comuna Șerbănești-Podurile, reședința plaiului Ialomița-Dâmbovița,
județul Dâmbovița. Comuna Șerbănești-Podurile fusese recent formată, în 1886, prin unirea
comunelor Șerbănești și Podurile; comuna Șerbănești avea în compunere satele Șerbănești,
Miculești și Diconești, cu 2000 de locuitori. Aici funcționau două biserici și o școală mixtă.
Comuna Podurile a venit cu satele Podurile de Sus, Podurile de Jos, Malurile și Pucioasa, cu
2300 de locuitori. Ea avea două biserici, șase mori de apă, 3 școli mixte și instituțiile de
administrare a plaiului. Pe teritoriul actual al orașului mai funcționa pe atunci în același plai și
comuna Bela, cu satele Bela, Nistorești și Broștenii Noi având în total 1100 de locuitori. Și
aici existau o moară de apă, o biserică și o școală.

La începutul secolului al XIX-lea, datorită finalizării băilor de la Pucioasa, comuna

Șerbănești-Podurile a luat numele de Pucioasa, iar comuna Bela a fost desființată și inclusă în
aceasta. Astfel, Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Pucioasa cu 5201 locuitori,
reședință a plășii Pucioasa a județului Dâmbovița și având în compunere satele: Bela,
Diaconești, Glodeni, Malurile, Podurile de Jos, Podurile de Sus (reședința), Pucioasa și
Șerbănești. În 1938, Enciclopedia României consemnează Pucioasa drept comună urbană
(oraș), cu 5779 de locuitori.

În 1950, orașul a devenit reședința raionului Pucioasa din regiunea Prahova, dar în 1952 a
pierdut acest statut, raionul fiind inclus în întregime în raionul Târgoviște al regiunii Ploiești.
În 1968, satele Podurile de Jos, Scarlenta și Șerbănești au fost desființate și incluse în orașul
propriu-zis; tot atunci, regiunile au fost desființate iar Pucioasa a redevenit oraș al județului
Dâmbovița.

• Așezare geografică

Pucioasa este un oraș din județul Dâmbovița, Muntenia, România. Localitatea este
așezată pe cursul mijlociul al văii Ialomiței, la 20 km de Târgoviște, în zona dealurilor
subcarpatice, a căror înălțime depășesc cu puțin 600 metri și sunt situate la 100 metri deasupra
nivelului mării. Orașul este situat în zona colinar centrală a județului Dâmbovița, la 81 de km
față de limita sudică și la 42 de km față de limita nordică.

Se află la o distanță aproximativ egală față de București și de Brașov, la 100 de km de

fiecare. Se întinde pe o distanță de 8,750 km de-a lungul Văii Ialomiței între Miculești și
Zărăfoaia și pe o lățime de 7,375 km între Pucioasa-Sat și Maluri, având o suprafață totală de
4239 hectare, dintre care teren intravilan 714,4 hectare și 3545 hectare extravilan.
 • Hartă

• Vecini

Se învecinează la nord cu comuna Moțăieni, orașul Fieni (satul Berevoești) și comuna

Bezdead, satul (Măgura), la sud cu comuna Brănești, satul Lăculețe, la est cu comunele
Vârfuri, Valea Lungă și Glodeni, iar la vest cu Vulcana Băi.
 • Populație

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Pucioasa se ridică la 14.254

de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 15.263
de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,65%). Pentru 4,36% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (92,93%). Pentru 4,38% din populație, nu este cunoscută apartenența
confesională.

Evoluția populației la recensăminte:

 • Climă

Climat continental, cu veri răcoroase și ierni blânde. Temperatura medie anuală este
cea de 9°C (media lunii iulie, 19°C, iar a lunii ianuarie, -3°C). Umiditatea relativă a aerului
înregistrează o medie anuală de 76%, cu un maximum de 85% în intervalul decembrie -
ianuarie și un minimum de 65%, în august. Râul Ialomița și lacul artificial creat de albia sa,
furnizează o cantitate mare de vapori de apă, în special în sezonul cald.Nebulozitatea are
valori destul de ridicate în tot cursul anului. Precipitațiile ating în medie 750 mm anual.
Curenții de aer au direcția dominantă din nord și nord - est.

