SS eS = VERSITATEA CRESTINA aa 4, trie C ay il aan —— FACULTATEA DE ISTORIE “Mehmet Ali Ekrem DORIA IMPERIULUI OTOMAN A SUD-ESTULUI EUROPEAN (4300 - 1918) BUCURESTI 1994UNIVERSITATEA CRESTINA "Dimitrie Cantemin" FACULTATEA DE ISTORIE UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMI ste Mehmet Ali Ekrem ISTORIA IMPERIULUI OTOMAN SI A SUD-ESTULUI EUROPEAN (4300 - 1918) BUCURESTI 1994UNIVERSTTATEA CRESTINA DIMITRIE ase Im con SOD, INy. Po CUVANT INTRODUCTIV Istoria Imperiului otoman constituie un capitol important din istoria universald. Agezat pe trei continente (Asia, Europa $i Africa), acest imperiu a avut relafii aproape cu toate stele situate pe ‘continentele mengionate. Poporul roman, incepand cu evul mediu gi pané in zilele noastre, a avut si are in continuare, stranse legéturi, la inceput cu Imperiul otoman, iar acum cu Republica Turcie. Dupé pérerea noastra, pentru a injelege bine, In mod deosebit isioria medievalé a Roméniei, este absolut necesaré cunoasterea istoriei Imperiului otoman, caci romAnii sunt un popor care @ avut cele mai stranse legaturi cu acest stat Cursul de fafa, structurat in 23 capitole, are tocmai scopul de a acorda studentilor, viitori specialigti in istorie, profesori de Istorie, cunostinjele necesare pentra a deveni bun! specialist, cu 0 pregatire completa in viitoarea profesie. Cursul de istorie @ Imperiului otoman, ca oimensiune, a fost aleétuit in conformitate cu timpul (orele) afectate in cursul unui an universitar, acestei materi far ca structuré, cantitaiea de cunostinge care sd le permité 4 injeleagé, bazat pe cuantumul de cunostinge esentiale, Intemeierea, cresterea, stagnarea, decdderea $i apoi destrémarea acestui stat. Relagille Imperiului otoman, cu statele europene, iar in mod special cucele din sud-estul si réséritul Europe, printre care $i farile roméne, sunt alte aspecte asupra cérora se insistain curs. Cartea de fafa se bazeazé pe lucréri fundamentale gicele mai recente apérute In limbile turcé, romnd, precum gi in limbile de circulatie universala. incurs sunt inglobate $i concluziile $i aspectele siabilite prin proprille cercetari gi lucrari ale autoruiuCursul “Istoria Imperiului otoman* este insofit de o bibliogratie selectiva in limba roménd, turcé, $i alte limbi, care sé-i ajute pe studenti sé adanceascé cunostinfele cépétate in mod sintetic in timpul orelor de curs. ‘Avénd in vedere faptul cé in RomAnia $i In general s-a scris foarte putin $i se cunoaste extrem de sumer civilizata, cultura si arta turca am introdus céteva capitole $i despre civilizajia tured. Am considerat cé in felul acesta studenti vor avea o viziune mai completa ‘asupra istoriei turcilor otomani CAPITOLUL | PRIMI! OSMANLII (OTOMANI) fotoria Imperiulul otoman se imparte in patru perioade distincte: 1. Constitulrea Imperiulul (1299-1453). 2. Marile cucerir, extinderea Imperiulul (1453-1579). 3, Stagnarea (1579-1792). 4. Decaderea (1792-1919)'. Deoarece, obiectul cursului nostruformeazd perioada anilor 1453- 1919, ne vom mulumi doar cu o privire succinta asupra constituirii Imperiului otoman (1299-1453) continuand apoi ‘expunerea noastra asupra perioadelor urmatoare, pe baza.celor mai noi documente gi cercetari turcesti, si literaturi de specialitate in limbile de circulatie international. Cercetarile istorice, bazate pe contruntarea unor date documentare cu vaditile Borie, duc la covluzia ©& dinastia ‘otomana descinde din tribul Kay, care la réndul lui descinde din aripa Gan-han (Hanul Soarelui) a oguzilor. Dupa cum se stie, in urma victoriei de la Malazghirt (1071), triburile oguze s-au stabil, in etape succesive, masiv, in Asia Mic&. Exact in acelasi timp a sosit in Asia Mic (Anatolia) si tribul Kayi {nfiintand, ulterior, beilicul (principatulul) osmanf (otoman). O parte din acest tri, in impul domniei sultanului selgiuchia Alaeddin Keikubad | (1219-1236), s-a instalat in zona muntilor Karageadag, la vest de Ankara. Mai tarziu s-a intins gi in regiunile 1) Alt inan, Térk-Osmanlu taihinin karaiteristic noktalarina bir baklp (Scur pivire asupre etapelor caracterstice alo istorie! turco-otomane). 2) lomail Hakka Uzungarsilu, Osmanlu Tarihi (storia otomand) voll, Ankara, 1961‘Sogitt si Domanici. In regiunea muntilor Karageadag s-au instalat 400 de corturi de oguzi apartinand tribului Kayi. in a doua jumatate: secolului al XIV-lea geful acestori oguzi era Ertogrul-bey. Ertogrul, cu acordul sultanului Alaeddin, impreuna cu Osman - cel mai mare dintre cei trei fi ai si - a pornit o noua lupta ‘impotriva bizantinilor pe care ji invinge in cémpia Bursei (Brusa). Victoria a fost rasplatita cu noi daruri si proprietati de ctre Alaecidin. Dupa acest eveniment, Ertogrul, impreunai ou fiul sul Osman, viitorul intemeietor al dinastiei otomane, s-a stabilit in locaiitatea Sogat (Anatolia de vest). Ertogrul muri de batraneje, in anul 1284, la Sogiit. Morméntul sau se gaiseste in acest oras, Dupa Ertogrul urma la tron fiul su, Osman. Domnia lui Osman a insemnat de fapt inceputul dinastiei sultanilor otomani, ‘Osman in anul 1289 asedie si apoi cuceri cetatea Melassghio (Karahisar). in urma acestui fapt fu onorat de suttanul selgiuchizilor, Alaeddin al I-ea, cu rangul de emir, primind in dar aceasta cetate, Din ziua aceea soldatii, atragi de puterea sa cresoanda, au luat ‘fumele s&u si de atunci s-au numit Osmanit (otoman)). Emirui Osman cuceri apoi cetaile Vilocamu (Bilecik) gi Niceea. Dupa cucerirea Niceei gi stabil temporar regedintain oragull Yenigehr (Anatolia de vest), ca de acolo $4 se repeada asupral Brusei, a cérei cucerire a durat foarte mult {hn anul 1300, statul selgiuchid se dezmembra, find impanit in zece provincii autonome. Una din acestea apartinea lui Osman. Dupa multe victorii in Asia Mic impotriva bizantinilor, Osman, suferind de reumatism, se retrase in capitala Yenisehir, unde muriin anul 1327. Nucleul principatului (Beylik) otoman, dupa cum se poate’ vedea din sourta expunere de mai sus, a fost alcéituit de Osman; | ‘ins adevaratul intemeietor al statului otoman a fost ful si urmagul su, Orhan. Lamoartea iui Osman, suprafata principatului su era numai de vreo 30000 de km?; fiul sau Orhan La dubiat la 60000 km?, Orhan bey a continuat politica de cucerire a tatalui su, pe socoteala bizantinilor si a unora din principatele turcesti invecinate. Putin inainte de moartea iui Osman, fiul sau Orhan, ‘indepiinind dorinja pairintelui, cuceri oragul Prusion (Brusa), pe care {i transforma in capitala statului otoman Urmagul lui Osman al doilea conducaitor al statului otoman ‘domnii 32 de ani (1324-1360). ; indata dupa moartea tatalui sau, Orhan vru sa impart’ tara si averea plirinteasca cu iratele stu Alaeddin. ins& acesta refuza 2icdnd c& oasttel de impéinire avea s& micgoreze puterea gi unitatea statului, coru numal un domeniu in cAmpia Brusei. Orhan, aprecind gestul fratelui sau, il ruga sa se faca vizir (vezin) al statului, ceea ce Aliaeddin primi. in calitate de vizir, Alaeddin lua 0 serie de m&suri administrative privind disciplinarea armatei, batutul monedei si aspectul vestimentar al poporului. * Orhan, cu spriinul fratelui s8u, Aladdin, infinga faimosul corp al ienicerilor. Acestia, la inceput, erau numai o mie, dar incetul cu incetul numéirut for a crescut, inc&t pe timpul sultanului Mehmet al lV-lea (1648-1687) s-a ridicat la 40000. Pe cAnd Alaeddin punea baze solide si sigure statulul, Orhan igi extindea teritorile st8panite, asediind cetatle Semendria i Aidos. in anul 1330 cuceri Nicomedia (Izmit) si astiel aproape toata Bitinia c&zu sub st&panirea otomanilor. in anul 1330, noul emir, invingand armata bizantinilor, comandaté de insusi Impairatul Andronic, se indrept impotriva Niceii(Iznik) pe careil recuceri in anul 1331, transformandu-), pentru un scurt timp in capitala ‘ Dupa ce cuceri mai mute orage din Asia Micd, intre care $i Pergamul, Orhan igi indrepta atentia asupra orgariz&rii pe plan intern, in special al comerjului, I&s2nd expedite miltare fiului s&u, Suleiman. Conducétorul otoman s-a inrudit cu dinastia bizantin& Csatorindu-se cu Teodora, fiica impératului Cantacuzin,Cucerirea oragelor Brusa gi Niceea (Iznik) constituie un Moment de cotitura in istoria dinastiei otomane. Dupa acest moment este abandonatai forma de organizare tribal, credindu-se o serie de institut statale mai avansate, Cu organizarea noului stat au fost ‘insarcinayi fratele si vizirul Alaeddin-pasa, provenit din randurile teologilor i Kara Halil Efendi, judecator la Brusa. Prima moneda otomana a fost batuta in anul 1327 (altreilea anal domniei lui Orhan). Ea era de argint. Pe o parte a monedei erau imprimate numele primilor califi (Ebu Bekr, Omer, Osman, All) gi rezul din Koran (Lailahe illaliah, Muhammeden, resullallah) (Exist un singur Allah, iar Muhammed este profetul su), iar pe cealalta Parte cuvintele "Orhan fiul lui Osmant, localitatea Brusa, apoi anul Hegirei 727- (1327) si pecetea, semnul tribului Kay. Constituirea imperiului Prin natura si organizarea sa, statul otoman putea s& concentreze usor forte militare puternice, Puterea militara a otomanilor era superioaré forjei miltare a Bizantulul gia statelor din Balcani. Cavaleria ugoara a turcilor era mobila. Relatile patriarhal- feudale, inc’ existente in s4nul triburilor oguze, féceau ca armata turca sa fie mai omogena $i mai puternica. Apoi, politica conducatorilor ctomani de a acorda aristocratiei o mare parte din teritoriile nou cucerite a asigurat sprijinui depiin al acesteia in expansiunea teritoriala, Astfel, sub Orhan (1326-1359), au fost cucerite toate Posesiunile bizantine din Asia Mic&. Suleiman, ful lui Orhan, sub pretext o vrea s&-I ajute pe Imparatul Cantacuzino impotriva ginerelui sau loan Paleologul, debarca pe jarmul european si cuceri Gallipoli, precum gi alte cateva orage din Tracia. Astfel incepu expansiunea in Peninsula Balcanica. La succesul expeditilor in Baleani a contribuit faramitarea politica a j2rilor din aceasta regiune, i ok dey caf ol stably Pr ee Usa d368 razmerifele feudale gi luptele dintre statele balcanice, ca si conflictele acestora cu Genova, Venetia si Ungaria > Dup&moartea ui Orhan (1360), fiul su Murad (1360-1389), cuceri Adrianopolul (1362), apoi toat’ Tracia (Ceorlu, Laleburgaz, Dimetoca, Gimiigine, Filippopol, Serez), bazinul raului Marita, indrepténdu-se rapid spre apus, muténd totodeta resedinfa statului de la Brusa la Adrianopole. Cativa ani mai tarziua obtinut victoria de pe malul Marijei (1371), iar in 1889 victoria ce pe campia de la Cosovo. Baiazid | (Fulgerul) (1389-1402), fiul ui Murad I, ucis la Cosovo, incheie cucerirea Macedoniei (1392) iar apoi cucerirea Bulgariei (prin luarea Vidinului in 1386), obliggnd, in acelasi timp, Serbia de nord sa plateasca tribut. intreaga Asie Mica, cu exceptia Ciliciei si Imperiului grec din Trapezunt, a fost cuceritd tot pe timpul lui Baiazid |. Toate teritorile fostelor emirate din Anatolia au fost inglobate statului ctoman. De asemenea, Balazid a luat Bizanjului Thessaonicul (1394) gi a incercat s& cucereasca Constantinopolul, asedindu-|, Cruciada din anul 1396, la care au luat parte romani, polonezii, unguri, cehii, francezit si ali, precum si invazia lui Timur lenk, care a urmat curand dupa aceasta cruciad& (1402), |-au impiedicat pe Baiazid s& cucereasc’ Constantnopolul. Dupa victoria de la Ankara, Timur-lenk ¢ restabilit sapte din cele zece emirate ce au existat in Asia Mic&, apoi a p&rasit acea regiune. Moarteain captivitate a lui Baiazid a constituit o mare lovitura Pentru dinastia otomana, Statul armas stabit si au Inceput luptele interne pentru succesiune. Aceast& perioada este denumit in istoriografia turca interregnul dinastic $i a durat din anul 1402 pana in anul 1413, relativ scur. Acest lucru a insemnat un rgaz pentru Bizant. Cucerirea Bizantului a fost amanatajin anul 1413, interregnul dinastic era dep&sit. Mehemt ‘Celebi (1413-1421), unul din fii lui Baiazid, rémasese singurul ‘domnitor peste statul otoman. Mehmet Celebi este de fapt si primul domnitor otoman care poarta titiul de sultan. Pentru prima data apar pe monedele batute de Mehmet titlurile Sultan, Es-Sultan Gka'zam (Sultanul cel Mare) si Es-Sultan di-Mellk I-a'azam (Suttanul Regele Mare). Refacerea statului otoman din Anatolia si consolidarea mostenirii ui Musa (un alt fiu a tui Baiazid sprijnit de Mircea cel Batran pentru tronul sutanilor), au constituit cele dou’ oblective pe care le-a realizat Mehmet Celebi. ‘Sub Murad al ifea (1421-1451) statul otoman, int&rit, sa reluat politica de expansiune, Constantinopolul a fost din nou asediat: (1422) Ins& fara succes. Murad al ll-lea a reusit s& recucereascé Thessalonicul (1430). 