Mihnea al II-lea Turcitul (n. iulie 1564,[1] Beyoğlu, Imperiul Otoman, Turcia – d.

octombrie 1601, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul al Țării Românești

între septembrie 1577 și iulie 1583 și, din nou, între aprilie 1585 și mai 1591. A
fost supranumit Turcitul ca urmare a convertirii sale la Islam.

Biografie
Mihnea al II-lea a fost singurul fiu al lui Alexandru al II-lea Mircea și al
Ecaterinei Salvaresso. A urcat pe tron în urma unor evenimente caracteristice
decăderii puterii domnului și obiceiurilor locale, sub presiunea Imperiului Otoman
(suzeranul Țării Românești): Mihnea a concurat cu un pretendent străin, doctorul
lombard Rosso, care susținea că este descendentul unui domn valah. Prima domnie, ca
voievod-copil, s-a desfășurat sub tutela mamei sale, doamna Ecaterina Salvaresso,
și s-a încheiat cu mazilirea lui de către sultanul Murad al III-lea (în iunie
1583), în favoarea domnului Petru Cercel. Ca urmare, a fost nevoit să plece în exil
la Tripoli, sub custodia autorităților otomane.

În timpul lui Mihnea Turcitul a fost introdus în Țara Românească mucarerul.[2]