2. Resursele agroturistice ale localității

• Munți

Dealurile subcarpatice ale zonei sunt Stârmina, Beja cu vârful Zăpodie, Brezeanca,
Mușa, Pătrana, Băloiu, Curpeniș (620 metri), Cornetu pe partea stângă a Ialomiței și a
Bezdedelului, iar Spătărelu-Mitropolie și Măldăreanca pe partea dreaptă, au înălțimi variind
între 500 și 700 de metri.

• Ape (râuri, lacuri, ape minerale)

În orașul Pucioasa au fost descoperite izvoare de ape sulfuroase, care au fost

exploatate încă din sec. XIX.

Râul Ialomița a format de-a lungul timpului trei terase, dispuse pe direcția nord-sud
denumite în popor „poduri”. Terasa care a devenit cea mai populată vatră a așezărilor umane
este cea centrală. Terasa de jos a rămas o bază agrement, de exploatare a pietrei, a apei și a
cultivării pământului denumită și Lunca Ialomiței. Terasa situată la cea mai mare înălțime față
de cursul apei este populată, în trecut fiind o zonă cu arbori, pomi fructiferi și fâneață.
 Acumularea
Pucioasa este situată pe
râul Ialomișa între bornele
CSA 277-280, între km
268+0,33 - 265+355 ( hm
402-430 ) în teritoriul
orașului Pucioasa. Este
creată prin închiderea văii
cu un baraj frontal (tip
deversor central din beton
masiv etajat cu clapetă
timpan și vane de fund ) și
diguri de contur executate
din pămînt, cu pereu amonte dalat cu plăci de beton armat, avînd următoarele caracteristici :

- lungime - 2,7 km;

- suprafata lac la NNR - 90,56 ha;

- latime medie - 400 m;

- volum la NNR - 3,5 mil.mc.( NNR- 418,00 mdM)

• Peșteri

Peștera Ialomiței se află pe versantul drept al Cheilor Ialomiței, în localitatea

Moroeni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița,
la o altitudine de 1.530 m. Este amplasată la circa 100 m în aval de morena frontală a
Ialomiței, la altitudinea absolută de 1.660 m.

Se desfășoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m

sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă
80 m, cu galerii și săli. Diferență de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera
are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli.

Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește

la 18 m deasupra fundului
văii. Chiar la intrarea în
Peșteră se află Mănăstirea
Ialomiței, ridicată în secolul
al XVI-lea, ctitorită de
voievodul Țării Românești,
Mihnea cel Rău. Mănăstirea
a ars de mai multe ori până
acum.

• Rezervații naturale
 Rezervatia Naturala Arpasel este situată pe versantul nordic al Munţilor Făgărăş.
Vegetaţia este formată din păduri de amestec, molidişuri, afin, jnepenişuri, fitocenoze
saxicole, ferigi, iarba roşioară, sălcii pitice, piciorul cocoşului, degetăruţ, steregoaie, omag şi
păiş.

Rezervatia naturala de la Reci, rezervatie floristica cu o suprafata de cca 34 ha

situata in lunca Raului Negru, afluent al Oltului, reprezentata de un complex de mlastini
eutrofe, populate de o serie de specii rare, relicte glaciare cum sunt: mesteacanul pitic, feriga,
angelica salbatica.

Este cea mai intinsa rezervatie, complexa prin caracter geologic, floristic si faunistic.
Acest mediu este arealul de dezvoltare a broastei albastre de mlastina a carei limita sudica este
tocmai aceasta rezervatie si locul de intalnire, dar si ultimul popas al stolurilor de berze care
pleaca in tarile calde.

