Mihai Viteazul

Mihai Viteazul (n. 1558,[4][5][6][7] Târgu de Floci, Țara Românească – d. 19 august 1601,

[8]
 Câmpia Turzii, Principatul Transilvaniei) a fost domnul Țării Românești între 1593-
1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei state
medievale care formează România de astăzi: Țara
Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut
dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei.
Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost
recuperată de istoriografia românească a secolului al XIX-lea, un rol important
jucându-l opul Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Bălcescu. Astfel
voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care avea să se
realizeze în secolul al XX-lea.
Originea și primii ani ai vieții

Mihai Viteazu
(portret de Mișu Popp)

În anul 1601, în timpul unei șederi la Praga, a fost

portretizat de pictorul Egidius Sadeler, care a menționat
pe marginea portretului aetatis XLIII, adică "în al 43-lea
an al vieții", ceea ce indică drept an al nașterii lui Mihai
anul 1558.
Domnul Pătrașcu cel Bun, considerat multă vreme ca
fiind tatăl nelegitim al lui Mihai, a murit în 1557.
Împrejurarea ca Pătrașcu să fi avut relații
extraconjugale în anul morții sale apare ca foarte
improbabilă, având în vedere faptul că a murit în urma
unei lungi boli, pentru tratarea căreia a cerut medici de
la Sibiu.[10] Ipoteza ca Mihai să fi fost fiul postum al lui Pătrașcu a fost exclusă și de
Petre Panaitescu, cu argumente onomastice, genealogice, precum și pe baza cronicilor
de epocă.[11]
Mama lui Mihai, Teodora sau Tudora, a fost, după unele surse, de neam grecesc (din
vechea familie bizantină a Cantacuzinilor). După alte surse, era vânzătoare de rachiu,
originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec. [12] Cronica lui Radu
Popescu menționează că „Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că
este fecior lui Pătrașcu Vodă, iar cu adevărat nu se știe, că nici un istoric de-ai
noștri sau striin nu adeverează cine iaste și cum au luat domnia, fără cât din auz
unul din altul așa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraș dela Floci, care fiind
văduvă și frumoasă și nemerind un gelep (negustor), om mare și bogat den Poarta
împărătească și în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme...”[13]
Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum și specificațiile
din Condica episcopiei Râmnicului, atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut
la Drăgoești, localitate aflată pe partea stângă a Oltului, județul Vâlcea. Aceleași surse
mai specifică faptul că la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biserică ortodoxă, s-ar
fi cununat cu Doamna Stanca.[necesită citare]
Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător
la Constantinopol și apoi ban al Craiovei, din familia Cantacuzino.
Armeanul Petre Grigorovici din Lemberg, unul din diplomații lui Mihai, a întocmit,
probabil pentru informarea cercurilor austriece, o cronică
a vieții domnitorului, document care s-a pierdut în forma
originală, dar care s-a păstrat în compilația lui Stephanus
Zamosius. Luptele împotriva Imperiului Otoman

Giurgiu 1595

Târgoviște 1595
Aderarea Țării Românești la
„Liga Sfântă” a condus la izbucnirea (13
noiembrie 1594) unei revolte antiotomane soldată
cu suprimarea creditorilor levantini și a
întregii garnizoane otomane staționată
în București.
Pe acest fundal cunoscut și ca Războiul cel
Lung, Mihai pornește o ofensivă generală împotriva
Înaltei Porți, atacând cetățile turcești de pe ambele
părți ale Dunării (Giurgiu, Turnu, Hârșova, Silistra ș.a.). Urmează o serie de victorii
împotriva tătarilor și turcilor (la Putineiu și pe locul numit „Padina[17] Șerpătești” de
lângă satul Stănești) culminată cu incendierea Rusciucului.
După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă pornește o campanie similară, în care
cazacii lui Aron Vodă, uniți cu ardelenii, respingeau la vadul de la Isaccea pe Domnul
adus de Turci, pentru a fi așezat în Scaunul Moldovei (Ștefan Surdul, fost Domn al
Moldovei).[18]