MIHAI VITEAZUL

(1593-1601)

Mare Ban al Craiovei

"domn al Tarii Romanesti si al Ardealului si a toata tara Moldovei" 
realizatorul primei uniri a celor trei tari romane (1600-1601)

La 9 August 2001 s-au împlinit 400 de ani de la uciderea miseleasca a

voievodului Mihai Viteazul, erou al luptei pentru independenta si neatârnare a
românilor, cel care a reusit - chiar daca pentru scurta vreme - sa înfaptuiasca
unirea celor trei Tari românesti, ramânând un simbol al neamului nostru pâna
în zilele Regelui Ferdinand.Era fiul Teodorei din Piua Petrii ialomitene, dupa
unii fiu de domn. Stia turceste si greceste. În tinerete s-a îndeletnicit cu
negustoria si a ajuns ban al Olteniei. Averea i-a sporit prin casatoria cu
Stanca, nepoata altui ban oltean, Dragomir. In 1593, prigonit de Alexandru
cel Rau, se refugiaza în Transilvania, apoi la Constantinopol si, cu ajutorul
unchiului Iane Epirotul, capuchehaia tarii la Poarta, al Cantacuzinilor si al
englezului Barton, este numit domn al Tarii Românesti, ajungând în tara în
Octombrie 1593.
În acest timp, Papa Clement VIII si împaratul Rudolf II al Austriei vroiau o
alianta crestina pentru alungarea turcilor din Europa, la care aderasera deja
Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, si Aron Voda, domnul
Moldovei. Fara sa fie invitat, voievodul Mihai se ofera sa participe la alianta,
întelegându-se cu Sigismund si Aron sa înceapa rascoala în acelasi timp. La
13 Noiembrie cheama pe creditorii turci la visterie, precum si pe camatarii
greci si armeni, si-i macelari. (C. C. Giurascu).Mihai ataca cetatea Giurgiului
si a Brailei, supunându-1e. O armata turceasca fu învinsa la Rusciuc, mai
înainte fiind batuti tatarii trimisi de turci - la Stanesti si Serpasesti. Banul
Mihalcea batea o alta armata turceasca la Silistra. Balcanii se ridicau contra
otomanilor.Poarta hotarî o mare expeditie de pedepsire a "hainului" care se
ridica împotriva-i Mihai semna un tratat cu Sigismund, în Mai 1595,
recunoscându-i suzeranitatea. Din delegatia trimisa la Alba Iulia faceau parte
si mitropolitul Eftimie si episcopii Teofil al Râmnicului si Luca al Buzaului, care
au introdus în tratat un articol prin care bisericile romanesti din Transilvania
"vor fi sub jurisdictia sau ascultarea mitropolitului de la Târgoviste, dupa
dispozitiunea dreptului bisericesc si a rânduielilor acelei Tari" (M.
Pacurariu).Conducerea armatei turcersti o lua Sinan Pasa, care trecu
Dunarea. La 13 August 1595, avu loc la Calugareni una dintre cele mai
importante lupte ale românilor pentru independenta. Cei 100.000 de soldati
turci au fost înv 17217o1414r insi de numai 16.000 de români, dintre care
3000 era ardelenii lui Albert Kiraly, plus micul detasament moldovean. Este
"cea mai stralucita izbânda a lui Mihai" (P.P. Panaitescu) si "una din cele mai
mari biruinte din istoria românilor" (V. Georgescu). Precaut, Mihai se retrage
spre munti, asteptând oastea lui Sigismund. Turcii ocupa Bucurestii si
Târgovistea.Mihai, Sigismund si Stefan Razvan al Moldovei reusesc sa-i
alunge pe otomani, zdrobindu-i la Giurgiu (20 Octombrie 1595). Era jalnicul
sfârsit al expeditiei lui Sinan Pasa contra lui Mihai.Domnul muntean reuseste
sa anuleze clauzele nefavorabile ale tratatului cu Sigismund si sa încheie -
dupa lupte purtate victorios pâna în Balcani -armistitiu (1596), apoi pace
(1598) cu sultanul. El devenise factorul principal al coalitiei crestine anti-
otomane, cum îi scria Dionisie Rally, mitropolitul grec de Târnovo: "Poate
vreti sa va împacati cu pagânii, pentru Dumnezeu, te rugam Maria Ta sa nu
crezi în vorbele turcului ... Aici toata crestinatatea este aplecata catre Maria
Ta".În Iunie 1598, Mihai încheie, la Mânastirea Dealu, un tratat cu împaratul
Rudolf al Austriei, recunoscând suzeranitatea acestuia, însa "fara plata
vreunui tribut sau vreunei dari", obligându-se sa lupte "pentru îndepartarea
turcilor sau a altor dusmani de la Transilvania, Tara Româneasca si partile
Ungariei" (C. C. Giurascu).În 1598 Mihai a mai purtat lupte cu turcii, atacând
cetatile de pe malul sudic al Dunarii si din Dobrogea si sprijinind rascoala
bulgarilor din Târnovo, apoi si-a îndreptat atentia spre Transilvania si
Moldova, ai caror domnitori doreau înlaturarea lui Mihai.La 18 octombrie
1599, armata lui Mihai - de 30.000 soldati - învinge la Selimber oastea
cardinalului Andrei Bathory, noul Principe al Transilvaniei. Spre mirarea
austriecilor, Mihai nu renunta la Transilvania. La 21 Octombrie 1599, Mihai
Viteazul intra triumfator în Alba Iulia, primind cheile orasului de la episcopul
Napragy.