Rezervatia mai cuprinde o plantatie de pin bancsian, o specie rara care se adapteaza pe
terenuri cu conditii de vegetatie foarte vitrega.

In 2003, in cadrul natural al Mestecanisului de la Reci s-au turnat o parte din scenele
celebrului film 'Cold Mountain', premiat cu Oscar in 2004, in care au jucat actorii Jud Law si
Nicole Kidman. Cabana, moara si grajdul construite in incinta rezervatiei au fost demolate de
producatori, spre dezamagirea localnicilor care isi amintesc si acum cu placere de ranch-ul
parasit unde s-a consumat povestea de dragoste dintre cei doi eroi principali.
• Monumente ale naturii

Valea Obârşia Ialomiței cu Mecetul Turcesc şi Cascada Ialomiţei

 Cea mai mare şi mai cunoscută vale glaciară din Munţii Bucegi, Valea Ialomiţei
(cunoscută sub numele de Valea Obârşia în sectorul său superior) se remarcă prin larga sa
deschidere către sud, prin profilul în forma literei U, şi prin numeroasele praguri glaciare pe
care s-au dezvoltat cascade precum cascada Ialomiţei. De asemenea, un element interesant
este Mecetul Turcesc, un pinten de calcar care iese în evidenţă din masa conglomeratelor de
Bucegi prin forma zveltă şi prin culoarea albă care străluceşte puternic în soare.

Şaua Strunga

Şaua Strunga sau Vama Strunga reprezintă o „poartă” de pătrundere în interiorul

Masivului Bucegi de pe abruptul vestic. Oferă o largă perspectivă asupra Leaotei şi a
culoarului Rucăr-Bran ca şi asupra văii Ialomiţa şi a culmilor din latura estică a masivului.

Vârful Leaota

Vârful Leaota este

punctul cel mai înalt din munţii
cu acelaşi nume, având o
altitudine de 2133 m.
Spectaculozitatea acestui vârf
este dată de caracterul de punct
de belvedere. Din acest punct,
orizontul se deschide la 360 de
grade, având de aici vizibilitate
asupra Munţilor Bucegi,
Munţilor Iezer, Munţilor Piatra
Craiului şi Culoarului Rucăr -
Bran.
Trovanţii de la Diaconeşti

Trovanţii de la Bela – Diaconeşti (Pucioasa) reprezintă forme spectaculoase de

concreţionare a nisipului, de dimensiuni care pot atinge 2 m diametru, formaţi în nisipurile
sarmaţiene care apar în văile Ialomiţa şi Bizdidel. Trovanţii au fost puşi în evidenţă prin
eroziune diferenţiată chiar în patul albiei Bizdidelului şi pe versanţi.

• Fenomene și structure geologice

În primăvara anului 1940 s-au produs alunecări masive de teren, ca urmare a

exploatării gipsului pe versantul dealului Spătărelu. Alunecările de ternen s-au intensificat în
anii ploioși 1970 și 1975, din cauza extinderii carierei de gips în valea izvoarelor cu pucioasă,
ca urmare a cererilor tot mai mari de gips din partea fabricii de la Fieni. Alunecările au afectat
vegetația de arbori, au provocat degradări ale reliefului și peisajului orașului. În 1975 a fost
construit un baraj cu scopul de a ocroti zona agricolă prin mărginirea și dirijarea organizată a
apelor Ialomiței.
• Vegetație (flora)

Dâmboviţa este un judeţ de pădure: pădure de conifere la munte sub întinsele păşuni
alpine ; pădure de fagi, foarte redusă ca întindere dar mai puţin decât în estul Munteniei, pe
dealuri înalte ; pădure de stejari, în masive compacte şi foarte întinse, pe marginea externă a
dealurilor şi pe pintenii ce coboară din ele, spre câmpie. Inăuntrul acestei din urmă unităţi,
stejerişurile se păstrează numai sub formă de pâlcuri izolate. Totodeauna însă, şi într-o măsură
mai restrânsă chiar astăzi, regiuni mlăştinoase sau de luncă, cu păduri de esenţe albe, plante
aromate şi de mlaştină, au întrerupt vestiţii codri. Şesul umed dintre Titu şi Potlogi în special,
păstrează încă urmele acestor asociaţii vegetale.