13 ani mai térziu statele ‘europene au organizat o noua cruciada impotriva otomanilor. Ostile unguresti, romane, poloneze gi s&rbesti, comandate de regele \Wiadiisiav al Polcniel gi Ungariei, si de renumitul comandant militar Joan de Hunedoara, au infrant de doua ori armata otomang, reusing SA ocupe Sofia. Imediat ins, in anul urmator (1444) cruciafii au suferit 0 grea infangere la Varna. Superioritatea numerica a oastei lui Murad al I-lea igi spusese cuvantul, Ideea de cruciada a papllor n-amal gasit dupa aceea sprijin In yarile din apus, Otomanii au atins culmea puterii lor dup ce Mehmet al l-iea Cuceritorul (1451-1481) reugeste sf ocupe, in anul 1453, Constantinopolul gi s& transfere capitala statuluiin acest oras. Cu acest moment din istoria otomana gi universalé incepe cursul nostru propriu-zs. 10 CAPITOLUL II CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. MARILE CUCERIRI. EXTINDEREA IMPERIULU! (1453-1579) CUCERIREA CONSTANTINOPOLULUI Aproape un secol si jumatate de istorie otomana in neintrerupta dezvoltar2 si potentare, alaturi de acelasi rastimp de ‘storie bizantina tn iremediabil& descompunere gi restrangere au impus anul 1453 ca an de hotar nu numa intre cele doua imperil - ‘cel vechi, pragint, gi cel nou, stralucitor - ci tre dou’ mari evuri ale istoriei omeniril. Instalarea turcilor in Rumelia (partea europeana a imperiului) prin ocuparea j2rilor pana la Dunare, precum si fora ‘exploziva a statului otomian “favorizata de slabiciunea neputincioas& a Bizanjului, care nu mai constituia un jel in vitor, si era numai o piedica intre cele dougcontinente, Asia iEuropa, au facut necesara ‘Ocuparea acestui punct geografic, strategic economic si politic” despre care Napoleon a spus c& singur valoreazai c&t un imperiu, deverit apoi Istanbul. Secolul al XIV-Jea a fost pentru Bizant un veac de catastrofe politice, Nesfarsitele certuri cu caracter personal sau dinastio, vrajba ‘intre deosebite grupuri sociale gi religioase dadusera nastere la un lung sir de razboale civile. De pilda, imparatul loan al V-lea Paleologul (1341-1391) fusese alungat de pe tron nu mai putin de trei ori chiar de céitre socrul, fiul $i nepotul sau. Ciuma din 1347, ab&tut asupra Bizanjului in tolul rézboiului civil, nimiceste o treime din populafia sari Osmalfii au stiut sa traga foloase de pe urma tulburdiilor din Bizan si Balcani si au trecut in Europa atingand, spre "‘sfargitul veacului, malul drept al Dun&rii. imparatul bizantin mai ‘stapanea doar Constantinopolul i céteva oragele de-a lungul ‘coastei Marii de Marmara, Tracia, yarmul Marii Negre pan’ la Mesembria, Thessalonicul si imprejurimile sale, c&teva insule mici, Peloponesul, unde despofii din Moreea rec&stigaserai posesiunile rancilor. Constantinopolul, fa sfarsitul veaculul al XIV-lea, era un trist orag care tragea SA moara Populatia orasului, de la aproape un milion c&t numara in secolul al Xiklea, sc&zuze la o suta de mil Procesul de scadere continua. Disparuse gi strlucirea de altdat& a acestui oras. in locul vilelor marefe, mandistirlor bogate si al parourilor gi gr&dinilor care soparau intre ele cartierele oragului ramaseserd doar c&tevacatune, Ingramadite in jurul céte unei biserici vechi. Pero Tafur atragea atentia in 1437, c& populaia Constantinopolului era rard si covarsita de sar Cldirile vechiului palat imperial (in sud-estul oragulu) nu mai puteau filocuite. NumaiSfanta Sofia era inc& plind de stralucire. Se mai pastra cate ceva si din eleganta de alta data a aristooratiel bizantine: Bartoaji gi temei, imbrécati in haine scumpe, strabateau inc oragul clare sau purtafi in litiere. insa alaiul ce ji insoyea nu mai avea nimic din strélucirea de odinioara’, Nici celelalte orase care-i mai ramasesera Imperiulul bizantin nu aveau o situatie mai buna. Thessalonicul, portul cel mai mare din Balcani in acele timpuri, mai pastra o infajigare plaicuta, ‘ins nu reusise s& scape definitiv de ranile rimase de pe urma tulburarilor de fa mijlocul secolului al XIV-lea, c&nd a stat céjiva ani 3) Steven Runciman, The Fall of Constantinopole, 1453, London 1969. in ‘raducerea lui Alexandru Elen, Bucurogt, £4. Sinjiicd, 1971, p.16-17 4) Ibidem. 12 jn mana zelotilor, care au nimicit numeroase palate, negoturi si manastii ‘Dup’ cum am afirmat in paginile anterioare, inainte de 1453 ‘au mai fost Inc’ doua incercairi (1402 si 1422) din partea otomaniior de ocupare a Constantinopolului. Dar ceea ce n-a reusit Bayazid | i Murad al Hea a f&cut Mehmet al l-1ea Cuceritorul, fi lui Murad alt-lea, Pentru acest sultan, cucerirea oragulul amintit avea 0 insemniitate vital. ‘Dect s& c&rmuiesc o imparaie care s& nu ‘cuprind& Constantinopolul, mai bine s& nu cérmuiesc nici o ‘impiiratie'® zicea Mehmet. jinsd nu i-a fost ugor sa convinga pe toi sfetnicii sai, in frunte. cu Halil pasa, de utllitatea acestui lucru. Diplomajia bizantina castigase pe insusi marele vizir Halipaga de partea sa. Mehmet, sprijnit de 0 serie de militar tineri, cum arfi de pild& Zaganos-pasa, al lilea vizit, si Sehab-ed-Din, eunucul, a trebuit s8 convinga nobilimea olomana c& imp&ratia turceasc nu va fi niciodaté puternic pana cAnd nu va dobandi Constantinopolul, c8 acest orag nueste o cetate care sa nu poatafi cucerita; ca cetatea este stagiat’ de dezbinairipoltice $i religioase gic turcil erau puterici deoarece ajunseserd sa stapaneasca si marile din jurul acestui stat Sultanul a fost convingator. *Pan& gi acei membri ai divanului, care nu impnageau intentiie lui Mehmet al t-lea, n-au indriznit s& dea glas temerilor lor. Tot sfetnici, pana la unul, Lau urmat si au ales razboiut®. Hotzrarea find luat, au inceput pregitirle in vederea operafiunilor militare. Ochiul patrunzaitor al lui Mehmet observase pamanturile de pe frmul european, vizavi de Anadolu Hisar 5) Crtobulee, op.elt, 7.2333; Tacl Beyzade Cafer Colobi, Mahrusa Istanbul Fetihnames! (Cuceries Constantinopolulu) p.6-8, 6) _Inalcik, Fatih Deve Gzerine totkikior ve vesikalar (Studi gl documento relative Ja porioeda lui Mehmet al i-1ea Cuceritoru), p-125-126 13(Cetatea de pe malul Anatoliei), c& sunt foarte potrivite pentru tidicarea unei fortareje. O cetate ridicaté in acest loc ce domin& stramtoarea, ar inlesni mult asedierea Constantinopolului. ‘Apo. in iarna anului 1451, o mie de zidari incepura s& ridice fortareata Bogaz-Kesen (Blocheaza stramtoarea), care acum se numeste Rumeli Hisar (Cetatea Rumeliel). Fortareaja a fost terminata la 31 august 1452. intre timp, sultanul hotrase ca orice vas care avea sai treacd, in sus sau jos prin Bosfor, s& fie oprit si cercetat. Se f&iceau pregatir siin vederea asecierii oraguluiipe mare. Pe gantierele de pe coasta Marii Egee erau construite in graba vase noi, vasele vechi erau drese si calafétuite din nou. Pentru iota sultanuiui, pregatitéin vederea asediului, se dau cifre diferite. Istoricii bizantini exagereazai peste masura aceste citre. De pilda lacob Tedaldi (in infarmasions); Marténe si Durand (jin Thesaurus Novus Anecdotorum, |., coll, 1820-1821) vorbesc de 46-18 galere gi 60-80 baci lungi. Leonardo din Chios da 6 trireme 91 10 bireme gi un total de 250 vase, etc. Ins’ inving2toriitalieni, afiati atunci in capitala Bizantului, dau cifre mai modeste, de pilda: 3 trireme gi 10 bireme, aproximativ 15 galere cu vasle, aproximativ 75 fusate, 20 parandarie gi un numar de goelete si cutere pentru trimiterea de mesaje, Suleiman Baltaoglu, un bulgar renegat, a fost pus in fruntea flotel, In timp ce flota strabatea Marea de Marmara, armata de uscat se aduna fh Tracia. Dupa izvoarele turcesti trupele regulate vor fi num&rat aproximativ 80.000 de oameni, iar oastea de stransura (pagbuzucii) in jur de 20.000”. ‘Mehmet hotari pornirea atacului in primavara anului 1453, Aceast& hotdrare s-a datorat, in mare masura, gi succeselor dobandite de turnatoriide tunuri, conduside megterul numit Urban®. 7) Hayruteh Efendi, Tarih (Cronica), p.61-83. 8) Steven Runciman, op.eit, p94 14 in toamna anului 1452 imparatul bizantin trimisese soli in Italia ca Sa ceara ajutor. ins solii nu objinuserd sprijinul asteptat. O alta solie fusese trimis& tn acelasi an la Venetia. Senatul venetian insa a raspuns ca este ‘ad&nc mahnitd de vestile care-i vin din Rasarit gcd papa sicelelate puter erau gata sa intrein acjiune este bucuros sa lise alature si ef”, anunjand in acelasi timp Bizanul c& venetienii vor fi in stare s4 porneasc& la o actiune hotarata, sprijinindu-se numai pe puterile lor. Regele Alfons de Aragon se multumea doar sa ingiduie sollior bizantini s stranga grau gi alte produse din Siclia, pe care si le trimita la Constantinopol Papa Nicolae dorea s@ alute Bizanjul, dar nu volas& mearga prea departe pana ce nu era incredinjat cA unirea crestinlor se nfaptuieste cu adevarat, iar fr venefieni putin lucru putea si izbandeasca Apoi,in ianuarie 1453, izbucnise o réscoala la Roma, Papa ‘nu se putea gandi la vreo actiune in sprijinul bizantinilor pan cénd oragul nu-gi recpata linistea. Niciloan de Hunedoara, regentul Ungariei, nu putea s& vind ‘in ajutorul Bizanjului, Ungaria inc& nu-si revenise de pe urma dezastrelor suferite din parea sultanului Murad al lea, tatal lui Mehmet al Il-ea. Apoi, regentul insusi se atia intro situajie destul de delicata. Ladistau al V-lea devenise major $i incepuse actiunea de emancipare de sub tutela acestuia'®. Rusia era nemultumité de proclamarea Uniti Bisericlor. Apoi era prea departe si avea grijile ei Scanderbeg al Albaniei nu ar fi refuzat un sprijin impotriva otomanilor, ins& nu stétea bine cu venefienil gi de aceea nu putea 4 intreprinda nici o actiune. 8) Ibidem. 10) Mehmet Ali Ekrem, Civilizatia Tured, Bucuresti, 1981, p98. 