Mihai Viteazul (n. 1558, Târgu de Floci, Țara Românească – d.

19
august 1601, Turda, Principatul Transilvaniei) a fost domnul Țării
Românești între 1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de
facto al celor trei state medievale care formează România de astăzi: Țara
Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a
deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei.
Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost
recuperată de istoriografia românească a secolului al XIX-lea, un rol important
jucându-l opul Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Bălcescu.
Astfel voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care
avea să se realizeze în secolul al XX-lea.
În anul 1601, în timpul unei șederi la Praga, a fost portretizat de pictorul Egidius
Sadeler, care a menționat pe marginea portretului aetatis XLIII, adică "în al 43-
lea an al vieții", ceea ce indică drept an al nașterii lui Mihai anul 1558.
Domnul Pătrașcu cel Bun, considerat multă vreme ca fiind tatăl nelegitim al lui
Mihai, a murit în 1557. Împrejurarea ca Pătrașcu să fi avut relații
extraconjugale în anul morții sale apare ca foarte improbabilă, având în vedere
faptul că a murit în urma unei lungi boli, pentru tratarea căreia a cerut medici
de la Sibiu. Ipoteza ca Mihai să fi fost fiul postum al lui Pătrașcu a fost exclusă și
de Petre Panaitescu, cu argumente onomastice, genealogice, precum și pe baza
cronicilor de epocă.
Mama lui Mihai, Teodora sau Tudora, a fost, după unele surse, de neam
grecesc (din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor). După alte surse, era
vânzătoare de rachiu, originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec.
Cronica lui Radu Popescu menționează că „Acest Mihai Vodă, după ce au luat
domnia, s-a numit că este fecior lui Pătrașcu Vodă, iar cu adevărat nu se știe, că
nici un istoric de-ai noștri sau striin nu adeverează cine iaste și cum au luat
domnia, fără cât din auz unul din altul așa dovedim, că mumă-sa au fost de la
Oraș dela Floci, care fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep (negustor),
om mare și bogat den Poarta împărătească și în casa ei zăbovindu-se câtăva
vreme...”
Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum și specificațiile
din Condica episcopiei Râmnicului, atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut
la Drăgoești, localitate aflată pe partea stângă a Oltului, județul Vâlcea. Aceleași
surse mai specifică faptul că la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biserică
ortodoxă, s-ar fi cununat cu Doamna Stanca.
Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător
la Constantinopol și apoi ban al Craiovei, din familia Cantacuzino.
Armeanul Petre Grigorovici din Lemberg, unul din diplomații lui Mihai, a
întocmit, probabil pentru informarea cercurilor austriece, o cronică a vieții
domnitorului, document care s-a pierdut în forma originală, dar care s-a păstrat
în compilația lui Stephanus Zamosius.[14]
La sfârșitul anului 1588 devine stolnic al curții lui Mihnea Turcitul, iar
în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău.
În septembrie 1593, după ce a plătit la Poarta Otomană, după obiceiul timpului,
o sumă mare de bani (400.000 de florini[15]) și având și sprijinul patriarhului
Constantinopolului, Mihai a devenit domn al Țării Românești la 2
septembrie/S.N. 12 septembrie 1593, înscăunarea sa având loc
la București pe 15 octombrie/S.N. 25 octombrie, în același an.[16]
Aderă la „Liga Sfântă” creștină, constituită din inițiativa Papei Clement al VIII-
lea, din care inițial făceau parte Sfântul Imperiu Romano-German, Statul
Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova și Toscana (Anglia și Polonia au
manifestat rezerve față de politica de cruciadă a papalității). Ulterior aderă
și Transilvania, considerată factor decisiv în atragerea în alianță a celorlalte
două state românești, Moldova și Țara Românească. Aron Vodă,
domnul Moldovei, semnează un tratat cu împăratul habsburgic la 16
septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu
acordul boierilor, intrarea în alianța antiotomană.