• Fauna

Mamifere; soarecele de camp,iepurile de camp , harciogul ,dihorul

Păsări: ciocarlia
ciocanitoarea cioara etc.

3.Resursele
agroturistice antropice
ale localității

•Monumente istorice
(biserici, mănăstiri,
castele medievale)

La 1 martie
1996, prin decretul 139,
s a înfiintat Parohia din
Pucioasa cu hramul
"Sfântul Luca". În prezent, Parohia "Sfântul Luca" numără 34 de familii care totalizează 134
de persoane.

Castelul Peles

Complexul Peles - ansamblul arhitectural (castelul Peles, Pelisorul, Foisorul, Corpul

de garda si Economatul) construit de regele Carol I pe malul stang al paraului Peles intr-un
loc deosebit de pitoresc reprezinta unul din obiectivele cele mai cautate de pe Valea Prahovei.
Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor
României, a fost construit la dorința regelui Carol I al
României (1866 - 1914), după planurile arhitecților
Johannes Schultz și Karel Liman, și a fost decorat de
celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August
Bembé din Mainz și Berhard Ludwig din Viena.

Castelul Peleș poate fi considerat cel mai

important edificiu de tip istoric din România, având
caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și
artistică, unul din cele mai importante monumente de
acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

•Muzee

Muzeul orăşenesc – Pucioasa cunoscut şi sub numele de „Casa Mihai Dobrescu”,

clădirea în care funcţionează muzeul datează din perioada 1880 – 1890. Expoziţia de bază a
muzeului prezintă piese etnografice legate de ocupaţiile tradiţionale specifice zonei Pucioasa,
Moroeni, Pietroşita, Runcu, Râul-Alb şi Văleni Dâmboviţa. Obiectele din lemn (stâlpi de
casă, lăzi de zestre, păpuşare), textile (covoare, ştergare, port), dau o notă artistică aparte,
caracterizând specificul etnografic al nordului Dâmboviţei.
•Etnografie și folclor

Muzeul de Etnografie și folclor – Pucioasa se află-n centru orașului.

 Expoziţia de etnografie, amenajată în această casă, oferă vizitatorului o imagine
grăitoare şi autentică a muncii, inventivităţii şi sensibilităţii ţăranului român. Într-una din
sălile de la parterul clădirii, documente îngălbenite de trecerea timpului (acte de proprietate şi
donaţie, foi de zestre, zapisuri,
brevete, cărţi poştale şi
fotografii) ilustrează istoria
scrisă şi nescrisă a comunităţii
acestei aşezări, modul în care
aceasta s-a exprimat de-a
lungul timpului din punct de
vedere economic, social şi
cultural şi a reuşit să
transforme Pucioasa dintr-un
sat neînsemnat într-o staţiune
balneoclimaterică vestită în
ţară, dar şi peste hotare
datorită apelor sale
tămăduitoare pe care oamenii
acestor locuri au ştiut să le
exploateze. Tot în această
sală, vizitatorii pot admira o cadă de baie din lemn, un termometru pentru măsurat
temperatura apei şi o clepsidră cu care se înregistra durata unei băi, folosite odinioară de
turiştii veniţi la Pucioasa să-şi trateze afecţiunile reumatismale. Într-o altă sală de la parter
sunt expuse obiecte de etnografie, începând cu obiectele din lemn de uz caznic (linguri, blide,
donicioare, piuă cu pisălog) până la cele utilizate în industria casnică textilă (darac, piepteni,
furci de tors) şi de prelucrare a lemnului (bardă, topor, rindea). Alături de piesele din lemn
sunt prezentate şi vasele ceramice (oale, străchini, ulcioare), ce se disting prin formă,
dimensiuni şi manieră decorativă, dar şi textilele ţărăneşti (ştergare, covoare, feţe de masă,
feţe de pernă), ţesute sau cusute şi decorate cu multă îndemânare.