15Viadislav al ll-ea (Tara Romaneascé) era vasalul turcilor, iar voievozii Moldovei (Petru al il-lea gi Alexandru al Il4ea) se certau intre ei’ Nici cavalerii St. loan din Rhodos gi nici despotii Morell nu erau in masura s& intervina, iar emirii din Anatolia simtiser’ de curand, din plin, puterea lui Mehmet al i-ea Cuceritorul La 5 aprilie 1453, intreaga armata otomana, in frunte cu suttanul, sosise in fafa zidurilor Constantinopolulu, Dupa catevaluni de asediu orasul a fost cucerit de turci. Acest eveniment aga cum s-a mai afirmat mai sus - a insemnat un moment important atét in istoria universal, cét gi in istoria Imperiului otoman (marti 29 mai 1453). Dupa cucerirea Constantinopolului, Metimet al ti-lea, poreciit Gucerttorul, indeamna turcii din toate posesiunile sale s8 se aseze in acest orag, dandu-e ajutoare s’-¢i consiruizsca locuine gi pravail Sultanul a intreprins in acelasi timp masurile necesare ca populatia bastinasa a oragului sa fie in sigurania, Se pare c& gi aceast& populajie a fost sprijinit s8-gi redreseze situatia ‘economica'. O serie de familii nobile bizantine, carese refugiaser& 1h provincie, s-du Intors la Istanbul, bucurandu-se de privilegile cuvenite rangului lor. 13) N forge, tstorla roménllor, volIV, Bucuresti, 1897, p.124-125, 1 Stoven Runciman, op.ct, p.173, 16 CAPITOLUL III DEBUTUL MARILOR CUCERIRI Dupa cucerirea Constantinopolului au urmat o serie de acte politico-diplomatice-militare care au dus la noi cucerii si extinderea teritoria’ otomana. {in Marea Ege, mai muite insule s-au supus suveranitati turcesti.De pildd insulele Imbros (Imbroz), Lemnos (Limni) si Thasos. (Tagoz). Au continuat apoi insulele Mitilene (Midili), Enos (Enez). A avut aceiasi soarta ¢i insula Naxos (Naksa) din Marea Egee. in cursul anului 1455 au avut loc actiunile flotel otomane, sub comanda ‘amiralului Hamza-bey asupra insulelor Rodos, Kos zis gi Stanchio (Istankéy), Nissiros (Incirl), Syme (SUmbegi), leros (laryos) si Kalimnes. Nordul Peninsulei Balcanice a constituit un ait obiectiv major ‘militar urm&rit de Mehmet al lI-lea Cuceritorul. Primul obiectiv aci a fost Serbia. Anexarea Serbiei s-a int&mplat astfel: conducatorul Serbiei Djuradj Brankovic, numit Valkoglu de turci, a murit la 24 decembrie 1456. Atunci, Mehmet al I-lea 7! trimite pe beilerbeiul Rumeliei, Mahmut pasa, sa lichideze statul autonom al srbilor. Mahmut pasa ocupa rand pe rand Semencria, Rudnicul, important centru minier, Gabatul (BOgUrdelen) gi incercuieste capitala (Belgradul). Utima mostenitoare a lui Valkoglu, Elena, la 8 Noiembrie 1459, este inlaturata de pe tron. in curand intreaga Serbie cade suo stipanire otomana si este transformata int-un sanceac; Mihalogiu Ali bey a fost numit sangeakbey al Serbiei anexate, cu regedinja la Semendira. Urmaitoarea etapa a fost Bosnia (Bosna). Aceast’ provincie fusese supusa turcilor in timpul lui Baiazid Fulgerul si obligata s& 7plateasca haraci. in 1462, sutanul Mehmet al li-lea - inainte de expeditia sa in Tara Romaneasca - cere reaelui Bosniei Stefan Tomasevici, s& trimité haraciul restant, ins& este refuzat, in urma acestul refuz, in luna mai 1462, sultanul porneste in fruntea unei armate de 150,000 de soldati asupra Bosniei. Expeditia s-a incheiat ‘in anul 1464, Tomasevici a fost prins gi executat. Scurt timp dupa acest eveniment, bosniecii (Bosnak-lar) trec la islamism. ‘in timpul expeditiei din 1463 in Balcani, suitanul Mehmet al IL-leailinsércina pe marele vizir Mahmut paga cu campaniaimpotriva Herfegovinei (Hersek). Stapanitorul Herjegovinei ducele Stefan Kosar¢ nu s-a opus, s-a supus puterii otomane, dandu ostatic Poni otomane pe fiul sau, Nu numai atat, Stefan Korsag a trecut la islam, devenind ginerele sultanului. in istoria turcilor otomani a ramas sub vestitul nume de Hersekzéde Ahmet paga. Hertegovina este anexata imperiului in anul 1468. Expansiunea in insulele din Marea Egee Pe vremea aceea, Peloponez, adic& Moreea, era stapanita de fratii paleologi, Toma si Dumitru, Nefiind in relat bune cu acestia, cantacuzinii -au ajéjat pe albanezi impotriva Moreei, ceea ce i- a determinat pe frat paleologi, vasaii ai otomanilor, s& ceara protectia armatei turce. Suttanul, profitand de aceasta situatie, ordona unuia din comandangii si, Turahanoglu Omer bey, s& intervina pentru a-i Jzgoni pe albanezi din Moreea, Acfiunea militara a avut loc in 1458. Turhanoglu a ocupat Moreea cu acangii (trupe neregulate) sai, apoi find numit de c&tre Mehmet al lea sangeacbei (guvernator) al Moreei de nord. Acelasi Turhanogl Omer bey, in timpul expeditiei amintite ocupa gi Atena, care, pe atunci, era sub stapanirea duceluitiorentin Franco Acciajuol ‘Apoi a urmat Mitilene, una din principalele insule din Egee, aflaté atunciin mainile genovezior. Marele vizir Mahmut pasa, in anul 1462, dupa un asediu de 27 de zile, a cucerit $i Mitlene (Midi). 18 Albania. in Peninsula Balcanica, dupa ocuparea Serbiei, a intrat si Albania in stera de interese otomane. Aflata la sud-vest de Serbia, mica Albanie, condus& de Skanderbeg, rezista ercic presiunii otomane, aparandu-gi cu strésnicie independenta, recurgand la ajutorul Venejiei. Skanderbeg murea la 18 ianuarie 1468, dupa ce rezistase cu un pumn de oameni, 25 de ani in fata atacurilor otomane. Aflam din studiile turcesti (Uzungargil, Osmanli Tarihi -Istoria Imperiului Otoman, I, p.70) c& tavestea mori acestuia sultanul Mehmet Fatih s-ar fi exprimat: “Vai desoarta crestinismului, si pierdut sabia si scutur. Dupa diparitia lui Skanderbeg, soarta Albaniel era legat’ de evolutia relaillor otomanilor cu Venetia. Eforturile militare ale turcilor se concentraseré asupra Venetiei pentru iegirea otomanilor la Adriatica. in fine, dupa un réizboi de 16 ani, Venetia incheie pace cu imperiu! lui Mehmet al I-lea Cuceritorui, la 26 ianuarie 1479, conform prevederilor acestei pci, Venetia renunfa la insula Lemnos, la Maina din Peloponez, la intreaga Albanie. Ungaria. Constituia un adversar puteric si capabil sa se alieze cu ceilalti adversari din Europa ai lui Mehmet al II-lea Cuceritorul, mai ales cu catolicii. ins&, Matei Corvin a continuat numai partial lupta antiotomand a tatalui su, lancu de Hunedoara. Inperioada amintitas-au inregistrat contlicte locale silimitatein zona cu fortele otomane. in acest sens, merit amintit& expeditia akangillor in Transilvania, in anul 1479. Pe atunci Ungaria inc& nu intra in planurile de expansiune otoman. Mehmet al l1ea Cuceritorul era preccupat s& franeze fora maritima, inainte de toate, a Venefiei. Apoi, 1! cunostea destul de bine peMatei Corvinul"tipsit de simtul cavaleresc altatélui s4u; (care) prefera micile rezuttate, cu care putea apoi s& se laude la papa iin Europa""®. 13) Aurel Decei,Istoria imperiulul otoman, Ecitura Stinjficd s} enciclopedi Bucuresti, 1978, p.116, 19‘Tara Romaneasca, Exista consens aproximativ ntre istorii romani in legzturd cu 1417, anul inchinari Taril Romanest fal de turci. in ani domniei lui Mehmet al Il-lea nu a intervenit nici o} schimbare din punt de vedere al raporturilor Tarii Romanesti fafa de Poarta otomand. Au existat totusi unele incerctiri ale unor voievozi, cum ar fi de pilda ale lui Dan al l-lea, ViaGisiav al l-tea de) scuturare a suzeranitaiiturcesti, Merité de subliniat momentul Viag} Tepes in lupta antiotomana in anii domniei lui Mehmet al Iltea Crescut, impreundi cu fratele su Radu, ca ostatic la istanbul, Viad: Tepes, a ajuns, prin Moldova, in Transiivania, de unde, cu sprijiul lui lancu de Hunedoara, a ocupat tronul Tarii Romanesti (1456). Tepes la inceput, a fost supus credincios a lui Mehmet Cuceritorul. Mai térziu ins&, refuza s&-si indeplineasca datoria dé vasal al sultanului. Mai mut, stabileste legturi de alianta cu regeld Ungariei, Matei Corvin, stablind, fireste, cu acesta gi un act dé vasalitate. Dupé episodul cu Hamza bey si Catavolinos (stargitul anulul 1461) sutanul porneste personal in fruntea unei osti de 150.000 soldati (26 aprilie 1462) c&ire Bucuresti pentru -1 pedepsi pa Voievodul ‘rebel’, Din Marea Neagra intra pe Dunare pana la Vidin $10 flota turceasca, formata din 25 galioane si 150 vase mai mici. Dupa binecunoscutele batalii intre cele dou’ armate (patrunderea deghizata si atacul prin surprindere a lui Viad Tepes Jn tabara sultanului), Turhanbeyoglu Omer bey a avut 0 ciocnire cy castea muntenilor, castigand batalia. jnainte de a p&rasi fara, Mehmet al !l-lea |-a lsat domn if Jara Romaneasca pe tratele mai mic a lui Viad, pe Radu, porec ‘cel Frumos', Noul voievod avea s& pléteascd anual 12.000 oa galboni, plus gi alte daruri, Instalarea pe tronul Tari Romanesti a tunui domn adus de suita sutanului consolideaza starea juridic’ da tar supusd, cu un regim de autonomie, in orbita Imperiului otoman 20 Moldova. Regimul juridic si raporturile Moldoveiin perioada mentionata au fost oarecum asemanatoare cu acelea ale TArii Romnesti. Unele particularitati specitice in relate Moidovei cu statul otoman au fost determinate de situatia geografica (mai indepartata) ‘a acestei {2ri, precum gi de raporturile cu Polonia, suverana Moldovei, ce avea relatii mai pagnice cu Mehmet alll-lea Cucertorul, PAna in anul 1456 au fost mai multe névaliri turcesti in Moldova. in actul de la Vaslui, intocmit la 5 iunie 1456, intre Petru voievod gi puterea otomana (capitulati) este stipulat faptul c& responsabilli $i conduc&torii destinelor Moldovel au hotarat in colectiv ‘rascumpérarea pacii prin plata tributului c&tre Imperiul otoman’, Prin urmare, Moldova a acceptat plata tributului fat de tur {8rd sé fi fost invinsa, asa cum a fost Tara Roméneascé, si fara si se fi impus - precum in Tara Roméneasca - un domn din partea cotomanilor Documental incheiat in iunie 1456 a constituit baza resafilor Intre Moldova i Imperiul otoman pand la o noua reglementare, in rma luptelor lui Stefan cel Mare gi victorille acestuia (in specal c din 1475) impotriva lui Mehmet al Ii-lea. Caffa (Kefe). Marele vizir Ahmet Ghedik paga a fost trimis de catre sultan in anul 1475, s& ocupe coloniile genoveze din Crimea. Ghedik pasa avea in dotare 180 de galere, 3 galioane si reo 300 de alte vase, cu 70.000 de soldafi. La 1 iunie 1475 castea ‘tomana (flota) ancora in fata vestitului orag Caffa - centrulcoloniilor genoveze din Crimea. Numai peste 6 zile (6 iunie) oragul eraocupat de forfele imperiale. Apoi, a urmat colonia venefiana Tana (Azak) de la gurile fluviului Don si principatul areco-genovez Teodora. zis si Mangup (Mengip). Aceste expeditii au pus capat coleniilor genoveze si venetiene in Marea Neagra. Acflunile militare in Rasérit, In Anatolia. Politica gi acjiunile mmiltare in regiunea amintité ale lui Fatih (Cuceritorul) s-au conturat mai tarziu, fiind determinate, uneori, gi de relatile lui Mehmet cu astatele cregtine din Europa. Scopul si obiectivul acestor acfiuni era cel din totdeauna, adic& cel mostenit de a inaintasii sultanului Unificarea turcilor din Anatolia, inléturarea vechilor dinasti nesupuse. Tinuturile de pe coasta de nord-est a Anatoliel, la Marea Neagréi, In care se intindea inc& Imperiul bizantin de Trapenzunt au fost primele vizate. jn anul 1460 a fost ocupat oragul Amastris (Amasra) fra sa poatdi s& opundrezisten}é. Apoi uma Trapenzuntul, La26 octombrie 1461 ienicerii au ocupat capitala acestui imperiu, Trapenzunt (Trabzon), tot fra lupte. Regiunea amintita a devenit sangeac (district), in trunte a fost numit Chiazim bey din Gallipoli (Gelibolu), jin rs&rit principatul Karaman era principala putere ce sé) cuvenea Cuceritorului Constantinopolului. Problema principatulul Karaman nu era inca rezolvat din punctul de vedere al sultanului Mehmet al li-lea. iri anul 1466 Cuceritorul a pomit personal impotrival karamanizilor $ia ocupat Konya (Iconium). Marele vizir Mahmut pasa ra alungat pe Piri Ahmet din Karaman, leag&nul dinastiei. Astfel, CU exceptia Taseli (Tara de Piatra) din sud dinspre Mediterana, Tara Karamanizilor era transformata intr-un vilayet al otomanilor, primul) valiu de Karaman fiind numit Mustafa, fiul sultanului, In acelasi an, Fatih bate moneda la Konya. Karamanizii vor continua ins& lupta, ir anil urm&tori, dar fara izbanda. Razbolul inte Mehmet al II-lea gl Uzun Hasan Statul Akkoyunlu (Cel cu Olle Albe). Statul Akkoyunlu in fruntea c&ruia se afla Uzun Hasan bey (Hasan cel Lung) s-a constitu din triburi de turemeni venite din Asia Central la inceputul secolului al XV-lea, in impul marilor migcari de Populatil prlejuite de expediile lui Timur-lenk. Uzun Hasan reugise: S& creeze un adevarat imperiu, care ingloba Iranul, Irakul arab $i persan, Khorasanul, Afganistanul de azi gi Kerman. Conflictul cu imperiul otoman era inevitabil, deoarece, Uzun Hasan ii sprijinise pe Karamantfi impotriva lui Mehmet al li-lea. in anull 22 1461, cand Cuceritorul supuse Trapenzuntul sub proteotia sa, Uzun Hasan nu indréznise sa se masoare cu otomanil, iar acum cuta s& creeze 0 coalitie impotriva lui Mehmet. In vederea acestui scop jincheie o alianta cu Venetia (1472). Trimisul suveranului de la Tebriz (Uzun Hasan) in cursul aceluiasi an vizité Polonia, Ungaria, Venetia giRloma. Solul lui Uzun Hasan s-a oprit sila curtea lui Stefan cel Mare