Noblii unguri i se închina; sasii si secuii sunt de partea lui. A fost, însa, mare
bucurie între românii ardeleni când au aflat ca un domn "de limba
româneasca" venise în Transilvania. Mihai a luat unele masuri în favoarea
satelor romiânesti, iar boierii munteni au început sa se aseze în Ardeal.
Totusi, taranimea - elementul românesc local - n-a fost prea mult sprijinita de
domn.Vechea noastra istoriografie - A. Bunea (unit), N. Iorga, P. P.
Panaitescu - vorbeste de înfiintarea, de catre Mihai, a unei Mitropolii la Alba
Iulia pentru românii ortodocsi din Ardeal si numirea în fruntea ei a staretului
Ioan de la mânastirea Prislop.Studii si descoperiri istorice mai recente arata
ca Mitropolia ortodoxa a Transilvaniei exista înca din sec. XIV, primul episcop
atestat documentar fiind "Arhiepiscopul Ghelasie, 1376, la Râmet", iar în sec.
XV ierarhii Ioan, stabilit la Hunedoara (1456), urmat de Ioanichie (1479), sau
mitropolitii de la Feleac-Cluj, Daniil, Marcu, Danciu si Petru (1538). In sec.
XVI avem stiri despre arhiereul Ioan din Pesteana (1553), Hristofor, la
Geoagiu (1559), Eftimie la Alba Iulia (1571-74), Hristofor (1574-1579),
Ghenadie (1579-1585) sau Ioan de la Prislop (1585-1605). Mihai a ridicat la
Alba Iulia numai o noua biserica, ce trebuia sa serveasca drept catedrala
mitropolitana în 1597, si resedinta pentru loan de Prislop (M. Pacurariu).În
Mai 1600, Mihai intra în Moldova si înfrânge, la Bacau si Verbia, armata lui
Ieremia Movila, domnul moldovean, vasal polonilor, devenind domnul unic
al celor trei Tari Românesti:"Io, Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu,
domn al Tarii Românesti, al Ardealului si a toata Tara Moldovei".Cuvântul sau
era acum ascultat "de la Nistru pâna în Banat si din Maramures pâna la
Dunare" (C.C. Giurascu).La Iasi instaleaza un Consiliu din patru
dregatori,formeaza un nou Sinod bisericesc, în frunte cu mitropolitul Dionisie,
sfetnicul sau. În plus, dieta de la Alba lulia, reunita dupa reîntoarcerea
domnului înTransilvania, la cererea sa,ia masuri pentru îmbunatatirea starii
iobagilor si a preotilor români. 