II. IDENTIFICAREA PENSIUNILOR DIN LOCALITATEA PUCIOASA ȘI GRADUL

LOR DE CLASIFICARE
•Trecerea în revistă a pensiunilor și precizarea numărului de margarete

 Casa Magdalena – 1 margaretă

 Cabana Padina Veche – 1 margaretă

 Vila Coteanu – 2 margarete

 Pensiunea Valea Iancului – 2 margarete

 Vila Octavian – 3 margarete

  Pensiune Raiul de pe Râu – 3 margarete

III. STADIUL VALORIFICĂRII RESURSELOR AGROTURISTICE DIN

LOCALITATEA PUCIOASA
•Situația turismului rural (agroturismului)

Județul Dâmbovița dispune de importante resuse balneare, valorificate în prezent prin

stațiunea Pucioasa, recunoscuta ca stațiune de interes național prin Hotarârea de Guvern nr.
852 din 2008. Izvoarele de pe raza orașului Pucioasa sunt exploatate înca din secolul XIX și
sunt recunoscute pentru proprietățile curative în afecțiuni precum reumatismele, afecțiuni
post-traumatice, afecțiuni respiratorii sau dermatologice.

Stațiunea Pucioasa este relativ ușor accesibilă cu transport rutier (DN 71) fiind situată
la 22 km la nord de Târgoviște dar și prin conexiune directă de tren (București – Târgoviște –
Pucioasa).

Oportunitatea valorificarii potențialului turistic al stațiunii este certificată prin

desemnarea acesteia ca stațiune de interes național și trebuie privită din perspectiva recentului
Masterplan Național pentru Dezvoltarea Turismului Balnear (MDRT, 2009). Stațiunea
dispune de o extinsă infrastructură turistică (de cazare, tratament) și un valoros patrimoniu
construit.

În momentul de față există un potential turistic destul de mare datorită acestor resurse
balneare cee ace atrage și-n ziua de azi turiștii la odihnă, relaxare și o mică scăpare din viața
cotidiană, de aceea pentru o lungă perioadă de timp, localitatea Pucioasa va dăinui ca o
resursă de odihnă și vindecare fizică.

•Analiza SWOT a potențialului turistic din localitate (puncte tari, puncte slabe,
oportunități, riscuri)
 IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Localitatea Pucioasa este o mică mină de aur a României datorită apelor vindecătoare,
astfel atrăgând tot mai mulți turiști ceea ce asigură un grad de turism ridicat la nivelul
acesteia, ajutând astfel economia să crească. Pucioasa face parte din județul Dâmbovița, județ
cu mult potențial turistic, piscicol, agricol și zootehnic deosebit.

Dotările specific turistice sunt reprezentate de reţeaua unitaţilor de cazare, o parte din
reţeaua unitaţilor de alimentare, mijloacele de transport din structura turismului, instalaţiile de
agrement specifice tratamentului balneo-medical.

Pucioasa are nevoie să se dezvolte infrastructura turistică și să se mărească punctele de

informare turistică. Implicarea în proiecte europene de reabilitare a localității ar fi necesare.

Bibliografie
 http://www.balnear.info/pucioasa.html

 https://www.cjd.ro/judetul_dambovita/turism/potential_turistic

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Pucioasa

 http://www.tbrcm.ro/statiunea-de-tratament-balnear-pucioasa.php

 http://carta.ro/cazare-pucioasa/

 http://romania.directbooking.ro/prezentare-pucioasa-informatii-poze-imagini-51.aspx