jnmAndndu-i o scrisoare prin care era invitat s se alieze cu tofi dusmanii lui Mehmet al I-iea, Stefan cel Mare acceptase sa intre in aceasta aliants. La 11 august 1473, s-a dat colebra batalie intre cele dous c&petenii turcesti la Otlukbeli. Victoria, dupa o scurta lupta, a fost cagtigata de ctre armata otoman’, datorita superioritafil sale tehnice, artileriei puternice. Uzun Hasan s-a salvat prin fuga. Rodos. Dupa cum s-a amintit mai sus, pe Uzun Hasan il spijinisera efectiv, pe mare, venetienii si cavalerii de Rodos. Acestia trebuiau pedepsiti de cétre invingatorul de la Otlukbel. Pentru ‘moment padigahul nu intreprinse nimic impotriva Venetiei, contlictul fusese amanat prin semnarea unei paci in anul 1479. in primavara anului 1480, sub comanda lui Mesih pasa, o forfa navala, alcatuitd din 160 de vase, cu peste 70.000 de ostagi la 23 mai, debarca in Rodos si incepu asediul. La 11 august, trupele ‘otomane ocupa Otranto, in anul urmator, la 3 mai 1481, murind Cuceritorul, trupele de la Otranto au fost rechemate, incepuserdi luptele interne pentru tron. Utima expeditie a sultanului Mehmet all-1ea a ost impotriva puternicului stat al mamelucilor, care-gi aveau regedinfa in Cairo. in primavara anului 1481, Mehmet $a strans intreaga armata in tabaira Ghebze, pe malul asiatic al Marii Marmara, in vederea expecitici impotriva mamelucilor. Se crede c& aceasté expeditie avea drept ‘obiectiv cucerirea Siriei i apoi a Egiptului. Ins&ila3 mai 1481 sultanul ‘a murit. Avea 52 de ani Mehmet al I-lea irtrunea, alaturi de mare militar $i calitatea de om invatat, dornic de progres. De pilda, putin timp inainte de moarte, in anul 1481, acest sultan ‘putea privi cu mandrie la 23Istanbulul cel nou, un orag in care cladiri noi se ridicau zi de zi si unde, in ateliere si bazare se simfeau h&micia si forza". Mehmet al ll-lea Cuceritorul, in afara de limba matern’, cunostea araba, persana, greaca gi latina, adic toate limbile importante ale timpului su. Fusese crescut in spiritulideologiei religielislamice. Era bun musulman, ins nu era fanatic. Restaurarea patriarhiei ecumenice ortodoxe din fostul Bizant, discutile teologice cu invajatul patriarh Ghenadios Scholarios, drepturile de reprezentare ce i le-a acordat acestuia, ca unui sef de stat supus, conservarea si protejarea Siintei Sofi, sunt numai céteva din argumentele ce pledeaza in sprijinul acestei afirmati Sultanul cuceritor, a lsat urmagilor sai drept mostenie si celebra institujie de invajzimant superior numit& Sahn-i Sema (8 avuti) in sensul de ‘cele 8 fundati, in care existau facultajile de drept, teologie, filozofie siliteratura'®. De numele acestui sultan este Jegata incdi o institutie de invatamant numit Tetime. ‘Sultanul Mehmet al l-lea, in putinul timp liber pe care avea, la Indemana - se dedica creatieltiterare, era poet. A lésat un divan ~ colectie de poezii scrise in stilul clasic musulman, sub pseudonimul Avni (Ajutor) plicea e& se inconjoare de invatafi, indiferent de apartenenja lor religioasa. A invitat la palatul sau artigti de renume) cum ar fiGentile Bellini, pictor venetian, care a facut cel mai autentic portret al Cuceritorului Cele dou Kanunname (Cartea legi) constituie opera fundamentala al acestui sultan, rezultatul palpabil ale preocuparilor sale faj& de problemele statului si ale viefi pubiice. 14) Gtoven Aunsiman, opel, p.273. 45} Detali privind problema amintta vezi in Mehmet Ali Ekrom, Civilizajia tured, Bucuresti, 1981, p.170-176, 24 Prima este intitulata Kanunname-i al-i Osman (Cartea Legii dinastiei Otomane), codificarea decizillor in vigoare pana la cucerirea Constantinopolulul, pe cale de traditie. Aceasta lege, structurata in trei capitole, contine decizille (hikim) privitoare la organizarea statului, ceremonialul oficial, ordinea ierarhica a functionarilor cu sarcinile lor, venituri, unele titulaturi oficiale si cateva decizii penale, ‘A doua *Lege" (Kanun), era structurata in patru capitole, cuprinzand drepturile sociale si personale, precum gi obligati materiale constnd in diferite dari. Mutte din aceste prime codificéri otomane, ampiiicate mai t€rziu pe timpul lui Suleyman Magnificul, au ramas in vigoare pana in epoca Tanzimatului (Reformelor), 1838. Arhitectura otomana a cunoscut 0 perioada de avant in timpul {ui Mehmet al |I-1ea Cuceritorul (Fatih). 25CAPITOLUL IV | EXTINDEREA $1 CONSOLIDAREA IMPERIULUI La sfargitul secolulul al XV-lea gi inceputul secolului al XVI- | lea situafia internationaké devine mai favorabil& Imperiului otoman. ‘in timpul domniei lui Baiazid al Il-lea (1481-1512) § Herfegovina este inclusa in cadrul Imperiului otoman, iar in 1499 | ultimele teritori din Muntenegru sunt ocupate de turci siincorporate | sangeacului Shakacar, creat nou. f jin jurul anului 1500, aproape intreaga Peninsula Balcanica | ‘este anexata la Imperiu, drumul spre centrul Europei, spre Italia gi Africa de Nord fiind deschis pentru suttanii otomani Principalele evenimente militare si police din perioada lui Baiazid al l-tea, al B-lea padigah otoman, pot firezumate astfel: | Expeditia impotriva Moldovei gi cucerirea obiectiveior strategice Cetatea Alba gi Chilia (1484), inceperea girului de razboaie cu Egiptul pentru principatul Dulkadir si taritoriul beilor Ramazanogullari (1485-1491). Linia Dun&il, cu prelungirile pana in ‘Austria gi Italia de nord, devine obiectul actiuniior militare otomane, Baiazid al I-lea, in 1492, intreprinde o incursiune spre inima Europe ‘inspre Austria; regela Ungariei, Viadislav al I-lea cere pace, ceeace corespundea in ace: moment $i intengillor sultanului, gi in anul 1495 se incheie 0 pace pe trei ani, conform careia era oprita inaintarea cotomanilor in Ungeria; se stabilesc primele relatii politice intre Imperiul otoman gi Marele Cnezat ai Moscovei (1493). Aceste prima contacte intre cele doua state vor cunoaste 0. mare amploare in secolele urmatoare, cand cele doug imperil, cel ‘otoman gi ce! farist, vor incepe o dura competitie pentru suprematie in aceasta zona a Europe. Apoi, un alt rzboi, de patru ani, izbucneste intre otomani gi Venetia, la 1 iunie 1499. La cererea Venetiei se formeaza o coalitie antiotomané la care adera Ungaria gi Franta. Pacea se incheie la 14 decembrie 1502, turcii ramannd stapani pe ceea ce au ocupat, prin renunjarea venetienilor la Moreea gi Lepanto, iar Republica Adriatica trebuia s& plateaso’ anual o dare de 10.000 de ducati La20 august 1503 s-aincheiat gi pacea cu Ungaria, pe gapte ani, regele Viadisiav al l-lea jurandu-i supunere. incepand cu anul 1507 relafiile statului otoman cu vecinii sai se complica, Iranul ataca provincia Dulkadir din Anatolia. Conflictul din anul 1507 a fost inceputul unei serii de razboaie intre Imperiul otoman gi Iran (cele dou state musulmane), care vor dura mai bine de doua secole. Opozitia dintre cele dou’ state si confuntarile militare erau justiicate formal de doctrinele lor religioase. Fenomenul it iranian preocupa silumea zilelor noastre prin tendinjele sale fundamentaliste. Tocmai de aceea este necesar s& z@bovim putifi asupra acestei chestiuni pentru a explica, evident, succint, originile si semnificatile fenomenului aminti. Dupa cum este stiut iranienii sunt gli (sa insemnand separare, stare de partizan). Siti i venereaz’, aldturi de profetul Mohamed si pe cei 12 imami, adicai sefi ai religiei lor, descendenti din Ali, ginerele profetului. De pild, Homeinii a fost unul din cei 12 imami veneraii in zilele noastre. Siismul $i astazi este religia oficial a lranului, singurul stat musulman care a proclamat giismul religie oficial. Turcii - ca si cea mai mare parte a musulmanilor din lume sunt sunnifl. Sunna inseamna ‘credinja traditional, ortodoxa a islamulu". Deosebirie intre gilt! si sunniti se rezuma mai cu seama domeniului riturilor si al practicilor religioase. Cauzele reale ale rézboaielor dintre cele dous state musulmane erau economice si politice, concurenta pentru dominatia lumii isiamice. ar‘in tranul Occidental, pe ramasijele *Celor cu Olle Aibe* (Akkoyunlu), imase din timpul lui Uzun Hasan, se ridicase noua dinastie, tot de origine turc&, in fruntea cireia se afia gahul Ismail, dinastia Gafavi (1502-1736). Acest sah a cuceritjarile Fars si Trak, a ocupat Bagdadul (1503), intrnd in conflict cu principele turcoman, din Dulkadir, Armata sa a patruns, in anul 1508, pe teritoriul Imperiului otoman, cucerind 0 porjiune care cuprinde si oragul ‘Tokad (Anatolia de réséiri). Aceste incalcar gi cele amintite anterior au constituit motivele reale ale conflictelor armate. Sultenul Baiazid al I1ea, a rmas in storia turcilor nu numa prin expedite sale miltare (la una singurd\a participat personal) dar mai ales printr-o serie de masuri stabilte in vederea consolid&rii statului. Baiazid era un bun administrator al statului, alasat un tezaur (hazine) si o ordine des&varsita in treburile veniturilor statului. in documenteie de cancelarie se poate ugor sesiza economia ‘sistematic’ otoman&, incepand cu Balazid al I-ea si administrajia financiara a padiganului, Domnia suitanului Yavuz Selim (1512-1520), desi relativ scurta, a fost una dintre cele mai fertile pentru Imperiul otoman, sub raportul cresterii teritoriale. In perioada amintita, s-au facut pasi gigantici‘in vederea aduceri in aceeagi unitate politica a popoarelor musuimane si ale omenir fat de popoarele crestine ale Europel occidentale"®, Documentele vremii atest& faptul c& Yavuz Selim a intenfionat, ba chiar a urmarit un plan politico-militar, avand drept cop iniaturarea primejdiei dinspre Occident, de la crestiniicatolci, pe calea unirii poltice $i administrative a tuturor yarilorislamice din Asia si Africa. Numai asa se pot explica muttiplele campanil ale acestui sultan in Orientul musulman, Astfel, la 20 martie 1514, sultanul pleacd de la Adrianopole {in expedijie impotriva gahulul Ismail (Iran). Obine o mare victorie la 16) Aurel Decei, op. p.158. 28 Cealdaran impotriva gahului iranian (1514), Armata otoman’ ocup’ Tebrizul, ocupa, deasemenea oragele Kemah, Diyarbekir, Mardin (toate in Anatolia rAsriteana), provincia Dulkadir (1515). Imediat dup& aceste victorii, incep campanille impotriva Siriei gi Egiptului. Campanile se destagoara cronologic si pe urmaitoarele itinerarii: nfréngerea oastei mamelucilor la Merc Dabik, ‘oouparea localitatilor (oragelor) Hale, Hama, Humus si Bagdad (Gam), 0 noua victorie la Gazze (Gaza) impotriva mamelucilor (1516). Traverseaz& desertul si p&trunde pe teritoriul Egiptului, Gistruge ultima caste a mamelucilor tn localitatea Ridvanie, ocups Cairo, orasul Meca solicité si se Inchind sultanului. Yavuz Selim paraseste Egiptul, trece prin Siria si recucereste oragul Mardin (care {ntre timp fusese reocupat de adversari) (1517). Dup& aceasta lung’ ‘campanie se intoarce la Istanbul (1518) si accepta s& devina khalif (goful spiritual al tuturor musulmanilor). up’ Yavuz Selim tofi sultanii otomani, algturi de calitatea de sefi al statului otoman, au avut si calitatea de kahlif, Sutanul Yavuz Selim a reannoit tratatul cu \Venelia si a promovat relatiile cu Rusia (1513). ‘in timpul domniei lui Selim au fost si unele evenimente Indreptate impotriva tronului: scoala ienicerilor (1514), rscoala lui Gelal din Bozok (cunoscut in istorie sub numele de gelali), Pe linie de constructi miltare, trebuie mentionat inflnjarea santierulul naval din Istanbul (1518). Casi predecesorii sai, sultanul Yavuz Selim, acorda valoare deosebitd stiintelor si artei. invingitorul de la Cealdaran, Merdj-i Dabik $i Ridaniye a fost si un talentat poet. Literatura clasica turca mogsteneste de la acest sultan un divan (volum) de poezil jn limba tured si un volum in limba persana. In timpul comniel tui Baiazid al t-lea, gi a lui Yavuz Selim Structura economica, financiara gi social a imperiului se consolidase puternic. Venitul total