Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2022
Nume: Bolca Robert-Andrei
Clasa: 9-B Electric
Profesor: Topoleanu Georgeta
Liceul: Tehnologic "Dimitrie Leonida"
Mihai Viteazul !
Mihai Viteazul (n. 1558, Târgu de Floci, Țara Românească – d. 19 august
1601,Câmpia Turzii, Principatul Transilvaniei) a fost domnul Țării Românești între
1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei
state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania
și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor
de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei.
Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost
recuperată de istoriografia românească a secolului al XIX-lea, un rol important
jucându-l opul Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Bălcescu. Astfel
voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care avea să se
realizeze în secolul al XX-lea.
Originea și primii ani ai vieții
Mihai Viteazu
(portret de Mișu Popp)
În anul 1601, în timpul unei șederi la Praga, a fost portretizat de pictorul Egidius
Sadeler, care a menționat pe marginea portretului aetatis XLIII, adică "în al 43-lea
an al vieții", ceea ce indică drept an al nașterii lui Mihai anul 1558.Omnul Pătrașcu
cel Bun, considerat multă vreme ca fiind tatăl nelegitim al lui Mihai, a murit în
1557. Împrejurarea ca Pătrașcu să fi avut relații extraconjugale în anul morții sale
apare ca foarte improbabilă, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi
boli, pentru tratarea căreia a cerut medici de la Sibiu. Ipoteza ca Mihai să fi fost
fiul postum al lui Pătrașcu a fost exclusă și de Petre Panaitescu, cu argumente
onomastice, genealogice, precum și pe baza cronicilor de epocă.
Mama lui Mihai, Teodora sau Tudora, a fost, după unele surse, de neam grecesc
(din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor). După alte surse, era vânzătoare de
rachiu, originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec. Cronica lui Radu
Popescu menționează că „Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că
este fecior lui Pătrașcu Vodă, iar cu adevărat nu se știe, că nici un istoric de-ai
noștri sau striin nu adeverează cine iaste și cum au luat domnia, fără cât din auz
unul din altul așa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraș dela Floci, care fiind
văduvă și frumoasă și nemerind un gelep (negustor), om mare și bogat den Poarta
împărătească și în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme...”
Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum și specificațiile din
Condica episcopiei Râmnicului, atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoești,
localitate aflată pe partea stângă a Oltului, județul Vâlcea. Aceleași surse mai
specifică faptul că la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biserică ortodoxă, s-ar
fi cununat cu Doamna Stanca.
Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător la
Constantinopol și apoi ban al Craiovei, din familia Cantacuzino.
Giurgiu 1595
Târgoviște 1595
Aderarea Țării Românești la „Liga Sfântă” a condus la izbucnirea (13 noiembrie
1594) unei revolte antiotomane soldată cu suprimarea creditorilor levantini și a
întregii garnizoane otomane staționată în București.
Pe acest fundal cunoscut și ca Războiul cel Lung, Mihai pornește o ofensivă
generală împotriva Înaltei Porți, atacând cetățile turcești de pe ambele părți ale
Dunării (Giurgiu, Turnu, Hârșova, Silistra ș.a.). Urmează o serie de victorii
împotriva tătarilor și turcilor (la Putineiu și pe locul numit „Padina Șerpătești” de
lângă satul Stănești) culminată cu incendierea Rusciucului.
După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă pornește o campanie similară, în
care cazacii lui Aron Vodă, uniți cu ardelenii, respingeau la vadul de la Isaccea pe
Domnul adus de Turci, pentru a fi așezat în Scaunul Moldovei (Ștefan Surdul, fost
Domn al Moldovei).
Gurăslău (1601)
Uciderea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii din Turda (gravură editată la Leiden -
Olanda în anul 1703)
Forțat să ia calea pribegiei, Mihai se îndreaptă spre Praga pentru a solicita ajutor
de la împăratul Rudolf al II-lea. Călătoria a fost lungă și anevoioasă (voievodul și
însoțitorii săi fiind atacați de mai multe ori, mai ales în Transilvania), trecând prin
Deva, Lipova, Oradea, Debrețin, Tokaj, Pojon și Viena.A ajuns la Viena, împreună
cu cei 40 de însoțitori care îi mai rămăseseră, la 2 ianuarie 1601, unde a fost
primit de arhiducele Matthias (viitorul împărat Matia I), care i-a înlesnit primirea
la Curtea Imperială de la Praga. Mihai Viteazul a ajuns la Praga pe 23 februarie
1601, fiind primit în audiență la împărat pe 14 martie.
Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care, în contextul reînscăunării lui
Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe voievodul
român.
Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor
românești. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul român îl
îndepărtează pe Sigismund Báthory din Transilvania. Continuă prin a recupera
Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiții, se
întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea
împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Se pune la cale înlăturarea fizică a
domnitorului român, și la 9/19 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul
este ucis de un detașament de mercenari în frunte cu ofițerul valon Iacob
(Jacques) de Beauri, trimis de generalul Giorgio Basta. Uciderea lui Mihai este
astfel relatată de Dionisie Fotino: „Între Basta și Mihai s-a rădicat o gelozie care a
ajuns la dușmănie. Basta, după ce a pârât pe Mihai că avea înțelegeri secrete cu
turcii, a hotărât ca să-l și aresteze; deci trimițând să-l poftească la consiliu și Mihai
nevoind a veni, a poruncit la câțiva nemți ca să înconjoare cortul său, și să-l prinză
viu sau să-l omoare. Mihai Vodă văzându-se astfel surprins a scos sabia și a rănit
pe unul din sbirii lui Basta, dar un altul străpungându-l cu sulița în pântece, l-a
trântit la pământ și i-a tăiat capul. Această ucidere infamă a lui Mihai Vodă nu fu
aprobată de nimene la curtea împăratului Rodolf”. Trupul lui Mihai a fost aruncat
apoi în câmpia Cristișului, pentru ca ostașii săi să vadă că a pierit căpitanul lor. Pe
mormântul lui Mihai Viteazul din Turda s-a construit un obelisc, închinat lui Mihai.
Capul său este luat de Turturea paharnicul, unul dintre căpitanii voievodului,adus
în Țara Românească și înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă
osemintele părintelui său, Pătrașcu-Vodă.
Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu este scris: „Aici zace cinstitul și
răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării
Românești și Ardealului și Moldovei”.
Miron Costin a scris în cronica sa următorul comentariu, după ce a relatat
uciderea lui Mihai: „Și așea s-au plătitu lui Mihai Vodă slujbele ce-au făcutu
nemților”. Abia generația pașoptistă, angajată în lupta pentru crearea statului
național român, îl va recunoaște pe Mihai Viteazul ca pe un ilustru predecesor.
Portrete
Franz Franken: Mihai Viteazul și Maria Christierna, detaliu din tabloul Croesus
arătându-și comorile lui Solon
În ziua de 23 februarie 1601 Mihai Viteazul ajunge în Praga, la curtea împăratului
Rudolf al II-lea. Primit cu entuziasm - după cum relatează H. Ortelius - i se
realizează un portret în aramă de către gravorul curții, Egidius Sadeler. Acesta
este cel mai cunoscut portret al domnitorului român, fiind răspândit în numeroase
copii. Inscripția circulară spune „Michael Waivoda Walachiae Transalpinae,
utraque fortuna insignis et in utraque eadem virtute, aet. XLIII”, iar versurile-
dedicație: „Tanti facit nomen Christi, Maiestatem Caesaris, / Rempublicam
christianam et Ecclesiae sub Pontifice Maximo concordiam sue”, adică „Atât de
mult iubește pe Cristos și Împărăția creștină și unirea Bisericii sub Papă” . Aproape
două secole și jumătate mai târziu, în 1847, Nicolae Bălcescu și Alexandru G.
Golescu redescoperă acest portret, împreună cu alte cinci ale aceluiași, la
cabinetul de stampe al bibliotecii regale din Paris. „Cându vezurămu pe cellu de
allu siésselé strigarămu de o dată: Acesta este [...] Fizionomia principelui
respunde întocmai închipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui bărbatu
extraordinariu. [...] Otărârămu în dată a ne desierta ușiórele nóstre pungi...”
pentru a comanda o copie după acest portret, spre a da „în admirare românilor”
adevărata înfățișare a voievodului.
După moartea lui Mihai Viteazul au fost executate mai multe portrete ale
acestuia, printre care unul în 1601 ce îl prezintă cu o căciulă și o mantie de blană,
sub care scrie „Michael Weyvodt aus der Walachey, occubuit XVIII Aug. a. MDCI”,
precum și altele inspirate după cel al lui Sadeler. Odată, Mihai Viteazul este
prezentat ca fiind Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei.