Spaţiul românesc şi politica de cruciadă târzie de
la Mircea cel Bătrân la Mihai Viteazul (II)
Domni curajoși au continuat politica antiotomană, dar n-au putut împiedica înăsprirea regimului dominației otomane: Radu de la Afumați (1522-1529), Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), Ion Vodă cel Viteaz (1572- 1574). Regimul otoman: creșterea tributului, daruri scumpe pentru sultan și dregătorii otomani, monopol otoman asupra comerţului, cumpărarea tronului, pierderi teritoriale. Mihai Viteazul (1593-1601), domn în Ţara Românească: a refuzat plata tributului, 1594, a aderat la Liga Sfântă, o alianță antiotomană iniţiată de papă- sfârșitul secolului al XVI-lea (Imperiul Romano-German, Spania, state italiene, Transilvania și Moldova); în 1595, cu sprijin din Transilvania, Mihai Viteazul s-a opus cu dârzenie invaziei turcești, la Călugăreni și Giurgiu, reușind să-i alunge pe turci din țară. Unirea de la 1600 a celor trei ţări române: în 1599 prin victoria de la Șelimbăr (localitate de lângă Sibiu), Mihai Viteazul a alipit stăpânirii sale Transilvania, a intrat triumfal în Alba Iulia, a luat măsuri favorabile românilor, prin sprijinirea Bisericii, în primăvara anului 1600, Moldova a fost supusă în urma unei campanii-fulger, document din 27 mai 1600, îl intitula pe Mihai Viteazul „Io, Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”, intervențiile austriecilor, turcilor și a polonezilor au curmat în mod dramatic opera unirii. Destrămarea unirii: răscoala nobilimii maghiare, a dus la pierderea stapânirii în Transilvania; în Moldova și Țara Românească, polonezii i-au înscăunat pe fraţii Movilă; ajutor de la împăratul Rudolf al II-lea de Habsburg, a obținut o ultimă victorie la Gurăslău (1601)- Transilvania; împăratul i-a retras sprijinul, iar Mihai Viteazul a fost asasinat; capul său odihnește la Mănăstirea Dealu (lângă Târgoviște); figura domnitorului a fost zugrăvită de marele istoric, Nicolae Bălcescu în lucrarea Românii supt Mihai-Voievod Viteazul (sursa 4/pag 61).