al Imperiului otoman era evaluat {a96.500.000 de ducati, Aceasta realizare era consecinja organiza Perfecte a sistemului financiar de venituri. Sursele de venituri ale Statulul erau Giziye (capitatie), pegchesuri, haraci, vama, etc. 29erviciul otomanilor (1533); - Expeditia in Irak (1534), sfarsitul cpecitiai (1535) - Capitulaile cu Franja (1536); -inceperea luptelor CAPITOLUL V potriva Veneliel, asediul cetaii Corfu (1537);- Expeditiaimpotriva joldovei (1538); - Expeditia asupra indiei sub comanda generalului EPOCA DE GRANDOARE. facim Suleyman pasa (acelasi an); - Expeditiaimpotriva Ungariei si nexarea ei (1541); - Sprijinul dat de amiralul Barbaros francezilor (4543); - Ostlitzyile cu lranul si sfrgitul prin victoria asupra lranulul 44548-1549); - Ocuparea Tripolitaniei (1551); - Expeditia asupra rovinciei Nahgivan (1553); - Pacea incheiat2 cu Iranul la Amasia 11555); - Expedite fra succes asupra Maltei; - Moartea sultanului ‘campania Szigetvar (1566). La urcarea sa pe tronul Imperiului otoman, Soliman .gnficul mostenea de la inaintasi o situatie excelent pentru a ntinua extinderea teritorialé a imperiulu. Aproape intreaga june Balcanica cazuse in mainile turcilor si fusese transformata pagaldc, dusmanul de la rsa, ranul, primise puternice lovituri so diminuase astfel considerabil capacitatea militara a acestuia, ‘otomanil, prin ocuparea Egiptului, dominau gi nordul Africii Tn conditiile date, Magnificul igi va canaliza in principal sile asupra Europei centrale. Primul obstacol in materializarea lacestei poltici 1 constituia puternicul regat maghiar, care trebuia neutralize, inlaturat, sau chiar desfiintat. Prabusirea regatului ungar va fi un eveniment marcant pentru istoria imperiului otoman, dar si pentruistoria intregil istorii a Europei medievale, cu adanci repercusiui {in structura politic’ gi imilitard a {Zrilor europene’”. Dar Magnificul, pentru a p&trunde ‘n inima Europei s& ucereasca Viena - obiectiv esential in planurie sale expansioniste trebuia, mai int&i, s4 ocupe, in special doua putemice cet: SOLIMAN MAGNIFICUL (KANUNI) 1520-1566 Dupacum s-a,olatat maiinainte, tn timpul domniei sultanului Selim |, au fost alipite imperiului otoman Siria, Mesopotamia, Palestina si Egiptul, poziti cheie la drumurile comerciale din Marea Mediterana ¢ la calle de uscat ce traversau aceste jar. nsa statul otoman va atinge apogeul in vremea lui Soliman’ ‘Kanuni (Magnificul). in timpul acestui sultan, posesiunile Imperiului ‘inglobau {ridin trei continente: Asia, Europa si Africa. Desi va ocupa Algeria i Tripolis, extinzand posesiunile Imperiului otoman in nordul Africi, Soliman Magnificuligiva canaliza| eforturile in directia Europei centrale, ocupand cetatea Belgradului apoi Petrovaradin, iar in august 1526, pe cdmpia de la Mohaci zdrobind ostie maghiare, dnd o lovitura mortala statulul maghiar, O mare partea Ungarisi, incluzénd si capitala Buda, deveni pagal (1541), lar Transilvania deveni un principat autonom, vas: Imperiului (in baza hotarasii Dietel de la Turda din 1541). Trupel turcesti ajung acum sub zidurile Vienei. inainte de a trece la analiza, din diferite unghiuri, a acest perioade, s& rezumam (enumeram) succint, in ordine cronologi principalele evenimente politice, militare gi de alt naturé ce au av Joc in timpul domnniei lui Soliman Magnificul: Asediul si cucerirea Belgradului (1521); - Asediul cucerirea Rhodosului (1522); - Expeditia lui Ibrahim pasa in Eaik (1824); - Victoria-devla Mohaci (1526); - Primul asediu al Viens (1529); - Expeditia impotriva Germaniei (1532); - Pacea incheiata Austria, anexarea Algeriei cu prilejul intrari amiralului H. Barbaros i 7) Pentru detali pe baza utimelor corcetaiprivind istoria lui Soliman-Magnitioul ‘yer: Yagar Yicel, Ali Sovim, Turkiye Tarihi, voll, 1990, p.259- 205, 31Belgradul si Petrovaradinul, puncte strategice esentiale. Acest gand {La determinat pe sultan s& inceapa numeroasele sale campanii militare cu Belgradul, Belgradul va cddea in al doilea an dupa urcarea lui Soliman pe tron (1521), iar Petrovaradinul (supranumit mai tarziu Gibraltarul Dundii) in anul 1528, Aceste obiective odata atinse, drumut lui Soliman Magnificul era deschis céitre Ungaria. in primavara anului 1526, 0 oaste otomana, formata din 100,000 de oameni si 300 de tunuri, avénd in frunte pe insusi sultanul, se indreapta spre Ungaria. Dupa primele inclestari gi cucerirea Petrovaradinului, cele doua armate se indreptara c&tre Mohaci, Ostiltajile, incepute la 29 august 1526, au fost cumplite, infrangerea ostilor maghiare a fost catastrofala. insusi regele ‘maghiar a pierit in lupta. Rezultatele luptel au fost deosebit de grave, in sensul c& Puternicul regat maghiar aproape c& a dispairut de pe arena istorie! Pentru mai multe secole $i gi va pierde pentru totdeauna strélucirea de até data, Victoria de la Mohaci $i starea politica extrem de tensionata din centrul Europei au valoare de semnal verde pentru suttanul otoman c&tre Buda gi Viena. Caci Ferdinand de Habsburg, fratele imparatului Germaniei, Carol al V-lea, si loan Zapoiia, voievodul ‘Transilvaniei - in ciuda situatiei grele creat in zona - igi disputa coroana si posesiunile maghiare. Zapolia se incoroneaza ca rege, dar este infrant de partizanii lui Ferdinand tanga Tokay si silt s&se refugieze in Polonia. De aici, cere sprijinul si se pune sub protectia sutanului. Astfel se incheia in februarie 1528 primul tratatintre imperiul otoman si Ungaria vasalé, rézboiul pentru teritorile maghiare intrand. ‘ntr-0 noua faz, care se va finaliza prin transformarea in pagalac, Evenimentele amintite, oferd in acelagi timp, pretextul de a ataca ‘Viena, deoarece Habsburgii luptau impotriva aliatului lor, loan Zapoiia. 32 jn mai 1529, suitanul Kanuni, cu 0 armat, evoluata in izvoarele vremil la 250,000 de oameni, se indreapta spre Buda, pe care Ferdinand de Habsburg reugise s& 0 ocupe. In septembrie, aceigsi an, Soliman ocupa Buda, instal pe tron pe loan Zapolia si nainteaz asupra Vienei, Ismail Uzungarsil, unul dintre renumitiistorici turci, care a cercetat istoria asediului Vienei, descrie tn felul urmator in Osmanit Tarihi (\storia otomana) acest episod: “Armata otomanii incepu s& ‘naimeze spre Viena, unde se afia Ferdinand, iriparatul, dupa ce ‘intdrise bine fortificatile de aparare a Vienei,lasase aici o armata de 46.000 de ostasi si plecase in farile nemfesti (landuri) pentru a strange noi forje. A reusit s&-1 convinga pe contele Palatin gi astfel 4 objin& un sprijin constand in unitaji miltare ce totalizau 22.000 de intanteristifsi cavaleristi, precum $i 300 de tunuri, din care 100 de calibru mare $i 200 de calibru mic. Asediul Vienei a inceput la sfarsitul lunii septembrie, un sez01 neprielnic pentru soldatii otomani Soliman a cerut predarea Vienei, ins& a fost refuzat categoric. Asediul Vienei a produs 0 putemica reactie in Europa crosting gia ajtat sentimentul national al germanilor. Cuacest prile, Luther a pronunjat renumitul sau discurs antiotoman. Toate statele Europei au fost invitate s& sprijne, in numele crestinitati, Viena impotriva pericolului otoman. Un astfel de apel a fost adresat chiar gilui Francisc |, aliatul lui Soliman, Francisc se afia Jntr-c situatie foarte difcila, find nevoit s& tZinuiasc& alana cu turcit ‘sis ducd'o politic’ duplictara. Frigul sipsa tunutlor mari de asalt au cauzat egecul asediului Vienei"" ‘in octombrie 1529, da ordin de depresurare side retragere, ‘in decembrie ajungand la Istanbul 16) lsmall Uzuncargi, Osmanll Tarihi (Istria toman, voll, p.317-318,loan Zapolia, vasal al sultanului, va reusi s8 se mentina la Buda, in ciuda jocurilor diplomatice ale imperialilor de a4 inlstura, exercitndu-gi autoritatea gi asupra Ungariei de rastit pana la moartea sa survenita in anul 1540; vestul si nordul Ungariei se aflau in stpanirea lui Ferdinand de Habsburg, Dup& moartea lui loan Zapolia, Ungaria si Transilvania ‘rebuiau sa treaca, conform injelegeri a Habsburgi, dar acest lucru era in flagrant contradictie cu interesele statului otoman. Sutanul Soliman Magnificul iese din incurcatura printr-o manevra diplomatica abild, ji recunoagte pe loan Sigismund, fiul lui Zapolya, rege al Ungariei. Pentru a pune capat disputei cu imperial, intreprinde o noua actiune militard in august 1541, transformand astfel o mare parte a Ungariei in pagalac. Tn_urma acestui eveniment, sunt introduse o serie de modific&ri in organizarea administrativa a Rumeliei, partea ‘europeandi a imperiulul. Dupa transformarea sud-estului Ungariel in pagalae, ia fiingd un nou belgerbegat in Europa, avand sediui la Buda. Acest oras avea 0 pozitie strategica militar’ furdamentala pentru turci, mai ales dac& avem in vedere vitoarele campanii, vizand in special Viena. ‘In acest beglerbegat intrau, in afara de o parte din Ungaria, © parte din Slovacia, din Serbia gi alte teritorii din Peninsula Balcanica. Puternicul Imperiu otoman juca acum un rol deosebit de important in conjunctura internationala. Diplomafia turcaerain pina ofensiva, pe msura victorilor militare. Ea viza acum imperiul lui Carol al V-lea, Franta si Anglia, chiar si’statul moscovit, care Incepuse sa se extinda intr-un mod ingrijorétor. Kanuniamanifestat mult realismin politica extern’, incheind tratate, fara s& manifeste prejudecéti personale, si pundnd in faz umai interesele imperiului sau. Astfel, se explica faptulc& sultanul ‘adat ordin flotei sale 8 colaboreze cu francezii, iar in februarie 1535, a fost incheiat intre Soliman Magnificul gi regele Frantei un tratat de 34 pace, prietenie si comer. Tratatul era impart in patru capitole (denumit mai tarziu capitulafii) gi francezii s-au prevalat de prevederile lui fcand, ulterior, presiuni asupra Imperiului otoman, care decdzuse, s& respecte aceste obligatiuni. Avem in vedere in special clauzele comerciale; ele au fost acceptate atunci benevol de sultan, ca 0 atitudine de ing&duinta a acestuia fafa de Franta, care mai mult cargea prietenia turca. Pe baza tratatului incheiat de Soliman Magnificul cu Henric alll-lea, urmasul lui Francisc |, in februarie 1553, flota turcé acorda spriji timp de doi ani, Frantei in razboiul pe care il ducea impotriva lui Carol al V-lea, primind in schimb 300.000 livre aur. Un capitol important al relatilor Imperiului otoman, in acea perioada, ji alcatuiau raporturile cu Rusia. Rusia incerca s& obfina un sprijin pentru a tempera statele (hanatele) Kazan, Astrahan $i in mod deosebit cel al Crimeii- formate in urma dezagregairi Hoardei de Aur - in desele incursiu in anul 1521 reprezentantul moscovit, Tretiak Gubin, vine la Istanbul, aparent pentru a4 felicita pe noul sutan Soliman, Adevaratul scop al vizitei era ins oprirea incursiunilor tataresti din Hanatul Crimeii, precum si obtinerea liberi comerului pentru negustorii rugi in Imperiul otoman. in anul 1522, s-a fcut o injelegere cu Rusia, la Moscova, prin care partea turca permitea negustorilor rusi s&-si exercite liber Comerjul, ins& Turcia a evitat sa incheie un tratat de prietenie cu Rusia, probabil, sau chiar sigur, avand in vedere importanta Hanatului Crimeii pentru imperiul otoman, Urmatorul moment, demn de relevat, in relafile otomaniior cu Rusia, ba constituit anul 1547, cand solul rus Fedor Alasev, ‘soseste la Istanbul $i propune sultanuluio alianta impotriva Poloniei, Motivul era clar. Polonia stapanea si Ucraina pe wemea aceea barand drumul Rusiei a Marea Baltic. Dar aceasta stuatie nu jena ‘nea interesele Imperiului otoman, in consecinfa sutanul respinge ‘oferta Rusiei.Invazia rus& asupra Kazanului in 1552 si a Astrahanulul in 1856 $i ocuparea $i acestor hanate turcesti la Rusia au racit mult relatile dintre Rusia si Poarta otomand. Selim |, tatal iui Soliman Magnificul, dduse in 1514, lovituri distrugatoare dusmanului de la rasérit, Iranul, ins& ostiitajile au continuat si in perioada