Politica externă a lui Mihai Viteazul

Secolul al XVI-lea, pe plan European, a constat în apogeul Imperiului Otoman. Cât despre
țările romîne, cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea aduce regimul de vasalitate în raport
cu Imperiul Otoman. Regimul de vasalitate se deosebea prin cel de cel anterior tributar prin
îngustarea funcțiilor statului, mai precis dublarea dominației politice cu cea economică. Politica
externă este subordonată Porții, iar dreptul de a încheia tratate este limitat, iar ulterior anulat.
Această dominație otomană a fost disprețuită de țările române, dovadă fiind politica externă
antiotomană a domnitorului Țării Romănești între 1593-1601, fost Ban al Craiovei – Mihai
Viteazul.

Domnia lui Mihai Viteazul a coincis cu înfiinţarea de către papalitate a unei alianţe
antiotomane intitulate „Liga Sfântă” din care, inițial, făceau parte Statul Papal, Spania, Austria,
Toscana, Mantova şi Ferrara. Ulterior, Transilvania aderă și ea la Ligă, fapt care duce la atragerea
în alianță a Moldovei. Aderarea celor două țări române la alianță a constituit un motiv in plus
pentru Mihai Viteazul să decidă a face parte din Ligă. Astfel, cu acordul boierilor, Țara
Românească aderă la Liga Sfântă. In 1594, conform politicii de cruciadă târzie a Ligii, Mihai
inițiază o răscpala antiotomană la Bucureșto, unde ucide creditorii levantini și atacă garnizoanele
otomane. La 20 mai 1595, o delegație formată din 12 boieri încheie la Alba Iulia un tratat cu
principele Transilvaniei Sigismund Bathory, în care acesta devine suzeranul Țării Românești.
Transilvania promite subordonarea bisericii fațî de Mitropolia Țării Românești, cât și sprijin în
viitoarele lupte antiotomane.

În același an (1595) Imperiul Otoman organizează o campanie de răspândire a Țării

Românești ca reacție a revoltei din 1594. In august, oastea otomană înaintează spre București.
Mihai atrage inamicul la Călugăreni, fiind un loc strămt, mlăștinos, unde superioritatea numerică
a otomanilor nu va putea fi valorificată. La finalul luptei, victoria nu este una clară, una deplină.
Sinan-pasa se retrage la București pentru a-și reface forțele, iar Mihai Viteazul atinge următoarele
obiective: a întârziat avansarea turcilor și a provocat pierderi semnificative dușmanului. Pătrunsă
în București și Târgoviște, oastea lui Sinan-pașa a aut tendativa de a transforma Țara Românească
în pașalâc. În toamnă, domnitorul a reluat ofensiva cu ajutor moldovean și transilvănean, si a
reuşit să elibereze Bucureștiul și Târgoviște, obţinând apoi victorie la Giurgiu.

După această strălucită victorie, în anul 1598 la Tărgoviște, împăratul Rudolf al II-lea al
Austriei incheie cu domnul Țării Românești un tratat de prietenie şi de alianţă militară. În cadrul
acestui tratat, Rudolf al II-lea, ca o recunoaștere a rolului important ce la deținut Mihai Viteazul
în cadrul luptei antiotomane, recunoaște domnia ereditară a domnului Țării Românești și îi
promite un ajutor financiar pentru întreținerea a 5000 de mercenari. La rândul său, Mihai
Viteazul reunoaște suzeranitatea formală a Imperiului Habsburgic și se angajează să rămână fidel
cauzei creștine.

Însă, același lucru nu putea fi spus despre celelalte țări române, care, prin schimbarea
conducătorilor, au renunțat la Liga Sfantă. Pe tronul Transilvaniei a fost adus principele Andrei
Bathory, iar pe tronul Moldovei Ieremia Movilă. Mihai Viteazul dorea readucerea tarilor române
pe frontul antiotoman, caci impreuna puteau obtine rezultate promitatoare in luptele antiotomane.
Astfel, prin bătălia de la Șelinbăr din octombrie 1599 unde Mihai Viteazul iese învingător iar
Andrei Bathory este ucis de secui. Mihai Viteazul intră în Alba Iulia și este recunoscut drep
voievod. Ulterior, acesta reușește să îl alunge pe Ieremia Movila de pe tronul Moldovei, prin asta
realizând prima unire a celor 3 țări române. Într-un document din 6 iulie 1600, el se intitula
„domn al Țării Românești, și Ardealului și a toată țara Moldovei”. Această alaturare a tuturor
statelor românești a fost însă de scurtă durată deoarece interesele marilor puteri din zonă se
opuneau existenței unui stat român puternic, pe plan politic și militar. Acestea vizau doar suportul
în luptele antiotomane. Mihai Viteazul va pierde întai Moldova, când Ieremia Movilă este readus
pe tronul Moldovei. Mai apoi, pierde și Transilvania după răscoala boierulor, statul revening lui
Sigismund Bathory după bătălia de la Mirăslău din 1600, dar și Țara Românească, unde Simion
Movilă este instaurat pe tron. Mihai Viteazul solicită sprijinul împăratului habsburgic Rudolf al
II-lea pentru înlăturarea lui Sigusmund Bathory de pe tronul Transilvaniei și readucerea statului
pe frontul antiotoman. Acest sprijin a constat într-un corp de oaste condus de generalul Basta.
Sigismund Bathory este în frânt in cadrul bătăliei de la Gurăslău din august 1601, însă, la scurt
timp după această victorie, Mihai Viteazul este asasinat de către oamenii lui Gheorghe Basta.

Politica externă a lui Mihai Vitezu a jucat un rol extrem de important pe plan european în
lupta antiotomană. Deși unirea tărilor române nu s-a putut păstra din cauza intereselor Marilor
Puteri, politica lui Mihai a devenit un simbol al unității românești. Aceasta a reușit să fortifice
ideea că statele române sunt puternice când sunt unite – un pericol semnificativ pentru Marile
Puteri ale vremii.