MIHAI VITEAZUL

ELEVĂ: TOPUZARU ADELINE-MARIA

CLASA: A X-A B
PROF. COORD.: CONSTANTIN CORNELIA-VERONICA
ȘCOALA: LICEUL TEHNOLOGIC ,,ALEXANDRU IOAN CUZA”
LOCALITATEA: SLOBOZIA, JUD. IALOMIA
 Mihai Viteazul, personajul trecutului nostru apreciat drept eroul naţional al românilor s-a născut în anul 1558, potrivit legendei ce însoțește gravura pe care i-a făcut-o în
1601 Aegidius Sadeler și unde se menționează că avea vârsta de 43 de ani. Locul nașterii trebuie sa fi fost Orașul de Floci, din județul medieval Ialomița, de unde era localnică
mama sa, Doamna Tudora. Tatăl lui, potrivit propriilor sale afirmații și cronicii țării , a fost voievodul Pătrașcu cel Bun, pe care Mihai îl pomenea în hrisoavele sale, atunci când
se intitula - ,,Io Mihail voevod și domn a toată țara Ardealului, fiul marelui și preabunului Io Petrașco Voevod din Țara Româneasc sau ,,Io Mihail voevod, din mila lui
Dumnezeu domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovii, fiul marelui preabunului Petrașco Voevod

adevarul.ro UNA DINTRE BISERICILE EXISTENTE LA ORAȘUL DE FLOCI MIHAI VITEAZUL wikipedia.org

Copilăria și-a petrecut-o, fără îndoială, în târgul de la vărsarea Ialomiței în Dunăre. Tot acolo și-a petrecut o partea a tinereții, inițiindu-se în ale negoțului, căpătând
primele sale avuții și pregătindu-se pentru o poziţie privilegiată în societatea vremii sale, poziție la care îi dădea dreptul originea sa. Îi cunoaștem chipul după numeroasele
portrete de epocă ce îl înfățișează, descrierile străinilor care l-au cunoscut prezentându-l drept un bărbat – de statura înaltă, cu părul și barba neagră, fața șăi ea negricioasă si
severă-. Imaginile epocii îl prezintă, de obicei, având pe cap cuca și surgicul, după moda turcească a vremii.

1. N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. I, Bucureşti, Editura Minerva, 1979, p 151
2. Ibidem
 Oraşul de Floci, Târgul de Floci, Flockx, Flocx, Folczyn ș.a, numele este evident, o creaţie a vremurilor moderne, când aşezarea, care nici nu mai exista, apare în tradiţia
populară, ori în aprecierile istoricilor, a fost în Evul Mediu românesc, ,,cel mai mare guvernământ, considerat centru urban şi comercial în Țara Românească.

Acesta era aşezat aproape de gura de vărsare a râului Ialomiţa, în Dunăre aflând aici un punct de intâlnire şi de comunicare atât cu semenii lor de pe Borcea, cât şi cu grecii
dobrogeni. Acesta avea ziduri şi turnuri de apărare.

Cele mai importante lucruri care se vindeau în singurul oraş medieval din Bărăgan erau blănurile de animale. Lâna de oaie sau piei de capre, bovine sau porcine toate erau
la mare căutare în aceea perioadă. Aşadar, comerţul cu blănuri era cea mai importantă activitate desfăşurată în acest oraş. Tot comerţul a făcut ca populaţia de aici să se dezvolte.
Dincolo de importanţa comercială, o însemnătate militară în acele vremuri era evidentă la Oraşul de Floci. Aceata era, bineînţeles, o consecinţă a poziţiei sale geostrategice.
Comunitatea de acolo avea o populaţie diversă, alături de români fiind întâlniţi şi bulgari, greci, turci, armeni, ş.a, cu toţii chemaţi de preocupările negustoreşti în aşezarea
ialomiţeană.

adevarul.ro HARTA ORAȘULUI DE FLOCI descopera.ro

3. Ştefan Grigorescu, Ialomiţa medievală, Slobozia, Editura Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, 2004
 Ascensiunea lui Mihai în ierarhia politico-administrativă a Țării Românești începe la anul 1588, odată cu ocuparea dregătoriei de bănișor de Mehedinți. La sfârșitul aceluiași
an devenise mare stolnic în sfatul domnesc al lui Mihnea Turcitul, iar doi ani mai târziu avea să devină mare postelnic, sub domnia lui Ștefan Surdul voievod. La anul 1592
devenise mare agă și este atestat ca ispravnic, cu diferite mari însărcinări domnești.

În luna septembrie a anului 1593 avea să aducă numirea lui Mihai ca domn al Țării Românești, ca urmare a sprijinului serios pe care l-a primit la Sublima Poartă de la
puternica familie a Cantacuzinilor și îndeosebi de la capuchihaia Andronic Cantacuzino. Pe 11 octombrie 1593, Mihai intra în București și ocupa tronul Țării Românești, având
alături pe boierii Buzești, cei mai însemnați pe atunci în țară și cu care se înrudea, prin Doamna Stanca. Ocuparea tronului țării, departe de a fi însemnat favoarea deplină, a
implicat în acele vremuri răspunderi extraordinare, în împrejurările creșterii tributului la o sumă imensă.