lui Soliman Kanuni (Legiuitorui). Motivul conflictelor il constituia intaietatea asupra unor teritorii ca ‘Transcaucazia gi unele pri ale Irakului, mai ales zona Bagdadului, rag agezat la confluenta marilor drumuri comerciale. Dupai incheierea tratatului cu Habsburgi, in 1533, privind Ungaria, in acelasi an, 0 mare oaste otomand, sub comanda lui brahim pasa, ji invinge pe iranieni gi ocupa orasul Tebriz si sudul Azerbaigeanului. Un an mai tarziu (1534), 0 alt& oaste, in frunte cu nsusi sutanul, ocupa oragul Bagdad. Asttel, toat Mesopotamia intr sub stpanirea Imperiului otoman. Incepnd cu anul 1556, Imperiul otoman si-a extins teritorile in Africa de nord. De pilda, Tunisul va fi subordonat de Soliman Magnificul in 1574. Cu cativa ani mai devreme (1556) victorie a ‘flotel otorane asupra flotel spaniole se soldase cu intrarea orasului Tripoli sub administratia turceasca. invremea lui Soliman Magnificul, Imperiul otoman atinsese apogeul stu. La titulatura sa de st&pan peste trei continente se adaugau mai mute méri (10), numele oragelor Damasc, Alep, Belgrad, Bagdad, Cairo $i magrebul (posesiunile din nordul Africi), Precum si cea de protector asupra celor dou orase sfinte: Mecca siMedira. Cat priveste farile romane, dupa cuceririle turcesti de la sud, ‘din rs@rit gi din apus, ele constitujau *un intrand? in imperiul tui Soliman. Cu toate acestea ele (TArile Romane) n-au fost ‘transformate in pagalacuri. Ce explicatii dau istoricli in aceasta problema? in aceasta chestiune ni se par conciudente, pentru o anumita perioada (inclusiv perioada |ui Soliman Magnificul) ‘Coneluzille renumitului istoric roman P.P. Panaitescu. Ele su 36 a) Tarile romane €rau mari cultivatoare de cereale, crescatori de vite. Nefiind ei insisi cukivatori gi cresc&tori de vite (ecupndu-se de cuceriri militare), otomanii au preferat s& menting {rile romAne intr-o stare de aser b) Turoii otomani au folosit drumul militar traditional in Peninsula Balcanica, folosit la timpul lor, pe rand, gi de romani, bizantini si cruciaji. Acest drum trecea de la Bizant prin Adriatica, Filippol, Sofia, Nig, Belgrad, find continuat cu cor&bille pe Dunare sau pe uscat pe malurile fluviului spre Buda, Viena gi spre Germaria’®, Deci: Zrile romfne nu se aflau pe directia principal a expansiunil turcegti. Ocuparea lor integrala de catre turci nu era necesard din punct de vedere strategic. Desigur, argumentele savantului roman sunt valabile, ins, dac& le raportam la intreaga istorie a relatilor romano-otomane ‘trebuie s& mai adaugam gi vitejia cu care au aparat roma autonomia si independenta, precum si abilitatea diplomatic’, rar ‘imtainita, a domnilor romani, care au stiut s& imbine pertect ‘succesele militare cu cele diplomatice. 19) PP. Pansitescu,, Interpretérl roménogt, “Stucli de istovie economical ‘social, Edt. Universul, Bucuregt, 1947, 37CAPITOLUL VI SUCCESELE MILITARE OTOMANE iN LUMINA ISTORIOGRAFIEI TURCESTI Succesele militare extraordinare ale turcilor otomani, in special, in perioada marilor cuceriri si extinderea Imperiului, a constituit gi constituie gi astazi, una din temele principale $i pasionate ale istoriografiei turcesti. Istoricii turci beneficiaz’ in cercetézile lor de izvoare inepuizabile, constand in noi si noi materiale de arhiva, in cronici, in registre vamale, avantaje care nu stau fa indemana istoricilor straini Nise par interesante concluzille la care au ajuns, precum si tezele emise de acestiistorici, privind succesele miltare, realizérile {in edificarea imperiului si atitudinea fata de popoarele cu care turcii ‘au venit in contact. Bibliografia acumulata in acest sens, in ultimele decenii, in special in pericada dupa proclamarea Republicii Turcia (1923), este imensa. Ca s& ne referim numaila ultimele apariti de prestigiu ‘in aceast& chestiune, este suficient s& amintim Tirkiye Tarihi (storia Turciei) in patru volume, purtand semnatura prestigiosului ‘om de stiint&, Prof.Dr. Yager Yicel, impreuna cu Prof.Dr. Ali Sevim, Ankara, 1990, Aspectele amintite mai sus din istoria otomana sunt ‘Surprinse in special in lucréiile istoricilor Ismail Uzungarsili, Osmaniu Tarihi ([storia otomanilo’), voll, Ankara, 194), Halil nacik, L'émpire ‘Ottoman in ‘Les peuples de I'Europe du sud-est et leur role dans Vhistoire (15-20)', Sofia, 1966 si Barkan Lutfi, Osmaniu ‘Imparatorlugunda cificl sinifinin hukuki statuler! (Statutul juridic ‘al clasei f2rBnesti in Imperiul otoman), Ankara, 1987, Tayyib 38 Gokbilgin, Rumeli de yérikler, Tatarlar ve Eviad! Fatihan (Nomazii, Tatarii si Urmagii lui Mehmet Cuceritorul in Rumelia), Istanbul, 1957 etc. Dupa istoriciiturci, principalele cauze care au concurat la expansiunea militara, menginerea si consolidarea noilor cuceriti gi pastrarea timp de 4-5 secole a acestor cuceriri, in lini mari au fost: a) Tolerant religioasa. Registrele din arhivele turcesti (Tahrir detterieri) arata ca turcii au mentinut mandistirile (crestine); ele au fost asimilate, dreptului islamic, find considerate proprietari vakuf (picase), in care perceptorii locali nu aveau dreptul s& patrunda. Este suficient chiar si acest caz simplu pentru a observa toleranja de care au dat dovada otomanil fafa de biserica crestin& ortodoxa. b) Cucerind teritori, de pild& din Peninsula Balcanica, lichidand cea mai mare parte din feudalitatea bastinasa, turcii - sustine Inalcik - au usurat situatia taranilor iobagi, scutindu.i de abuzurile feudalilor. Asa se explica, in parte, si bajendiria catre teritorille otomane din teritorille neotomane invecinate. ) in perioada ofensivei otomane jn Balcani, in sud-estul Europei exista un mozaic de state mici, iar rivalitatea dintre ele a permis turcilor 8a profite pe deplin de acest lucru si s& se extinda. 4) Ungaria si Venetia, céutau $i ele s& se foloseasca de conjunctura nefavorabilé, de haosul si certurile din sud-estul Europei, folosind abili misionarii catolic sin general biserica catolic& pentru a-gi instaura dominatia in aceasta regiune. Aristocratia, feudalii balcanici asteptau ajutor de la crestini, existau ins’ si insemnate grupuri sociale care fi preferau pe otomani. ) Afi tot de la istoricul Halil Inalcik, care a cercetat minutios documentele turcesti ale vremii, ca administratia otomand, prin regimul centralizator gi o fiscalitate relativ redusd, a facut ca Populatia rurala s& nu-i prea sprijine pe feudalii autohtoni. f) Pentru dezvotarea comerfului intre Orient gi Occident, ‘otomanil au protejat pe zimmi (supusi nemusuimani), in special intre 39Brusa gi Balcani, asigurandu-le securitatea drumutilor gi plata un vami scézute, stimulatoare; 9) Inrolarea feudalilor localiin armata otomanai gi acordarea de timaruri acestora; h) Confirmarea privilegillor pe care le-au avut unii prelati onodocsi, ‘ca $i privilegile m&n&stirlor importante, déndusi- se posibilitatea practic&iii religiei gi libertatea spiritual religioasa gi cuturals; i) Inlesnirile gi ibert2tile acordate unor importante orage. Acestea sunt doar numai o parte din cauzele care au determinat unil istorici sa afirme c& regimul otoman n-a prezentat Numai aspecte negative, de pild’, Nicolae lorga. © alta tema cercetata si elucidata de istoricil Imperiulul otoman, in ultimele decenii, pe baza noilor descoperiri ocumentare, se referd la coloniz&irile pe tertorile nou cucerite. Pe bazai de izvoare, descoperite recent, arata istoriogratia turca, nici un istoric cu prestigiu, mai ales dintre acei care unesc arhivele turcesti, nu poate afirma cai turcil care au venit in aceste teritorii (cucerite) au apartinut exclusiv castei miltare. Majoritatea turcilor stabilifi pe aceste teritorii erau cultivatorl, Cultivatoril musulmani, de pilda, ati adus tn Balcani noi soiuri de plante agricole, iar meseriasi, ceva din specificul Anatoliel, sau din zonele nord. ponzice precum Crimea. in Rumelia (partea europeana a Imperiului), inclusiv Dobrogea, au luatfiinjS numeroase sate, orage $i targurl locuite de ture}, buni cultivator $i meseriasi, iar datorit& ugurintei transportului Be mare, Dobrogea - de pilda - devine granarul, “depozitut de grau al Istanbulului. CAPITOLUL VII ORGANIZAREA TERITORIALA $I MILITARA A IMPERIULUI 1. Organizarea teritorlalaé wz Imperiul otoman era un stat militar-feudal. Sultanul intrunea ‘in persoana sa puterea politica absolut, precum $i calitatea de calif {ef spiritual). Cel mai mare demnitar era marele vizi. Din secolul al XV-lea apar gi alti demnitari cu titlul de vizir. Marele vizir si ceilalji alc&tuiau Divanul (Consiliu suprem). iin timpul campaniilor miltare, marele vizir era investit cu puteri foarte mari, Putea s& emia firmane in numele sultanului, si distribuie feude si s&-i numeasca sau sai destituie pe mari demnitari. Ca importanta in ierarhia de stat, urma defterdarul, Acesta dirija impozitele si fnantele. Apoi urma ni i, care pregatea decretele. Marele sigiliu era pastrat de marele vizir. Toate pricinile de judecata, cu exceptia celor de alta religie, Se rezolvau de catre cadii(judecditori religiosi). La baza legislajiei stateau dreptul islamic in interpretarea hanefita (ortodoxa), precum si dreptul cutumiar al oguzilor (ramura turcilor oguzi venitidin Asia Centrala), In secolul al XV-lea toate problemele legate de clerul musuiman, ca si administratia proprietatilor religioase (vakuf), se ‘facea de c&tre judecdtori militari (kadiasker), Unul dintre acestia se ‘ocupa de partea europeana a imperiului, iar celalalt de cea anatoliana. Mehmet al Il1ea Cuceritorul a adoptat in anul 1467 un cod de legi, despre care am vorbit in paginile anterioare, prin care erau atfixate funcjile demnitarilor, cuantumul salariului lor, organizarea clerului musulman, regimul feudal militar. Era stabilit de asemenea si statutul comunitajlor religioase nemusulmane. Cel mai mare teritoriu administrativ era jinutul (evalet, vilayet). Tinuturile erau administrate de beylerbey - unulin Anatolia i celdlalt in Rumelia, Acastia se ocupau in special cu problemele militare ale finutulu Tinuturile erau impanite tn unitati administrative mai mici numite sageacuri (udefe), caza (plasé). Cea mai mica unitate administrativé-era bugeac (comun’). Cu problemele de paz’ (poltie) si miltare ale plasilor se cocupa ofiterul numit timar subagi, iar cu problemele juridice, cadiul, Aprovizionarea administratiei cazalei reveneau cadiulul. jnalta Poarta, in problemele administrative se adresa direct cadiulul, Beylerbeyul, cZruia ji era subordonaté plasa, nu avea dreptulsa se amestece in problemele administrative $i judec&toresti, revenindui doar misiunea de supraveghere. Tinuturile (sangeac) nu erau egale nicica intindere sinicica importanja. Cel mai mare vilayet era Rumeli, adic’ partea europeana iperiului, Beylerbeyul de Rumeli ocupa locul imediat urmator ‘dup micul vizir in ierarhia statall, adic’ era ministru in guvern (divan+ hummayun), Beylerbeyul de Anatolia, inaintat in fundjie, devenea beylerbey de Rumeli, Erau si situatii de exceptie. Uneori putea s& sar peste aceasta functie intermediara devenind direct ministru (vizit). Pana in perioada lui Soliman Magnificul conductor finuturilor erau numai beylerbeyii, mai térziu insa vilayetele au fost conduse si de vezir vali (prefecti cu grad de vizit) jin partea anatoliana a Imperiului existau $i sangeacuri conduse de cdtre printii (celeb’) Cun}! imperiale (Manisa etc.). jn partea european a imperiului se aflau sangeacuri ale basbuzucilor (oastea neregulata). De pild&, Silista, Semendria gi granija Albaniei. Unitajile de goc din aceste local 42 subordonate formal comandantului Rumel, insdi in realitate erau independent, avand mana libera pentru actiuni de incursiune pe teritorile straine, Regedinta beylerbeyului din Anatolia a fost la inceput oragul Ankara, dupa un timp Kiitahya, ca dupa aceea sa fie din nou Ankara. Oragul de regedin}a al beylerbeyulul din