Unirea celor trei tari românesti realizata de Mihai Viteazul în 1600 a fost de
scurta durata, caderea domnului fiind urmarita de habsburgi, care nu
acceptau pretentia sa de a pastra Transilvania, de movilesti, sprijiniti de
Polonia, care nu voiau sa renunte la Moldova si de nobilii maghiari care nu
s'au supus decât de nevoie unui domn muntean (V. Georgescu). Convergenta
acestor interese a dus la caderea lui Mihai.În Septembrie 1600, nobilii
maghiari se rascoala si, aliatii cu trupele imperiale conduse de generalul
Gheorghe Basta, înving pe Mihai la Miraslau (18 Septembrie 1600); tot în
Septembrie, polonezii readuc pe Ieremia Movila la Suceava, iar turcii ataca
Tara Româneasca. Parasit de boieri - pâna si Buzestii 1-au tradat -, cu familia
zalog în Transilvania, viteazul domn ia calea amara a exilului - Debretin,
Bratislava, Viena, Praga.Austriecii aveau nevoie acum de Mihai sa-l trimita din
nou în Ardeal, unde nehotarîtul Sigismund Bathory revenise a treia oara. Aliat
cu Basta, Mihai, în fruntea unei oaste de mercenari, îl învinge pe Sigismund la
Goraslau (3 August 1601). Dar orgoliosul Basta nu-1 putea accepta pe Mihai
alaturi de el. De aceea, cu acordul imperialilor, la 9 August 1601, o ceata de
valoni navalesc în cortul lui Mihai, pe Câmpia Turzii, ucigându-l miseleste. "Si
cazu trupul lui cel frumos ca un copac, pentru ca nu stiuse nici nu prilejise
sabia lui cea iute în mâna lui cea viteaza... Si ramasera crestinii, si mai vârtos
Tara Româneasca, saraci de dânsul. Caci era ajutor crestinilor si sta tare ca
un viteaz bun pentru ei, cât facuse pe turci de tremurau de frica lui..." scria
Cronica Tarii Românesti.Ucigasii i-au taiat capul, adus de comisul Radu
Florescu si depus la Mânastirea Dealu - unde odihneste si astazi - iar trupul
eroului a fost îngropat în Câmpia Turzii.
Voievodul Mihai Viteazul a acordat o deosebita atentie vietii religioase. Asa
cum am amintit mai sus, prin tratatul din Mai 1595 cu Sigismund Bathory a
obtinut ca bisericile ortodoxe din Transilvania sa depinda canonic de
Mitropolia Ungro-Vlahiei - atunci la Târgoviste - episcopii transilvaneni
fiind sfintiti aici, ceea ce a creat o legatura în plus între cele doua Tari
Românesti.În 1596 s'a tinut un Sinod la Târgoviste, la 13 Aprilie, convocat de
Mihai, care a luat masuri pentru îndreptarea vietii mânastiresti (N.
Iorga).Mihai Viteazul este si ctitor de biserici: amintim mânastirile Sf.
Nicolae din Bucuresti, numita astazi "Mihai Voda", careia i-a daruit 14 sate, si
Coclociov, Iânga Slatina. În Ardeal a ridicat trei biserici, una la Ocna Sibiului,
alta în satul Lusardea si a treia în Fagaras. Amintim si faptul ca mama
domnului, Teodora, s'a calugarit, devenind monahia Teofana, tunsa în
monahism de episcopul Teofil I al Râmnicului (M. Pacurariu).Om al credintei,
Mihai scria, în Iulie 1595, polonilor: "Ceea ce am facut, - toate le-am facut
pentru credinta crestineasca, vazând eu ce se întâmpla în fiecare zi cu bietii
crestini. M-am apucat sa ridic aceasta mare greutate cu aceasta tara saraca a
noastra ca sa fac din ea un scut al întregii lumi crestine". Iata constiinta
misiunii sale europene, stând alaturi de Mircea cel Batrân si de Stefan cel
Mare, tripleta de aur a românilor.Personalitatea voievodului Mihai Viteazul
este complexa. A fost, înainte de toate, un razboinic, cu hotarîre repede si
nestramutata, încrezându-se numai în puterea armelor si în vitejia ostenilor
sai. A dovedit lumii ca nu este supusul nimanui, decât al lui Dumnezeu. A
gândit si actionat pe coordonatele generale ale politicii europene a epocii sale.
Chiar daca unificarea celor trei Tari Românesti nu avea - în 1600 - înca baza
nationala, care i-ar fi asigurat trainicia, iar interesele românilor erau în
evidenta contrazicere cu cele ale imperialilor, maghiarilor si Polonilor,
urmarile stralucitei domnii a lui Mihai Viteazul au fost imediate, atenuând
considerabil regimul politic si economic al dominatiei Otomane.Erou de
epopee, viteazul Mihai si-a înscris numele pe pagina cea mai de sus a istoriei
noastre nationale.