Abuzurile turcești în țară deveniseră de nesuportat, spune cronica țării, iar dincolo de granițe luase ființă alianța antiotomană ce-și propunea înlăturarea pericolului otoman
din Europa. Mihai însuși avea să afirme în mai multe rânduri că principalul său țel la urcarea în fruntea țării era nu domnia propriu-zisă, cât dorința de a scutura jugul turcesc ce
apăsa asupra greu încercatelor Țării Române. Mihai însuși avea să afirme în mai multe rânduri că principalul său țel la urcarea în fruntea țării era nu domnia propriu-zisă, cât
dorința de a scutura jugul turcesc ce apăsa asupra Țări Române.

ro.wikipedia.org BĂTĂLIILE CU TURCII ro.m.wikipedia.org

 Războiul antiotoman, care i-a prilejuit mărețe fapte de vitejie-niciunul dintre voievozii români nu s-a înfruntat cu turcii și nu i-a învins de atâtea ori că el avea să fie
declanșat la 3 noiembrie 1594, printr-o surprinzătoare acțiune de lichidare a creditorilor levantini și a detașamentului turcesc din capitala țării, care avusese menirea de a-l
supraveghea pe domn. La 14-16 ianuarie 1595, oștile lui Mihai i-au învins pe tătari în bătăliile de la Putineiu și Stănești, iar o oaste turco-tătară a cunoscut amarul înfrângerii la
Șerpătești.

Primăvara acelui an avea să aducă speranța eliberării de sub turci pentru popoarele creștine de la sud de Dunăre, ca urmare a incursiunilor victorioase ale oștirilor lui Mihai
în teritoriile stăpânite de otomani.

La 13/23 august 1595 a avut loc Bătălia de la Călugăreni. Oastea munteană din 10.000 de oameni, condusă de Mihai Viteazul, întărită cu 6.000 de ardeleni trimiși de
Sigismund Báthory, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Pașa, al cărei obiectiv era transformarea Țării Românești în pașalâc. Operațiunea lui
Mihai nu a reușit, ea fiind urmată de ocuparea Bucureștiului de către turci și de retragerea tactică a lui Mihai în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i
îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.

adevarul.ro BĂTĂLIA DE LA CĂLUGĂRENI m.facebook.com

 Birunințele obținute în sudul Dunării, după revaluarea războiului cu turcii, în septembrie-octombrie 1598 la Vidin, Nicopole, Plevna și în alte părți, aveau să îi aducă o
faimă pe care de multă vreme un conducător creștin nu o mai avusese în Balcani.

Creștinii așteptau de la ei eliberarea, turcii înfricoșați credeau că va ajunge până la Constantinopol spre a înlătura o stăpânire otomană de aproape un an și jumătate, iar
străinătatea primea veștile despre mărețele fapte de arme ale valahului.

După urcarea pe tronurile Transilvaniei și Moldovei a unor domni supuși deopotrivă turcilor și polonezilor, Mihai a văzut primejduită situația Țării Românești, care abia
încheiase o pace victorioasă cu Imperiul Otoman. Somațiile pe care le-a primit din partea lui Ieremia Movilă, domnul Moldovei, de a părăsi tronul Țării Românească, avea să îl
determine la organizarea campaniei pentru aducerea tuturor Țărilor Române sub ascultarea sa.

În toamna lui 1599, două armate ale lui Mihai intrau în Transilvania și după victoria din 28 octombrie 1599 de la Șelimbăr, Viteazul intră în Alba-Iulia pe un cal alb, captură
de război de la Andrei Bathory ca principe al Ardealului.

culturaromana.ro INTRAREA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN ALBA-IULIA qmagazine.ro

 În primăvara anului 1600, în urma unei campanii fulgerătoare purtată cu trei oștiri concomitent, Mihai Viteazul aducea sub sceptrul său și țara românilor de la răsărit de
Carpați, intitulându-se pe drept cuvânt: ,,Io Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Românești și al Ardealului și al Moldovei , notând despre măreața sa realizare
istorică că era ,,hotaru Ardealului, pohta ce-am pohtit, Moldova, Țara Românească. Faptele sale ajunseseră cunoscute în toată Europa, până departe în Anglia și Spania, prin notele
ambasadorilor, broșuri, gravuri ș.a..

Revolta nobilimii maghiare din Transilvania, pregătită din luna august 1600 cu sprijiul generalului de tristă amintire pentru români, Gheorghe Basta, avea să declanșeze
destrămarea primei uniri a românilor, concomitent cu invazia poloneză în Moldova și Muntenia și cu atacul turcilor în părțile oltene. În toamna lui 1600, Mihai pleca într-o pribegie
care-l va duce până la Cracovia, Viena și Praga. Va scrie în ianuarie 1601 două Memorii adresate ducelui Cosimo al Toscanei și respectiv împăratului austriac Rudolf al II-lea,
adevărate Istorii ale lui Mihai Viteazul de el însuși.

