1) În politica sa externă, Mihai Viteazul a trebuit să relaționeze cu Imperiul Habsburgic (s-a alăturat

Ligii Sfinte care avea interesul de a opri expansiunea otomană) și Transilvania (se declară vasal al
principelui Transilvaniei) pentru a avea ajutor în timpul luptelor împotriva turcilor.
Mari Puteri au fost: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Polonia și Transilvania.
Polonia avea ca scop controlarea Valahiei.

Transilvania emitea pretenții la controlarea Moldovei și Valahiei.

Imperiul Habsburgic avea interesul de a opri expansiunea otomană în centrul Europei. Împăratul
de la Viena dorea să controleze direct Transilvania și să atragă Moldova și Valahia într-o coaliție
antiotomană- Liga Sfântă.

Imperiul Otoman avea interesul de a se extinde în Europa, de aceea turcii aveau nevoie de o
perioadă de ,,liniște”, fără revolte în țările ocupate, dintre care și Țările Române pentru a nu fi
distrași de la războiul cu habsburgii. Imperiul Otoman lua tribut de la Țările Române, cât și resurse
economice importante.

3) Mihai Viteazul s-a manifestat în lupta antiotomană prin faptul că:

1) Se declară vasal al principelui Transilvaniei în schimbul promisiunii de ajutor contra turcilor
2) Alungă garnizoanele otomane de pe linia Dunării
3) Se alătură Ligii Sfinte împreună cu Transilvania și Moldova
4) Bătălia de la Călugăreni (23 august 1595) în urma căreia turcii sunt alungați din Valahia, încep
negocierile de pace cu otomanii în condiții avantajoase pentru Mihai Viteazul.
5) Ucide cămătarii și negustorii turci din București
6) Victorii rapide la Putinei, Stănești, Șerpătești
7) Eliminarea suveranități otomane
8) Alungarea garnizoanelor otomane de pe linia Dunărei
9) Semnarea unui document de pace dint-re otomani și Mihai, cu condiții avantajoase pentu el.

2) Obligațiile Țărilor Române față de Poarta Otomană:

a. Haraci- tribut în bani stabilit prin tratate
b. Peșcheș- daruri în bani pentru diverse privilegii
c. Mucare- sumă de bani dată pentru confirmarea domniei

4) Rolul istoric al personalității lui Mihai Viteazul

Mihai Viteazul (n. 1558, Tîrgul de Floci sau Drăgoeşti - d. 9 august 1601, Cîmpia Turzii) a fost
ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Munteniei şi, pentru o
scurtă perioadă în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări care formează România de
astăzi: Muntenia, Transilvania şi Moldova.
Unirea ţărilor române
Ţările române după Unirea de la 1600, sub domnia lui Mihai Viteazul
Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de
Sfînta Alianţă. În Transilvania, Sigismund renunţa la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory
(deasemenea înclinat către politica polonă). În această situaţie, unitatea militară a ţărilor române se
diminuează iar Mihai Viteazul, pus în faţa destrămării coaliţiei antiotomane, decide aplicarea
"planului dacic", în speţă Unirea celor trei ţări române. În iulie 1599 trimite o solie la Praga pentru
a cere încuviinţarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a iniţiativei sale.
Primind un răspuns favorabil, la sfîrşitul aceluiaşi an, intră în Transilvania prin pasul Buzău, şi
după victoria asupra lui Andrei Bathory (Şelimbăr, 18/28 octombrie 1599) îşi face intrarea
triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy.
În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, învingîndu-l la
Bacău, şi realizează astfel, prima unire a trei principate române. Titulatura folosită de voievod
(într-un document din 6 iulie 1600) era: "Domn al Munteniei, Ardealului şi a toată ţara
Moldovei".
Sfîrşitul domniei
Destrămarea Unirii
În urma strălucitelor victorii ale lui Mihai Viteazul în Muntenia, Bulgaria, Transilvania şi
Moldova, personalitatea sa a ajuns să inspire respect şi îngrijorare în minţile vecinilor, inclusiv
cele ale aliaţilor austrieci, care au constatat capacitatea lui Mihai de a consolida cele trei principate
româneşti şi a promova interesele acestora prin acţiuni independente, rapide, ferme şi foarte
eficace care la un moment dat ar fi putut deveni defavorabile casei regale a Austiei. Astfel
contextul internaţional a devenit net nefavorabil lui Mihai Viteazul. Puterile vecine vedeau în noul
stat o contradicţie cu interesele proprii. Habsburgii (austriecii) îşi vedeau ameninţate planurile de
menţinere a Transilvaniei în sfera de influenţă, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra
Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunţării la Muntenia. Mai mult chiar, noul stat
reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forţe din regiune. Existau însă şi
conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau
măsurile impuse de noul Domn. Mihai nu reuşeste să înfrîngă revolta nobililor maghiari sprijiniti
de generalul Basta (Mirăslău 18/28 septembrie 1600) şi astfel pierde Ardealul. În scurt timp
Moldova va reintra în posesia Movileştilor aserviţi intereselor polone. Mihai încearcă să reziste
atacului polon asupra Munteniei, însă şi pe acest tron se va urca un membru al familiei
Movileştilor, Simion Movilă.