Rumeii a inceput a {fost Filipopoli, ca dupa aceea sa fie oragul Bitolia, Impartirea administrativa a teritoriului imperiului otoman in vilayete a gasit o forma stabila la mijlocul secolului al XV-lea. in acest secol cucerirea regiunilor din Anatolia orientala gi sudic’, a Siriei, Egiptului, Irakului, iar in Europa a Ungariei, impune o noua organizare administrativa in vilayete. Astfel, pe l&ngii cele existente, ‘mai luard nastere vilayetele Erzurum, Diyarbekir, Van, Dulkadirve, Halep, Siria, Tripoltania, Sehrizor, Egipt, Yemen, Bagdad, Basra, Budin (Vidin) etc. Algeria gi Tunisia (dependenta de prima), precum i Tripolitania erau autonome. Tripolitania in 1565 (la moartea lui Turgut) devenise beylerbeyik. Unele vilayete au fost date miltarilor ‘arabi (Hayrettin Barbaros etc.). in Africa exista si viayetul Abisinia cu regedinta in localitatea Sevakin, O serie de alte vilayete din regiunile orientale pana la inceputul secolului al XVIl-lea se bucurau de un regim autonom, Vilayetele nu aveau toate acelasi regim economic i obligati financiare fata de puterea centrala. Parte din ele (vilayete) nu aveau obligatia sa acorde statului un anumit cuantum de impozit anual. In aceastd categorie intrau vilayetele Rumeli, Budin, Anatolia, Karaman, Dulkadir, Sivas, Erzurum, Diyarbekir, Halep, Damaso, iat unele din Egipt, Abisinia, Bagdad (Irak), Basra, Yemen erau la dare anuala. Vilayetele Tunisiei, Algeriei si Tripoltani acelasi regim. Maiexistauinca osarie de vilayete gi sangeacuricu un regi total deosebt Ele recunosteau suzerantaten Satu coma i ‘Schimb se bucurau deo anumita autonomie. Pimantul respectivelor vilayete era considerat proprietatea celor aflati la conducereaacestorregiuni, Aici nu existautimarursizeameturi. Stapaniiacestor vilayete erau impusi la o dare anual si obligafii s4 participe ‘impreund cu unitatile proprii ia expeditile militare ale sultariulul. De acest regim se bucurau sangeacurile Cizre, Ghenge, Bitlis, Imadiye, Manmudie, Hakkari, din Anatoia oriental. Firmanele adresate acestor sangeacuri erau formulate intr-un limbaj mai politicos. Se folosea, de pilda, termenul Cenab (genab) (domnille voastre). in regiunile Udu, Diyarbekir gi Sehrizor (toate in Anatolia orientala) existau 400 de sefi de triburi care de asemenea se bucurau de o anumité autonomie. $i acestia, in schimbul unor Servicii militare, aveau dreptul sa-si transmita mostenirea, urmasilor. jin decursul istoriei a fost reorganizat in c&teva rénduri teritoriul statului turc, insd far a se schimba principiul esential de organizare a imperiului. Procesul relatiilor feudale, mostenite de ia selgiuchizi, a continuat $i in timpul otomanilor. imensele teritorii cucerite in Asia, Europa gi Africa erau stpAnite gi folosite conform urmatoarelor patru feluri de propriet&qi funciare: - proprietaitile statului (miri) - domeniile dinastiei (has) ~ domenille institutilor religioase (vakit) = domenii particulare (malk) Cea mai mare parte a pamanturilor statului (mir) era concesionat& condiionat spahiilor (cavaleri). Spahii ce locuiau pe domeniile statului erau obligati si se prezinte la oastea sangeacbeyului (seful districtului) la ordinul sultanului, cu un anumit numar de calareji inarmati (numarul depinde de venitul mosiei). Feudele mari se numeau zeamet, iar cele mici timar. Marii demnitari militari gi civi fimeau din domeniile sultanului (has) o parte in stp&nire pe timpul cét exercitau anumite funcfi. Aceste proprietati concesionate pe un timp limitat si conditionat marilor demnitari se numeau tot has, Alaturi de mari proprietati exista gi mica proprietate sArneasc’. Grosul populatiei {2ranesti 71 forma ralaua (patura social impus& la bir, indiferent de religie. Din sec. al XiX-lea acest termen indica numai pe birnicii nemusulmani) legata de loturile de pamAnt si neavand dreptul s&-si paraseascé locul fara permisiunea Proprietarului domeniului respectiv. Proprietarii funciari musulmani plateau agar (zeciuiala), iar cei nemusulmani haract intre 20 $i 50%, Crestinii gi evreii mai plateau $i djizle (capitatie), care ulterior s-a contopit cu haraclul, Renta feudala se incasa sub forma fixa, adic’ in produse, bani si munca obligatorie. Organizarea militara centrala ‘In prima perioada a existentei statului otoman, copii crestini, luati cu forta sau facuti prizonieri, erau pusi s& munceasca pe ‘domeniile feudalilor din Anatolia. Dupa cucetirea unor regiuni din Europa, i in special din Peninsula Balcanica, tinerii capturati au Tnceput s& fie folositi gi pe domeniile din partea europeanai (Rumell). Din acestitineris-au constitit atat in Anatolia c&t gin Rumeli unit militare speciale numite agemiogeak (unitati de novic)). Menirea unitatii (agemiogeak) era in primul rand s& pregateasca militari pentru unitatjle de ieniceri, arilerie, etc. Deci agemiogeak constituia o rezervé din care se completa efectivele celorialte unitat militare. Unitatile de leniceri. Constituiau arma de infanterie a oastei cotomane. in timpul luptelor ele ocupau centrul jiniei de luptd, in faja sultanului, In arsurile spre locul de lupta ocupau dispozitive in preajma suveranului, indepiinind misiunea de garda a acestuia, in timp de pace indeplineau misiunea de pazii a palatului, de pompieri ‘side poltie in orag. leniceriior li se incredinfa si misiunea de pazai a diferitelor cetati pe o perioada de trei ani. Deobicei, erau trimisi pentru paza cetiiilor de granita. Acest lucru fl avantaja pe ieniceri, ‘deoarace pe lénga salariu mai primeau si un supliment (diuma). 45Pana la mijlocul secolulul al XV-lea corpul ienicerilor aveay un efectiv de aproximativ zece mil. Maitarziu, acest efectiv a cresout. La moartea lui Soliman Magnificul efectivul nu depéigea 12 mi. Unitatea Gebegi (de intendenta). Asigura armele $i munitia necesare ienicerilor, distribuia arme inainte de lupts, si strangea gi repara armele dupai terminarea ostilitailor. Artileria. Turcii olomani au introdus unitayi de artilerie in armata c&tre sfarsitul secolului al XV-lea. Aceste unitti au evoluat gi -au perfectionat in timpul lui Mehmet al I-1ea Cuceritorul Kapikulu (Cavaleria robilor de Poarta). Era alcatuita din- ‘gase unitlj. Acestor unitaji li se incredinjau misiuni atat in timp de razboi cat giin timp de pace. P ecAmpul de lupté ocupau dispozitiv de lupta in cele doua flancuri ale unitatior de ieniceri. in timpul ‘margurilor ocupau loc in dispozitivul din dreapta, stanga si spatele adigahului si asigurau paza cortului sultanului si al marelui vizi. Armata provinciala In afara de unitate amintite, diziocate in capitala imperiului, ‘in imprejurimi sau anumite orage importante si cetéti marginase, exista gi o armata de provincia Principalele unitati ale armatei de Provincie erau spahii cu timaruri, infanteria, unitatile numite musellem sau nomade, gerahor, geambaz, akngill de titari, deliler sau bagbuzucil, azapli, voluntari si best, Timariofli, Erau osteni care posedau proprietéti concedate temporar si conditionat. Acest gen de proprietaji au evoluat atingand la mijlocul secolului al XV-lea perioada de apogeu. Expansiunea teritoriala din secolul al XV-lea gi al XVi-lea au méirit considerabil fondul funciar al statulul (miri) si numdrul timarurilor, Conform unui procedeu stabil, dotarea cu timarurl sau zeameturi se fcea de catre sultan sau de cétre marele vizir. Legislatia lui Mehmetal lea Cuceritorul, prevede ca un timar cuun venit de 5999 aspri poate fi acordat de c&tre marele vizir unui spahluy, f2r s fie nevoie de acordul sultanului. lncepand din anul 1529 dreptul de a acorda timarurl 71 ‘capt gi beylerbeyul. Acesta putea s& acorde timar cu un venit de 5999, 4999 si 2999 aspri, adic un aspru mai mic decat cifra rotunda (in cazulin speta 6000, 5000, 3000 aspri). Tot ce depasea suprafaja amintita necesita aprobarea Porti Spehili timarlo}! participau la lupta cu ostasii din subordine. Fiecare spahiu era obligat sa se prezinte cu un anumit numar de ostasi calari, Numarul varia in raport de marimea si importanta domeniului concesionat conditionat. Ostagii proveneau din randurile robilor cumparaji sau prizonierii capturayi in timpul rézboiului. “ Unitaile auxiliare, Infanteria gl nomazil. in primele decenii ale existenjei armatei otomane, unitatile de infanterie constituisers coloana vertebral a acesteia. ins&, in secolul al XV- lea, dup& constituirea infanteriei de ieniceri, au decdzut, find scoase din misiunea de combatant si folosite in misiunile de spate, Musellem erau unitatile de cavalerie trecute mai tarziu in servicile auxiiare de spate. Cu o zi, doud tnainte de inceperea luptelor, unitéile de cavaterie musellem piecautn directia vitoarelor locuri de operafiuni miltare pentru a construi poduri gi a deschide drum prin paduri. Gerahur sau serahur se numeau detagamentele de munca de granita. Aceste detagamente erau alcdituite din crestini, Geambaz 1 Tatar indeplinea misiuni necombatante, fiind dizlocate, deobice’ in regiunea localitatior Vize, Yanbolu si Vidin $i ‘subordonate ofiferului numit Yérdkbey (beyul nomazilor). Onci kuwetler (unitatile de goc). Cavaleria usoard cunoscut in istorie sub numele de akungll, de fapt unitati de graniceri, Intreprindeau incursiuni creaénd deruta gi groaza in 20) Detali privind organizarea armatel otomane vezi in: Mehmet All Ekrem, CCiviizaie tured, p.100-123. a7randurile inamicului, indeplineau gi misiuni de cercetare $i paza drumuriior Deliler (bagbuzucil). Cavalerie ugoard, stationata la granita sau aproape de granija, se afla suv comanda directa a guvernatorului sau prefectilor (mai tarziu). Numele lor purtand semnificafia de deli (nebun), purtau pe cap c&ciul din bland de hien& sipene de vultur, costume din bland de tup sau urs. imbraicamintea le daidea o infétigare infiorétoare. Aceste unitati erau alc&tuite din turci si din crestini proaspét convert la isam. ‘Azapli (unitajile de pazé a cetattlor). Injial, erau units de infanterie ugoara ocupand dispozitivin fate unitailor de ieniceri. Din anul 1501 (asediul Mitilenel) au primit misiunea de paza a catdtilor. . Géndlli gi Beglll (unitati de voluntarl). Unitati de cavalerie usoara, avand misiunea de a preveni atacurile prin surprindere. Soldatii acestor unit&ji erau deobicei recrutaji din randurile populatiei din preaima cetatilor marginage. Marina. Ocuparea localitajilor izmt, Ghemlik, iar mai t€rziu locatitatea Karesului a deschis 0 fereast’a la mare pentru micul ‘emirat infiintat de Osman si urmagii sai, in 1390, la Gallipoli a luat fina un mare gantier naval otoman. in timpul sutanului Murad al Ilea (1420-1451), marina turc& atinsese un nivel care-i permitea s& ameninje pe mare imperiul Trebizondel, La cucerirea Constantinopoluluifiota otomana dispunea de 300 galere (corabi) Dupa cucerirea Constantinopolului Mehmet al I-lea simi nevoia s3 intéreasc’ acest orag Impotriva unui atac dinspre Marea Mediterana. intari flota. Intrarea corsarului Kemal Reis din Marea Mediterand'in serviciul otomanilor inviora foarte mult flota ture, care incepu S& intreprind& expediji pana la férmurile Spaniei. Puterea militar maritima a sporit si mai mult in timpul domniei sultanului Baiazid al I-lea. Flota otomand ataca in timpul acestui sultan chiar portul Alexandria in luptele cu mameluci. Sultanul Selim | acorda gi mai mare importanja marinei. Alzturi de gantierele navale din Gallipollinfingaincai un gantier mare la Comul de Aur. Vola s& objin& 48 suprematia asupra puterilor maritime rivale, Opera lui Selim | a fost continuat& cu mai mult succes de c&tre fiul su Soliman Magnificul. ‘Acest sultan a reusit si atraga i sé! fac chiar comandantulflotei ‘otomane pe Hayreddin Barbaros, beyul independent al Algeriei, in vesnic& héruialé cu spaniolil, Flota turc& condus& de Hayreddin Barbaros gi-a arétat maiestria prin lovitura dat’ flotei spaniole ‘comandata de faimosul Andrea Daria, la