În august 1601 Mihai Viteazul este asasinat pe Câmpia Turzii din porunca generalului Gheorghe Basta. Capul său este îngropat la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, iar în
semn de respect pe piatra sa scrie: ,,aici se odihnește ceea ce crima și impietatea au lăsat din trupul cel Sfânt al lui Mihai Voievod Cel Viteaz, iar sufletul lui trăiește în sufletele unui
neam întreg, până ce scripturile se vor îndeplini, când va afla în ceruri odihna drepților împreună cu sufletele fericite ale părinților săi care au fost”

PIATRA CARE SE AFLĂ DEASUPRA LOCULUI UNDE ESTE ÎNMORMÂNTAT CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL povestea-locurilor.ro
4.Ştefan Grigorescu, op. cit., p.161
5. Ibidem
 El a rămas un model pentru urmașii săi prin faptele lui mărețe și curajul pe care l-a avut în timpul bătăliilor. Unirea realizată de el fiind un pas necesar pentru realizarea a ceea ce
s-a întâmplat în 1918.S-au făcut foarte multe portrete în amintirea lui, unele contemporane, altele postume.

În 1598 Ioan Orlandi a executat o gravură a lui Mihai Viteazul aflat la Nicopole. El este pleșuv, slab și ferm, îmbrăcat într-o platoșă și acoperit de o blană mițoasă. În mâna dreapță
ține un baston de comandant, iar mâna stângă și-o ține sprijinită pe sabia terminată cu un cap de lup. În fundalul gravurii se vede bătălia și stema cetății Nicopole, iar dedesubt apare
inscripția „Michel Vaivoda della Vallachia, il qvale prese la cità di Nicopoli nella Bvlgaria l'anno 1598.

În ziua de 23 februarie 1601 Mihai Viteazul ajunge în Praga, la curtea împăratului Rudolf al II-lea. Primit cu entuziasm - după cum relatează H. Ortelius - i se realizează un portret
în aramă de către gravorul curții, Egidius Sadeler. Acesta este cel mai cunoscut portret al domnitorului român, fiind răspândit în numeroase copii.

crisana.ro PORTRETUL LUI MIHAI VITEAZUL PORTRETUL LUI MIHAI VITEZUL crisana.ro

FĂCUT DE IOAN ORLANDI FĂCUT DE EGIDIUS SADELR

6. Nicolae Iorga, Domni români după portrete și fresce contemporane, Iaşi, Ed. Demiurg, 2014, p.26
 În România există 9 localități din diferite județe care îi poartă numele (5 dintre ele numite „Mihai Viteazu l” și 4 numite „Mihai Bravu”. În aproape toate orașele din țară sunt străzi numite
„Mihai Viteazul” sau „Mihai Bravul”.

Numeroase licee și colegii naționale au numele „Mihai Viteazul”. De asemenea, o serie de instituții militare de învățământ superior, printre care Academia Națională de Informații „Mihai
Viteazul” (unitatea de învățământ superior militar a Serviciului Român de Informații), Școala de Aplicație pentru Unități de Luptă „Mihai Viteazul” și Școala de Aplicație pentru Ofițeri a
Jandarmeriei Române „Mihai Viteazul”, poartă numele voievodului.

În amintirea acestui erou național au fost ridicate numeroase monumente. Cel mai vechi, dar poate și cel mai celebru monument de acest fel este statuia ecvestră din Piața Universității din
București, operă a sculptorului francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse, realizată în 1874. Printre cele mai impozante statui ale voievodului sunt cele din Cluj, Craiova, Ploiești, Alba Iulia, Giurgiu,
Iași, Oradea, precum și cea din incinta Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” din București. Pe locul unde a fost ucis, la Turda, a fost înălțat un obelisc, iar racla cu capul său, păstrată la Mănăstirea
Dealu, este adăpostită într-un sarcofag din marmură realizat în 1913 de sculptorul Frederic Storck.

În județul nostru Ialomița personalitatea aceasta se bucură de o apreciere deosebită, un colegiu îi poartă numele, având și multe străzi numite după el.

COLEGIUL NAȚIONAL MIHAI VITEAZUL, ORAȘ SLOBOZIA MONUMENTELE DIN SLOBOZIA, JUD IALOMIȚA

adevarul.ro independentonline.ro
 BIBLIOGRAFIE
Lucrări scrise:
1. Grigorescu, Ştefan, Ialomiţa medievală, Slobozia, Editura Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, 2004
2. Iorga, Nicolae, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. I, Bucureşti, Editura Minerva, 1979
3. Idem, Domnitori romȃni după portrete şi fresce contemporane, Iaşi, Editura Demiurg, 2014

Bibliografie virtuală(pentru imagini):

www.adevarul.ro
www.descopera.ro
www.independentonline.ro
www.povestealocurilor.ro
www.wikipedia.org