FREDERIC al II-lea al Prusiei
Frederic al II-lea, cel Mare (1712-1786) a fost un Rege al Prusiei din dinastia de Hohenzollern. A fost crescut de tatăl său Friedrich
Frederic al II-lea al Prusiei, rege al Prusiei (1740-1786), din dinastia de
Hohenzollern, al 14-lea prinț elector al Sfântului Imperiu Roman sub numele
de Frederick IV (Friedrich IV.) de Brandenburg. A devenit cunoscut sub numele
de Frederic cel Mare (Friedrich der Große) și a fost poreclit Der Alte Fritz
("Bătrânul Fritz").
Frederic Wilhelm I al Prusiei (aşa numitul “regele soldat”) şi
Sofia Dorothea de Hanovra, părinţii lui Frederic al II-lea.
Wilhelm I (regele soldat) într-un stil autoritar, milităros.
Din anul 1730 începe să ducă împreună cu prietenul său Hans Hermann von Katte o viață boemă, încercând să scape de sub controlul
tatălui său printr-o încercare de a fugi în Anglia, care eșuează. Cei doi prieteni sunt arestați și închiși în fortăreața Küstrin, unde, în prezența
lui Friedrich, prietenul său este executat pentru dezertare.
La scurt timp după urcarea pe tron in 1740, regele începe razboiul de succesiune la tronul Austriei cu scopul de a reface economic
Prusia, țară săracă în materii prime, alipindu-i o provincie bogată.
In primul război cucereste Silezia. In al doilea razboi al Sileziei cuceririle din primul război sunt apărate cu succes. In Razboiul de 7
ani, trupele prusace patrund în Saxonia, regatul sașilor și îi determină pe vecini să se unească împotriva Prusiei într-o alianță alcătuită din
Austria, Franta si Rusia, raportul forțelor fiind de 1:3 în favoarea aliaților. Iscusința strategică a tânărului rege i-a determinat pe
contemporani să-l numească Frederic cel Mare. Numai razboiul de 7 ani a costat viețile unui milion de oameni, regiuni întregi fiind
depopulate, context în care regele este numit monstru de scriitorul german Thomas Mann. Dupa razboiul de succesiune la tronul Austriei,
profitând de slăbiciunea acestei țări la încheierea războiului cu Turcia din 1739, Prusia devine una dintre cele 5 mari puteri din Europa.
Este perioada când protestanții pretind să fie tratați ca parteneri egali ai catolicilor. Impărțirea Poloniei in 1772 este inițiativa
Austriei, care împreună cu Rusia devine aliata Prusiei in 1764, iar Prusia anexează Prusia de apus. De la această dată se intitulează el Frederic,
regele Prusiei. Ca tânăr monarh a atras atenția regilor și principilor europeni asupra Prusiei prin reformele sale. Printre altele a interzis
interogarea prin schingiuire (iunie 1740) și a acordat libertatea religiei. Lozinca lui era ”Eu sunt primul supus statului meu”. A contribuit și la
dezvoltarea principiilor de drept. In agricultură, pe timpul său s-a introdus cultura cartofului și s-au asanat mlaștinile Dromling si Oderbruch,
s-au introdus reforme în educația militară și s-a trecut la alcătuirea unei structuri stabile de funcționari de stat, fiecare cetățean indiferent
de obârșie fiind tratat la fel.
Prusacii, având în vedere avantajele economice ale repopulării regatului, prezintă toleranță față emigranții care erau de religie sau
naționalitate diferită, toți cetățenii putându-se adresa direct cu scrisori regelui. Prusia a fost primul regat european unde s-a introdus
libertatea (cu anumite limitări) a presei, ceea ce, într-un sistem feudal, era până atunci de neconceput. Incercarea lui Friedrich de a desființa
iobăgia a eșuat în fața rezistenței masive a nobilimii latifundiare. In timpul domniei lui au fost clădite sute de școli, dar fiind lipsă de cadre
didactice, de multe ori erau aduși suplinitori din rândul subofițerilor trecuți în rezervă.
Friedrich cel Mare a murit la data de 17 august 1786 in palatul Sanssouci, fiind înmormântat în Postdam.