A reusit ceea ce nici un alt domnitor roman nu izbutise pana atunci: unirea celor
trei tari romane. Si a devenit astfel - pentru generatiile care i-au urmat - un simbol
al luptei pentru independenta si unitate.
I s-a spus Viteazul pentru ca a avut curajul sa infrunte forta uriasa a Imperiului
Otoman din acele vremuri, dar si toate celelalte natiuni vremelnic potrivnice din
jurul Romaniei: ungurii, polonezii, tatarii si rusii.
Acesta a fost Mihai Viteazul, fiul lui Patrascu cel Bun (si el domnitor al Tarii
Romanesti intre 1554 si 1557).
Există diverse relatări de epocă despre vitejia sa în lupta de la Giurgiu, când s-a avântat
cu barda lui printre turci și a dat un nou impuls atacului trupelor creștine, care au cucerit
cetatea. Sau în bătălia de la Șelimbăr, într-un moment de cumpănă, când era cât pe ce
să piardă lupta, a luat barda în mână și a intrat în mijlocul inamicilor, gest eroic care i-a
încurajat pe ai săi și a întors rezultatul final în favoarea sa.
UNIREA TARILOR ROMANE
Ţările române după Unirea de la 1600, sub domnia lui Mihai Viteazu
Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea
Moldovei de Sfînta Alianţă.
În Transilvania, Sigismund renunţa la tron în favoarea vărului său, Andrei
Bathory (deasemenea înclinat către politica polonă).
În această situaţie, unitatea militară a ţărilor române se diminuează iar Mihai
Viteazul, pus în faţa destrămării coaliţiei antiotomane, decide aplicarea "planului
dacic", în speţă Unirea celor trei ţări române.
În iulie 1599 trimite o solie la Praga pentru a cere încuviinţarea împăratului
Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a iniţiativei sale.
Primind un răspuns favorabil, la sfîrşitul aceluiaşi an, intră în Transilvania prin
pasul Buzău, şi după victoria asupra lui Andrei Bathory (Şelimbăr, 18/28
octombrie 1599) ) îşi face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599,
primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy.
În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă,
învingîndu-l la Bacău, şi realizează astfel, prima unire a trei principate române.
Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: "Domn al
Munteniei, Ardealului şi a toată ţara Moldovei
Drapelul Munteniei pe timpul lui Mihai Viteazul Stema lui Mihai Viteazul dupa Unirea Principatelor româneşti
Sfîrşitul domniei lui Mihai Viteazu
DESTRAMAREA UNIRII
1558 - S-a născut Mihai Viteazul, în familia Cantacuzino, se pare ca fiu nelegitim al lui
Pătraşcu cel Bun (domn al Ţării Româneşti între anii 1554-1557).
1588 – 1591 - Ocupă dregătoria de Mare Stolnic în timpul domniei lui Mihnea Turcitul,
apoi cea de Mare Postelnic în domnia lui Ştefan Surdul
1591 – 1592 - Zideşte mănăstirea „Mihai Vodă“ din Bucureşti. Ulterior este numit în
funcţia de Mare Agă şi apoi de Ispravnic
1593 - În timpul domniei lui Alexandru cel Rău devine Mare Ban al Craiovei. Apoi
reuşeşte să îl înlăture pe acesta.
1593 - Se împrumută la diverşi cămătari şi obţine numirea ca domn al Ţării Româneşti
de către Poarta Otomană.
1594 - Abia numit, Mihai adera la coaliţia anti-otomană, „Liga Sfântă“, şi îi ucide pe
creditorii care l-au împrumutat pentru a cumpăra tronul.
1594 - La sfârşitul anului Mihai declanşează ostilităţile cu Imperiul Otoman atacând
Giurgiu, Cetatea de Floci, Hârşova şi Silistra.
1595 - Apoi Mihai Viteazul reia atacurile asupra oraşelor Silistra, Hârşova, Brăila,
Cervena, Turtucaia şi Nicopole.
1595 (10/20 mai) - Tratatul de la Alba-Iulia, prin care Ţara Românească devine vasală
Transilvaniei în schimbul ajutorului militar.
1595 (13/23 august) - Bătălia de la Călugăreni dintre Mihai şi Sinan-Paşa. A doua zi
voievodul se retrage, iar otomanii ocupă Bucureşti şi Târgovişte.
1595 (octombrie) - Mihai Viteazul, cu ajutorul primit din partea lui Sigismund Báthory,
eliberează oraşele Târgovişte, Bucureşti şi Giurgiu.
1597 - Sultanul Mehmet al III-lea trimite steag de domnie lui Mihai Viteazul,
recunoscându-l ca domn în Ţara Românească.
1597 - În acelaşi timp, Mihai duce tratative cu împăratul Rudolf al II-lea, în urma cărora
obţine ajutor militar şi protecţia imperial.
1598 (2/12 iunie) - Se încheie la Târgovişte un tratat de pace cu tătarii, voievodul
dorind să obţină neutralitatea acestora în cazul unor lupte cu otomanii.
1598 (septembrie) - Mihai reia ostilităţile cu Imperiul Otoman, însă, o lună mai târziu
decide să încheie o nouă pace.
1599 (29 martie) - Sigismund Báthory, renunţă la tron în favoarea vărului său, cardinalul
Andrei Báthory, protejat al polonilor, care era în relaţii bune cu Poarta.
1599 (16/26 iunie) - Mihai Viteazul încheie la Târgovişte un tratat cu solii lui Andrei
Báthory, acceptând şi pacea cu otomanii, pentru a câştiga timp.
1599 (august) - Voievodul Ţării Româneşti primeşte din nou“steag de domnie” din
partea sultanului Mehmed al III-lea.
1599 (toamna) - Ieremia Movilă, domnul Moldovei, susţinut de Polonia, şi Andrei
Báthory încearcă să îl înlocuiască pe Mihai Viteazul cu Simion Movilă.
1600 (1/11 februarie, Pilsen) - Pentru a-şi întări stăpânirea în Transilvania, Mihai
încheie un tratat de vasalitate cu împăratul Rudolf al II-lea.
1600 (8-9 mai) - Armata lui Mihai înfrânge trupele modo-polone ale lui Ieremia Movilă,
domnul Moldovei, la Bacău.
1600 (27 mai) - Emite hrisovul din Iaşi în care se intitula „Io Mihai Voievod, din mila lui
Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi al Moldovei“.
1600 (10 septembrie) - Bătălia de la Mirăslău. Mihai este înfrânt de oştile generalului
Gheorghe Basta, unite cu cele ungureşti.
1600 (octombrie) - Mihai Viteazul zdrobeşte oştirea otomană care trecuse Dunărea în
Oltenia.
1600 (octombrie) - În urma negocierilor cu Poarta, domnitorul Ţării Româneşti obţine
neutralitatea otomanilor.
1600 (20 octombrie) - Mihai Viteazul pierde bătălia de la Bucov (lângă Ploieşti) cu oştile
poloneze şi este obligat să fugă în exil.
1601 (1 şi 5 martie) - Împăratul Rudolf al II-lea decide să îi acorde sprijin militar lui Mihai
împotriva lui Sigismund Báthory.
1601 (9/19 august) Mihai Viteazul este asasinat în tabăra Câmpia Turzii din ordinul
generalului Gheorghe Basta.