Preveze, féc&nd astfel din ‘armata turcé otomand o putere de temut pe mare. Marina ture, aga cum s-a mai amintit, a acordat sprijin si lui Francisc | in lupta sa impotriva lui Carol al V-lea. agCAPITOLUL Vill CULTURA, STIINTA $I ARTELE IN ‘SECOLELE XV $I XVI Dupa prabusirea emiratelor Danigmend, Menguecek si Saltukogullari din Anatolia centrala si rasaritean sub loviturile selgiuchizilor se incheie procesul de turcizare a Asiei Mici, Inceput in secolul al X/-lea. in noile emirate, din imbinarea culturii turcilor selgiuchizi si cea autohtondi apare o noua cultura ture, unitard. Dupa marile cuceriri i indeosebi, dupa cucerirea Egiptului i Yemenului, situatia si caracterul culturi turce se schimba treptat. !stanbulul devine centrul cultural al lumilistamice, care acum in cea mai mare parte, se afla in cadrul unui singur stat, imperiul otoman. La Istanbul (devenit capitala imperiului) se stabilesc Aumerogi oameni de cultura gi savanti veniji din j&rile arabe, Iran si alte regiuni intrate in componenta imperiului, Aceastti pleiad’i de invatafi, care, pur si simplu, a invadat Istanbulul, a schimbat caracterul culturi, chiar gi limba formand aga zisa limba otomand, accesibila doar pentru un cerc restrans, din jurul curti imperiale. Datorita exodului camenilor de cultura arabi spre capitala ‘marelui imperiu, creste rolul acestora in viaja stingfica si cukurala, rol amplificat gi de generatile de intelectuali turci format in marile ‘centre culturale arabe si persane; cultura cade treptat sub dominatia culturii arabe si persane. Medrese (seminar). Reteaua de invajzmant din Imperiul otoman cuprindea $coli primare gi medrese, Prmele medrese au fost construite in timpul lui Orhan. Apoi numairul acestora a crescut 50 mereu, ajungand ca seminarul Darulhadis (teologis) din Edirne sa fie cea mai mare scoala din {rile musulmane in secolul al XV- lea. ‘Asa cums-a mai afirmat, dup cucerirea Constantinopoiului au fost construite din partea de nord si de sud a moscheiei lui Mehmet al I-lea 8 gcoli. Acestor scoli li s-a dat numele de '8 curt (seminarii) (Sahn-t seman). Elevii, dupa terminarea cursului elementar se inscriau la cursurile Tetime (curs inferior), iar dupa ce absolveau gi aceste cursuri aveau dreptul s& se inscrie la facultile de drept, teologie gi literatura. in timpul domniei lui Soliman Magnificul s-a simfit nevoia formairi de cadre in domenile matematicil, stinfelor naturi gi medicine De aceea au fost infiinate seminarii superioare (facultati) de matematica, stintele naturi si de medicinal. Ele se afiau in preaima moscheiei Suleymaniye din Istanbul, Facultatea Darulhadis (de ‘teologie) si Darutibbiye (medicina) erau doua din ele. Pana la inceputul secolului al XVili-lea, institutiile de ‘invayamént superior erau reprezentate numai prin seminarii de grad inferior (tetime) si superior, precum gi de gcoli elementare. Toate aveau caracter religios. Abia in secolul al XIX-lea se va moderniza ssistemul de invaymént, in timpul lui Mahmud al I-ea. tstamut Bazele teoretice $i cultice ale musulmanismului (musul = -smerit, credincios) au fost elaborate de Mohamed (570-632) care a reusit s4 adune in jurul credinfei lui Allah (Dumnezeu) numeroase ‘riburi r&spAndite pe o suprafafa intinsa din Arabia, Negustorii din Mecca s-au impotrivit noilor idei si Mohamed a fost nevoit sa fuga (hegira = fuga) la Medina unde a inceput organizarea politica a noilor credinciosi, cu care va supune intr-un timp scurtteritoriintinse din Asia, apoi Africa, gjungand pana in Europa. Numaratoarea anilor ‘in calendarul musulman incepe de la 622 (hegira) anul nou este in martie (de obicei in zua de 21, dar uneori $i 9 sau 1 martie), lunile 51oi ‘Sunt socotite dupa ciclul lunar. Dar unele ari (printre care si Turcia) au adoptat in ultimele decenii calendarul gregorian. Ziua de ‘sarbatoare este vinerea, in afara acesteia turcii mai s&rb&toresc: “ramazan bairam* (ine 3 zile, dup o lun de post) si‘Kurban bairam* (s&rbatoarea jertfelor, tine 4 zile, in amintirea copilului Ismail salvat de Allan), Ideile gi dogmele tundamentale ale islamismului (isam ‘supus). transmise de ctre Allah lui Mohamed prin intermediul ingerului Gayril, se afd in Coran (Alccran inseamnailectura, ceea ce trebuie citit)*'. Dogma principala prevéizuta in Coran, pe care 0 Fepetd zlinic fiecare musulman afirma: “Allah este unicul Dumnezeu iar Mohamed este profetul stu. Allah este atotputernic, absolut, Perfect, creatorul universal. Coranul mentioneaza si alte religit din ace! timp, resimtindu-se infiuenta acestora. Printre precursor lui Mohamed, Coranul enumera 27 de profefi incepand cu Adam (pArintele tuturor oamenilor, creat de Allah gi primul protet), dupa care urmeaz’ Moise, David, Isus etc. Ultimul gi cel mai important dintre profeyi iui Dumnezeu este Mohamed. Dupa crearea omului, ingerul dului a refuzat si se supundi lui Adam, Ia atras in pcat gi 2 generat discordia dintre oameni si Dumnezeu, discordie care a fost adancita de iudei si crestini,religii false care vor trebui aduse prin istamism la adevarata credinya. Soarta omului este hotarata de Allah, nu poate fi schimbata (kismet), este predestinata. Sunt Prescrise pentru credinciogi interdictii (nara, pacate) si fapte permise (helal). Musulmanul are urm&toarele obligati: s& creada nu ‘numai funtric (imam) ci s&- si exteriorizeze credinja (slam); s& dovedeasca milostenie (cedand pentru sraci si biseric o parte din venituri): dupa un ritual anume, s& se roage de cinci ori in 24 de ore; ‘88 respecte postul anual (ramazan); sd faca pelerinaj, mAcar odata in viata la mormantul profetului sau spre aite céteva centre sfinte. ‘Starsitul lumii va fi prin foc iar la chemarea trambifei toi vor invia 21) Traduceri pretuerete din Coren, pentru judecata de apoi. Mohamed va mijjoci pentru toy, si pentru pacdtogi, pe unii agtepténdu-i raiul, pe alti iadul. ‘Cei mai multi musulmani (suniti) recunose si oa doua carte sfanta *Sunna', 0 culegere de legende sacre despre viata gi faptele ui Mohamed, pastrate prin traditie. O alta parte dintre musulmani, siti (sia = schism) considers “Sunna' ofals& invataturé sirecunosc numai Coranul, in interpretare autentica, resping&nd autoritatea cealiflor sunifi, Majoritatea musulmanilor din Romania sunt suniti. Famili razleje de sit traiesc prin satele si oragele din Sudul Dobrogel si sunt numiti la noi kizlibagi. © populatie mai numeroasa din kizibasi inuturile Durostor gi Caliacra din Bulgaria. in timpul gi cu sprijinul lui Mircea cel 88trén sift s-au rsculat sub conducerea lui Bedr-ed-Din, impotriva puterii centrale otomane sunite. Populatille in care s-a r&spAndit initial musulmanismul au fost: pecenegii, uzii, cumini, tataril, salgicizli, otomanii osmanii, Aceste populati tiranice traiau in Asia centrala dar prin secolul X erau semnalate $i in nordul Marii Negre i Dobrogea. inainte de a adopta religia isiamica practicau reliail politeiste si samanismul, Monoteismul mohamedan a inlocuit treptat vechile religi, ozbecii (din Uzbechistan) imbrajignd printre primii credinja in Allah. in timpul hanului Berke (1257-1267) au aderat la islamism turcii nord-pontici, gi muifi dintre cei din Dobrogea. Valurile de turci care ‘au venit ulterior, at&t din nord precum gi din sud (dinspre Asia centrala gi din Anatolia) au format pe teritoriul actualei Romani mari comunitai, toponimicele turcesti ale unor localitayi supravietuind pana in zilele noastre (Babadag, Sarichioi, Medgidia, Techirghiol, Adamoiisi, $.a.). Treptat populatia musulmand a sporit in Dobrogea gi in oragele agezate de-a iungul Dunérii, care veneau freovent in Contact cu centrele de cultura istamice din sud. Credintain Allah a reprezentat un suport de unificare a populatiei turco- tétare gi a pus bazele unor instituyii administrativ-politice $i a unel culturi cu puternice manifestari si vestigil, unele existente si astazi. La timpul ‘su islamismul a reprezentat pentru aceste populalji o adevarata renagtere spiritual si a avut un rol esential in pastrarea identitati 53nationale a populatici turcesti””. Acolo unde triburile de turci (pecenegi, cumani, uzi, tatar) au trecut la crestinism ei au fost asimilaji de c&tre civilizatia cregtin& europeang. Domnitorii din f2rile romane, in efortul de a pastra independenta acestor teritorli au ingrdit patrunderea religici musulmane dincoace de Dunére. Tratatele cu sultanii recunosteau Greptul musulmanilor, care se agezau in farile romAne, veniti cu interese economice, de a trece la crestinism, evitandu-se ‘Iimpamantenirea unor comunitati si inaijarea unor lacage de cult istamice. In secolul XV in Dobrogea a fost introdusa administrajia ‘otomanai care a consolidat credinja islamica. Aufost cladite moschei (geamil si mesciduri (LAcage de cult mai modeste) infintate medrese (coli religioase), cadiate (cadiul este judec’torul care dA sentinje pe baza Coranulu),Dinaceltimpse pastreaz Mausoleul Sari Saltuk (din Bagdad, sfargitul secolului XV), Mausoleu! Mischin babe (din Ada Kale, acum mutat pe insula Simian), precum si multe ‘cesmele* (izvoare cu traditie)**. La Babadag, in timpul administratiei otomane, prin donatia testamentara a generalului Gazi Ali Paga, s-a inflingat un seminar pentru personalul de cult musulman. Cercetari geografice, astronomice gi medicale Primele lucrari geografice in Imperiul otoman au fost scrise ‘a mijlocul secolului al XV-lea cand s-au intensificat expeditile militare, Num@rul acestui gen de lucrari, impuse de necesitzti militare, a crescur cu repeziciune pandiin a doua jumatate a secolului al XVitea. Tn legitur cu nodul de vias una tac in: Zim Nab Kizietomo vé 2 eRe “tani bi atas aenemedl (lee Sesne senanNe {Uc iv Milteraras tre For Kongros! Barter (Comune lal ongree intenaonel de flelor tue), Anker. 1967, p2ST. 268, 23) Mohimet Ai Ekem, Ciizajis tured, Eak: Spor Tram, 1861, Bucurgt Mehmetalll-lea acercetat hanile geogratice ae lui Ptolemeu ia poruncit sa se fac copii fidele ale scestora, Prima lucrare de geografie fn limba turcéi a fost scris’ in anul 1453 la Gallpoli (Gelibolu) de Yazigizade Ahmet Eiendi, De fapt cartea este 0 traducere a operei Agealbul Mahlukat (Minunile creatiei de Kazvini Lucrari originale valoroase de geografie apar la mijlocul secolului al XVi-lea, in acest seco! renumitul om de Stiinta Piri Reis isi scrie Kitabi Bahriye (Cartea marine), iar un alt invétat turc Seydi Ali Reis, opera geografic& numita Muhit (Mediul). Carta marinei a lui Piri Reis este o lucrare original de geogratie, iar dupa parerea lui Herzog sia lui P.Kahle cuprinde cele mai bune haqi din Europa acelor timpuri. Piri Reis are o han’ a Americii $i inca alte doug han}. Pe hile din Cartea marinel sunt mentionate aproape toate oragele si targurile de pe coasta M&rii Mediterane. 0 editie de lux a Kitabl Bahriye a ost publcata de oztre Ministerul Culturii gi Turismului in anul 1989. Aceasta oper’ ‘monumentala este publicatd respecténdu-se toate regulleslinfifice riguroase. Textul original in caractere arabe, textul transliterat, variantain limba turca contemporana gitraducerea in mba engleza. Kitab! Bahriye constituie ta ora actuala obiectul cercetarii unor ‘societ&istintfice internationale si militare, Unele elemente cuprinse in ea se leaga gi de mult controversata problema a vizkriiterrei de catre fiinte cosmice, Si lucrarea Mahit a lui Seydi Ali Reis este foarte importanté, Seydi, comandant al flotei otomane din actuala regiune a canalului ge Suez, a murit in anul 1562; el a intreprins o serie de expediiin Oceanu! Indian. Prima parte a operei are un caracter cosmogonic. Ih continuare insa, sunt descrise coastele Marii Rogi, precum gi golfurile Adep si Basra. De asemenea unele asezaiti de pe coasta Oceanului Indian (Mahit a fost tradus& de Hammer in limba ‘germana). Nu este o lucrare originala, se bazeazA pe o serie de Scrieri arabe vechi, 55